HOLOCAUSTUL IN ROMANIA

HOLOCAUSTUL IN ROMANIA

Onisor Ella, Coval Luca

This Photo by Unknown Author is licensed under CC BY-SA

Ce a fost Holocaustul?
• Holocaustul a fost procesul de discriminare, deporta
re și exterminare a evreilor aflați în teritoriile control
ate de statul român între anii 1937 și 1944, cât și a e
vreilor cu cetățenie română, majoritatea din Transil-
vania de Nord, aflați în afara granițelor.​
•  În teritoriile controlate de statul român, Holocaustul
 a început cu promulgarea primelor legi restrictive
anti-evreiești ale guvernului Octavia Goga și s-
a sfârșit cu lovitura de stat de la 23 august
1944, când România a încetat colaborarea cu Puteril
e Axei.​
 Propaganda antisemită​
• În România, atât legionarii (până în ianuarie 1941), cât și gu
vernul Antonescu socotesc evreii ca fiind responsabili de cor
upția antebelică și de criza economică.
Ca și romii, ei îi sunt prezentați populației (prin presă, prin ș
tirile cinematografice dinaintea oricărui film, prin radio și ex
poziții) ca fiind dăunători națiunii și paraziți, pentru a pregă
ti opinia să accepte ceea ce regimul denumește „curățirea t
erenului”.
„Problema evreiască” și „curățirea terenului”​

• „Soluția corectă”
a permiterii populației evreiești să se refugieze din R
omânia a devenit inaplicabilă după luna decembrie 1
941, când Aliații au declarat război României și au înc
eput să considere evreii ro-
mâni ca fiind „cetățeni sau resortisanți ai unui stat in
amic”.
Din acel moment, nici țările neutre precum Turcia nu
au mai acceptat să-
i primească, astfel că guvernul Antonescu a început 
deportarea evreilor spre Transnistria, inaugurând per
ioada cea mai cruntă din istoria evreilor din România
.
 • Începând cu decembrie 1940, bărbații evrei,
cu vârste între 18 și 50 de ani
au fost excluși din armata română și supuși la muncă silni
că prin programul de muncă de folos obștesc sau muncă 
de interes obștesc . Pentru a crea o diferențiere între mu

Viața comunitățil
nca de folos obștesc prestată de tineretul de etnie român
ă în scop civic sau patriotic și munca la
care erau supuși evreii, Legea din 21 iulie 1942 a introdus

or evreiești în tim
 pentru evrei termenul de Muncă obligatorie. Detașamen
tele de muncă obligatorie erau de regulă afiliate CFR și uti
lizate în munci grele precum construirea de linii ferate, dr
umuri și șosele, pentru lucrări de executare a unor fortific

pul Holocaustului ații sau pentru alte lucrări de interes militar. ​
• Cu toată că, în mod oficial, lucrările trebuiau efectuate do
ar de bărbați apți de muncă,
de regulă studenții, elevii și bătrânii evrei erau obligați să 
execute muncă agricolă,
de deszăpezire sau de dezgropare a victimelor bombarda
mentelor anglo-americane.
 Evreii ostatici
• Ordinul clar și indubitabil al guvernului Antonescu către autoritățil
e române - Poliții și Prefecturi - de a pregăti liste de evrei:
Se vor lua ostatici dintre conducătorii cunoscuți ai evreilor comuni
ști, rabini, hahami etc. care vor fi cazați într-
o clădire aparte și în cazul când se va produce vreun atac de rebeli
une sau terorism din partea evreilor și legionarilor comuniști, ace
ști ostateci vor fi imediat împușcați. Vă rugăm a lua imediat măsur
i pentru executarea prezentului ordin și se va prezenta lista ostatic
ilor și locul propus pentru ținerea lor. Dăm dispoziții ca cei rămași 
să fie imediat ridicați și trimiși sub escortă în localitățile stabilite p
entru internarea lor. Raportați imediat de executare.
• La începutul anului 1944, cănd era deja clar că războiul este pierdut,
Mihai Antonescu a organizat la Ministerul de Externe un birou special
de ștergere de urme cu
o eficiență inegală în estomparea urmelor crimelor guvernului. Cantități 
uriașe de documente incriminatorii au dispărut, sau au fost corectate. S
urse edificatoare, notabile, mai pot
fi găsite în arhivele autorităților din provincie Prefectul Constanței, colo
nelul Buzincu organizează activitatea cu evreii,
ca răspuns la solicitările generalului Antonescu.
O adresă trimisă de șeful biroului siguranței locale precizează: Vi
se înaintează mai jos în copie ordinul Prefecturii județului Constanța No.
3735/941 pentru întocmai executare. Raportați imediat de executare. S
emnat: Șef Birou Siguranță.
 După 23 august 1944​
• Prin lovitura de stat din 23 august
1944 România trece de partea Aliaților declarând război Puterilor Axei. Guvernul gen
eralului Constantin Sănătescu desființează toate măsurile și legile împotriva evreilor, 
dar haosul domnind în țară, ocupată de Armata Roșie care
continua să se socotească în teritoriu inamic, chiar și după 12 septembrie când s-
a semnat armistițiul, nu le-a permis multor dintre evreii deportați în Transnistria să-
și reocupe domiciliile, cel mai adesea jefuite sau ocupate de alți refugiați.​
• Evreii prezenți în conducerea Partidului Comunist, care preia puterea la data de
6 martie 1945, precum Ana Pauker sau Iosif Chișinevschi, nu s-
au preocupat de populația evreiască în general, nici de soarta refugiaților,
ci excluziv de interesele lor de staliniști carieriști, iar cei care, închipuindu-
și că pot obține de la ei ajutoare sau dreptate, revendicându-se ca evrei,
au fost acuzați că ar fi naționaliști mici-
burghezi sau mai rău, cosmopoliți fără conștiință de clasă. Unii ajung astfel în lagărel
e din Bărăgan.
Poze de pe perioada Holocaustului
in Romania
 Relatia Romaniei cu Germania Nazista
În noiembrie 1941, ambasada Germaniei la București se plângea că ambasadele române din Europa se opun deportării evreilor
români de către autoritățile germane, dar a obținut ca statul român să predea Germaniei evreii de cetățenie germană prezenți în
România, și ca ambasada română din Franța să se dezintereseze de evreii români din acea țară, care erau arestați de autoritățile
franceze colaboraționiste și predați Germaniei (cazul Olgăi Bancic). În iulie 1942, ambasada română din Berlin, observând că evreii
maghiari din Germania nu erau deportați, le afirmă Germanilor că România nu poate accepta un tratament diferit pentru evreii
români. Simultan, la Lublin, în Polonia ocupată, Adolf Eichmann, șeful Serviciului german de Siguranță, se izbea de opoziția lui
Radu Lecca care, de la Berlin, refuza să autorizeze deportarea evreilor români din acea zonă; germanii îl acuză pe Lecca că „a fost
corupt de banii jidovimii”. În decembrie 1942 Germania protesta oficial împotriva deciziei mareșalului Antonescu de a autoriza
repatrierea a circa 75.000 de evrei din Transnistria și plecarea lor spre Palestina, cu condiția ca Sfatul Mondial Evreiesc să-i
plătească României o însemnată indemnitate. Și Aliații au protestat, motivând că „nu-i aparține Sfatului Mondial Evreiesc să
finanțeze o țară inamică”.
Holocaustul evreilor
Transilvanieni
• În Transilvania de nord, cedată Ungariei, armata amiralului Horthy, și „Baroșii”
(o organizație antisemită, al cărei președinte a fost József Haracsek) au ucis
sau predat Germaniei naziste circa 120.000 de evrei care fuseseră cetățeni
români înainte de război, adică 80% din populația evreiască din acest
teritoriu. În teritoriile cedate URSS-ului (Bucovina de nord și în Basarabia),
autoritățile sovietice i-au persecutat pe evrei ca sioniști, burghezi, iar cei dintre
ei care erau negustori, având magazine și case, precum și cei care fuseseră
salariați ai statului român, au fost închiși și deportați spre Kazakhstan și alte
„gulaguri” ca spioni pentru România, lachei ai ocupantului burghezo-
moșieresc român, sau exploatatori ai norodului.
• Este adevărat că Yad Vashem a recenzat numai 139 de Drepți între popoare
(79 în Rep. Moldova și 60 în România) și este logic: « Yad Vashem » era
necunoscut în țările comuniste (1946–1990), majoritatea « Drepților » murind
fără să fi aflat de existența sa, iar familiile salvate de ei și trăind în Israel sau
în alte « țări imperialiste » nu aveau cum să-i mai găsească pe binefăcătorii
lor. Însuși Iosif Goebbels scria în jurnalul său personal la data de 19 februarie
1941 că « Antonescu este la guvern cu sprijinul francmasonilor și dușmanilor
Germaniei iar sașii noștri sunt prigoniți: Reich-ul a făcut atâtea eforturi
degeaba! ».
Istoriografia Holocaustului
• Există trei interpretări ale Holocaustului din România
. Toți autorii descriu aceleași crude fapte, dar cei car
e le-au trăit ei-înșiși, precum Matatias Carp,
Marius Mircu sau Raul Rubsel le înțeleg 
cao paranteză monstruoasă de bestialitate în istoria 
poporului român provocată de circumstanțele război
ului, dar străină de caracterul obișnuit al acestui pop
or. În schimb, cei care nu au trăit ei-
înșiși urgia, unii afirmă că «Istoria României modern
e nu poate fi înțeleasă fără antisemitism», în acord p
rin aceasta cu Mișcarea Legionară. 
• Istoricul Neagu Djuvara, mărturisind că el însuși a fos
t influențat de ideile antisemite în tinerețe, a ex-
plicat că bestialitatea nu
face parte din identitatea nici-
unui popor în particular, ea ieșind la iveală oriunde d
ispare democrația și oriunde o ideologie totalitară ju
stifică folosirea violenței ca mijloc de rezolvare a pro
blemelor politice: în România, violența criminală iniți
al dezlănțuită împotriva Evreilor a lovit ulterior, până
 la 22 decembrie 1989, majoritatea poporului român
• Tot el estima că ipoteza «parantezei monstruoase» duce
la pocăință și împăcare suscitând groază și milă față de victime la tinerele generații, a
stfel incitate să aibă grijă să nu se mai întâmple niciodată asemenea crime,
pe când ipoteza «României moderne nedespărțită de antisemitism» duce
la întreținerea și chiar la reapariția antisemitismului, culpabilizând tinerele generații 
care, simțindu-
se acuzate de sentimente monstruoase prin simplul fapt că aparțin poporului român,
 sunt incitate să se simtă potrivnice acuzatorilor sau chiar să ia partea călăilor.​
• Multe fapte infirmă ipoteza «României moderne nedespărțită de
antisemitism». Între iunie 1941 și august 1944, aproape 86.000
de militari au fost condamnați pentru că au refuzat să execute ordine privind măcelu
l evreilor sau altor civili[59] și două divizii, denumite «Tudor Vladimirescu» și «Horia-
Cloșca-Crișan» au combătut de partea Aliaților în cadrul forțelor sovietice;
nu toți acești soldați erau evrei sau comuniști, iar poporul român nu poate fi împărțit
 doar în "antisemiți" și "comuniști".​