STUDIUL

INDIVIDUAL
GHIDAT NR.1
TEMA: Perspective de abordare a
asigurarilor

Realizat de: Pazurati Ana, Grupa T-031

 Cuprins:
1. Notă introductivă
2. Conceptul de asigurare
3. Apariția ideei de asigurare
4. Elementele tehnice ale asigurărilor
5. Delimitările conceptuale ale asigurării
6. Alte abordări economice şi financiare ale asigurării
7. Riscul
8. Perioada de asigurare și durata asigurării
9. Activitatea de asigurare în Republica Moldova
10. Concluzii
11. Bibliografie
Activitatea de asigurare constituie pentru unii un mit, pentru
alţii o fascinanţă. Pentru mulţi oameni, chiar şi întreprinzători,
asigurările constituie o problemă complexă pe care nu o pot
explica în totalitate, pe care o înţeleg doar parţial. Şi totuşi,
asigurările sunt o realitate economică socială care însoţeşte şi
marchează istoria dezvoltării omenirii.
 Asigurarea este un mijloc de protecție
împotriva pierderilor financiare. Este o formă
de gestionare a riscurilor, utilizată în principal
pentru a se asigura împotriva riscului unei pierderi
contingente sau incerte.

Domeniul asigurărilor este reglementat de o

serie de acte legislative şi normative. Principalul
act legislativ în domeniul asigurărilor este Legea
cu privire la asigurări. Acest act legislativ
reglementează modul de organizare şi funcţionare a
asigurărilor, reasigurărilor şi a intermediarilor în
asigurări şi/sau reasigurări, precum şi
supravegherea activităţii acestora. Nu sunt
acoperite asigurările sociale de stat, asigurările
obligatorii de asistenţă medicală, asigurările
obligatorii pentru unele categorii de persoane şi
fondurile nestatale de pensii.

ИМЯ ИЛИ ЛОГОТИП 4

 Apariția ideei de asigurare
Putem spune, într-un fel, că asigurarea a apărut odată
cu apariţia societății umane. Avem cunoştinţa de două
tipuri de economii care au caracterizat societatea de-a
lungul timpului: economiile de schimb (realizate cu
elemente corespunzătoare: piețe de schimb, bani,
instrumente financiare diverse) şi economiile naturale,
în lipsa acestor elemente, acestea datând din timpuri
mult mai vechi decât primele.
Într-o astfel de economie naturală, putem privi
conceptul de asigurare ca pe o formă de ajutorare între
indivizii din societate. De exemplu, dacă o casă suferă
un incendiu devastator, membrii comunității respective
vor ajuta împreună la reconstruirea casei; altfel, nu vor
primi nici ei ajutor în viitor. Acest tip de asigurare a
supraviețuit până în zilele noastre în regiunile în care
economiile de schimb moderne nu au pătruns decât
superficial (de exemplu în unele țări de pe teritoriul
fostei Uniuni Sovietice).

ИМЯ ИЛИ ЛОГОТИП 5

 Elementele tehnice ale asigurărilor
Conţinutul complex şi formele în care se
perfectează asigurările sunt foarte variate.
Cu toate acestea, ele au anumite elemente
comune:
Subiectul asigurării – asigurarea implică
o serie de părţi sau subiecte, pesoane fizice
sau juridice, între care se nasc raporturi
juridice pe temeiuri legale sau contractuale. Asiguratul – poate fi:
 persoana fizică sau juridică care, în schimbul primei de asigurare
Aceşti subiecţi sunt:
plătite asiguratorului, îşi asigură bunurile împotriva anumitor
Asiguratorul – este persoana juridică calamităţi naturale sau accidente, ori
 persoana fizică care se asigură împotriva unor evenimente care pot
(societatea de asigurări) care, în schimbul
primei de asigurare încasate de la asiguraţi, să apară în viaţa sa, precum şi
 persoana fizică sau juridică care se asigură pentru prejuduciul pe
îşi asumă răspunderea: de a acoperi
pagubele bunurilor asigurate provocate de care îl poate produce unor terţe persoane.
• contractantul asigurării – persoana fizică sau juridică care poate
anumite calamităţi naturale sau accidente,
de a plăti suma asigurată la producerea încheia asigurarea, fără a obţine prin aceasta calitatea de asigurat
unui anumit eveniment în viaţa persoanei (ex.: un agent economic poate să încheie asigurarea pentru
respective sau de a plăti despăgubiri pentru salariaţiii săi – transportaţi la şi de la locul de muncă).
• beneficiarul asigurării – este persoana care are dreptul să
prejudiciul de care asiguratul răspunde, în
baza legii, faţă de alte persoane; încaseze suma asigurată sau despăgubirea, fără să fie neapărat
parte în contractul de asigurare.
ИМЯ ИЛИ ЛОГОТИП 6
 Delimitările conceptuale ale asigurării

În sensul cel mai larg, fie ca relaţie, fie ca sistem,

asigurările pot fi abordate ca:
 asigurări sociale
 asigurări comerciale
Asigurările sociale se referă la persoane, având
menirea creării unor rezerve băneşti centralizate
afectate protecţiei, sub diferite forme, a membrilor
societăţii.
Asigurările comerciale sunt realizate de firme
prin societăţi specializate şi pe principii
economice. Asigurările comerciale pot fi: de
bunuri, persoane sau răspundere civilă.
Promovarea lor implică societăţile de asigurare -
în calitate de asigurator şi persoana fizică sau
juridică - în calitate de asigurat, aflate în raporturi
oneroase vizând: plata unor prime de asigurare,
preluarea protecţiei împotriva anumitor riscuri,
despăgubirea pentru pagubele generate de
riscurile asigurate.

ИМЯ ИЛИ ЛОГОТИП 7

 Alte abordări economice şi financiare ale asigurării.
În ţările dezvoltate asigurările au devenit o
importantă ramură a economiei naţionale pentru
că, prin valoarea adăugată creată, societăţile de
asigurare, de intermediere sau de prestări de
servicii inedite participă la sporirea produsului
intern brut, oferă locuri de muncă, participă la
oferta de capital de împrumut pe piaţa financiară şi
prin sumele acordate asiguraţilor contribuie la
refacerea bunurilor distruse sau avariate.
Unii specialişti pun în evidenţă anumite valenţe ale
asigurărilor:
calitatea de ramură prestatoare de servicii;
de intermediar financiar şi
de activitate financiară.
Asigurarea ca ramură prestatoare de servicii se relevă prin faptul că societatea
de asigurare, în schimbul primelor de asigurare încasate, oferă asiguratului un
produs necorporal specific, şi anume preluarea răspunderii pentru riscurile
asigurate, securitatea pentru cazurile convenite prin contractul de asigurare.
Asigurarea ca intermediar financiar rezidă în faptul că, mai ales în asigurările
de viaţă, societatea de asigurare oferă asiguraţilor nu numai protecţia de asigurare,
ci şi instrumentele de economisire şi de fructificare a resurselor băneşti.
Asigurarea ca activitatea financiară constă în aceea că, în perioada derulării
contractului de asigurare, asigurarea e influenţată atât de mărimea absolută
nominală a sumei acumulate, cât şi de mărimea reală a acesteia. Astfel, contractul
de asigurare apare ca o creanţă condiţionată emisă de asigurator şi achiziţionată
de asigurat.
Conceptul de asigurare poate fi abordat din punct de vedere: juridic, economic şi
financiar.
Din punct de vedere juridic - pentru a fi operantă, asigurarea trebuie să capete o
formă juridică, fapt ce rezultă dintr-un contract ca lege a părţilor şi din legea
propriu-zisă emisă de puterea legislativă. Astfel, contractul de asigurare şi legea
de organizare a asigurărilor constituie izvoarele de drepturi şi obligaţii în materie
de asigurări.
ИМЯ ИЛИ ЛОГОТИП
Din punct de vedere economic - asigurarea implică
constituirea, în condiţii specifice, a fondului de
asigurare, în legătură cu care pot fi puse în evidenţă
câteva aspecte:
faptul că asigurarea se constituie sub formă bănească;
fondul de asigurare se constituie descentralizat, la
nivelul fiecărei societăţi de asigurare, pe seama primelor
de asigurare încasate;
constituirea şi utilizarea fondului de asigurare implică
relaţii economice între părţi prin fluxurile băneşti pe
care le presupune încasarea primelor şi apoi plata
despăgubirilor aferente.
Din punct de vedere financiar – se poate aprecia că
asigurarea se constituie într-un intermediar financiar
între persoanele fizice asigurate care plătesc eşalonat
primele de asigurare şi persoanele fizice sau juridice
care au nevoie de resurse financiare suplimentare.

ИМЯ ИЛИ ЛОГОТИП 9

 Riscul
După riscul cuprins în asigurare, asigurările pot fi clasificate
astfel:
•asigurări împotriva incendiului, trăznetului, exploziei,
mişcărilor seismice etc. bunurile asigurate contra acestor
fenomene sunt: clădirile, construcţiile, utilajele şi instalaţiile,
mijloacele de transport, mobilierul şi obiectele de uz casnic
etc.;
•asigurări contra grindinei, furtunii, uraganului, ploilor
torenţiale, inundaţiilor, prăbuşirii sau alunecării de teren etc.
Împotriva acestor riscuri sunt asigurate de obicei culturile
agricole şi rodul viilor;
•asigurări pentru boli, epizootii şi accidente care se practică
în cazul animalelor;
•asigurări contra avariilor şi altor riscuri specifice
Riscul – noţiunea de risc este esenţială şi caracteristică în ansamblul
(răsturnări, ciocniri, căderi, derapări etc.), la care sunt
elementelor generale ale asigurărilor. Riscul are semnificaţii multiple:
supuse mijloacele de transport şi încărcăturile aflate pe
pericol sau primejdie posibilă sau eveniment incert, posibil şi viitor,
acestea, în timpul staţionării şi al mersului;
care ar putea afecta bunurile, capacitatea de muncă, sănătatea, viaţa,
•asigurări împotriva unor evenimente ce apar în viaţa
etc.
oamenilor, ca deces, boli, accidente etc. care pot duce la
Riscurile pot fi provocate de forţele naturii, acestea putând acţiona cu
pierderea temporară sau definitivă a capacităţii de muncă;
caracter accidental (forţă majoră, incendiu etc.) sau cu caracter
•asigurări pentru cazurile de răspundere civilă care se referă
permanent ( ex.: uzura). Riscurile pot fi provocate, de asemenea, de
la prejudicii cauzate terţelor persoane prin accidente de
forţe umane ca urmare a unor interese individuale deosebite, a
autovehicule prin exercitarea unei anumite activităţi etc.
influenţelor economice etc. Riscurile mai pot fi provocate de
imperfecţiunile comportamentului uman. ИМЯ ИЛИ ЛОГОТИП 10
 Perioada de asigurare și durata
Asigurarea începe cu prima oră a primei zile și
încetează la ora 24 a ultimei zile din perioada de asigurare asigurării
convenită, dacă legea sau contractul nu prevede altfel.
Clauza care prevede că perioada de asigurare începe la
o dată anterioară încheierii contractului (asigurare
retroactivă) este valabilă doar dacă părțile nu cunoșteau, la
momentul încheierii contractului, despre producerea cazului
asigurat. Dacă contractantul cunoștea, la acel moment,
despre producerea cazului asigurat, asigurătorul nu este
obligat să despăgubească acel caz.
În cazul în care contractul de asigurare se încheie
pentru o durată de peste 5 ani, fiecare parte are dreptul la
rezoluțiunea asigurării la finele celui de-al cincilea an sau al
fiecăruia dintre anii următori, respectînd un termen de
preaviz de 3 luni.
În cazul contractelor încheiate pe o durată nelimitată,
fiecare parte are dreptul la rezoluțiunea asigurării, respectînd
un termen de preaviz de cel puțin o lună și de cel mult 3
luni.
Acordul prin care contractul de asigurare se consideră
prelungit în mod tacit pe o durată mai mare de un an se
consideră nul.
Perioada de asigurare este intervalul de timp în care
asigurătorul poartă răspundere și pentru care se stabilește
prima de asigurare.
ИМЯ ИЛИ ЛОГОТИП 11
 Activitatea de asigurare în Republica Moldova

Activitatea de asigurare în Republica Moldova se împarte în trei

categorii mari:
a) asigurări generale,
b) b) asigurări de viaţă,
c) c) reasigurare exclusivă.
Activitatea de asigurare (reasigurare) este condiţionată de
existenţa unui capital minim social al asiguratorului
(reasiguratorului) care este de 15 milioane lei pentru activitatea
de asigurări generale, un capital minim de cel puţin 1,5 ori mai
mare pentru asigurări de viaţă şi de cel puţin 2 ori mai mare
pentru activitatea de reasigurare exclusivă ИМЯ ИЛИ ЛОГОТИП 12
 Asigurările deţin un rol fundamental în activitatea financiară a
statului, deoarece sunt o ramură participantă la oferta de
capital de împrumut pe piaţa financiară. Pentru a putea face
faţă obligaţiilor curente şi viitoare asumate faţă de asiguraţi,
societăţile de asigurare au obligaţia să constituie, după caz,
rezerve de prime la asigurările pe viaţă şi rezerve de prime şi
daune la asigurările de bunuri şi răspundere. Dacă
asigurătorul la producerea riscurilor asumate refuză achitarea
despăgubirilor sau sumelor de asigurare, atunci deţinătorul
poliţei de asigurare suportă o pierdere financiară foarte
însemnată, ceea ce duce la pierderea încrederii în activitatea
companiilor

Concluzii ИМЯ ИЛИ ЛОГОТИП 13

 Bibliografie

Legea RM din 15 iunie 1993 „Cu privire la asigurări” (cu modificări),

Monitorul Oficial al RM nr.12, decembrie 1993, art. 376, pag.121-139

https://
www.referatele.com/economie/MANAGEMENTUL-RISCULUI-IN-ASIGU
856.php

http://www.lib.ase.md/wp-content/uploads/publicatii/2006/Asigurari%20&%
20reasigurari.pdf

https://ro.wikipedia.org/wiki/Asigurare
ИМЯ ИЛИ ЛОГОТИП 14
https://rapidasig.md/informatii-utile/legislatie/