Comunicare: ,, Învățământul în Basarabia interbelică’’

Înfăptuirea Marii Uniri din 1918, pentru Basarabia a adus condiții favorabile,
în primul rând, pentru învățământ. Până atunci, când se afla în componența
Imperiului Rus, populația din provincie era aproape în totalitate analfabetă.
Pentru mulți basarabeni, școala românească, cele patru clase la români, au
echivalat cu o adevărată facultate.

Școala, în perioada interbelică, se asocia în primul rând cu disciplina. Educația

în școli era promovată cu multă strictețe, elevii înțelegeau că este o necesitate și
astfel erau motivați să învețe. Tot în aceiași perioadă a început un mare proces de
construcție a școlilor. S-a dezvoltat o rețea întreagă de școli speciale: pentru băiți,
pentru fete, grădinițe, școli pentru pregătirea conducătorilor și educatorilor
pentru grădinițele de copii. Un rol importand în peogresul cultural și științific al
Basarabiei a aparținut școlii superioare, facultăților de Teologie și Agronomie ale
Universității din Iași, precum și celor trei conservatoare particulare ,,Unirea’’,
Națională și Municipal, care au constituit adevărate așezeminte de învățîmânt
superior
Potrivit statisticilor, între anii 1918 și 1940, în Basarabia au fost deschise în total
189 școli urbane și 1.721 școli rurale, cu 275.637 de locuri, ceea ce însemna că
aproape în fiecare sat a fost deschisă câte o școală. În afară de aceasta, în
Basarabia au funcționat circa 30 de școli medii. . Câtre finele perioadei
interbelice, în Basarabia funcționau 2.718 școli primare în care activau 7.581
învățători și având un contigent de 346.747 elevi înscriși