Relatia dinte doua personaje

Ghita si Lica

Curentul literar:
Realismul este un curent literar care se manifesta in secolul al XIX-lea, incepand
din Franta si avand ca principiu de baza reflectarea credibila, verosimila a realitatii
in datele ei esentiale, obiective.
Opera ‘’Moara cu noroc’’ de Ioan Slavici, este o nuvela, deoarece spatiul si
timpul sunt clar precizate, se urmareste un singur fir narativ, evenimentele se
petrec in ordine cronologica, naratorul este obiectiv, iar opera este impartita pe
capitole.
Aparitia:
‘’Moara cu Noroc’’ a aparut in anul 1881, in volumul ‘’Novele din popor’’.
Caracterizarea celor doi si relatia acestora:
Personajul principal al nuvelei este Ghita si mai este, de asemenea, un personaj
rotund, care se transforma radical pe parcursul evenimentelor care au loc.
Din punct de vedere social, Ghita este un cizmar modest, care, dorind sa-si
schimbe statutul in comunitate, ia in arenda hanul Moara cu noroc si devine
carciumar. El, initial, traieste din munca cinstita, insa dupa aparitia antagonistului,
Lica Samadaul, accepta sa il ajute cu afacerile murdare ale acestuia.
Statutul moral pune in evidenta calitatile si defectele eroului. Astfel, Ghita este
la inceput un om cinstit, gospodar, harnic, un tata si un sot exemplar. Odata cu
venirea lui Lica la Moara cu noroc, Ghita se schimba fundamental si da dovada de
imoralitate: depune marturie falsa, isi arunca sotia drept momeala in bratele
samadaului.
Psihologic, protagonistul este lacom, iar setea sa pentru bani il face slab,
mincinos si il indeparteaza de familie. De remarcat este evolutia psihologica care
prezinta dezumanizarea treptata a personajului.
 Din punct de vedere social, Lica Samadaul este seful porcarilor, avand grija de
turmele unor oameni importanti, si stapaneste imprejurimile.
Lipsa valorilor morale ale samadaului sunt evidente inca de la inceput: el fura,
ucide si apeleaza la coruptie.
Psihologic, antagonistul este meschin, crud si are o personalitate puternica.
Relatia dintre cele doua personaje reflecta un raport de stapan si subordonat, in
care Ghita este dominat de Lica, atat prin setea sa de inavutire, cat si prin teama
de samadau.
Doua secvente reprezentative:
O prima secventa reprezentativa pentru ilustrarea efectului dezumanizant al
setei pentru bani o constituie prima intalnire cu Lica. Acesta ii da de inteles, ca
fara aprobarea sa, Ghita nu poate ramane la moara, iar aprobarea aceasta
presupune diferite servicii. Ghita realizeaza cat de periculos este samadaul, cum
manipuleaza oamenii, insa accepta sa fie ‘’om al lui Lica’’, pentru ca este ispitit de
bogatia pe care ar putea sa o castige in scurt timp.
O alta secventa semnificativa este cea care descrie intalnirea dintre Ghita si Lica,
dupa ce spusele lui Ghita il exonereaza pe Lica la judecata si in locul lui sunt
sanctionati altii. Samadaul ii aduce bani lui Ghita, despre care el stie ca au fost
obtinuti necinstit, ca fostii proprietari ai lor, evreul si vaduva, au fost batuti si
omorati. Ghita accepta totusi banii, la care se gandeste ca si rasplata pentru
munca depusa, lasandu-si la o parte remuscarile, omenia si cinstea.
Doua elemente de structura:
Tema:
Tema nuvelei este ilustrata de repercusiunile pe care le are setea de bani asupra
destinului omului.
Titlul:
Titlul indreapta atentia cititorului asupra toposului morii. Aceasta sugereaza
macinarea interioara a personajului principal, iar roata ei simbolizeaza ca norocul
este schimbator. Titlul nuvelei este mai degraba ironic, pentru ca moara cu noroc
ajunge sa fie pentru Ghita moara cu ghinion, din cauza setei sale de bani.
Conflictul:
De asemenea, tema este sustinuta si prin conflict, atat pe plan exterior cat si pe
plan interior. Pe plan exterior exista un conflict puternic intre Lica, reprezentand
lumea afacerilor murdare, si Ghita, care pana acum a muncit cinstit pentru
familie. Pe plan interior, conflictul se manifesta in constiinta lui Ghita, care este
sfasiat de alegerea intre bani si familie, luand in final o decizie gresita.
Concluzia:
In concluzie, prin tema si constructia personajelor, nuvela ‘’Moara cu noroc’’
reprezinta una dintre cele mai reprezentative opere ale lui Ioan Slavici, de o
valoare incontestabila in literatura romana.