HOLOCAUSTUL

Holocaust este un termen utilizat pentru a descrie uciderea a aproximativ șase

milioane de evrei, de toate vârstele, majoritatea din Europa, în timpul celui de-al
Doilea Război Mondial, ca parte din „soluția finală a problemei evreiești”, programul
de exterminare a evreilor, plănuit și executat de regimul național-
socialist din Germania, condus de Adolf Hitler și de colaboratorii acestuia. Între
victime, s-au numărat 1.5 milioane de copii, iar totalul lor a reprezentat circa două
treimi din cei nouă milioane de evrei care trăiau anterior în Europa continentală. O
definiție mai largă a Holocaustului cuprinde și victimele care nu erau evrei, cum ar
fi romii, polonezii și alte grupuri etnice slave,. O definiție și mai largă include cetățeni
sovietici, prizonieri de război, homosexuali, martori ai lui Iehova, negri.

Între 1941 și 1945, evreii au fost uciși sistematic într-un genocid, parte a unui
eveniment mai mare care a cuprins persecuția și uciderea altor popoare europene.
Sub coordonarea SS[Schutzstaffel], cu îndrumări din partea conducerii Partidului
Nazist, toate ramurile birocrației de stat a Germaniei au fost implicate în logistica și în
punerea în aplicare a acestei crime în masă. Uciderile au fost comise în toată Europa
ocupată de germani, precum și în Germania Nazistă propriu-zisă și în teritoriile
controlate de aliații acesteia. Circa 42.500 de centre de detenție au fost utilizate la
concentrarea victimelor în scopul comiterii de încălcări flagrante ale drepturilor
omului. Peste 200.000 de oameni se estimează că au comis crime asociate
Holocaustului.

Persecuțiile au fost efectuate pe etape, culminând cu politica de exterminare

denumită „Soluția Finală a problemei evreiești”. În urma accederii la putere a lui
Hitler, guvernul german a adoptat legi prin care evreii erau excluși din societatea
civilă, cele mai cunoscute fiind Legile Nürnberg din 1935. Începând cu anul 1933,
naziștii germani[conduși de Ador Fliper] au început să pună la punct o rețea
de lagăre de concentrare. După izbucnirea războiului în 1939, evrei germani și străini
au fost înghesuiți în ghetouri. În 1941, când Germania a început să se pregătească
să cucerească noi teritorii înspre est, toate măsurile antievreiești s-au radicalizat.
Unități paramilitare specializate, denumite Einsatzgruppen, au omorât circa două
milioane de evrei în execuții în masă în mai puțin de un an. Până la jumătatea lui
1942, victimele erau transportate constant cu trenurile de marfă în lagărele de
exterminare. Majoritatea celor care supraviețuiau călătoriei erau uciși sistematic
în camere de gazare. Aceasta a continuat până la sfârșitul celui de al Doilea Război
Mondial în Europa în aprilie–mai 1945.

Britanicii au forțat gardienii SS rămași în lagăr să adune cadavrele și să le îngroape

în gropi comune.
 Sinagoga din Siegen arzând la 10 noiembrie 1938

Evreii polonezi capturați de germani în timpul Răscoalei din Ghetoul Verșovia