Regina mamă Elena, salvatoarea evreilor din România

Memorialul Holocaustului de la Ierusalim, Yad Vashem, a acordat post mortem în 1993 titlul
de Dreaptă între Popoare, Reginei Mamă Elena. Acest titlu se acordă ne-evreilor care au
salvat viața unor evrei în timpului Holocaustului, punându-și propria viață în primejdie.
Regina Mamă Elena a intervenit personal pe lângă dictatorul fascist al României, Ion
Antonescu, care în perioada 1940 – 1944 a introdus persecuții pe scară largă împotriva
evreilor aflați sub administrație românească, care au dus la moartea a 280 – 380 mii evrei și
11 mii de romi.
 Români transilvăneni salvează evrei din ghearele naziștilor : Letiția Demușcă

"În 1944, familia Onişor – văduva Ioana şi copiii ei, Victor de 21 de ani, Lazor de 18 ani, Letiţia de 16 ani şi Ana,
căsătorită cu Pavel Crăciun, erau fermieri care locuiau la casa lor din pădure, la aproximativ patru km de orașul
Bistrița (Beszterce în maghiară) din Transilvania de Nord.
La 1 mai, cu două zile înainte ca evreii din Bistriţa să fie ghetoizaţi şi apoi deportați la Auschwitz, patru localnici,
membri ai familiei Candel, au fugit la ferma familie Onişor, unde le fusese pregătită o ascunzătoare. Max Candel, fratele
său David și părinții lor și-au găsit adăpost la familia Onișor timp de aproximativ șase luni, până la eliberarea lor, pe 13
octombrie 1944.
Ana Crăciun a fost cea care și-a convins familia pentru a ajuta la salvarea familiei Candel, pe care îi cunoșteau dinainte
de război. Familia Onişor au avut grijă de evreii aflați sub protecția lor cu resursele limitate pe care le aveau, cu mare
risc pentru propria lor viaţă.
La 29 iunie 1978, Yad Vashem i-a recunoscut pe Ana și Pavel Crăciun, Letiția Demuşcă (Onișor) și Ioana Onişor ca
Drepți între Popoare."
 Viorica Agarici - a salvat evrei din Trenurile Morții

Pe 24 februarie se împlinesc 135 de ani de la nașterea Vioricăi Agarici, o eroină a poporului

evreu, căreia mulți evrei originari din Iași îi datorează viața. În vara anului 1941 Viorica Agarici, de
profesie asistentă medicală, era președinta Societății Române de Cruce Roșie din orașul Roman. În
noaptea de 2-3 iulie 1941 ea se afla în gara orașului pentru a-i servi cu băuturi răcoritoare pe soldații
români ce urmau să se îndrepte spre frontul din Basarabia, la scurt timp după intrarea în război a
României alături de Germania nazistă împotriva URSS pe 22 iunie în acel an. În timpul nopții, a auzit
gemete și apeluri de ajutor provenind din direcția unor vagoane sigilate parcate departe de gară. În acele
vagoane erau evrei supraviețuitori ai pogromului din Iași din 29 - 30, în care au fost masacrați de armată
și civili din Iași mii de evrei. După masacrul, desfășurat în perioada 29-30 iunie, aproximativ 5.000 de
evrei au fost încărcați într-un tren cu direcția Călărași, care s-a oprit în gara Roman. Alt tren cu circa
2700 de evrei s-a îndreptat către Podu Iloaiei.
 Gheorghe și Liuba Benea salvează evrei de jandarmi

Memorialul Holocaustului Yad Vashem de la Ierusalim a atribuit unui număr de 79 de

persoane din Republica Moldova titlul de Drept între Popoare pentru salvarea unor vieți evreiești
în timpul Holocaustului. Printre aceștia se numără și preotul Gheorghe Benea – post mortem – și
soția sa Liuba. Basarabia a fost provincia românească cea mai afectată de Holocaust. De aici
aproape întreaga populație evreiască a fost deportată în Transnistria la ordinul dictatorului fascist
Ion Antonescu, până la sfârșitul anului 1941. Înainte de aceasta însă, în lunile iulie și august 1941,
mulți evrei din zonele rurale au fost executați sumar de armată și jandarmi, ca parte a operațiunii
de “curățare a terenului” plănuită de Antonescu încă înainte de intrarea României în război pe 22
iunie 1941 și eliberarea Basarabiei, nordului Bucovinei și Herței de sub ocupație sovietică.
 Vrânceanul Anghel Anuțoiu l-a sfidat pe mareșalul Antonescu, salvând sute de evrei

I s-a spus “Shindler din munții Vrancei”, iar pe lista lui s-au aflat sute de evrei. Memorialul
dedicat celor şase milioane de victime ale Holocaustului, La Yad Vashem, în Ierusalim, îl are
pe Anghel Anuțoiu în capul listei românilor care şi-au riscat viaţa pentru a salva evrei în
timpul persecuţiilor naziste. De fapt, nici nu se știe exact câți evrei a salvat, pentru că
avertismentul lui la momentul potrivit a cruțat probabil mii de vieți.
„Anuțoiu este primul din România celui de-al Doilea Război Mondial care a avut curajul
răspunderii în fața mareșalului Antonescu, la 14 octombrie 1941, de a lua apărarea evreilor
din România la cel mai înalt nivel de stat, cerând energic conducătorului statului să
desființeze lagărele evreiești și cartela lor cu diagonală albastră”.
 Traian Popovici, cel care a salvat 20000 de evrei de Antonescu

După război Popovici a scris o carte intitulată Spovedania în care povestește evenimentele tragice din anii 1941 – 1942.
“La fel ca mulți alții din această țară, am crezut în mitul omului puternic, al liderului cinstit, energic și bine intenționat,
care ar putea salva o țară în declin”, scria el despre sprijinul său inițial pentru Antonescu.
“În ceea ce mă privește, ceea ce mi-a dat putere să mă opun curentului, să fiu stăpânul propriei mele voințe și să mă
opun puterii, pentru a fi în sfârșit o ființă umană adevărată, a fost mesajul familiilor de preoți care constituie strămoșii
mei, un mesaj despre ce înseamnă să iubești omenirea. Ceea ce mi-a dat putere a fost educația pe care o primisem în
liceul din Suceava, unde am primit lumina literaturii clasice, unde profesorii mei mi-au modelat spiritul cu valorile
umanității, care luminează neobosit omul și îl diferențiază de brute ”, explica Popovici motivația sa în acțiunea de
salvare a evreilor din Cernăuți.
 IULIU MANIU – „DREPT ÎNTRE POPOARE”

În luna mai 1942, Mihai Antonescu, prim-ministru al guvernului, îi cerea lui Maniu să intervină pe lângă mareşalul
Ion Antonescu pentru ca guvernul român să nu extrădeze pe evrei pentru a fi deportaţi în lagărele de exterminare[3]. În
luna iunie 1942, ziaristul Zaharia Boilă l-a însoțit pe Iuliu Maniu la întâlnirea cu Ion Antonescu, care a durat trei ore și
care a avut loc în fosta vila a profesorului Nae Ionescu. După întrevedere Iuliu Maniu i-a mărturisit: „Am avut o sarcină
grea. Am intervenit pe lângă mareșalul Antonescu pentru ca să nu permită transportarea evreilor în lagărele de
exterminare din Germania. După multe argumentări și insistențe, Antonescu a cedat.”
Liderul evreu Willy Filderman îi cerea lui Iuliu Maniu în numele comunității evreiești să intervină pe lângă mareșal
penrtu salvarea evreilor care urmau să fie deportați, această cerere l-a înfuriat pe Antonescu, care era ferm decis să
termine cu problema evreiască. În nota prezentată la 31 august 1942, Consiliului de Miniștri, Antonescu spunea: „Voi
înfiera la timp pe toți acei care au venit – ultimul dl. Maniu – și vor veni să mă împiedice a răspunde dorinței majorității
imense a acestei nații… Să se publice integral această rezoluție a mea odată cu publicarea statisticei și memoriului de
față. Publicarea până la 10 septembrie”.
 Episcopul Iuliu Hossu – „Drept între popoare”

Personalitate marcantă a timpului său, Episcopul Iuliu Hossu a avut o profundă

dragoste pentru semeni și un „scump” ideal, cel al unității: unitatea cu Dumnezeu și
unitatea între oameni și religii. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, ca
Episcop de Cluj-Gherla, pe cale diplomatică sau prin predici și îndemnuri la
dragoste creștină, Preasfinția Sa Iuliu Hossu a luat apărarea populației evreiești
condamnată la moarte, reușind să salveze viețile a mii de evrei. Din aceste motive,
de multe ori a fost victima șovinismului maghiar, de două ori s-a atentat la viața lui,
la 1 septembrie 1944 a fost chiar arestat, la Cluj, de autoritățile hortyste.
Femeia care a oprit „trenul morţii”. Destinul trist al Vioricăi Agarici, fiică de boier,
prigonită de comunişti

Descendentă a unei familii de boieri, şcolită la Paris, Viorica Agarici este una dintre eroinele României. Ea
şi-a riscat viaţa atunci când s-a aşezat în faţa unui tren al morţii plin cu evrei care fuseseră deportaţi din Iaşi şi
urmau să ajungă la Călăraşi.
Întâmplarea cutremurătoare a avut loc pe 3 iulie 1941 în gara din Roman. Pentru curajul său, Viorica
Agarici a fost declarată, post-mortem, de statul Israel, ”Drept între popoare”, iar la Muzeul Yad Vashem din
Ierusalim a fost plantat un arbore în memoria sa pe ”Aleea celor Drepţi”, pentru salvarea, în iulie 1941 a mii de
evrei, urcaţi în zilele pogromului de la Iaşi în „trenurile morţii”, sub pretextul deportării spre lagărul de la
Călăraşi. Şef al Crucii Roşii din Roman, judeţul Neamţ, Viorica Agarici a rămas în istoria evreilor prin gestul
său de se aşeza în faţa vagoanelor care transportau evrei deportaţi din Iaşi, la Călăraşi. În data de 3 iulie 1941, a
trecut prin gara din Roman unul dintre ”trenurile morţii”, pline cu copii, femei şi bărbaţi, toţi evrei, închişi de
zile întregi în vagoane, fără apă şi mâncare.
 ”Drepți între popoare”
În fiecare an, data de 27 ianuarie marchează Ziua
Internațională a comemorării victimelor Holocaustului. Această dată
este o reamintire a evenimentelor tragice din istoria poporului evreu,
precum și un tribut de respect și memorie pentru drepții popoarelor
lumii.
În acest an, se împlinesc 78 de ani de la eliberarea lagărului de
concentrare Auschwitz (Auschwitz-Birkenau). Centrul Cultural
Evreiesc KEDEM organizează̆ un eveniment comemorativ menit să
atragă atenția generațiilor următoare asupra Holocaustului și
consecințelor acestuia, dar și să aducă la cunoștință căi de protejare a
umanității de viciile xenofobiei, rasismului și extremismului.
Ei sunt numiți Drepți între popoarele lumii. Acest titlu onorific a fost
acordat unei persoane pentru salvarea chiar și a unui evreu de la
execuție sau deportare în lagărele morții. În total, peste 26 de mii de
persoane din 51 de țări au primit acest titlu.