Enigma Otiliei

George Calinescu
OPERA “ENIGMA OTILIEI” de George Calinescu este un roman realist de tip
obiectiv, balzacian ( dar depaseste acest program estetic prin elementele de medernitate), aparut
in 1938.
ROMANUL este specie a genului epic, in proza, de mari dimensiuni, cu o actiune ce se
desfasoara pe mai multe planuri narative, are numeroase personaje si o intriga complicata.
PRIN TEMA, romanul este balzacian si citadin. Tema prezinta istoria mostenirii lui mos
Costache Giurgiuveanu si maturizarea tanarului Felix Sima, care traieste experienta iubirii dupa
ce vine la Bucuresti, pentru a studia Medicina.
DACA TITLUL INITIAL (“Parintii Otiliei”) sublinia tema paternitatii, titlul sub care a
fost publicata cartea relefeaza eternul mister feminim, dar si misterul unei varste si al vietii
insasi.
PERSPECTIVA NARATIVA ESTE OBIECTIVA, naratorul este omniscient si
omniprezent si focalizarea este 0.
INCIPITUL ROMANULUI fixeaza timpul “ intr-o seara de la inceputul lui iulie 1909”
si spatiul “ strada Antim din Bucuresti”, casa lui mos Costache. FINALUL este inchis prin
rezolvarea conflictului si este urmat de un epilog. Simetria incipit-final se realizeaza prin
descrierea strazii si a casei lui mos Costache, din perspectiva lui Felix in momente diferite ale
vietii sale ( in adolescenta si “zece ani mai tarziu” dupa razboi).
PERSONAJUL PRINCIPAL este Otilia Marculescu. DIN PUNCT DE VEDERE
SOCIAL, studenta la Conservator, este o adolescenta orfana, fiica celei de-a doua sotii a lui
Costache Giurgiuveanu. Are un statut social precar, traieste drama singuratatii si a incertitudinii
viitorului, desi este iubita de mos Costache, de Pascalopol si de Felix.
DIN PUNCT DE VEDERE PSIHOLOGIC SI MORAL, ea este o persoana de o bunatate
aparte cu persoanele dragi din viata ei, ironica cu clanul Tulea, inzestrata cu un temperament de
artista. Otilia reprezinta in egala masura tipul persoanei simple, cat si tipul cochetei, intruchipand
misterului feminin. Tanara este exuberanta, capricioasa, atrasa de lux si de calatoriile in
strainatate.
PERSONAJUL SECUNDAR este Felix Sima. DIN PUNCT DE VEDERE SOCIAL,
statului lui sufera modificari pe tot parcursul actiunii. Initial, este un tanar orfan, proaspat
absolvent de liceu, cu aspiratii mari in cariera de medicina. Evolueaza de la un simplu student la
medicina la cel al unui medic de renume.
DIN PUNCT DE VEDERE PSIHOLOGIC SI MORAL, Felix este tipologia tanarului
carierist, a omului inteligent, care inca isi cauta locul in societate. Initial lipsit de experienta, el se
maturizeaza in urma esecului emotional suferit in urma realizarii imposibilitatii de a avea o
relatie cu Otilia.
 INTRE FELIX SI OTILIA se naste inca de la inceput o afectiune delicata, Felix iubind-
o la modul romantic, transformand-o pe aceasta intr-un ideal feminin. Comportamentul derutant
al fetei il descumpaneste pentru ca nu-si poate explica trecerea ei brusca de la o stare la alta.
Otilia insasi recunoaste cu sinceritate fata de Felix ca este o fiinta dificila si se autocaracterizeaza
astfel: “Sunt foarte capricioasa, vreau sa fiu libera. Eu am un temperament nefericit, ma
plictisesc repede.”
O PRIMA SECVENTA SEMNIFICATIVA in care este descrisa frumusetea si
generozitatea fetei este venirea lui Felix, strainul, in casa lui Costache Giurgiuveanu. Intaiul
portret fizic este realizat din perspectiva tanarului “un cap prelung si tanar de fata, incarcat cu
bucle, cazand pana pe umeri”. Verisoara “Otilia” pe care o stie doar din scrisori il surprinde in
mod placut, mai ales ca frumusetea ei este prezentata cu fata cea batrana, Aurica Tulea. Ea il
primeste cu caldura in casa lui Mos Costache, il prezinta familiei si-i ofera cu generozitate
propria odaie in seara sosirii , prilej pentru Felix de a descoperi o parte din personalitatea
deosebita a acestuia. Descrierea camerei plina de carti, dantele, partituri si oglinda cu trei ( 3 )
parti mobile o caracterizeaza pe Otilia drept fata plina de viata si capricioasa.
O ALTA SECVENTA NARATIVA care evidentiaza misterul protagonistei este cea a
ultimei intalniri dintre ea si Felix, inaintea plecarii ei din tara cu Pascalopol. Aceasta scena este
esentiala pentru intelegerea personalitatii tinerilor si a modului in care concep iubirea. Felix este
intelectualul ambitios care vrea sa realizeze ceva important in viata, si pentru care femeia
reprezinta un sprijin in cariera. Otilia este cocheta care crede “ca rostul femeii este sa placa” si
concepe iubirea in felul aventuros al artistului, cu daruire si libertate absoluta. Otilia isi da seama
de diferenta dintre ei, dar si de faptul ca ar putea fi o piedica in calea realizarii profesionale ale
lui Felix si il paraseste, casatorindu-se cu Pascalopol.
CONFLICTUL romanului se bazeaza pe relatia dintre doua familii inrudite. Din prima
familie fac parte Costache Giurgiuveanu ( posesorul averii ) si Otilia Marculescu ( fiica vitrega ).
In aceasta familie patrunde Felix Sima, nepotul batranului, care vine la Bucuresti pentru a studia
Medicina. A doua familie, vecina si inrudita, care vrea mostenirea averii batranului, este familia
surorii acestuia, Aglae. Conflictul erotic priveste realitatea adolescentului Felix Sima si a
maturului Leonida Pascalopol pentru iubirea Otiliei.
MODALITATILE DE CARACTERIZARE sunt atat directe (de narator, de alte
personaje, autocaracterizare), cat si indirecte ( prin fapte, gesturi, comportamentul fata de alta
personaje etc. ).
Portrerul Otiliei este realizat prin modalitati traditionale de caracterizare, prin comportamentul
ei, dar si prin tehnici moderne.
Otilia este caracterizata in mod direct de catre narator: “fata maslinie”, “nasul mic”, “ochi foarte
albastri”, “trupul subtiratic”, dar si prin tehnica oglinzilor paralele, asa cum o considera celelalte
personaje din roman, ceea ce sugereaza enigma personajului. Pentru mos Costache este “fe-fe-
fetita cuminte si iubitoare”, pentru Felix este “fata exuberanta”, “fata admirabila, superioara”,
pentru Pascalopol este o femeie capricioasa, pentru Aglae este o “dezmatata, o stricata ce suceste
mintile barbatilor”, pentru Stanica Ratiu “o fata desteapta, care stie sa se descurce in viata”.

Cat despre Felix, el este caracterizat direct de catre narator:”un tanar de vreo optsprezece ani –
nouasprezece ani imbracat in uniforma de liceu”, prezentandu-l cu “o fata juvenila si prelunga,
aproape feminina” si cu obrazul “de culoare maslinie”. Indirect, tanarul este descris ca avad o
fire analitica, dispus sa munceasca pentru ceea ce isi propune.
IN EPILOG, cativa ani mai tarziu, Felix se intalneste in tren cu Pascalopol, acesta ii
dezvaluie faptul ca i-a redat Otiliei cu generozitate “libertatea” de a-si trai tineretea, iar ea a
devenit sotia unui conte exotic. Felix observa in fotografia pe care i-o arata mosierul o femeie
frumoasa, dar in care nu o mai recunoaste pe tanara exuberanta de odinioara. La randul lui, Felix
devine un medic renumit si profesor universitar, se casatoreste cu o fata dintr-o familie bogata.
IN CONCLUZIE, Otilia reprezinta pentru Felix o imagine a femeii iubite. Misterul
personajului feminin este generat de trairile contradictorii ale cochetei cu temperament de artista
si sustinut de tehnici moderne de portretizare.