Ministerul Educației, Culturii și Cercetării din Republica Moldova

Liceul Teoretic„Mihai Eminescu”

Eseu
Holocaust-istorii și lecții de viata

Elev: Gorbenco Dumitrita Profesor: Stefanco

Tamara
 Căușeni-2022

Holocaust are etimologie greacă: „holo”ce înseamna „complet” și „kaustos” ce adnotă

„ars„ care dacă le unim semnifică „ardere de tot„. În Antichitatea termenul desemna un
ritual religios de sacrificiu, în zilele noastre precizează uciderea a unui numar mare de
oameni.
El este mai este denumit si cel mai mare genocid al tuturor timpurilor deoarece se estimează că
într-un deceniu, au fost omorâţi în jur de 11 milioane de oameni care erau de origine evreiască
sau nu. În perioada curenta au fost uciși șase milioane de evrei, de toate vârstele, majoritatea din
Europa, care făceau parte din „soluția finală a problemei evreiești ”. Deși, „evenimentele” au
avut loc cu mult timp în urmă, subiectul este actual și pentru generațiile contemporane, mai ales
că lasă o dinastie suferindă în sufletele urmașilor refulați de durerea strămoșilor lor.

Literalmente evenimentul are la baza atitudinea antisemită (foarte prezentă în majoritatea

țărilor europene – mai ales, în Germania nazistă), materializată prin acțiuni feroce și crime
deosebit de grave, alcătuind cea mai înfricoșătoare rămășiță a trecutului nostru – care trebuie
tratate cu tristețe și maximă umanitate. Comparativ cu alte state din Europa, în Republica
Moldova Holocaustul nu a avut o așa mare amploare. „Ghetoul din Chișinău” – creat prin ordinul
militar al generalului Constantin Voiculescu – a fost gazda a circa 11 mii de evrei, care au fost
încarcerați cu forța de la începutul toamnei 1941. Autoritățile de la acea vreme erau lipsite de
orice sentimente de umanitate, astfel că o parte dintre aceștia au fost direct masacrați, iar restul
deportați în Transnistria1.

În cele ce urmează, aș dori să vă prezint câteva mărturii al celor ce au trecut prin suferința
durerii și au supravețuit în urma acestui masacru.

Samuel Cervinschi avea 14 ani in vara lui 1941, cand a fost închis, împreună cu parinții
săi și fratele de 6 ani, în ghetoul evreiesc din Chisinau. Familia a reușit sa evadeze fiindcă a
reușit să mituiască câțiva polițiști, astfel iau trenul până la București. După razboi Samuel și-a
schimbat numele de familie în Aroni deoarece prin aceste acțiuni a păstrat memoria bunicului
său care a murit în timpul marșului spre lagărele de externinare din Transnistria, unde guvernarea

1
Mai mult despre crearea ghetourilor în perioada holocaustului și deportările evreilor a se vedea pe:
https://ro.wikipedia.org/wiki/Ghetoul_Chi%C8%99in%C4%83u
antonesciană a deportat evreii din Basarabia și Bucovina. D-nul povestește că ei au fost târâți din
casă și li s-a spus să se evacueze. Tatăl lui după un atac de cord , aștepta în fiecare noapte să fie
arestat de autoritățile sovietice, cand a facut un atac de cord și a stat la pat șase luni. Purta ciupici
în loc de pantofi cand au plecat. Ducându-se la bunici, care nu locuiau în zona ghetoului, vedeau
oameni omorâți pe drum. Timp de trei ore, soldații au violat o femeie și au furat unele lucruri pe
care le aveau, intrând în aceiași zi în ghetou. Fiind vara, ghetoul era aglomerat , și nu dispunea de
foarte multe mâncare dupa care au urmat numeroase actiuni. Mai mulți tineri luați din ghetou, nu
s-au mai intors. Povestind din ororile fenomenului, ne spune că ei erau nevoiți să poarte steaua
lui David , semnul pe care l-au cusut peste tot deoarece erau supuși regimului persistent.
Atmosfera din inăuntru era una nesigură și de frică fiindcă viața lor depindea de comportamentul
avut. Străzile erau închise, iar spre gulag au fost construite trei porți de lemn. Cetațeni ruși si
români care locuiau în zonă aveau dreptul să iasa și să intre. Apă și mâncare nu era, cu excepția
produselor aduse de țărani. La mijlocul lui octombrie zvonul ca ghetoul va fi evacuat i-a facut să
se simtă ca niște ”șoareci prinși in cușcă” dupa cum ne spune martorul, neștiind că vor fi evacuați
peste Nistru, Transnistria.2

Alt eveniment care la fel nu s-a lăsat fara deportări a fost Masacrul de la Sculeni ce s-a produs
pe 26-27 iunie înainte ca mareșalul Ion Antonescu să ordoneze trupelor române să treacă Prutul.

Petru Dabija este din comuna ieșeană Victoria. Avea 14 ani cand a suferit drama Masacrului. El
își amintește cum soldații loveau cu patul armei pe cei care se opuneau ca mai apoi s-ai înhume
în aceiași groapa, chiar daca erau înca vii.
Mihai Cuzic a fost un spectator ce a urmărit toată groaza de pe un deal și a văzut cu proprii ochi
cum erau exterminați evreii. Patrunzând în nenorocirea întâmplării în cauză, își aminteste de o
fată evadată care a întrebat de un om batrân cum să ajungă la Iași.
Gheorghe Radu evocă cum evreii erau cu specula, iar basarabenii munceau ca să dobândească ,
din cauza că societatea evreiească era una nobilă și înstărită. Dânsul afirmă că exista un evreu ce
deținea produse alimentare , greu de căpătat la etapa curentă.3

2
Despre evadarea din ghetou și viața actuala găsiți pe https://moldova.europalibera.org/a/26807604.html
3
Pentru suplinirea informației vizionati videoul de pe https://moldova.europalibera.org/a/masacrul-evreilor-din-
sculeni/27513907.html
În concluzie, după finisarea razboiului, masacrul evreilor reprezintă străfundurile abisului
incontestabil al istoriei europene, etalonul colectiv al foștilor vinovați și al fostelor victime, care
în același timp marcheaza o diferență profundă dintre europeni și cei pentru care Holocaustul nu
are semnificația de bază în cunoașterea unei file principale din istorie ce este în strânsă legatură
cu originile fiecărui dintre noi.