MAREA UNIRE DE

LA 1918

NAŞTEREA ROMÂNIEI MARI
 Factori care au favorizat realizarea
Marii Uniri de la 1918:

 - Sfârşitul primului Război Mondial (1914-1918);
 -Participarea României la Primul Război Mondial alături
de tabăra învingătoare
 - Prăbuşirea imperiilor rus şi austro-ungar;
 - Afirmarea dreptului la autodeterminare al popoarelor.
 -Dorinţa de unire a românilor
Unirea Basarabiei, a Bucovinei și, în cele din urmă, a
Transilvaniei cu Regatul României (așa-zisul Vechi
Regat) a dus la constituirea României Mari

Se disting 3 etape în realizarea unirii:

 - autonomia
 - independenţa naţională
 - unirea
UNIREA BASARABIEI CU ROMÂNIA
(27 martie 1918)

 Basarabia a fost primul teritoriu a cărui populaţie majoritar
românească a decis unirea sa cu Vechiul Regat al României.
 În fruntea mişcării naţionale, s-a aflat Partidul Naţional
Moldovenesc, format la Chişinău, în aprilie 1917; organul de
presă al partidului se numea “Cuvântul Moldovenesc”.
 Cu prilejul Congresului ostaşilor moldoveni de la Chişinău,
din 25 septembrie 1917, s-a proclamat “autonomia
teritorială şi politică a Basarabiei” şi s-a constituit un organ
reprezentativ numit Sfatul Ţării (alcătuit din reprezentanţii
românilor şi minorităţilor naţionale).
 Sfatul Ţării era condus de Ion Inculeţ.
Ion Inculeţ(1884-1940)

Om politic basarabean, președintele

Sfatului Țării al Republicii Democratice
Moldovenești, ministru, membru titular
(din 1918) al Academiei Române.
 În anul 1940, referindu-se la soarta
Basarabiei și Unirea din 1918, el spunea:

„Basarabia a fost smulsă din din trupul Moldovei prin for ță, cu
călcarea oricărui drept și a oricărei dreptă ți, în anul 1812.
Autonomia promisă la anexare, cu păstrarea limbei române ân toate
dregătoriile, a fost degrabă retrasă. Basarabia fiind încetul cu
încetul transformată într-o simplă gubernie rusească. O sută de ani
a durat prigonirea de către Rusia țaristă - o sută de ani a durat cu
dârzenie rezistența acestui minunat popor moldovean dintre Prut și
Nistru pentru conservarea limbei, pentru păstrarea fiin ței na ționale.
Niciodată în cursul acestui veac nu s-a stins focul sfânt al
conștiinței naționale. Și odată ce împrejurările deveneau favorabile,
acest foc se transforma în flacără, care mistuia cât putea mai mult
din piedicile ce erau puse la în calea Unirei cu to ți românii.”
Mişcarea naţională s-a intensificat datorită tendinţelor Ucrainei de a-şi
extinde stăpânirea asupra Basarabiei.
 La 2 decembrie 1917, Sfatul Ţării a decis proclamarea Republicii
Democratice Moldoveneşti, membră cu drepturi egale a Republicii
Federative Ruse. Primul preşedinte al acesteia a fost ales Ion
Inculeţ.
 - Consolidarea Republicii Democratice Moldoveneşti întâmpina
greutăţi din cauza tulburărilor provocate de soldaţii ruşi, care, după
încheierea armistiţiului cu Puterile Centrale, părăseau frontul
românesc şi se retrăgeau prin Basarabia, peste Nistru.
 Soldaţii ruşi prădau, jefuiau, devastau, incitau pe ţărani la
nesupunere, la jefuirea produselor, incendierea unor ferme şi
gospodării. Pentru a pune capăt anarhiei create pe teritoriul
Basarabiei, Consiliul Directorilor a decis trimiterea unei delegaţii la
Iaşi pentru a solicita sprijin guvernului român.
 La 12 ianuarie 1918, trupele române au trecut Prutul. La
13ianuarie 1918, guvernul bolşevic de la Petrograd a întrerupt
relaţiile diplomatice cu România şi i-a sechestrat tezaurul,
care fusese trimis în Rusia în anul 1917.
 - În condiţiile în care autonomia Basarabiei era ameninţată,
în data de 24 ianuarie 1918, Sfatul Ţării, întrunit la Chişinău,
a proclamat independenţa Republicii Democratice
Moldoveneşti şi separea ei de Republica Federativă Rusă.
La 27 martie 1918, Sfatul Ţării a adoptat, cu majoritate de
voturi, Rezoluţia pentru Unirea Basarabiei cu România.
La 22 aprilie 1918, regele Ferdinand semna Decretul de
promulgare a Actului Unirii Basarabiei cu România.
Pentru administrarea provizorie a Basarabiei a fost desemnat
Consiliul Directorilor.
Declarația de Unire a Basarabiei cu
România
Clădirea Academiei de Arte din Chişinău -
foîn care s-au ţinut şedinţele Sfatului Ţării
 UNIREA BUCOVINEI CU ROMÂNIA
(15 noiembrie 1918)

 Situaţia românilor din Bucovina s-a înrăutăţit în toamna anului 1918
când Austro-Ungaria, practic, se prăbuşise. Se vehicula teza
anexării de către Habsburgi, ca o ultimă soluţie de salvare, a
Bucovinei la Galiţia, în timp ce Ucraina ridica pretenţii de stăpânire
asupra provinciei româneşti şi ameninţa cu intervenţia armată.
 Din iniţiativa lui Sextil Puşcariu şi Iancu Flondor(reprezentanţi ai
românilor bucovineni), s-a convocat, la 14 octombrie 1918, o
Adunare a reprezentanţilor populaţiei româneşti din provincie.
Aceasta a decis unirea Bucovinei cu teritoriile locuite de români,
din Austro-Ungaria, acum, practic prăbuşită.
 S-a format un Consiliu Naţional Român, prezidat de
Dionisie Bejan şi având în componenţa sa reprezentanţi din
toate păturile sociale şi din toate judeţele provinciei. Consiliul
Naţional a înfiinţat un organ cu caracter de guvern numit
Consiliul Secretarilor de Stat, format din 14 secretari de Stat.
 La rândul lui, acest guvern provizoriu avea un Comitet
Executiv, al cărui preşedinte era Iancu Flondor.
 Trupele austriece retragându-se, în vechiul teritoriu românesc,
au început să intre trupe ucrainene, cu intenţia de a-l ocupa în
întregime şi de a-l alipi la Ucraina, de care nu aparţinuse
niciodată.
 În aceste condiţii, Consiliul Naţional de la Cernăuţi a solicitat
sprijin guvernului român de la Iaşi. Trupele române vor intra
în Cernăuţi la 11 noiembrie 1918, restabilind ordinea.
 Divizia 8 Română condusă de generalul Iacob Zadik, din
cadrul Corpului 4 Armată, comandat de generalul Nicolae
Petala, a intrat în Bucovina, în Cernău ți „pentru a ocroti viața,
avutul și libertatea locuitorilor de orice neam și credin ță
împotriva bandelor de criminali care au început opera lor de
distrugere”, conform proclamației generalului Iacob Zadik, care
a fost lansată din avion.
 După 11 noiembrie, unitățile armatei române au trecut râul
Prut și au luat sub control întregul teritoriu al Bucovinei, dar și
partea de nord-vest a județului Hotin, aflată până atunci sub
ocupație austriacă.
 Este de menționat că România a trimis trupe în Bucovina numai
după ce a primit asentimentul Antantei prin telegrama din 6
noiembrie 1918.
 Sextil Puşcariu şi Iancu
Flondor ,reprezentanţii românilor
bucovineni
Pentru ca unirea cu România să fie făcută în completă
legalitate, s-au strâns legăturile cu guvernul român aflat la
Iaşi şi s-a decis convocarea Congresului General al
Bucovinei.
 Congresul General al Bucovinei s-a desfăşurat la15
noiembrie 1918 la Cernăuţi, în Sala Sinodală a palatului
Mitropolitan.
Au participat reprezentanţi ai naţionalităţilor conlocuitoare
(români, polonezi, ruteni, germani).
În fruntea adunării au fost Iancu Flondor, Dionisie Bejan şi
Ion Nistor.
 -Actul Unirii a fost redactat de Ion Nistor, membru în
comitetul de organizare al Congresului.
 La propunerea lui Iancu Flondor, Congresul a votat cu o
majoritate zdrobitoare de voturi “Unirea necondiţionată şi
pentru vecie a Bucovinei în vechile ei hotare până la
Ceremuş, Colacin şi Nistru, cu Regatul României”.
După Congres, o delegaţie a mers la Iaşi, unde se aflau încă
guvernul şi curtea regală şi a remis regelui Ferdinand I Actul
Unirii Bucovinei cu România.
Regele Ferdinand a sancționat actul unirii prin decretul nr.
3744 din 18 decembrie 1918, publicat în "Monitorul Oficial" nr.
217 din 19 decembrie 1918.
Semnatarii actului au fost Regele Ferdinand I și Ionel
Brătianu, președintele Consiliului de Miniștri.
„După sforțări și jertfe uriașe din partea României și a
puternicilor și nobililor ei aliați, s-au întronat în lume
principiile de drept și umanitate pentru toate neamurile și
când în urma loviturilor zdrobitoare monarhia austro-ungară
s-a zguduit din temeliile ei și s-a prăbușit și toate neamurile
încătușate în cuprinsul ei și-au câștigat dreptul la libera
hotărâre de sine, cel dintâi gând al Bucovinei dezrobite se
îndreaptă către Regatul României, de care întotdeauna am
legat nădejdile dezrobirii noastre.
De aceea, noi, Congresul General al Bucovinei, întrupând
suprema putere a Țării și fiind învestit singur cu puterea
legiuitoare, în numele suveranității naționale, hotărâm: unirea
necondiționată și pentru vecie a Bucovinei în vechile ei hotare,
până la Ceremuș, Colacin și Nistru, cu Regatul României.”
UNIREA TRANSILVANIEI CU ROMÂNIA
(1 decembrie 1918)

În cursul anului 1918, monarhia habsburgică a fost
supusă presiunii luptei popoarelor asuprite pentru
autodeterminare şi intrase într-o perioadă de criză. În
aprilie 1918 se desfăşurase la Roma Congresul
naţiunilor din Imperiul austro-ungar unde se decisese
dreptul la autodeterminare al acestora.
În aceste condiţii, împăratul Austro–Ungariei, Carol I
de Habsburg adresează un manifest intitulat “Către
popoarele noastre credincioase” în care se exprima
intenţia de federalizare a imperiului.
 Se propunea reorganizarea Austro-Ungariei într-o federație de șase
state independente: Austria, Ungaria, Cehia, Serbia, Polonia și
Ucraina.
Manifestul nu-și atinge scopul, fiind privit ca un pas ce vine mult
prea târziu. Consilii Naționale se înființează în teritoriile Austro-
Ungariei care preferă să negocieze direct cu puterile Antantei, decât
cu un guvern central ce-și pierde puterea.
Un răspuns la manifestul împăratului Carol I al Austriei este trimis
de către Corpul voluntarilor în armata Austro-Ungară din
Transilvania și Bucovina, în care se cere unirea teritoriilor locuite
de români cu Regatul României.
Iuliu Maniu, proeminent politician transilvănean, adună la Viena
70,000 de soldați transilvăneni din armata Austro-Ungară și-i
duce în Transilvania.
Iuliu Maniu(1873-1953)

Iuliu Maniu și-a început cariera politică în

cadrul Partidului Național Român din
Transilvania.
În iunie 1915 Maniu a fost încorporat în Armata
Comună austro-ungară și trimis pe frontul
italian, de unde a fost demobilizat în 1918,
întorcându-se la Arad.
Împreună cu personalități de primă mărime ale
Partidul Național Român din Ungaria și
Transilvania, precum Gheorghe Pop de Băsești
și Ștefan Cicio-Pop, Iuliu Maniu a participat
hotărâtor la pregătirea unirii Transilvaniei cu
Vechiul Regat.

Vasile Goldiş ,autorul Proclamaţiei de la
Oradea

La 12 octombrie 1918, Comitetul

Executiv al Partidului Naţional Român,
întrunit la Oradea, a adoptat o Declaraţie
(„Proclamaţia de la Oradea”) redactată
de Vasile Goldiş în care se arăta că
naţiunea română este decisă să-şi asigure
“aşezarea ei printre naţiunile libere”.
Această Declaraţie a fost citită la 18
octombrie 1918 de Alexandru Vaida –
Voevod, unul dintre fruntaşii Partidului
Naţional Român, în cadrul unei şedinţe
a parlamentului maghiar de la
Budapesta.
Alexandru Vaida Voevod(1872-1950)

A fost om politic, medic, publicist,

unul dintre liderii marcanți ai
Partidului Național Român din
Transilvania, apoi al Partidului
Național Țărănesc.
Vaida-Voevod a debutat politic în
anturajul arhiducelui Franz
Ferdinand, ca susținător al drepturilor
românilor transilvăneni.
Pentru coordonarea mişcării naţionale, la 18 octombrie 1918,
a luat fiinţă la Arad Consiliul Naţional Român Central,
format din 12 membri: 6 din Partidul Naţional Român şi 6
din Partidul Social Democrat.
În zilele de 13–15 noiembrie 1918 au loc tratativele româno-
maghiare, la Arad.
Guvernul maghiar, prin delegaţii săi, a comunicat că acceptă
ca administraţia în teritoriile româneşti să fie preluată de
Consiliul Naţional Român Central, dar fără a se despărţi de
Ungaria.
Propunerea maghiară a fost respinsă de către delegaţia
română, negocierile eşuând.
 MAREA ADUNARE NAŢIONALĂ
DE LA ALBA IULIA
1 decembrie 1918
C.N.R.C. a decis convocarea unei Mari Adunări Naţionale la Alba Iulia. Alba Iulia
era localitatea cu adânci rezonanţe în istoria românească. Aici avusese loc intrarea
triumfală a lui Mihai Viteazul, la 1 noiembrie 1599 şi tot aici au fost executaţi, la 28
februarie 1785, Horea şi Cloşca.
 În zilele de 29-30 noiembrie 1918, au sosit delegaţi din toate părţile din
Transilvania şi din România.
 Cei 1228 de membri ai Adunării Naţionale au fost aleşi de către circumscripţiile
electorale (câte 5 de fiecare) sau desemnaţi de către confesiuni, instituţii,
asociaţii sau organizaţii din teritoriile locuite de români.
La 1 decembrie 1918, cei 1228 de delegaţi aleşi s-au întrunit în Sala Cazinoului
Militar din Alba Iulia (azi, Sala Unirii).
Mulţimea participanţilor (peste 100.000) a fost adunată pe platoul din spatele
cetăţii, pe locul numit azi Câmpul lui Horea. Vasile Goldiş, care, după ce a făcut o
amplă prezentare asupra luptei românilor pentru drepturile naţionale, a supus
aprobării celor prezenţi Rezoluţia de Unire.
 
A doua zi, 2 decembrie 1918, au fost alese organele de
conducere provizorii: Marele Sfat Naţional (for
legislativ), condus de Gheorghe Pop de Băseşti şi
Consiliul Dirigent (rol de guvern).
 Consiliul Dirigent avea ca preşedinte pe Iuliu
Maniu şi 12 membri. Consiliul Dirigent îşi avea
sediul al Sibiu, avea atribuţii de guvern şi şi-a
desfăşurat activitatea până la 4 aprilie 1920.
Voinţa românilor exprimată la Alba Iulia a fost
ratificată prin decretul regal din 11 dec. 1918.
Delegația Consiliului Dirigent al Transilvaniei venită la București
pentru a înmâna Regelui Ferdinand I Actul Unirii; de la stânga la
dreapta: Vasile Goldiș, Miron Cristea, Iuliu Hossu, Alexandru Vaida-
Voievod și Caius Brediceanu.
Situația teritorială a Republicii Sovietice Ungare Teritoriul inițial al Republicii
Sovietice Ungare Teritoriu recucerit de către Rep. Sov. Ungară (mai-iunie
1919) Teritoriu ocupat de către România în aprilie 1919 Teritoriu sub
control francez și iugoslav