Holocaustul a reprezentat încercarea Germaniei naziste, a aliaților săi și
a altor colaboratori de a ucide evreii din Europa. În cei șase ani ai celui de-Al Doilea Război Mondial, persecuția și opresiunea sistematică, birocratică, sponsorizată de stat și organizată de guvern au dus la moartea a șase milioane de evrei europeni de pe întregul continent. Persecuția evreilor în Germania a început în 1933, aproape imediat după venirea la putere a naziștilor. Cu toate acestea, uciderea sistematică, în masă, a evreilor a avut loc în timpul celui de-Al Doilea Război Mondial. La început, acest lucru însemna ghetoizare și împușcări în masă în Europa Centrală și de Est. Apoi, între 1941 și 1945, au început deportările în centre de ucidere precum Auschwitz, Treblinka și Belzec, mai întâi din locații din Polonia ocupată și apoi din întreaga Europă ocupată. Această fază de ucidere sistematică a fost numită de naziști „Soluția finală a problemei evreiești”. Cu toate acestea, în Uniunea Sovietică, evreii au fost uciși în cea mai mare parte prin împușcări în masă: aproape o treime din victimele Holocaustului au fost ucise acolo unde locuiau sau în apropiere, fără a fi duse în ghetouri sau lagăre. Nici căutarea de către naziști a victimelor evreiești nu a fost limitată la Europa: evreii din Tripoli au fost deportați la Bergen-Belsen, iar alții din Benghazi au fost trimiși într-un lagăr de muncă din Austria. Holocaustul a fost gândit, planificat și dirijat de regimul nazist german condus de Adolf Hitler. A fost implementat în mare parte de către SS, alături de membrii altor organizații și instituții din Germania și din alte țări. SS nu ar fi putut ucide atât de mulți oameni fără asistența activă a membrilorForțelor Armate germane și a administrațiilor civile germane din teritoriile ocupate, iar crimele au fost comise și de unități ale Poliției de Securitate și Poliției de Ordine care, deși erau în mod oficial instituții civile, s- au aflat sub comanda liderilor SS după 1936. Nu este cunoscut numărul exact al evreilor uciși în Holocaust. Cifra cea mai frecventă este cea de șase milioane, avansată de Adolf Eichmann, un demnitar de rang înalt al SS-ului. Majoritatea cercetărilor confirmă că numărul victimelor s-a situat între cinci și șase milioane. Primele estimări plasau numărul la între 5,1 milioane de catre Profesorul Raul Hilberg și 5,95 milioane de catre Jacob Leschinsky. Cercetări mai recente, ale Profesorului Yisrael Gutman și Dr. Robert Rozett în Enciclopedia Holocaustului, estimează numărul de morți între 5,59 si 5,86 milioane, iar potrivit unui studiu coordonat de cercetătorul german Wolfgang Benz numărul estimativ este de 5,29 până la 6 milioane. Principalele surse pentru aceste statistici sunt comparațiile dintre recensămintele de dinainte de război și cele postbelice. A fost folosită și documentația nazistă cu date parțiale privind diversele deportări și asasinate. Se estimează că centrul de comemorare și documentare Yad Vashem are în prezent peste patru milioane de nume ale victimelor.