Exterminarea Evreilor În Lagăre Naziste

țbc

1933 1934 1935 1936 1937 1938 1939 1940 1941 1942 1943 1944 1945

Din multitudinea de teme potențiale acestui referat, am ales să abordez în

special acest subiect legat de Exterminarea Evreilor În Lagăre Naziste. Personal,
mi s-a părut o temă ofertantă. Consider că această perioadă reprezintă un aspect
important în ceea ce privește istoria europeană. Ulterior, informându-mă asupra
ceea ce am avut de prezentat, am rămas uluită de ceea ce am citit și singurele
emoții pe care le-am stăpânit au fost: furie, frustrare, neînțelegere. Într-un cuvânt
INFERN. Am simțit că pot reprezenta o voce a celor care au suferit, și și-au
pierdut viața în urma deciziilor stabilite din punct de vedere al rasismului și a ceea
ce înseamnă răutate pură.

Pentru a nu începe prea brusc, țin să menționez că perioada 1933-1945, a fost

reprezentată de genocidul fără precedent, total și sistematic numit HOLOCAUST,
desfășurat de Germania nazistă și colaboratorii săi, cu scopul anihilării totale a
poporului evreu.
 Introducere în problematica Holocaustului
Evreii din Europa

În 1933 aproximativ nouă milioane de evrei trăiau în Europa, mai puțin de

2% din totalul populației. Cea mai mare parte a poulației evreieșto trăia în Polonia,
în partea de vest a Uniunii Sovietice, în România și Statele Baltice. În aceste zone,
evreii constituiau între 5% și 10% din totalul populației.

Copii jucându-se în cartierul evreisc din Doi bărbați evrei jucând șah în Lodz,
Paris, Franța, 1931 Polonia, 1936

În multe dintre satele din Europa de Est și Uniunea Sovietică, evreii au

trăit la fel cum au făcut-o strămoșii lor timp de secole. Ei locuiau în orășele mici
sau în zone rurale, unele având chiar o populație evreiască majoritară. Mulți dintre
ei și-au păstrat portul tradițional și au dus o viață religioasă foarte strictă. Unii erau
înstăriți, dar cei mai mulți erau săraci. În orașele mai mari, evreii au devenit din ce
în ce mai implicați în societatea în care trăiau alături de populația majoritară și,
chiar dacă unii au păstrat un stil de viață tradițional, mulți au renunțat la practicile
religioase. În Europa de Vest. Tot mai mulți evrei au fost asimilați, ceea ce
înseamnă că s-au adaptat la modul de viață al societății în care trăiau. Cu alte
cuvinte, viața pentru evreii din Europa a fost diferită de la o zonă la alta.
Hitler și ideologia nazistă

După Primul Război Mondial, Germania a pierdut suprafețe mari de

teritoriu, în conformitate cu termenii impuși prin Tratatul de Pace de la Versailles.
Statul german a fost, de asemenea, obligat să plătească o compensație imensă
Aliaților, care au considerat Germania responsabilă pentru pagubele suferite,
alături de țările ascoiate ei. În 1923 Germania a fost lovită de hiperinflație, banii s-
au devalorizat și mare parte din populație a devenit foarte săracă.

Propaganda nazistă în Berlin, Germania 1932

După prăbușirea Bursei de Valori din S.U.A în 1929, aproape șase milioane
de germani și-au pierdut locurile de muncă. Mulți au căutat un vinovat pentru
situația creată, astfel că Hitler a găsit în “EVREU”țapul ispășitor perfect.

La începutul anilor 1930, încrederea acordată lui Adolf Hitler și Partidului

Nazist era în creștere. Mulți germani îți pierduseră credința în democrație și nu
credeau că partidele existente ar mai putea schimba situația. O mare parte a
populației a considerat că Hitler este un lider puternic și au văzut în el omul
capabil să restabilească fosta glorie a statului german. ,,Hitler avea convingerea că
destinul lui era cu totul deosebit, că avea misiunea de a face astfel încât poporul
german să fie mare și puternic.,, (,,Hitler așa cum l-am cunoscut,,-Heinrich
Hofffmann) Vorbea despre o luptă împotriva comunismului, susținând că, arian,
alb sau german este rasa care este superioară celorlalte rase. Cea mai joasă rasă a
fost considerată cea evreiască, văzută de Hitler ca parazitară și periculoasă. Ideile
sale despre evreul sinistru și amenințător proveneau din tradiția creștină
antievreiască, unde se susținea că evreii l-au ucis pe Iisus. Pentru a păstra rasa albă
ariană pură, germanii trebuiau să evite cu orie preț contactul cu evreii.

Dr. Michael Siegel, avocat evreu, este umilit în public pe străzile din Munchen,
Germania, după ce și-a pus încrederea în sistemul juridic. Naziștii l-au ras în cap și l-au
obligat să meargă deculț. Textul de pe pancardă spune: ,,Nu mă voi mai plânge niciodată
poliției.,,

Au început persecuțiile împotriva evreilor și a altor persoane considerate

indezirabile de regimul nazist. Persoanele cu o afiliere politică diferită au fost
închise în lagăre, fără a avea parte de proces. Lagărul de concentrare de la Dachau,
deschis în martie 1933, a devenit un model pentru toate celelalte lagăre de
concentrare. Noile legi de excludere a evreilor din societate au fost adoptate
aproape imediat după preluarea puterii. Unele dintre acestea interziceau evreilor să
viziteze băile publice, parcurile sau restaurantele. Discriminarea s-a acutizat
treptat. Curând, copiii evrei nu au mai putut merge la școală, medicii și avocații de
origine evreiască nu au mai putut trata sau pleda pentru evrei. Conform legii, evreii
erau cetățeni de mâna a doua.

Încet, dar sigur, evreii au fost eliminați din societate. Ei au trebuit să-și
predea casele și bunurile de valoare statului. Evreii care dețineau magazine sau
intreprinderi au fost obligați să transfere dreptul de proprietate pentru o sumă
foarte mică de bani. Mulți au încercat să plece, dar vizele de intrare în alte țări erau
greu de obținut.

În toamna anului 1938, autoritățile naziste au decis să expulzeze toți evreii

care dețineau cetățenie poloneză. Aproximativ 15.000 de persoane au fost afectate
de această decizie. Polonezii nu au vrut să îi primească, deși aveau cetățenie
poloneză, astfel că i-au plasat în lagăre de refugiați, la granița dintre Germania și
Polonia.

În seara zilei de 9 noiembrie 1938, un atac violent și sângeros a fost lansat

împotriva evreilor din Germania, așa numitul Pogrom din Noiembrie, care a durat
câteva zile. O serie de bărbați și femei au fost bătuți, împușcați sau omorâți în
bătaie, unii chiar s-au sinucis. 30.000 de evrei au fost arestați și trimiși în lagăre de
concentrare, fără niciun alt motiv decât pentru faptul că erau evrei.

1929-1942- Mutarea în ghetouri

În septembrie 1939 Polonia a fost atacată,

G prima dată de Germania, iar mai apoi de
niu
ol
Oameni arestați în timpul
pogromului noiembrie 1938, numărați
la apel în lagărul de concentrare de la
Buchenwald, Germania.
Uniunea Sovietică. Acestea și-au împărțit
Polonia între ele. Autoritățile au vrut să creeze
zone speciale în care evreii să fie forțați să
trăiască, așa numitele ghetouri. Toți evreii au
fost obligați să poarte un semn distinctiv pe
haine pentru a putea fi identificați ca evrei.
 Era reprezentat de o stea galbenă cu șase colțuri, o banderolă galbenă
purtată pe braț. Hitler decide să atace Uniunea Sovietică în 1941, dar nu are
succesul așteptat. Planul de a expulza grupuri mari de evrei în zonele îndepărtate
ale zonei asiatice a Uniunii Sovietice, nu a funcționat.

În ianuarie 1942 s-au pus de acord naziștii de rang înalt, cu privire la

soluția finală a problemei evreiești. Planul era acela de a lua la puricat Europa
pentru a găsi toți evreii. Gaze de eșapament au fost introduse într-un spațiu închis,
construit în partea din spate a unui camion, gazul ucigând astfel persoanele aflate
în acel compartiment.

Toate lagărele au fost construite cu un singur scop: exterminarea a cât mai

mulți oameni posibili, în cel mai scurt timp. Sute de mii de evrei au fost
transportați cu trenul în lagărele de exterminare din Polonia. Două lagăre,
Auschwitz-Birkenau și Majdanek, au fost construite pentru a servi atât ca lagăre de
exterminare cât și ca lagăre de concentrare. Aproximativ patruzeci de lagăre de
muncă au fost construite în jurul Auschwitz-ului. Atunci când trenurile ajungeeau
în lagăr, totul era haotic, soldații dădeau ordine, unde bătrânii, copiii și cei bolnavi
erau trimiși direct la camerele de gazare, iar restul erau luați pentru a munci.
Camerele de gazare au funcționat până în noiembrie 1944, unde au fost uciși 1
milion de evrei.

La Majdanek, aflat în estul Poloniei, a fost construit un lagăr de

concentrare și exterminare similar. Un număr mare de intelectuali polonezi au fost
închiși. Evadarea din unul din aceste lagăre a fost practic imposibil.

La sfârșitul războiului, naziștii nu voiau ca lumea să știe ce s-a întâmplat

în lagăre și numărul de prizonieri uciși. Au încercat să răspândească cenușa și
rămășițele în păduri și râuri.

Din ianuarie până în mai 1945, lagărele de concentrare și de muncă forțată

din Germania, Polonia și Austria au fost eliberate de trupele sovietice, britanice și
americane. Nu există date exacte despre câți evrei au fost uciși de naziști, dar
aproximativ cinci-șase milioane de evrei au fost omorâți. Ceea ce este
inimaginabil.
BIBLIOGRAFIE: ,,Hitler, așa cum l-am cunoscut,,- Heinrich Hoffmann,
https://www.eternalechoes.org/ro/for-the-classroom/introductory-articles/the-holocaust
https://www.yadvashem.org/yv/en/exhibitions/ready2print/pdf/shoah-romanian.pdf https://
www.eurozine.com/holocaustul-realitatea-ignorata/