ENIGMA OTILIEI

de George Călinescu

Publicat in anul 1938,romanul "Enigma Otiliei" apare la

sfarsitul perioadei interbelice si este al doilea dintre cele 4
romane scrise de G. Calinescu. Teoreticianul romanului
romanesc opteaza pentru romanul obiectiv si metoda
balzaciana ,dar depaseste acest program estetic,prin recursul la
elemente de modernitate.
Prin tema,romanul este balzacian si citadin. Istoria
mosteniriii lui mos Costache Giurgiuveanu constituie fundalul
pe care se proiecteaza maturizarea tanarului Felix
Sima ,care,inainte de a-si face o cariera traieste experienta iubirii
si a relatiilor de familie.

1. Statutul social,psihologic moral etc. al p.a

Otilia Marculescu este fiica celei de-a doua sotii a lui

Costache Giurgiuveanu ,care, desi o iubeste ca pe propriul
copil,nu a infiat-o de teama surorii sale zgarcite ,Aglae. Ramasa
orfana de mama,din copilarie, fata se bucura de afectiunea si de
protectia tatalui ei vitreg si a lui Pascalopol.
Studenta la Conservator , inzestrata cu un temperament de
artista ,Otilia reprezinta ,in egala masura,tipul ingenuei si al
cochetei,fiind intruchiparea misterului feminin.
Comportamentul acestei tinere exuberante,capricioase,atrase
de lux si calatorii in strainatate,il deruteaza pe Felix,care nu
intelege plecarea ei cu Pascalopol,in final. Scriitorul insusi
justifica misterul personajului feminin prin prisma imaturitatii
lui Felix,atunci cand afirma "Nu Otilia are o enigma, ci Felix
crede ca are. Pentru orice tanar de douazeci de ani,enigmatica
va fi in veci fata care il va respinge,dandu-i dovezi de
afectiune."
Spre deosebire de celelalte personaje feminine din
roman,reduse la o trasatura de caracter,Otilia este un personaj
"rotund",multidimenisional,care surprinde si este prezentat in
transformare. Are initiativa si este capabila sa ia decizii pentru
sine si pentru ceilalti.

2.Evidentierea unei trasaturi prin 2 secvente comentate.

Otilia reprezinta un ideal de feminitate, "eroina mea lirica",
dupa marturisirile autorului,care-i farmeca prin gratie,frumusete
si eleganta pe barbatii din roman. Isi imparte afectiunea cu
"papa" Costache,mosierul "sic" Pascalopol si verisorul Felix,cu
care are in comun varsta si conditia sociala de orfan.
Oprima secventa in care este descrisa frumusetea si
generozitatea fetei la venirea lui Felix,strainul,in casa lui
Costache Giurgiuveanu. Intaiul portret fizic al Otiliei este
realizat din perspectiva tanarului: " Felix privi spre capatul
scarii ca spre un cer deschis si vazu,in arpopierea lui Hermes
cel vopsit cafeniu, un cap prelung si tanar de fata,incarcat cu
bucle,cazand pana pe umeri". Replica ei salvatoare "Dar,papa, e
Felix!" il scoate pe baiat din incurcatura . "Verisoara" Otilia pe
care o stia doar din scrisori il surprinde in mod placut ,mai
alesca frumusetea ei contrasteaza cu portretul fetei batrane
Aurica,iar delicatetea,cu rautatea Aglaei. Ea il primeste cu
caldura in casa lui mos Costache, il prezinta familiei si-i ofera cu
generozitate propria odaie in seara sosirii.
In scena jocului de table,Aglae ii asaza pe Felix si Otilia in
aceeasi categorie,prin caracterizare directa:"N-am stiut,faci azil
de orfani",ii reproseaza ea fratelui sau. Conditia de orfan a
fetei,evidentiata de primul titlu al romanului, "Parintii
Otiliei",este precizata inca din cel dintai capitol prin aceasta
scena. Astfel, este reflectata ideea balzaciana a
paternitatii,deoarece fiecare dintre personaje determina cumva
soarta orfanei Otilia,ca niste "parinti". Autorul schimba titlul din
motive editoriale si deplaseaza accentul realist al paternitatii la
misterul protagonistei.
Otilia reprezinta intruchiparea misterului feminin,iar
comportamentul derutant al fetei il descumpaneste pe
Felix,pentru ca nu si poate explica schimbarile de
atitudine,trecerea ei brusca de la o stare la alta. Otilia insasi
recunoaste cu sinceritate fata de Felix ca este o fiinta dificila si
se autocaracterizeaza astfel: "Sunt foarte capricioasa,vreau sa
fiu libera! [...] Eu am un temperament nefericit:ma plictisesc
repede,sufar cand sunt contrariata".
O alta secventa narativa care evidentiaza misterul
protagonistei este cea a ultimei intalniri dintre ea si
Felix,inaintea plecarii fetei din tara impreuna cu Pascalopol.
Aceasta scena este esentiala pentru intelegerea personalitatii
tinerilor si a atitudinii lor fata de iubire. Daca Felix este
intelectualul ambitios care nu suporta ideea de anu7 realiza
nimic in viata si pentru care femeia reprezinta un sprijin in
cariera, Otilia este cocheta care crede ca "rostul femeii este sa
placa,inafara de asta neputand exista fericire". Otilia concepe
iubirea in felul aventuros al artistului,cu daruire si libertate
absoluta,in timp ce Felix este dispus sa astepte oricat in virtutea
promisiunii ca,la un moment dat,se va casatorii cu Otilia.
Dandu-si seama de aceasta diferenta,dar si de faptul ca ea ar
putea reprezenta o piedica in calea realizarii profesionale a lui
Felix, Otilia il paraseste pe tanar si alege siguranta casatoriei cu
Pascalopol.
3. Analiza a doua componente de structura si de limbaj.
Portretul personajului principal se contureaza prin
modalitati de caracterizare directa,dar mai ales prin caracterizare
indirecta.
Autorul alege tehnica balzaciana a detaliului,prin care
naratorul omniscient si omniprezent descrie aspecte fizice
semnificative in plan moral: " Fata parea sa aiba optsprezece-
nouasprezece ani. Fata maslinie,cu nasul mic si ochii foarte
albastrii,arata foarte copilaroasa intre multele bucle si gulerul
de dantela. Insa in trupul subtiratic,cu oase delicate de ogat,de
un stil perfectfara acea slabiciune supta si patata a Aureliei,era
o mare libertate de miscari,o stapanire desavarsita de femeie".
Descrierea Otiliei este realizata nu numai prin modalitati
traditionale de caracterizare,ci si prin tehnici moderne:
comportamentismul si pluriperspectivismul. Pana in capitolul
al XVI-lea, Otilia este prezentata mai ales prin
comportamentism,fara a-i cunoaste ganduriloe din perspectiva
unica a naratorului. Reflectarea personalitatii Otiliei in constiinta
celorlalte personaje ii alcatuieste un portret complex si
contradictoriu fetei : este " fe-fetita" iubitoare si cuminte pentru
mos Costache, fata "admirabila,superioara" pentru Felix,
femeia capricioasa pentru Pascalopol,o rivala in iubire pentru
Aurica, "o dezmatata,o stricata" pentru Aglae, "o fata
desteapta" pentru Stanica Ratiu si cea mai frumoasa studenta de
la Conservator pentru colegii lui Felix.
Misterul personajului pare a se ascunde intr-o replica pe care
Otilia i-o adreseaza lui Felix la un moment dat:" Noi nu traim
decat cinci-sase ani."
Romanul,alcatuit din 20 capitole ,este construit pe mai multe
planuri narative,urmarind destinul personajelor Otilia si Felix,al
membrilor clanului Tulea, al lui Stanica etc. Un plan urmareste
lupta dussa de clanul Tulea pentru obtinerea mostenirii lui
Costache Giurgiuveanu si inlaturarea ficei sale vitrege. Al doilea
plan prezinta destinul tanarului Felix Sima care,ramas orfan,vine
la Bucuresti pentru a studia Medicina si traieste iubirea
adolescentina pentru Otilia in timpul sederii sale in casa
tutorelui avar,Costache Giurgiuveanu.
Istoria mostenirii include un dublu conflict, fiind vorba de
ostilitatea manifestata de Aglae impotriva Otiliei si de interesul
lui Stanica pentru averea batranului,care duce la dezbinarea
clanului Tulea. Un alt conflict este cel erotic,fiind pusa in lumina
rivalitatea dintre adolescentul Felix si adultul Pascalopol pentru
inima Otiliei.
La varietatea de conflicte ia parte personaje din anumite
tipologii umane care contureaza universul social al romanului.
In casa Costache Giurgiuveanu,avarul, traieste Otilia
Marculescu,tipul cochetei. Ulterior, aici ajunge orfanul
Felix,tipul intelectualului , pentru a studia Medicina. Mosierul
rafinat, Leonida Pascalopol,prietenul batranului, se alatura celor
din casa din dorinta de a avea o familie si din afectiune pentru
Otilia,pe care o cunoaste de mica. In casa vecina traieste o a
doua familie,inrudita cu prima,care aspira la mostenirea averii
batranului. "Clanul" Tulea este condus de sora lui
Costache,Aglae , tipul "babei absolute fara cusur in rau". Din
familie fac parte sotul acesteia Simion Tulea ,TIpul decrepitului,
cei trei copii ai lor, Olimpia, Titi si Aurica ,dar si sotul nelegitim
al Otiliei, Stanica Ratiu, tipul parvenitului.
Intamplarile din roman sunt relatate la persoana a III-a, din
perspectiva unui narator omniscient si omniprezent. Naratorul se
ascunde in spatele diverselor masti,fapt dovedit si de libajul
uniformizat. Un exemplu poate gfi personajul-reflector Felix
Sima,prin intermediul caruia sunt prezentate alte personaje.
In concluzie/ Se poate cochide ca, misterul personajui
feminin este conferit de trasaturile contradictorii ale cochetei cu
temperament de artista si este sustinut prin tehnicile moderne de
portretizare. Alegerea ei din final,neexplicata de narator ,
mentine ambiguitatea personajului: este ea o femeie interesata
de averea lui Pascalopol sau una capabila de sacrificiu pentru
persoana iubita? "Enigma" Otiliei estr,de fapt imaginea
idealizata pr care i-o contruiesc cei doi barbati care o iubesc,
tanarul Felix si maturul Pascalopol.