DIRECȚIA DE ÎNVĂȚĂMÂNT SOROCA

I.P. GIMNAZIUL “DINASTIA ROMANCIUC” VĂDENI

DISCIPLINA: ISTORIA ROMÂNILOR ȘI UNIVERSALĂ

Eseu la tema:

“Holocaust: istorie și lecții de viață”

Profesor: Vataman Silvia

Elev: Dobrovolschi Alexandru

Clasa: IX-a

Vădeni, 2020
 Discriminarea a fost, este și va fi mereu o problemă gravă a societății. Discriminarea
poate fi de mai multe tipuri, însă cea mai răspândită este cea pe bază de rasă. Încă din cele mai
vechi timpuri, afroamericanii, (negrii), au fost exploatați de către europeni. Însă, în anul 1933,
odată cu venirea la putere a Partidului Național-Socialist condus de Adolf Hitler, germanii,
rasa ariană, se consideră superiori altor rase, și încep o politică antisemită, împotriva evreilor.
Astfel începe fenomenul numit Holocaust.

Holocaust este un termen folosit pentru a descrie omorul a aproximativ 6 mln de evrei,
fiind parte a programului lui A.Hitler, numit “soluția finală a problemei evreiești”. În timpul
celui de-Al Doilea Război Mondial naziștii au amplasat pe teritoriile deținute de germani
lagăre de concentrare și de exterminare a evreilor, unde aceștia erau omorâți prin metode
foarte dure, de exemplu în camere de gazare. Totuși rasismul naziștilor nu s-a limitat doar la
evrei. Pe lângă aceștia erau exterminate și alte rase, cum ar fi polonezii, romii și slavii, însă nu
în așa cantități mari. Rasa ariană însă nu s-a oprit nici aici, deoarece erau omorâți și pacienții
bolnavi mintal sau cu handicap fizic, negri, sovietici, prizonieri de război, homosexuali,
martorii lui Iehova etc. Așa că Holocaustul nu a fost doar antisemitism, ci o politică masivă de
discriminare.

Holocaustul a lăsat o urmă neagră și în istoria Moldovei. Atacurile locale ale armatei
române asupra evreilor din Basarabia, începute în iulie 1941, au fost ordonate de generalul
Ion Antonescu, care promova regimul impus de A.Hitler. Astfel, pe data de 25 iulie 1941, la
Chișinău a fost creat un ghetou evreiesc, unde mai erau exterminați și romi. În 1942 însă
evreii au fost transportați în lagărul morții din Transnistria – Akmecetka. Unicul
supraviețuitor a fost Samuel Aroni, care și-a relatat amintirile în cartea sa “Amintirile
Holocaustului: Chișinău 1941-1945”. Ca consecință a acestui fenomen, se evidențiază faptul
că în 1897, în Chișinău trăiau peste 50000 evrei, iar deja în 1942, doar 82! Se poate spune cu
siguranță că Holocaustul a fost una dintre cele mai tragice și puțin cunoscute pagini din istoria
țării noastre.

În orașul Soroca tot au fost perioade în care populația de evrei era mai mare decât a
băștinașilor. A existat chiar și un spital și o școală de evrei, însă din acestea au rămas doar
amintiri. Totuși puținii evrei care au rămas în oraș se mîndresc cu contribuția adusă de
comunitatea evreiască pentru Soroca. În momentul dat în Soroca însă locuiesc destul de mulți
romi, care tot sunt supuși discriminării, nu atât de masive ca în timpul Holocaustului, dar
totuși prezentă.
 La nivel local este nevoie de menționat, cu siguranță, localitatea cu cea mai numeroasă
populație evreiască din nordul țării – satul Dumbrăveni. Localnicii ne-evrei din sat, fiind
ajutați de țăranii din satele învecinate Dubna, Vădeni și Parcani au început masacrarea
evreilor. Acest lucru a durat câteva zile, timp în care evreii au fost jefuiți și omorâți. Acest
lucru vorbește despre o cruzime neargumentată a tuturor țăranilor moldoveni.

Actualmente, problema rasismului încă există, însă nu la nivelul organelor supreme de

stat, ci la nivelul populației de rând. Există unele organizații, precum Ku Klux Klan-ul, care
își exprimă prin violență atitudinea de antisemitism etc. Chiar și în Soroca, unde o parte a
populației sunt romi, după cum a mai fost menționat, aceștia sunt considerați de obicei
inferiori de către populația autohtonă, și sunt nevoiți să cerșească.