1938 ~PARTICULARITĂȚI DE CONSTRUCȚIE A PERSONAJULUI PRINCIPAL:OTILIA MĂRCULESCU~

Enigma Otiliei
G.Călinescu

George Călinescu se încadrează în seria personalităţilor româneşti de tip enciclopedic.

Este un spirit polivalent, critic şi istoric literar, biograf, eseist, romancier, poet, dramaturg de la
sfârşitul perioadei interbelice şii începutul perioadei contemporane.
Publicat în 1938, romanul „Enigma Otiliei” apare spre sfârsitul perioadei interbelice,
fiind al doilea dintre cele patru romane scrise de George Călinescu.Scriitorul optează pentru
romanul obiectiv și metoda balzaciană,realizând un roman modern ,ce îmbină elemente ale
realismului,clasicismului și romantismului.
Creația lui Călinescu este o frescă a burgheziei bucureștene de la începutul secolului al
XX-lea prezentată sub aspect social și economic,imaginea societății constituie fundalul pe care
se proiectează maturizarea tânărului Felix Sima,care,înainte de a-și face o carieră,trăiește
experiența iubirii și a relațiilor de familie.
Pentru portretizarea personajelor,autorul alege tehnica balzaciană a descrierii mediului și
fizionomiei,din care se pot deduce trăsăturile de caracter.Portretul balzacian pornește de la
caracterele clasice(avarul,abițiosul,cocheta),cărora realismul le conferă dimensiune socială și
psihologică,adăugând un alt tip uman,arivistul. La acesta se adaugă tehnici ale romanului
modern: pluriperspectivismul (prezentarea aceleiaşi imagini „între oglinzi paralele” – Otilia)
sau modalităţi romantice (caracterizarea prin antiteză – Otilia/ Aurica, Felix/ Titi).
Personaj eponim al romanului, Otilia Mărculescu, reprezintă misterul feminității
adolescentine, aceasta fiind prezentată ca o ființă enigmatică, marcată de un puternic conflict
interior.
Statutul social al acesteia este incert, ea fiind fata din prima căsătorie a celei de-a doua
soții a lui Costache Giurgiuveanu, acesta amânând adoptarea ei după moartea mamei sale. Este
respinsă de clanul Tulea, în ciuda faptului că este indiferentă față de averea lui moș Costache.
Fiind studentă la conservator, are temperament de artistă, studiază pianul și alege să citească
reviste și cărți franțuzești.
Statutul psihologic al tinerei este marcat de faptul că a rămas orfană, și de viața ei în casa
Giurgiuveanu. Aglae o consideră o amenințare în ceea ce privește moștenirea bătrânului, dar
comportamentul frumos al Otiliei rămâne neschimbat față de clanul familiei Tulea, deși este
silită să le facă față atacurilor. Personalitatea ei este în formare, fiind sensibilă, imprevizibilă,
chiar capricioasă; o imagine a misterului feminin și, totodată, reprezintă un ideal de feminitate
pentru Felix și Pascalopol.
Statutul moral, oscilația între Felix și Pascalopol, respectiv decizia ei finală sunt
discutabile. Otilia îl iubește pe Felix, dar îl alege pe moșier, motivându-și opțiunea ca pe o
dovadă de altruism, deoarece ea pretinde că nu dorește să stea în calea realizării profesionale a
tânărului „o dragoste nepotrivită pentru marele viitor”. Alege, de fapt, siguranța și stabilitatea
financiară. Este o fire foarte enigmatică, fapt susținut atât de Felix, cât și de Pascalopol „A fost
o fată delicioasă, dar ciudată. Pentru mine e o enigmă”.
RR
1938 ~PARTICULARITĂȚI DE CONSTRUCȚIE A PERSONAJULUI PRINCIPAL:OTILIA MĂRCULESCU~
Otilia reprezintă întruchiparea misterului feminin, iar comportamentul derutant al fetei îl
descumpănește pe Felix, pentru că nu își poate explica schimbările de atitudine, trecerea ei
bruscă de la o stare la alta .
O primă secvență narativă care evidențiază misterul protagonistei este cea a ultimei
întâlniri dintre ea și Felix, înaintea plecării fetei din țară împreună cu Pascalopol. Această scenă
este esențială pentru înțelegerea personalității tinerilor și a atitudinii lor față de iubire. Dacă
Felix este intelectualul ambițios, care nu suportă ideea de a nu realiza nimic în viață și pentru
care femeia reprezintă un sprijin în carieră, Otilia este cocheta care concepe iubirea în felul
aventuros al artistului, cu dăruirea și libertate absolută. Dându-și seama de această diferență, dar
și de faptul că ea ar putea reprezenta o piedică în calea realizării profesionale a lui Felix, Otilia
îl părăsește pe tânăr și alege siguranța căsătoriei cu Pascalopol .
O altă secvență narativă din care reiese misterul feminin este cea a întâlnirii lui Felix în
tren cu Pascalopol după câțiva ani. Pascalopol îi dezvăluie faptul că i-a redat Otiliei cu
generozitate libertatea de a-și trăi tinerețea, iar ea a devenit soția unui conte exotic. Pentru mine
e o enigmă ,afirmă pascalopol despre Otilia. Felix observă în fotografia pe care i-o arată
moșierul o femeie frumoasă, dar în care nu o mai recunoaște pe tânăra exuberantă de odinioară.
Un prim element de structură și de compozitie relevant construcției personajului este
semnificația titlului.Titlul inițial, „Părinții Otiliei”,reflecta ideea balzaciană a
paternității,deoarece fiecare dintre personaje determină cumva soarta orfanei Otilia,ca niște
„părinți”. Autorul schimbă titlul din motive editoriale și deplasează accentul de la motivul
realist al paternității spre misterul protagonistei.
Un al doilea lement de structură reprezentativ personajului este conflictul romanului.
Conflictul principal al romanului este unul exterior și constă în lupta pentru mostenire dusă de
clanul Tulea.Aglae face eforturi pentru a o înlătura pe Otilia de la moștenire și pentru a pune
mâna pe averea fratelui său , Costache Giurgiuveanu.Se remarcă însă și un conflict
erotic,interior reprezentat de sentimentele de gelozie pe care le încearcă Felix, sentimente
generate de prezența maturului Pascalopol.
Un alt element de structură si de compoziție semnificativ pentru particularitătile de
construcție a personajului este reprezentat de modalitătile de caracterizare.Otilia este
caracterizată încă din primul capitol: „o fată subțirică, îmbrăcată într-o rochie foarte largă pe
poale, dar strânsă tare la mijloc”. Ulterior, portretul este completat de narator „față măslinie, cu
nasul mic și ochi foarte albaștri”. Atât caracterul, cât și aspectul fizic al fetei reies din
caracterizarea directă făcută de alte personaje: Felix și Pascalopol o văd în dublă ipostază:
tânărul o privește ce pe o iubită și mamă: „Nici nu știu cum te iubesc, ca pe o logodnică, ca pe o
mamă aș zice”; „ Am găsit în tine tot ce mi-a lipsit în copilărie” , pe când maturul Leonida
Pascalopol o vede ca pe o iubită și fiică „N-aș putea să-ți spun dacă o iubesc pe Otilia ca părinte
sau ca bărbat”.
Caracterizarea indirectă o surprinde ca o ființă emancipată, care nu respectă întru totul
normele de conduită ale vremii și preferă să se manifeste așa cum simte. Otilia se
autocaracterizează ca fiind „foarte capricioasă, vreau să fiu liberă!”. Mijloacele balzaciene:
imaginea contradictorie a Otiliei prin descrierea camerei și a portretului ei fizic, interiorul
dezvăluind preocupările artistice, naturalețea, cochetăria, curiozitatea și atracția spre nou a
tinerei.
RR
1938 ~PARTICULARITĂȚI DE CONSTRUCȚIE A PERSONAJULUI PRINCIPAL:OTILIA MĂRCULESCU~
Enigma Otiliei este un roman de profundă critică socială, în cadrul căruia este construit
unul dintre personajele feminine cele mai complexe ale literaturii noastre, cu un farmec inefabil,
amestec de candoare și rafinament, de copilărie și maturitate, de capriciu și devotament, de
inconștiență și luciditate.

RR