Deportarile si

foametea din
RSSM
 Deportarile
• În opt ani de putere sovietică (1940-1941 şi 1944-1951), în RSSM au fost operate trei valuri de deportări
masive de populație și, zilnic, arestări individuale sau în grup. Violența și represaliile au fost nişte
modalități sigure prin care puterea sovietică a înțeles să-şi impună voința de a construi socialismul într-un
timp record într-un spațiu străin. S-a dat lovitura asupra tuturor categoriilor sociale incomode şi
antisovietice prin mentalitate, mod de trai şi aspirați. Sau persoane simple, fata de care aveau cel putin un
mic dubiu ca sunt impotriva puterii sovietice sau sunt mai instarite. De obicei, o echipă formată din doi-
trei militari înarmați și un lucrător al securității bătea la geamul casei, în plină noapte, luând prin
surprindere gospodarii. Într-un sfert de oră să fiți gata!, acesta era ordinul care li se dădea oamenilor
cuprinși în spaimă de cele întâmplate, neînțelegând unde merg și de ce. Deseori, printre cei care veneau
să ridice oamenii se găsea și binevoitorul sau binefăcătorul care a denunțat familia și, astfel, ajuta NKVD-ul
să depisteze elementele periculoase. În stațiile de cale ferată, membrii fiecărei familii erau separați în felul
următor: capii de familii într-o parte, tinerii peste 18 ani în altă parte, iar femeile cu copii mici și bătrânii -
aparte. A urmat îmbarcarea în vagoanele de marfă, câte 70-100 persoane, fără apă și hrană. Pe vagoane
scria: Tren cu muncitori români care au fugit din România, de sub jugul boierilor, ca să vină în raiul
sovietic. Ieșiți-le în cale cu flori! sau Emigranți voluntari.
Consecinte
• Anumite grupuri sociale din Basarabia au fost în mare măsură distruse în câţiva ani de ocupație bolşevică:
clericii, care au rămas în Basarabia alături de credincioși, intelectualii, liderii politici, țăranii înstăriți,
funcționarii, oamenii de afaceri, foştii ofițeri ai armatei române sau ţariste, deputații din Sfatul Țării, ziariştii
ș.a.
• • declinul economic imens daună psihologica, deoarece teroarea și neputința au implantat în mintea
basarabenilor o teamă cu puternice elemente fataliste
• • prin deportarea intelectualilor şi a elitei politice s-a curmat dezvoltarea istorică a culturii tradiționale, a
limbii şi valorilor româneşti.
• • S-a creat o stare anormală de desconsiderare a populației localnice, de desființare a oricăror forme şi
încercări de păstrare a specificului național, de frică patologică față de celălalt, suspectat a fi un potențial
trădător sau turnător.
Foametea
• FOAMETEA (1946-1947) Începând cu anul 1946, pe fondul unei secete
care a lovit nu doar spațiul dintre Prut şi Nistru, ci şi Moldova istorică,
sovieticii au conceput un diabolic plan de înfometare a populației
basarabene. Scopul final: distrugerea conştiinței naționale,
instaurarea fricii şi netezirea drumului către colectivizare. Consecinta-
aproximativ 300.000-400.000 oameni morti; creste rata criminalitatii ,
indeosebi la produsele alimentare;economia Basarabiei s-a
prabusit;canibalism;
• Oamenii şi-aşa nu aveau ce mânca din cauza secetei si din cauza urmarilor
razboiului , dar mai veneau şi comuniştii si luau surplusul de roadă. Erau situații,
când, după ce-au dus la stat ultimii saci cu grâne - pentru că altfel erai deportat in
Siberia sau erai închis - mai veneau reprezentanții puterii, se suiau în pod şi
măturau podul de grăunțe de grâu. Luau şi ultimul bob. Pe nimeni nu interesa
dacă mai ai cu ce te hrăni sau nu. Aproximativ 300.000-400.000 morti. Făina de
ghindă de stejar, culeasă din pădure, a fost alimentul care i-a salvat pe mulți
dintre basarabeni.
• In Sudul tarii situatia insa a fost cu totul diferita. Rămaşi fără nimic în
poduri şi cămări, oamenii au început să mănânce buruieni, apoi pisici,
câini, şoareci, cai morți. Foamea era atât de mare, încât ajunseseră
într-o cumplită stare de degradare psihică și fizică. De aici şi până la
actele de canibalism, o pagină neagră din istoria Basarabiei, n-a mai
fost decât un pas. Documentele din Arhivele de Stat de la Chişinău,
desecretizate după anii 1990, arată că actele de canibalism nu au fost
cazuri izolate, ci au constituit un fenomen de amploare. O dramă cu
profunde implicații, ce a produs dezumanizare şi frică. “În sud totul
era ca în palmă. Acolo s-au înregistrat şi acte de canibalism. Iar
lucrurile acestea sunt autentice, au fost relatate în presă. Vreau să vă
spun că şi în Chişinău, nu departe de gara feroviară, după război s-a
descoperit o secţie de producere a mezelurilor din carne de om.
Şocant!" Prezi
Concluzie
• Concluzie Regimul totalitar comunist a reprezentat o pata neagra in
istoria Basarabiei. Dar in ciuda pretențiilor autorităților sovietice de a
rusifica deznaționaliza si indobidoci poporul român din Basarabia,
acest lucru s-a dovedit imposibil. Dovadă fiind că pînă în prezent ne
ştim cine suntem şi de unde venim.