,,Sunt iarbă.

Mai simplu nu pot fi” – aşa se

definea poetul Grigore Vieru, maestru al
cuvântului, iubitor de plai, de limbă şi de
neam. A iubit poporul român până la lacrimi
şi şi-a consacrat întreaga sa viaţă copiilor,
îndrăgostiţilor, maturilor, lăsându-ne o
operă monumentală, de o muzicalitate şi-o
frumuseţe rară. Poet liric, cu o sensibilitate
mare dedică poezii sufletului omenesc. Poet
al mamei, al dorului şi al dragostei, al “Grigore Vieru-
baştinei, al izvorului, al naturii – poet al
lucrurilor sacre, aşa e definit Grigore Vieru.
(1935 - 2009)
poet al neamului”
Poetul Grigore Vieru avea să împlinească  87 de ani.
„ Grigore Vieru a fost mai mult decât un poet, a fost însuşi
sufletul Basarabiei.Pentru poet dispariţia fizică nu înseamnă
moarte, el trăieşte prin poezia sa,prin frumosul semănat în
inimile copiilor. A fost, este şi va rămâne Pilonul de
rezistenţă a culturii naţionale .Tot ce e mai frumos astăzi
poartă numele lui.Şi cerul cu stelele, şi al străvechii slave
bucium, şi ochii măicuţei ne sunt mai aproape, fiindcă iubesc
şi au o taină sus care ne apără.A ajunge să poţi să redai istoria
neamului în poezie, să poţi să aperi cei al tău prin poezie şi să
crezi că eşti auzit de Dumnezeu prin poezie înseamnă să fiii
un poet ales.Aşa a fost Grigore Vieru – poet al neamului, care
a ştiut cel mai bine să aşeze alături cuvintele ca Grai, Mamă,
Patrie, Iubire şi deaceea merită cununa
recunoştinţei noastre.Acest om plăpând cu suflet de copil a
trăit în limba română, ducând pe umerii săi firavi crucea
neamului nostru spre un viitor mai bun.Visul său era de a ne A muncit din greu, osândit de povara talentului, a adunat
uni prin cuvânt, prin bunătate şi iubire de aproape.  
cuvânt cu cuvânt, melodie la melodie, a semnalat cu un nerv
poetic nemaipomenit orice mişcare istorică din viaţa poporului
său./ Ion Druţă
2
Astăzi visul lui pare mai aproape ca niciodată pentru că
oamenii din diferite ţări, de diferite naţionalităţi de
crezuri religioase îl pomenesc, apropiindu-se unul de
celălalt, amintindu-şi de omul care a locuit la marginea
unei iubiri. Am pierdut un poet pe pământ, dar avem un
înger în ceruri…Ne mîndrim mult cu Grigore Vieru,
cred că moştenirea care ne-a lăsat-o o vor admira-o
multe generaţii mîngîindu-şi sufletele cu versurile lui.
El a fost poetul Dragostei de viaţă, Dragostei de Ţară,
Dragostei de neam, Dragostei de Adevăr, să-l aducem
copiilor şi nepoţilor noştri ca pe un tezaur, prin care
vom rămâne şi noi prin vremi, căci un popor rămâne în
istorie prin valorile pe care le creează şi le păstrează cu
sfinţenie”

El a fost ales de Dumnezeu şi trimis pe pământ, ca o pasăre măiastră,

să ne lase drept avere „limba noastră ce-i comoară”, ca noi s-o luăm, s-
o păstrăm, s-o cultivăm şi s-o transmitem generaţiilor ce urmează, 3
fiindcă, noi prin grai suntem popor şi existăm prin neam ca limbă”.
In ciuda simplităţii versului său, el se numără
prin acei poeţi „ce-au scris o limbă ca un fagure
de miere”. Opera lui ne-a menţinut demnutatea
de neam, ne-a hrănit-o cu speranţă şi cu putere
de a continua cu frunte-a sus. „Ne-am ţinut
veşnic de limba română într-un deşert aprins în
care singura umbră era – umbra ecoului”, zicea
Poetul. Creaţia viereană a fost şi rămâne umbra
ecoului care ne-a apărat limba română şi
demnitatea de neam. Ne mândrim mult cu
Grigore Vieru. Moştenirea ce ne-a lăsat-o o vor
admira-o multe generaţii, mângâindu-şi sufletul
cu versurile lui. Noi, generaţia crescută şi
legănată de versul blând şi dulce al Poetului,
suntem datori să-l aducem copiilor şi nepoţilor
noştri ca pe un tezaur, prin care vom rămâne şi
noi prin vreme, căci un popor rămâne în istorie
prin valorile pe care le creează şi le păstrează cu
sfinţenie. Vieru a lăsat cel mai de preţ testament
4
carel-ar fi putut lăsa cineva vreodată omenirii
5
Acesta este Grigore Vieru, poetul, care o viaţă
de om serveşte cu dăruire poezia. Contemporan
cu noi, el este şi un exponent al ideilor
dominante în conştiinţa noastră naţională pe
care le exprimă artistic şi le îmbogăţeşte cu
sufletul său. E un poet fructuos, mereu sensibil
la freamătul inimii şi la zbuciumul timpului, e
poetul epocii noastre.

877
6