Programul de la Iasi

Scoala „Stefan cel Mare” Dancu

Proiect Istorie optionala
Elev:Bruschi Andreea
Clasa a VII-a A
 Trenurile mortii
Expresia trenurile morții se referă la acele
convoaie feroviare prin care, în cadrul holocaustului, evreii au
fost transportați (din ghetouri sau din diverse locuri de
adunare) către lagăre de exterminare. Deoarece condițiile de
transport erau inumane (fără mâncare, apă și în vagoane
improprii), o mare parte din aceștia mureau pe
drum.Evrei polonezi din Ghetoul Varșoviei, urcați cu forța
într-un din trenurile morții.Mulți istorici sunt de părere că,
fără acest transport în masă al victimelor, nu era posibilă
vasta amploare a soluție finale.Pogromul de la Iași:
deschiderea ușii unui vagon al unuia din trenurile
morții.În România, în timpul pogromului de la Iași, la 29 iunie
1940 se formează primele trenuri ale morții. Evreii, care au
supraviețuit masacrului declanșat cu o zi înainte, sunt
îmbarcați în două trenuri cu destinația Călăraș. În fiecare
vagon (care era vagon de transportat animale sau materiale de
construcții) au fost înghesuite peste o sută de persoane.
Vagoanele au fost închise ermetic, iar ferestrele de aerisire
au fost acoperite cu scânduri, astfel că cei care nu au murit
de foame sau sete, și-au pierdut viața prin asfixiere.
Experimentul inuman din iunie 1940 a fost repetat în anii
următori, în cadrul deportării evreilor în Transnistria.
  În cadrul episodului cunoscut ca și Pogromul de la Iași
din data de 29 și 30 iunie 1941, au fost uciși cam o
treime din evreii orașului, peste 14.000 doar în două zile.
Au existat procese și dosare deschise pentru acești
criminali de la Iași între anii 1944-1948, dar acestea au
fost ascunse aproximativ o jumătate de secol. Așadar, se
pot pune două întrebări: Pogromul de la Iași a fost o
crimă planificată de naziști, exact cum au fost și celelalte
intervenții ale unităților Einsatzgruppe și Armata germană?
O a doua întrebare îi are în vedere și pe români. În acest
fel, pogromul a fost creuzetul colaborării germano-
române, dat fiind faptul că și autoritățile române au
adoptat o „sosie” a politicii de exterminare a evreilor?
Pentru a răspunde acestor întrebări, trebuie într-adevăr
să urmărim traiectoria politicii regimului antonescian și să
vedem motivația de a lichida majoritatea evreilor dintr-un
oraș, care a simbolizat existența evreiască din România.
Iar a doua întrebare, îi aduce în discuție pe cei din
unitățile germane care au ajutat autoritățile române,
existând și o înțelegere prealabilă între aceste două părți.
Unitățile Einsatzgruppe nu staționaseră în Iași în zilele
acelea, iar pogromul de la Iași a fost o producție a
inițiativelor românești cu sprijinul german.
 Povestea unui supravietuitor
La 75 de ani de la Pogromul de la Iași, societatea românească
readuce în dezbatere publică tragediile prin care a trecut pe
parcursul istoriei, încercând să le elucideze, să le explice și să
le conștientizezeE iunie 2016 și Iașiul clocotește de căldură. Pe
străzi sute de oameni de toate vârstele se îndreaptă grăbiți
spre destinațiile lor cotidiene, unii la muncă, alții cu treburi și
nevoi de tot felul. Acum 75 de ani, peisajul acestor străzi era
însă altul. Ziua de 29 iunie 1941, pe Marcel Fischer, un tânăr
evreu de 17 ani, l-a găsit în beci, adăpostit cu toată familia de
un bombardament anunțat de autorități. Era întuneric, însă prin
ușa beciului răzbătea căldura de afară și mai ales aroma dulce-
tămâioasă de tei, care umplea tot orașul. Nimic nu prevestea ce
va urma în următoarele zile. E iunie 2016 și Iașiul clocotește de
căldură. Pe străzi sute de oameni de toate vârstele se îndreaptă
grăbiți spre destinațiile lor cotidiene, unii la muncă, alții cu
treburi și nevoi de tot felul. Acum 75 de ani, peisajul acestor
străzi era însă altul. Ziua de 29 iunie 1941, pe Marcel Fischer,
un tânăr evreu de 17 ani, l-a găsit în beci, adăpostit cu toată
familia de un bombardament anunțat de autorități. Era
întuneric, însă prin ușa beciului răzbătea căldura de afară și mai
ales aroma dulce-tămâioasă de tei, care umplea tot orașul.
Nimic nu prevestea ce va urma în următoarele zile.
Calvarul de după Pogrom: a continuat
Majoritatea evreilor ieșeni au murit, iar suferința celor rămași în viață a continuat. Marcel
Fischer a ajuns și în Basarabia, la Ghidighici, la muncă obligatorie, unde a supraviețuit cu un
sfert de pâine neagră pe zi.
„Noaptea ploua cu ploșnițe printre scânduri, iar ziua făceam piatră exclusivă, pe care tot noi o
încărcam în vagonete. Eu la 17 ani nu aveam putere nici să ridic o roabă simplă, dar mai ales o
vagonetă. Până la urmă a ieșit zvonul că intră trupele nemțești în zonă și că vor să ocupe
partea unde eram noi. Și atunci aveam un căpitan care era șeful nostru, fiara pământului,
denumit boxerul. Acest boxer a organizat reîntoarcerea acasă. Dar cum? Pe jos. Căpitanul
acesta cu toate că a fost rău ne-a salvat viața pentru că unii care nu puteau, cădeau pe drum.
Și nu le dădea voie să se piardă. Trebuia să-l ia alții doi pe umeri, dar în primul rând a ordonat
să nu spună că suntem evrei, că pe dreapta veneau trupele nemțești, iar pe stânga noi”, își
amintește supraviețuitorul Pogromului de la Iași.
A revenit în Iași aproape de sfârșitul războiului. A lucrat pe unde a putut până în 1946, anul
când a ajuns la Opera din Iași.
„S-a anunțat înființarea unei instituții culturale, noi nu aveam până atunci Operă în Iași. Eu
eram mare amator de muzică, aveam colecție de discuri și am cerut să fiu numit secretar al
acestei instituții. Era un oficial de stat care m-a numit și m-a trimis să mă îngrijesc de tot ce
trebuia. După aceea a început angajarea muzicienilor, meseriașilor. A fost o muncă de 6 ani de
zile, încât până la urmă știam totul pe de rost. Încet-încet am fost numit ca manager la
Operă. Și de atunci nu am lucrat o zi în altă parte”, ne-a spus fondatorul Operei din Iași,
Marcel Fischer.