UNIVERSITATEA „SPIRU HARET”

FACULTATEA DE CONTABILITATE ŞI FINANłE CÂMPULUNG MUSCEL

Specializarea: Contabilitate si Informatica de Gestiune
Anul II

CURSUL Nr. 1

Esenta si rolul asigurarilor

Asigurarea este o activitate juridica, economică şi socială, care constă în:

- protecŃia persoanelor fizice şi juridice în calitate de asiguraŃi
- protecŃia împotriva diverselor riscuri
- contra unei prime de asigurare plătită unor societăŃi specializate, numite asiguratori .
Abordarea juridică trebuie efectuată prin prisma contractului de asigurare şi a legii cu privire la
activitatea de asigurare, care, în calitate de generatoare de drepturi şi obligaŃii în materie de
asigurări, se completează reciproc. Contractul de asigurare este un act juridic care prevede
obligaŃia asiguratului de a plăti prima de asigurare, precum şi obligaŃia asigurătorului de a achita
indemnizaŃia de asigurare la producerea riscului asigurat, fie asiguratului, fie beneficiarului
asigurării, în limitele şi în termenele convenite. Potrivit Legii nr. 136/1995 privind asigurările şi
reasigurările în România, „(modificată şi completată prin Legea nr. 172/2004), prin contractul de
asigurare, asiguratul se obligă să plătească o primă asigurătorului, iar acesta se obligă ca, la
producerea unui anumit risc, să plătească asiguratului sau beneficiarului, despăgubirea
(indemnizaŃia) sau suma asigurată, în limitele şi la termenele convenite”. Contractul de asigurare îşi
pierde valabilitatea atunci când şansa de realizare a evenimentului este de 100%.
De fapt, asigurarea propriu-zisă este o operaŃiune prin care un asigurător, organizând pe
principiul mutualităŃii un număr mare de asiguraŃi, expuşi la producerea anumitor riscuri, îi
indemnizează pe aceia dintre ei care suferă un sinistru, pe seama fondului comun constituit din
 primele încasate. Pentru ca asigurătorul să poată indemniza efectiv toate sinistrele garantate, el trebuie
să organizeze mutualitatea riscurilor după reguli matematice riguroase.
În sfera asigurărilor directe, pe lângă asigurarea propriu-zisă intră şi coasigurarea, care
acoperă situaŃia în care dată fiind valoarea bunurilor asigurabile precum şi numărul lor, riscurile
vizate, fiind greu de asumat de către o singură societate de asigurare, asiguratul încheie contractul de
asigurare cu mai multe societăŃi, care participă la acoperire fiecare în cotă-parte, aferent aceleiaşi
perioade.
În cazul coasigurării se pot întâlni următoarele situaŃii:
a) asiguratul nu poate încasa o despăgubire mai mare decât prejudiciul efectiv, consecinŃă
directă a riscului;
b) între asigurat şi fiecare asigurător există raporturi de asigurare distincte;
c) între asigurători nu se practică solidaritatea convenŃională.
Activitatea de asigurare se desfăşoară sub forma asigurărilor facultative şi a celor obligatorii.
În asigurarea facultativă, atât raporturile dintre asigurat şi asigurător, precum şi drepturile şi
obligaŃiile fiecărei părŃi se stabilesc prin contractul de asigurare. În asigurarea obligatorie, raporturile
dintre asigurat şi asigurător, precum şi drepturile şi obligaŃiile fiecărei părŃi sunt stabilite prin lege. În
România, asigurarea obligatorie se practică numai de către asigurătorii autorizaŃi de către Comisia de
Supraveghere a Asigurărilor, fiind obligatorie îndeosebi, asigurarea de răspundere civilă pentru
pagube produse terŃilor, prin accidente de autovehicule.
Dimensiunea economică a asigurării vizează îndeosebi constituirea unui fond de asigurare,
având ca scop acoperirea pagubelor provocate de anumite fenomene (evenimente). Fondul de
asigurare se formează în mod descentralizat, prin încasarea de prime de asigurare sau cotizaŃii,
achitate de către acele persoane fizice sau juridice, care sunt interesate în înlăturarea eventualelor
pagube provocate de anumite fenomene (evenimente) viitoare şi nesigure. Din acest fond nu sunt
suportate pierderile determinate de folosirea şi consumarea normală a acestora sau de diminuarea
valorii lor din diverse motive.
Fondul de asigurare se utilizează în mod centralizat pentru:
a) acoperirea pagubelor provocate de fenomenele (evenimentele) în cadrul asigurărilor de
bunuri şi de răspundere civilă, respectiv plata sumelor asigurate la asigurările de persoane;
b) finanŃarea unor acŃiuni legate de prevenirea pagubelor;
c) constituirea unor fonduri de rezervă care să fie la dispoziŃia societăŃii de asigurare sau a
 organizaŃiei mutuale de asigurare etc.
Asigurarea are la bază principiul mutualităŃii potrivit căruia fiecare asigurat contribuie cu o
sumă, numită primă de asigurare, relativ modestă, la crearea fondului de asigurare din care sunt
acoperite daunele suferite.
Principiul mutualităŃii se bazează pe acŃiunea legii numerelor mari (o lege statistică) care
prevede:
- cu cât este mai mare numărul de unităŃi de expunere la risc, probabilitatea daunelor
produse se va apropia de valoarea probabilităŃi daunelor estimate.
Acoperirea daunelor se face dintr-un fond central, care are următoarea destinaŃie:
- plata daunelor
- crearea unui fond de rezerve pentru achitarea daunelor mari
- acoperirea cheltuielilor administrative ale societăŃii de asigurare.
EsenŃa activităŃii de asigurare o reprezintă:
- existenŃa comunităŃii de risc
- mutualitatea în suportarea pagubelor
- împărŃirea (dispersia) riscului
Membrii comunităŃii afectaŃi de producerea riscului asigurat, primesc din fondul de asigurare cu
titlul de despăgubire, sume care pot depăşi de câteva ori cuantumul contribuŃiei acestora la fondul
respectiv.
Forme de protecŃie împotriva riscurilor:
1 autoasigurarea
2 asigurarea propriu-zisă
3 coasigurarea
4 reasigurarea
5 retrocedarea numită si retrocesiune
Autoasigurarea:
- este rar întâlnită
- nu respectă principiul mutualităŃii
- sumele imobilizate în aceste rezerve nu pot fi utilizate in activităŃi economice
- nici firmele foarte mari nu le pot aplica eficient.
Asigurarea propriu-zisă presupune:
- existenŃa comunităŃii de risc
- mutualitate în compensarea daunelor.
Coasigurarea:
- se întâlneşte când riscurile vizate prin valoarea lor sunt greu de asumat de o singura societate de
asigurări.
Asiguratul încheie contractul de asigurare cu mai multe societăŃi care participă la acoperire,
fiecare în cotă parte pentru aceeaşi perioadă.
Coasigurarea presupune mai multe contracte de asigurare între un asigurat şi mai multe societăŃi
de asigurare (asiguratori).
Aspecte ale coasigurării:
- asiguratul nu poate încasa o despăgubire mai mare decât prejudiciul efectiv
- între asiguraŃi şi asiguratori există raporturi de asigurare distincte
- între asiguratori nu se practică solidaritate.
Reasigurarea:
- este un contract încheiat între asiguratorul iniŃial care devine reasigurat şi o societate de
reasigurare care devine reasigurator.
- reasiguratul cedează o parte din prima de asigurare iniŃială o dată cu o parte din riscuri .
- reasiguratorul va plăti o parte din despăgubire asiguratorului iniŃial.
- in realitate, asiguratorii încheie mai multe contracte de reasigurare.
Retrocedarea (retrocesiunea):
- contractul prin care reasiguratorul numit retrocedat cedează o parte din prime din risc şi din
cuantumul despăgubirilor unei societăŃi numită retrocesionari (societate de asigurare,
reasigurare)
FuncŃiile asigurărilor:
1. Compensarea financiară a pagubelor prin care asigurarea are rolul de a contribui la refacerea
bunurilor avariate sau distruse şi la recuperarea unor prejudicii de către asiguraŃi.
2. Prevenirea daunelor care implică stabilirea unor planuri de măsuri, de diminuare a riscului în
cadrul companiilor de asigurări şi a agenŃiilor de brokeraj. Tot în scop preventiv de către asigurator
se foloseste fransiza, care înseamnă participarea asiguratului la acoperirea unei părŃi din pagubă.
Scopul aplicării fransizei este dublu:
- îl obligă pe asigurat să adopte o conduită preventivă, să aibă grijă de bunul asigurat
 - să nu se încalce cheltuielile cu gestionarea şi administrarea pagubelor.
3. Financiară care derivă din faptul că nu toate riscurile se produc, prin urmare societăŃile de
asigurare investesc sumele încasate sub formă de prime de asigurare.
4. FuncŃia de economisire în cazul asigurărilor de viaŃă. AsiguraŃii prin poliŃele de asigurare au
posibilitatea ca alături de protecŃie să beneficieze la expirarea contractului de asigurare de suma
asigurată şi in plus pot să participe la profitul obŃinut din sumele investite.
Clasificarea asigurărilor:
1. După natura raporturilor juridice de asigurare:
- asigurare prin efectul legii (obligatorie) - nu necesită acordul de voinŃă al persoanei fizice şi
juridice implicate
- asigurarea contractuala (facultativă)
2. După natura obiectului asigurat:
- asigurări de bunuri (mărfuri, mijloace de transport, clădiri)
- asigurări de persoane (altele decât cele de viaŃă)
- asigurări de răspundere civilă (pagube produse prin accidente de autovehicule)
- asigurări de riscuri financiare (pentru credite, pentru pierderea profitului)
3. După natura riscurilor:
- asigurări pentru riscuri din calamităŃi (inundaŃii, cutremure, alunecări de teren, trăsnet)
- asigurări pentru riscuri cu caracter social politic (război, greve, etc.)
- asigurări pentru riscuri ce provin din natura mărfurilor (spargere, mucegăire, alterare)
4. După teritoriul sau zona geografica:
- asigurări interne sunt atunci când toate elementelor contractului (asigurat, asigurator, risc,
obiect) sunt în graniŃele unei Ńări
- asigurări externe sunt atunci când cel puŃin un element contractual se află în afara Ńării.

Teste de autoevaluare
1) Ce este asigurarea?
2) Care este principiul de baza al asigurarilor?
3) De cine este reprezentata esenta activitatii de asigurare?
4) Care sunt formele de protectie impotriva riscului?
5) Ce este reasigurarea?
 6) Care sunt functiile asigurarii?
7) Ce presupune fransiza?
8) Ce presupune functia de economisire a asigurarilor?
9) Care sunt criteriile de clasificare a asigurarilor?
10) Ce presupune teritoriul asigurat? Dar riscul asigurat?

CURSUL Nr. 2

Elemente de bază ale asigurărilor:

1. riscul
2. suma asigurată
3. prima de asigurare
4. paguba sau dauna
5. despăgubirea de asigurare
6. perioada de asigurat
7. teritoriul de acoperit.
Riscul (obiectul oricărui contract de asigurare)
este un pericol, o primejdie la care sunt supuse bunurile, oamenii, afacerile pentru care societăŃile de
asigurare pot oferi protecŃie.
Este un element obligatoriu în asigurări deoarece:
- este un eveniment viitor, posibil dar incert
- producerea lui nu se realizează prin fapta intenŃionata a asiguratului.
Riscul asigurabil trebuie sa îndeplinească condiŃiile:
- să existe posibilitatea producerii lui cu o probabilitate cuprinsă între 0-1
- să fie independent de voinŃa asiguratului
- să prezinte un anumit grad de periculozitate pentru asigurat
- să fie suportabil ca mărime şi frecvenŃă din punct de vedere financiar de către asigurator
- să fie incert momentul şi intensitatea riscului
 CondiŃiile riscului asigurat:
- producerea fenomenului să fie posibilă
- fenomenul (evenimentul) să aibă un caracter întâmplător
- producerea fenomenului să nu depindă de voinŃa asiguratului sau a beneficiarului asigurării
- acŃiunea fenomenului să poată fi înregistrat statistic.
Riscul pentru a putea fi acoperit prin asigurare, trebuie:
- obiectul asigurat să fie real
- asigurarea să fie convenabilă şi eficientă pentru asiguraŃi
- cauza asigurării să fie licită (să nu contravină ordinii publice)
- producerea evenimentului să fie posibilă, reală, să fie o urmare a hazardului
- apariŃia evenimentelor să se producă cu o anumită frecvenŃă, fenomenul să fie evaluabil,
cuantificabil.
Clasificarea riscurilor:
1. În funcŃie de natura evenimentului care le-a provocat
- riscuri provocate de forŃele naturii: → accidentale: furtuna, grindina
→ permanente: uzura
- riscuri provocate de acŃiunile umane
2. După gradul de asigurabilitate:
- riscuri pure cele care provoacă numai pierderi: explozia, incendiul, naufragiul, decesul, furtul,
accidentele
- riscuri speculative: riscuri comerciale, pariurile, jocurile de noroc, riscul valutar, bursa
3. După gradul de cuprindere:
- riscuri fundamentale care prejudiciază o mare parte a societăŃii cum ar fi războiul, foametea,
cutremurul, poluarea.
- riscuri particulare cu consecinŃe limitate sub aspectul întinderii afectând un număr mic de
persoane.
Managementul riscului presupune prevenirea pagubelor şi limitarea acestora.
Etapele unui management performant:
- identificarea riscului
- cuantificarea riscului
- măsuri impuse de imperativele momentului:
 - plata la timp a despăgubirilor
- plata la valoarea reală a pagubelor

Suma asigurată este limita maximă a răspunderii asiguratorului:

- pe baza ei se stabileşte prima de asigurare
- poate fi egală sau mai mică decât valoarea bunurilor asigurate
- la asigurările obligatorii suma asigurată are un cuantum fix stabilit pe baza normelor de
asigurare (mp la clădiri, pe hectar în agricultură)
- Prima de asigurare este un element esenŃial al contractului de asigurare si se stabileşte în
funcŃie de următorii factori:
- tipul şi natura riscului asigurat
- numărul,mărimea,intensitatea şi gradul de dispersie
- durata asigurării şi teritoriul acoperit
- suma asigurată,nivelul fransizei, modalitatea de plată a primei (eşalonat sau tranşă unică)
- evaluarea posibililor daune pe baza istoricului acestora (5 - 10 ani)
- gradul de obiectivitate sau subiectivism al asiguratorului
- conjunctura pieŃei şi dimensiunea afacerii (pentru sume mari se pot negocia reduceri)
- vârsta, sexul, starea de sănătate şi durata asigurării la asigurările de persoane
- gradul de întreŃinere al bunului asigurat
- limita răspunderii la asigurările de răspundere civilă
Prima de asigurare = Suma asigurată · Cota de primă
Paguba sau dauna - reprezintă pierderea evaluabilă în bani, produsă ca urmare a producerii
fenomenului, împotriva căruia s-a încheiat asigurarea.
Despăgubirea de asigurare este suma de bani pe care asiguratorul o datorează asiguratului, fiind în
limita sumei asigurate egală sau mai mică decât paguba.
ÎndemnizaŃia de asigurare este o sumă de bani pe care asiguratorul o achită asiguratului.
Perioada de asigurare sau durata asigurării reprezintă intervalul de timp pentru care s-a stabilit
prima de asigurare şi depinde de natura asigurării:
- o zi la poliŃa CARGO în transportul mărfurilor
- minim cinci ani în cazul asigurărilor de viaŃă
- un an în cazul asigurărilor de bunuri şi răspunderea civilă.
Teritoriul acoperit reprezintă graniŃele geografice în afara cărora nu se aplică acoperirea.
Prevederile legale specifice altor state pot modifica acoperirea.
Evenimentul asigurat trebuie sa îndeplinească şase elemente:
- obiect sau activitate acoperită
- risc acoperit
- consecinŃe acoperite
- amplasament acoperit
- circumstanŃe acoperite
- perioadă de timp acoperită.
Teste de autoevaluare
1) Care sunt elementele de baza ale asigurarii?
2) Ce este riscul asigurabil?
3) Ce este riscul asigurat?
4) Ce sunt riscurile speculative?
5) Care sunt riscurile fundamentale?
6) Ce este suma asigurata?
7) Ce este prima de asigurare?
8) Ce este paguba sau dauna?
9) Ce este indemnizatia de asigurare?
10) Ce este evenimentul asigurat?

CURSUL Nr. 3

Contractul de asigurare

Caracteristicile contractului de asigurare

Contractul de asigurare este un act juridic prin care:
- asiguratul se obliga sa plateasca o prima asiguratorului;
 - asiguratorul se obliga sa-si asume riscul si sa plateasca o indemnizatie (despagubire)
asiguratului sau la terte persoane, in cazul producerii unui anumit eveniment, in limitele stabilite si
in termenele stabilite.
Caracteristici definitorii
1) caracterul consensual = se incheie prin consimtamantul partilor;
2) caracterul sinalagmatic = partile isi asuma reciproc anumite obligatii;
3) caracterul aleatoriu = partile nu cunosc, in momentul incheierii contractului, efectele
acestuia, beneficiile sau pierderile;
4) caracterul succesiv = esalonarea in timp a prestatiilor prevazute in contract;
5) caracterul de adeziune = rezida din faptul ca forma si clauzele contractului sunt stabilite
de societatea de asigurari, iar asiguratul poate adera sau respinge acest contract;
6) caracterul oneros = fiecare parte urmareste obtinerea unui avantaj sau contraprestatie.

Principiile de baza ale contractului de asigurare

1) Principiul despagubirii = contractul de asigurare nu ofera despagubiri peste valoarea
pierderilor suferite de asigurat. Asigurarea va fi mai mica decat valoarea sigurata, datorita reducerii
fransizei sau impunerii altor limitari privind despagubirea.
Riscul subiectiv = apare cand o persoana provoaca in mod intentionat o paguba sau exagereaza
valoarea daunelor produse.
2) Principiul interesului asigurabil = numai persoanele asigurate sunt despagubite.
3) Principiul subrogatiei = asiguratorul se subroga (inlocuieste) in toate drepturile
asiguratului sau beneficiarului asigurarii contra celor raspunzatori de producerea pagubei.
4) Principiul bunei credinte
- asiguratul cunoaste conditiile de asigurare inainte de incheierea contractului de asigurare;
- asiguratorul nu cunoaste toate aspectele materiale privind riscurile la care este supus
obiectul asigurarii. Este de datoria asiguratului de a-l informa pe asigurator despre toate
circumstantele materiale privind riscul.

Conditiile de validitate ale contractului de asigurare

1) Capacitatea partilor de a contracta:
- persoane fizice, daca au implinit varsta de 14 ani si nu sunt puse sub interdictie;
 - daca s-a facut exceptie de la regula (sub 14 ani), politele incheiate raman valabile
daca cei in cauza sau reprezentantii lor legali nu cer anularea;
- minorii cu varste intre 14 – 18 ani au capacitate restransa si pot incheia acte
juridice numai cu incuviintarea parintelui sau tutorelui.
2) Consimtamantul partilor sa nu fie violat prin eroare, violenta, dol (rea-credinta).

Drepturi si obligatii prevazute in contractul de asigurare

Drepturile si obligatiile asiguratului
Drepturi:
- dreptul de executie a contractului;
- dreptul de aparare in justitie;
- dreptul la returnarea primelor (daca contractul se reziliaza) pentru perioada ramasa;
- dreptul de a solicita modificarea politei, prin act aditional privind schimbarea
beneficiarului asigurat sau modul de plata pentru primele incasate in rate;
- dreptul la preaviz in caz de reziliere de catre asigurator.
Obligatii:
- plata primei de asigurare;
- de a informa pe asigurator de modificarea circumstantelor care agraveaza riscul;
- de a intretine bunul asigurat in conditii optime.
Dupa producerea evenimentului, asiguratul:
- va limita pagubele si va preveni degradarile ulterioare;
- va instiinta asiguratorul de producerea evenimentului in termenul prevazut;
- va furniza asiguratorului documente si date referitoare la eveniment;
- va sprijini constatarea si evaluarea daunelor.
Drepturile si obligatiile asiguratorului
Drepturi:
- de a verifica existenta bunului asigurat si a modului in care acesta este intretinut;
- de a aplica sanctiuni cand asiguratul incalca obligatiile privind intretinerea, folosirea, paza
bunurilor asigurate.
Obligatii:
- de a elibera, la cerere, duplicatul documentului de asigurare, daca vasiguratul l-a pierdut
pe cel original;
- de a elibera, la cerere, certificate de confirmare a asigurarii;
- de a plati indemnizatia de asigurare daca evenimentul s-a produs. Va verifica:
- daca asigurarea era in vigoare;
- daca primele de asigurare au fost platite;
- daca bunurile respective sunt cuprinse in asigurare;
- daca evenimentul care a produs paguba era inclus in riscurile pentru care s-a incheiat
asigurarea.
-
Teste de autoevaluare
1) Care sunt partile unui contract de asigurare?
2) Care sunt caracteristicile definitorii ale contractului de asigurare?
3) Ce presupune caracterul consensual al contractului de asigurare? Dar caracterul
sinalagmatic?
4) Ce presupune caracterul aleatoriu, dar succesiv al contractului de asigurare?
5) Ce presupune caracterul de adeziune, dar cel oneros al contractului de asigurare?
6) Care sunt principiile de baza ale contractului de asigurare?
7) Care sunt conditiile de validitate ale contractului de asigurare?
8) Care sunt drepturile si obligatiile asiguratului?

CURSUL Nr. 4

Contractul de asigurare (continuare)

Calitatea de asigurat mentionata in polita de asigurare:

- asigurati identificati prin nume;
- asigurati identificati in raport cu alt asigurat;
- asigurati aditionali.
1. Asiguratii identificati prin nume:
- asigurati principali;
- cesionarii;
- creditorii.
- asiguratul principal este persoana fizica sau juridica mentionata in polita de asigurare. Acesta
asigura:
- plata primelor de asigurare;
- aduce modificari contractului de asigurare;
- obtine informatii de la asigurator referitor la evenimentul asigurat.
- cesionarii = o practica rar intalnita. Majoritatea oamenilor prefera sa obtina o asigurare proprie,
decat sa accepte o polita negociata de altcineva.
- creditorii – Daca un debitor a pus gaj o anumita proprietate pentru a garanta un imprumut, atunci
creditorul are un interes asigurabil fata de acea proprietate si are doua variante:
- asigurarea proprie a creditorului;
- asigurarea creditorului prin polita debitorului.
Asigurarea proprie a creditorului
- prefera asiguratori mai puternici;
- protejeaza creditorul impotriva neglijentei debitorului in actele sau faptele sale.
Dezavantaje: va plati primele de asigurare pe care si le va recupera sub forma unor dobanzi
mai ridicate pretinse debitorului.
Asigurarea creditorului prin polita debitorului = este o modalitate prin care creditorii cer debitorului
sa cumpere o polita de asigurare cu o clauza speciala prin care creditorul sa fie despagubit pana la
limita interesului sau, adica pana la valoarea creditului restant (casco la masina luata pe credit
bancar).

2. Asiguratii identificati in raport cu un alt asigurat:

- membrii de familie avand aceeasi resedinta cu cea a asiguratului principal;
- angajatii asiguratului principal care actioneaza in interes de serviciu (un patron care
raspunde de faptele angajatilor);
- administratorul activelor fizice ce apartin asiguratului principal;
- persoana care conduce vehicolul asiguratului principal, cu permisiunea asiguratului;
 - persoana care detine custodia temporara a bunului asiguratului, in cazul decesului
asiguratului principal.

3. Asiguratii aditionali = persoane mentionate printr-un act aditional la polita de asigurare, care
apar in urmatoarele cazuri:
- micsorarea limitei de asigurare pentru asiguratul principal atunci cand sunt adaugate si alte
persoane. Limitele de asigurare pentru fiecare eveniment se vor imparti intre asigurati.
- conflicte privind apararea in justitie, cand apar conflicte de interese intre asiguratul
principal si cei aditionali. Se vor angaja avocati independenti unul de altul, pe cheltuiala
asiguratorului.
- asigurarea unei acoperiri a asiguratului aditional, pentru anumite riscuri si pe care
asiguratul principal nu o doreste;
- dubla asigurare a asiguratului aditional, cand asiguratul aditional este asigurat atat prin
polita sa proprie cat si prin polita asiguratului principal, adica repartizarea raspunderii asiguratorilor
in cazul producerii pagubei.

Incheierea si incetarea asigurarii

Etape pentru incheierea contractului de asigurare:
- Declaratia (cererea) de asigurare, care contine:
- date privind identificarea asiguratului (nume, adresa);
- obiectul de activitate;
- durata asigurarii solicitate;
- detalii privind bunul asigurat;
- suma asigurata;
- fransiza;
- beneficiul asiguratului;
- conditiile de asigurare solicitate;
- in cazul asigurarii de viata, starea de sanatate, antecedente medicale;
- in cazul asigurarii de accidente se specifica mediul de lucru.
- Analiza declaratiei (cererii) de asigurare;
- se evalueaza riscul de asigurator.
Momentul incheierii contractului de asigurare = se constituie odata cu plata primelor si emiterea
documentului de asigurare.
Contractul de asigurare poate fi de forma:
- polita de asigurare, la asigurarea de persoane si la unele tipuri de asigurari de bunuri;
- certificatul de asigurare, la asigurari de bunuri in general, sau de raspundere civila.
Un caz aparte = contractul de asigurare intre absenti, in care cererea de asigurare este inaintata prin
intermediari (brokeri), care devin:
- mandatari ai asiguratilor
- agenti ai asiguratorului
(cazul asigurarilor maritime, de aviatie, auto)
Contractul intre absenti se perfecteaza si polita este considerata acceptata daca intr-un anumit
interval de timp (de regula 2 zile lucratoare de la inmanare), originalul nu ridica obiectiuni.
Incetarea contractului de asigurare
1) Contractul de asigurare cu durata determinata inceteaza cand ajunge la termen;
2) Producerea evenimentului asigurat (la contractul de asigurare de viata si accidente, cand survine
decesul celui asigurat);
3) Denuntarea;
4) Rezilierea;
5) Anularea.
Denuntarea este o modalitate unilaterala de incetare a contractului:
- daca asiguratul nu a comunicat in scris modificarile intervenite care, potrivit conditiilor de
asigurare, exclud mentinerea contractului;
- daca se dovedeste ca asiguratul a fost de rea-credinta;
- cand asiguratul nu indeplineste intretinerea corespunzatoare a bunurilor.
Denuntarea produce efecte numai pentru viitor.
Rezilierea = incetarea contractului de asigurare datorita neexecutarii obligatiilor uneia dintre parti
din cauze care i se pot imputa.
Anularea = cand contractul a fost incheiat fara respectarea conditiilor esentiale de valabilitate.
Anularea contractului opereaza si pentru trecut, nu numai pentru viitor. Asiguratorul va restitui
primele de asigurare incasate, iar asiguratul – indemnizatia, daca a fost platita.
 Prin legea nr. 172 – 2004 se deschide calea asigurabililor romani de a incheia contracte de
asigurare cu asiguratori straini, precum si libertatea acestora din urma de a presta servicii de
asigurare catre persoane fizice si juridice romane.

Teste de autoevaluare
1) Care sunt asiguratii mentionati in polita de asigurare?
2) Ce este asiguratul principal?
3) Cine sunt asiguratii identificati in raport cu un alt asigurat?
4) In care cazuri apar asiguratii aditionali?
5) Ce contine cererea de asigurare?
6) Ce forma imbraca contractul de asigurare?
7) Ce presupune contractul de asigurare intre absenti?
8) In ce conditii are loc incetarea contractului de asigurare?
9) Ce presupune denuntarea contractului de asigurare? Dar rezilierea?
10) In ce conditii poate fi anulat contractul de asigurare?

CURSUL Nr. 5

Asigurarile de bunuri

In cazul asigurarii unui bun, interesul asigurabil presupune indeplinirea urmatoarelor conditii:
- bunul mentionat in asigurare sa constituie obiectul asigurarii ;
- asiguratul sa aiba un interes patrimonial cu privire la bunul asigurat;
- in cazul producerii evenimentului de risc, asiguratul sa sufere o dauna evaluabila in bani.
Interesul asigurabil decurge din statutul de proprietar al persoanei care doreste sa se asigure.
Exista si alte persoane care pot avea un interes asigurabil, cum ar fi:
1) Proprietate in comun
Daca o persoana care detine in comun o proprietate, incheie un contract de asigurare si se
produce o avarie, are dreptul la despagubire si va actiona ca agent al celorlalti proprietari, fiind
obligat sa le ofere acestora partea care li se cuvine din despagubire.
2) Proprietatea ipotecara
In cazul unui contract de ipoteca, cu interes asigurabil, atat debitorul ipotecar, in calitate de
proprietar, cat si societatea ipotecara, in calitate de creditor, se incheie o asigurare in numele
ambelor parti.
3) Proprietatea inchiriata
Chiriasul nu este obligat sa incheie o asigurare a proprietatii inchiriate. Daca o face, o face
in numele proprietarului, neputand pretinde incasarea despagubirilor. Poate pretinde restituirea
primelor de asigurare.
4) Proprietate aflata in custodie
Custodele este responsabil din punct de vedere legal, pentru orice dauna produsa bunului
respectiv, deci are un interes asigurabil.
5) Asiguratul face parte din familia proprietarului
Societatile de asigurari pot sa ofere:
- polita de asigurare impotriva incendiului;
- polita Flexa (Fire Lightening Explosion and Aircraft) care include urmatoarele riscuri:
incendiu, trasnet, explozie, caderea aparatelor de zbor, obiecte transportate de acestea;
- polita de asigurare Standard: incendiu, trasnet, explozie, caderi de corpuri;
- polita de asigurare extinsa care acopera riscurile de la polita Standard + cateva riscuri
suplimentare;
- polita de asigurare All Risks, adica toate riscurile in care sunt mentionate clar excluderile.

Se aplica principiul raspunderii proportionale care prevede subasigurarea.

In cazul in care contractul de asigurare a fost incheiat pentru o suma inferioara valorii
bunului, despagubirea acordata se reduce proportional cu raportul suma asigurata / valoarea bunului
respectiv.

Valoarea bunurilor la data asigurarii poate fi:

- valoarea de inlocuire pentru cladiri si constructii;
- valoarea din nou – la mijloace fixe si obiecte de inventar din care se scade uzura;
 - pretul de cost sau pretul de achizitie – la materii prime, materiale si produse finite;
- valoarea de inlocuire – la bunuri casabile;
- valoarea nominala pentru bani in numerar, timbre;
- pretul pietei sau cotatia – pentru hartii de valoare;
- pretul pietei – pentru metale nobile neprelucrate, bijuterii;
- valoarea de circulatie – pentru obiecte de arta.
Prima de asigurare se stabileste de asigurator si se achita:
- fie anticipat si integral;
- fie in rate subanuale, apliocandu-se cota de prima.
Cota de prima este diferentiata:
- in functie de felul bunului asigurat;
- de frecventa si intensitatea producerii riscului.

Fransiza = partea din valoarea fiecarei daune suportata de asigurat. Fransiza are urmatoarele functii:
- stimuleaza masurile de prevenire a riscului;
- reduce cheltuielile efectuate de asigurator in legatura cu asiguratul;
- reduce nivelul primei de sigurare pentru care asiguratul trebuie sa plateasca.
Fransiza poate fi:
- atinsa (simpla);
- deductibila (absoluta).
Fransiza atinsa = asiguratorul acopera in intregime paguba pana la nivelul sumei asigurate, ori de
cate ori aceasta este mai mare decat fransiza. Asiguratorul se elibereaza de raspundere pentru
pagubele mai mici decat procentul de fransiza stabilit.
Fransiza deductibila se scade din valoarea daunei iar despagubirea se acorda numai pentru partea de
dauna care depaseste fransiza.

Asigurarea cladirilor, altor constructii si a continutului acestora impotriva pagubelor

produse de incendiu si alte calamitati
De regula, asiguratorul nu acorda despagubiri pentru:
- construirea defectuoasa, cu materiale necorespunzatoare sau proiectare gresita;
- cheltuieli efectuate pentru transformarea sau imbunatatirea starii cladirii asigurate, reparatii
curente sau periodice, reparatii, restaurari si reconditionati nereusite.
Suma asigurata nu trebuie sa depaseasca valoaraea reala a cladirii.
Valoarea reala = valoarea de inlocuire – uzura.
Valoarea de inlocuire = costul construirii sau achizitionarii cladirii la preturile uzuale de pe piata
locala.
Inspectia de risc = activitatea de verificare in teren, in vederea aprecierii calitative a riscurilor
existente si a anumitor conditii care pot afecta cladirea.
Dauna totala = distrugerea cladirii sau constructiei asigurate in asemenea grad, incat refacerea prin
reparare sau restaurare nu mai este posibila, sau cheltuielile implicate ar depasi suma asigurata.
Dauna partiala = distrugerea partiala a cladirilor, in asa fel incat prin reparare, acestea pot fi aduse
la starea dinaintea producerii evenimentului asigurat. Din cuantumul pagubei se scad:
- fransiza prevazuta in polita de asigurare,
- ratele de prima datorate pana la sfarsitul perioadei asigurate.

Asigurari de bunuri, altele decat constructiile

In aceasta categorie sunt incluse urmatoarele bunuri: masini, utilaje, instalatii, aparate de
masura, control si reglare, mobilier, aparatura birotica, electrotehnica, aparatura audio-vizuala,
articole foto, sport, turism, mijloace circulante, etc.
Pe langa riscurile cuprinse in cadrul conditiilor generale, se acorda despagubiri si pentru
pagubele produse prin:
- furtul prin efractie a bunurilor asigurate;
- furtul produs prin violenta sau amenintare;
- furtul comis prin folosirea cheilor originale obtinute prin talharie.
Furtul prin efractie presupune:
- intra in cladire prin spargere;
- forteaza un seif, o nisa sau alt spatiu;
- intra in cladire folosind chei originale obtinute prin talharie.
Asiguratorul preia riscul prin furt numai daca exista masuri de siguranta:
- usile exterioare sa fie incuiate cu broaste cu chei, lacate, zavoare, sisteme de alarma;
- geamurile de la parter sa fie prevazute cu sisteme de alarma, obloane, grilaje;
- daca nu sunt sisteme sigure de alarma sau protectie, sa fie organizata o paza permanenta si
calificata.
Nu se acorda despagubiri pentru pagubele produse direct sau indirect prin:
- foc nesupravegheat;
- fumat in locuri interzise;
- inundarea bunurilor din locuintele invecinate;
- pierderea bunurilor, lipsuri de inventar, greseli contabile.
Daca bunurile furate nu au fost gasite, despagubirea se acorda dupa 30 de zile de la data instiintarii.
La producerea furtului, asiguratul este obligat:
- sa ramana neatinse toate urmele efractiei sau talhariei si sa asigure paza bunurilor ramase;
- sa trimita societatii de asigurari o lista cu toate bunurile lipsa, distruse sau avariate;
- sa comunice societatii de asigurari, in termenul prevazut, gasirea bunurilor furate.

Teste de autoevaluare
1) Ce conditii trebuie sa indeplineasca interesul asigurabil?
2) Ce alte persoane pot avea un interes asigurabil?
3) Ce fel de polite de asigurare pot oferi societatile de asigurari?
4) Care este valoarea bunului luata in considerare la data asigurarii?
5) Cine stabileste prima de asigurare?
6) In functie de cine este diferentiata cota de asigurare?
7) Ce functii are fransiza si de cate feluri poate fi?
8) In ce conditii asiguratorul nu acorda despagubiri in cazul asigurarii cladirilor?
9) In ce conditii asiguratorul preia riscul prin furt a bunurilor?
10) Ce este obligat asiguratul sa faca la producerea furtului bunurilor?

CURSUL Nr. 6

Asigurarile de bunuri (continuare)

Asigurarea banilor si a altor valori
 Societatile de asigurari ofera protectie pentru bani in numerar, titluri de valoare, pietre
pretioase, lingouri din metale pretioase, timbre, etc. pe timpul cat acestea se afla in seifuri precum
si pe timpul transportului.
Asiguratul trebuie sa respecte urmatoarele conditii:
- incarcarea / descarcarea valorilor din mijlocul de transport sa se faca sub paza;
- transportul sa se faca cu mijloace de transport omologate pentru acest scop si cu
respectarea normelor de siguranta.
Societatea de asigurari nu acorda despagubiri pentru pagube produse prin:
- frauda;
- lipsa de onestitate a angajatilor pentru transportul si securitatea valorilor;
- razboi, ocupatie militara, greve, terorism;
- confiscare, nationalizare;
- lipsuri datorate omisiunilor sau erorilor;
- accidente de natura exploziilor nucleare.

Evaluarea pagubelor si stabilirea despagubirilor

S-au dezvoltat mai multe metode:
- metoda costului de inlocuire;
- metoda pretului de vanzare la producator;
- metoda evaluarii functionale a cladirii;
- metoda evaluarii functionale a bunului.
1. Metoda costului de inlocuire = prin care asiguratul primeste o suma de bani echivalenta cu costul
de inlocuire a proprietatii distruse, fara nici-un fel de reducere corespunzatoare uzurii fizice sau
morale.
Nu se asigura prin aceasta metoda:
- bunuri ce apartin unor terte persoane;
- continutul unei locuinte;
- manuscrisele;
- operele de arta, antichitati, tablouri, bibelouri, lucrari in marmura, bronz sau metale rare.
Societatea de asigurari nu plateste despagubiri pana nu s-a procedat la inlocuirea bunului, sau
primeste o despagubire calculata la valoarea reala a bunului.
Despagubirea primita va fi cea mai mica valoare dintre:
- limita de asigurare a bunului;
- costul de inlocuire a bunului in conditiile folosirii unor materiale de acelasi tip;
- suma cheltuita efectiv pentru repararea sau inlocuirea bunului.
2. Metoda pretului de vanzare la producator se aplica cand producatorul urmareste sa se asigure
impotriva unor pericole care ar distruge stocul produselor finite.
3. Metoda evaluarii functionale a cladirii
Unele cladiri au un cost de inlocuire care depaseste cu mult valoarea lor de piata (o cladire veche,
construita pe baza unor proiecte sau tehnologii care nu mai exista). Polita de asigurare acopera
costul de inlocuire a cladirii vechi, cu o cladire noua, mai putin costisitoare, dar echivalenta din
punct de vedere functional. Daca asiguratul nu incepe reparatiile in cel mult 180 de zile, in cazul
unor distrugeri partiale de la producerea pierderii, societatea de asigurari va plati o suma care va fi
cea mai mica dintre:
- limita sumei asigurate;
- valoarea de piata a cladirii;
- suma necesara pentru repararea sau inlocuirea cladirii pe acelasi amplasament, cu
materiale de constructie mai putin costisitoare.
4. Metoda evaluarii functionale a bunurilor se aplica in cazul tuturor bunurilor, mai putin a titlurilor
de valoare si actiunilor, fiind utilizata in cazul masinilor mai vechi sau echipamentelor care nu se
mai produc si au fost depasite de altele mai performante.
Daca asiguratul contracteaza reparatia sau inlocuirea bunului in mai putin de 180 de zile de la data
producerii daunei, societatea de asigurari va plati cea mai mica valoare dintre:
- limita de asigurare a bunului;
- costul inlocuirii bunului cu altul echivalent;
- suma necesara repararii sau inlocuirii bunului.
Daca asiguratul nu cere in termen de 180 de zile despagubirea pentru bunul distrus, atunci
societatea de asigurari plateste suma cea mai mica dintre:
- limita de asigurare;
- valoarea de piata a bunului la momentul pierderii;
- suma necesara pentru reparatia sau inlocuirea bunului distrus.
In unele cazuri asiguratul prezinta companiei de asigurari o valoare declarata, care devine valoare
agreata, valabila 1 an, urmand sa fie actualizata.

Determinarea cuantumului despagubirilor si a tarifelor de prime la asigurarea de

bunuri

Principii de baza aplicate la acoperirea pagubelor

Prima neta sau cota de baza este partea din cota de prima tarifara destinata platii despagubirilor.
La aceasta se adauga sumele destinate pentru:
- constituirea si administrarea fondului de asigurare;
- finantarea unor masuri de prevenire a pagubelor;
- constituirea fondului de rezerva;
- realizarea de asigurator a unui profit.
Toate acestea constituie prima bruta.
In practica asigurarilor de bunuri, la acoperirea pagubelor se aplica 3 principii:
1. Principiul raspunderii proportionale conform caruia despagubirea de asigurare se stabileste in
aceeasi proportie fata de paguba si cea in care se afla suma asigurata fata de valoarea bunului
asigurat.
Notand cu : D – despagubirea de asigurare
P – valoarea pagubei
S – suma asigurata
V – valoarea reala a bunului in momentul incheierii asigurarii
D S S
= ⋅
Rezulta: P V ; D=P V

S
Raportul V reprezinta gradul de acoperire prin asigurare.
2. Principiul primului risc conform caruia despagubirea este egala cu paguba, fara a depasi marimea
sumei asigurate. Acest principiu este mai avantajos deoarece pagubele sunt compensate intr-o
masura mai mare, dar presupune si perceperea unor prime de asigurare mai mari.
3. Principiului raspunderii limitate conform caruia despagubirea se acorda numai daca paguba
produsa de riscul asigurat depaseste o anumita limita dinainte stabilita, fara ca aceasta sa
depaseasca suma asigurata.

Indicele mediu anual de despagubire arata cat reprezinta, in media, despagubirile platite de
asigurator la fiecare 1000 u.m. suma asigurata intr-o anumita perioada si la o anumita categorie de
bunuri.
Stabilirea indicelui de despagubire se calculeaza diferit, dupa numarul de ani, pen baza
practicii din domeniul asigurarilor.
Astfel:
- pentru asigurarile de animale se ia o perioada de 5 – 7 ani;
- pentru cladiri 10 – 15 ani;
- pentru culturi agricole 15 – 20 de ani;
- pentru cutremur 30 – 40 de ani.
Se noteaza cu:
I – indicele mediu de despagubire anual
S – suma totala a despagubirilor platite de asigurator
N – numarul bunurilor (obiectelor) asigurate
V – valoarea medie a sumei asigurate
N – numarul bunurilor (obiectelor) despagubite
v - valoarea medie a despagubirilor acordate pentru bunurile asigurate

S n v
⋅
I= N ⋅ V ; I= N V

Determinarea gradului de stabilitate financiara

In cazul asigurarilor de bunuri, fata de media multianuala a indicatorilor care se refera la
risc (frecventa, intensitate), adesea se inregistreaza abateri. Cand abaterile sunt nefavorabile,
pierderile suferite intr-un an afecteaza capacitatea de plata a asiguratorului, ajungandu-se la stari de
dezechilibru financiar. Pentru a determina aceste abateri de la media multianuala se calculeaza
abaterea medie patratica:

σ = s n ⋅ q(1 − q)
unde:
σ = abaterea medie patratica
s = suma asigurata a unui bun primit in asigurare
n = numarul bunurilor asigurate
q = probabilitatea daunei

Aplicatie rezolvata

Determinarea gradului de stabilitate financiara

Un asigurator a primit in asigurare 250 bunuri dintr-o anumita grupa pentru suma de 100000 u.m.
fiecare cu o cota de prima neta de 1,5 %.
Sa se determine gradul de stabilitate financiara a societatii de asigurare.

- Prima aferenta unui bun: 100000·1,5/100=1500 u.m.

- Prima asigurata pentru toate bunurile: 250·1500=375000 u.m.
- Probabilitatea daunelor(q):

1500 375000
q= 100000 =0,015 sau q= 25000000 =0,015

In urma producerii evenimentelor, este posibil ca valoarea bunurilor asigurate sa se

diminueze cu 1,5 %, iar din valoarea bunurilor asigurate sa ramana 98,5 %.
Pentru a afla cat de mari sunt abaterile inregistrate de la media multianuala (adica a
despagubirilor platite) se calculeaza abaterea medie patratica

σ = s n ⋅ q(1 − q)
unde:
σ = abaterea medie patratica
s = suma asigurata a unui bun primit in asigurari (100000)
n = numarul bunurilor asigurate (250)
 q = probabilitatea daunei (0,015)

σ = 100000
250 ⋅ 0,015(1 − 0,015) = 192191,3

Gradul de stabilitate a rezultatelor financiare (k):

192191,3
k = 375000 = 0,512 sau 51,2 %.
Deoarece probabilitatea, sansele de a plati despagubiri mai mici decat prima sunt egale cu sansele
de a plati despagubiri mai mari, se imparte coeficientul k la 2:

k 0,512
= = 0,256
2 2 adica 25,6 %.

100:25,6 % = 3,9 ani

Prin urmare, la fiecare 3,9 ani este posibil ca unul sa fie nerentabil pentru asigurator.
Pentru a imbunatati aceasta situatie se poate proceda astfel:
a) Majorarea numarului bunurilor acceptate in asigurare;
b) Majorarea cotei de prima neta;
c) Reasigurarea

a) Majorarea numarului bunurilor acceptate in asigurare

Sa presupunem ca bunurile asigurate cresc de la 250 la 500. Suma sigurata ramane aceeasi pentru
fiecare bun de 100000 u.m. si cota de prima = 1,5 %.
500 ⋅ 100000 ⋅ 1,5
= 750000
- prima neta (p) = 100 u.m.

1 abaterea medie patratica (σ)

σ = 100000 500 ⋅ 0,015(1 − 0,015) = 271799,5585

 - Gradul de stabilitate a rezultatelor financiare (k)

271799,5585
k= 750000 = 0,362

k 0,362
= = 0,181
2 2 → 18,1 %

100:18,1=5,5 ani
Este posibil ca la fiecare 5,5 ani unul sa fie nerentabil.

b) Majorarea cotei de prima neta

Folosind acelasi exemplu, avem:
Nr. produse asigurate (n) = 250
Valoarea sigurata a bunurilor = 100000 (s)
Cota de prima neta creste de la 1,5 % la 2 %
Valoarea totala asigurata = 25000000 u.m.
Avem:
2 Prima cuvebita asiguratorului (P)

250 ⋅ 100000 ⋅ 2
P= 100 = 500000 u.m.
3 probabilitatea daunei (q)

500000
= 0.02
q= 25000000
4 Abaterea medie patratica (σ)

σ = 100000 250 ⋅ 0,02(1 − 0,02) = 221359,4362

- Gradul de stabilitate a rezultatelor financiare (k)
 221359,4362
= 0,442
k= 500000

k 0,442
= = 0,221
2 2 → 22,1 %
100:22,1 % = 4,5 ani
Prin urmare, probabilitatea de a se inchide cu pierderi este de 1 an la 4,5 ani, in loc de 1 an
la 3,9 ani.

c) Reasigurarea = redistribuirea riscului cu valori mari catre alti asiguratori, facand sa

creasca stabilitatea financiara a primului asigurator.

Se da structura portofoliului unei societati de asigurari astfel:

Grupa Nr. bunuri asig. Suma asig. a Suma asig. totala Prima neta
de risc (bucati) unui bun (u.m.) (S) anuala calc.
(n) (s) cu 1,5 % (q)
I 500 10000 5000000 75000
II 1000 5000 5000000 75000
III 2500 2500 62500000 93750
Total Σn=4000 ( s ) = 4759,85 ΣS=16250000 243750 = P

5 Suma asigurata a unui bun pe ansamblul celor 3 categorii de risc:

Se calculeaza media patratica ponderata:

s=
∑s ⋅n =
2
10000 2 ⋅ 500 + 5000 2 ⋅ 1000 + 2500 2 ⋅ 2500
= 4759,85
∑n 500 + 1000 + 2500

6 Probabilitatea daunei (q)

 Pr ima _ neta _ anuala 243750
= = 0,015
q= suma _ totala _ asigurata 16250000

7 Abaterea medie patratica (σ)

σ = s n ⋅ q(1 − q ) = 4750,85 4000 ⋅ 0,015(1 − 0,015) = 36592,07

8 Coeficientul de stabilitate financiara (k)
σ 36592,07
= = 0,150
k= P 243750

9 Suma (prima neta) maxima pe un risc asigurat pe care o primeste asiguratorul:

x= 2k2·P = 2·0,1502·243750=10968,75 u.m.

Deoarece suma maxima asigurabila de 10968,75 u.m. intrece cea mai mare suma asigurata
din portofoliul societatii (10000), nu apare necesitatea cedarii (in acest caz) in reasigurare a vreunui
risc.
Pentru imbunatatirea stabilitatii financiare, societatea de asigurari trebuie doar sa-si
sporeasca numarul bunurilor primite in asigurare care se incadreaza in suma maxima de 10968,75
u.m.

Teste de autoevaluare
1) Ce conditii trebuie sa respecte asiguratul in cazul asigurarilor de bunuri sau alte valori?
2) Ce metode de evaluare a pagubelor se pot folosi?
3) Ce presupune metoda costului de inlocuire?
4) Ce presupune metoda pretului de vanzare la producator?
5) Ce presupune metoda evaluarii functionale a cladirii?
6) Ce presupune metoda evaluarii functionale a bunurilor?
7) Care sunt principiile de baza aplicate la acoperirea pagubelor?
8) Ce este prima neta?
9) Ce este indicele mediu anual de despagubire?
10) Prin care procedee se poate imbunatati gradul de stabilitate financiara a societatii de
asigurare?
CURSUL Nr. 7

ASIGURĂRILE DE PERSOANE

ParticularităŃile asigurărilor de persoane

1 suma asigurată se stabileşte forfetar de asigurat, în funcŃie de nevoile şi de posibilităŃile
sale financiare;
2 asiguratul poate încheia mai multe contracte de asigurare, vizând acelaşi risc şi pentru
sume diferite, la mai mulŃi asigurători, urmând ca la producerea riscului, asiguratul să
primească drepturile cuvenite de la toŃi asigurătorii, aceasta deoarece aici nu este vorba
de daună (ca la bunuri), ci de viaŃa şi integritatea persoanei care nu sunt evaluabile în
bani;
3 societatea de asigurare acordă indemnizaŃii băneşti pentru producerea unor riscuri care
afectează viaŃa, sănătatea sau integritatea fizică a persoanei.
În funcŃie de riscul asigurat, asigurările de persoane se împart în:
1) asigurări de viaŃă (acoperă riscul de deces)
2) asigurări de persoane, altele decât cele de viaŃă (acoperă integritatea corporală sau
sănătatea persoanei)
 Asigurările de persoane pot fi (în funcŃie de riscul care se asigură):
− asigurări de supravieŃuire;
− asigurări de deces;
− asigurări mixte de viaŃă;
− asigurări de boală;
− asigurări de accidente.
În funcŃie de scopul asigurării, asigurările de persoane pot fi:
1 asigurări de persoane:
− pe termen limitat
− pe termen nelimitat
2 asigurări mixte de persoane, cu capitalizare;
3 asigurări de pensii

SocietăŃile de asigurări oferă şi alte tipuri de asigurări, cu combinaŃii ingenioase între

asigurări şi produse financiare.
Ex.: poliŃele de asigurare de viaŃă cu protecŃie împotriva riscului de deces dar şi
cu posibilităŃi de investire.

Transferul riscului se face de la individ către grup, prin urmare fiecare membru al grupului
participă la constituirea fondului printr-o cotă de participare, reprezentată de prima de asigurare.
Riscul acoperit, la asigurările de viaŃă, este riscul de deces.
Elementele de bază ale contractului sau poliŃei de asigurare:
− asigurătorul = societatea de asigurare
− asiguratul = persoana a cărei viaŃă de asigură
− contractantul asigurării, care de cele mai multe ori este chiar persoana asigurată,
în caz contrar, asiguratul trebuie să fie de acord cu încheierea contractului.
Primele de asigurare:
− se stabilesc prin calcule actuariale, bazate pe statistici demografice (tabele de
mortalitate);
− pe date proprii fiecărui individ;
 − din primele de asigurare încasate se crează rezervele matematice care
valorificate prin investire, sporesc fondul din care se plătec sumele asigurate.
Asigurările pe termen se încheie pentru un număr de 5 - 25 ani sau chiar 80 de ani, spre
deosebire de:
Asigurările generale au durată redusă (un an, o lună, o călătorie)
Plata primei se poate face o singură dată sau în rate anuale, semestriale, trimestriale, sau,
mai rar lunare.
Asigurătorul trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii:
− să fie solid din punct de vedere financiar;
− să garanteze că va plăti;
− să garanteze că va exista şi în momentul când va trebui să plătească.
Cererea (declaraŃia) de asigurare, se completează în scris de asigurat, pe principiul bunei
credinŃe.
Prima stabilită pentru perioada de asigurare este indivizibilă.
Ex.: dacă perioada asigurată = 1 an şi evenimentul s-a produs în prima parte a
anului, asiguratul nu poate pretinde rambursarea unei prime proporŃionale
cu timpul rămas până la sfârşitul anului.

Tipuri reprezentative ale asigurărilor de viaŃă

1.- Asigurarea de supravieŃuire presupune:

− condiŃia de bază este ca asiguratul să fie în viaŃă la expirarea contractului de
asigurare;
− plata primelor de asigurare de către asigurat duce la acumularea unor sume de
bani aflate la dispoziŃia asigurătorului
− la expirarea contractului, supravieŃuitorul poate dispune integral sau eşalonat,
sub formă de rentă , de suma acumulată.
Deoarece în caz de deces asiguratul şi moştenitorii pierd suma asigurată, acest tip de
asigurare nu este foarte solicitat, de aceea, societăŃile de asigurări înclud în contract clauza
contraasigurării. Această clauză permite rambursarea unei părŃi din primele plătite de asigurat
(după ce asigurătorul a reŃinut o anumită cotă).
 2.- Asigurarea de deces cu acumulare de capital
SocietăŃile de asigurări garantează:
1 pe perioada contractului de asigurare , în caz de deces al asiguratului, societatea de
asigurare plăteşte suma asigurată, timp în care beneficiarii sumei de asigurare sunt
scutiŃi de plata restului de prime de asigurare
2 la expirarea contractului de asigurare, dacă nu intervine decesul persoanei asigurate, se
plăteşte suma capitalizată asiguratului, sau persoanelor indicate în cererea de asigurare,
din care se scad cheltuielile pentru gestionarea banilor.
Societatea de asigurare este exonerată de plata sumei asigurate dacă în caz de deces al
asiguratului au survenit următoarele condiŃii:
2 în caz de război, indiferent de statutul civil sau militar al persoanei;
3 în caz de tulburări sociale: război civil, manifestaŃie, revoltă, dacă asiguratul a participat
la aceasta de partea celor care le-a generat;
4 dacă în momentul decesului, persoana asigurată avea o alcoolemie peste limita legală
stabilită;
5 în caz de sinucidere a asiguratului.
Pe perioada derulării contractului de asigurare, asiguratul poate să-şi schimbe hotărârea cu
privire la persoanele fizice sau juridice care beneficiază de despăgubirile prevăzute în contract, în
afară de cazul în care acestea au fost ipotecate.

3.- Asigurarea de viaŃă pe termen limitat, respectiv nelimitat

Asigurările de viaŃă pe termen limitat
6 se încheie pe o anumită perioadă de timp şi acoperă numai riscul de deces;
7 prima de asigurare se plăteşte (de asigurat) periodic;
8 beneficiarul desemnat de asigurat încasează suma asigurată la decesul asiguratului, dacă
decesul s-a produs în interiorul perioadei asigurate;
9 prima de asigurare nu este mare, trebuie plătită pe toată perioada asigurată, si nu implică
o economisire sau capitalizare.
Asigurările de viaŃă pe termen nelimitat
10 acoperă riscul de deces pe o perioadă mai lungă, exemplu până la 95 ani;
 11 asiguratul plăteşte primele de asigurare până la data pensionării;
12 dacă asiguratul ajunge la vârsta specificată, el primeşte suma asigurată, actualizată.

4.- Asigurarea mixtă de viaŃă (12 – 30 de ani)

Este o asigurare cu capitalizare şi cu un grad de cuprindere mai mare decât celelalte tipuri
de asigurare.
Acest tip de asigurare acoperă:
− riscul de deces şi
− riscul de supravieŃuire
Asigurătorul va plăti în orice condiŃii: - de deces
- de supravieŃuire
- Sumele de bani plătite de asigurat reprezintă o formă de economisire .
- Asiguratul are acces la fond, dar dacă doreşte retragerea banilor, atunci renunŃă la poliŃa de
asigurare.
- Suma de bani primită înapoi de la societatea de asigurare înainte de termen, se numeşte valoare
(sumă) de răscumpărare din care asigurătorul poate reŃine max.5%.
La expirarea perioadei asigurate, asiguratul poate opta pentru plata indemnizaŃiei de supravieŃuire,
fie integral, fie sub formă de rentă anuală, astfel:
- rentă fixă pe o perioadă determinată;
- rentă viageră.

5.- Asigurarea de rentă

Asigurarea de rentă, presupune ca asigurătorul să plătească o indemnizaŃie periodică, în
funcŃie de tipul de contract.
1 Renta viageră: se acordă sub formă de indemnizaŃie periodică (trimestrială, lunară sau poate
fi la 6 luni sau 1 an) până la decesul asiguratului;
2 Renta temporară: se acordă până la o anumită dată stabilită sau până la decesul asiguratului,
în cazul în care acesta survine înaintea datei respective;
3 Renta de supravieŃuire: se acordă sub formă de indemnizaŃie periodică, după decesul
asiguratului, în favoarea coasiguratului, dacă acesta este în viaŃă;
 4 Asigurarea de rentă pentru studii (asigurarea tip student). Acest tip de asigurare are ca scop
economisirea unor sume de bani pentru perioada de studii a copiilor, în condiŃiile în care
plătitorul nu ar mai fi în viaŃă. Primele de asigurare vor fi plătite de asigurat până la
începerea studiilor, urmând ca beneficiarul (copilul) să intre în posesia rentelor la vârsta
specificată în contract. Suma poate fi plătită în 4 – 5 ani sau integral (dar numai 90 – 95%)
la împlinirea vârstei stabilită.
Societatea de asigurare va plăti, chiar dacă una din părŃi (asigurat sau beneficiar) ar deceda.

6.- Asigurarea tip dotă

Este o asigurare de viaŃă prin care se oferă protecŃie faŃă de riscul de deces al persoanei
asigurate (părinte sau tutore).
Beneficiarul (copilul) primeşte suma asigurată, fie în momentul căsătoriei, fie la împlinirea
unei anumite vârste (20; 25 ani)
Suma asigurată se plăteşte integral, nu eşalonat.
În cazul decesului beneficiarului (copilului) poliŃa devine o poliŃă de asigurare mixtă de
viaŃă.

Teste de autoevaluare
1) Care sunt particularitatile asigurarilor de persoane?
2) In functie de riscul asigurat, ce fel de asigurari de persoane se pot incheia?
3) Ce fel de asigurari de persoane pot fi in functie de scopul asigurarii?
4) Cum se stabilesc primele de asigurare?
5) Ce conditii trebuie sa indeplineasca asiguratorul la asigurarile de persoane?
6) Care sunt tipurile de asigurare de viata?
7) Ce presupune asigurarea de supravietuire?
8) Ce presupune asigurarea de deces cu acumulare de capital?
9) Ce este asigurarea mixta de viata?
10) Ce este asigurarea de renta?
11) Ce este asigurarea tip dota?
CURSUL Nr. 8

Asigurări de persoane, altele decât cele de viaŃă

Acestea se numesc asigurări non-viaŃă.

1.- Asigurarea medicală

1 Riscul de deces nu este asigurat
2 Primele de asigurare sunt diferite pentru bărbaŃi şi pentru femei
3 Sumele asigurate pot fi plătite ca:
4 sume forfetare sau fixe, reprezentând o indemnizaŃie pe zi de spitalizare sau sumă fixă
pentru intervenŃii chirurgicale;
5 pentru compensarea cheltuielilor cu spitalizarea, servicii de spitalizare private, tratament
medical.
Se stabileşte o perioadă de aşteptare, de 3 – 6 luni, după a cărei expirare acoperirea devine
efectivă.

Costurile acoperite pot fi:

17 de spitalizare, de convalescenŃă, de tratament la domiciliu după externare, indemnizaŃie
pentru maternitate, taxe pentru diagnostic şi consultaŃii, intervenŃii chirurgicale, servicii
private de ambulanŃă.
 2.- Asigurare de accidente
ParticularităŃi:
1 acoperă doar riscul de accident, nu şi riscul de deces;
2 se încheie pe perioade mici (un an sau sub 1 an);
3 sumele asigurate se plătesc asiguratului proporŃional cu gradul de invaliditate şi
conform condiŃiilor prevăzute în poliŃă
PoliŃa de asigurare trebuie să definească clar:
1 accidentul – un eveniment nedorit, datorat unor cauze exterioare, violente şi neaşteptate,
independent de voinŃa asiguratului
2 invaliditate permanentă – o vătămare corporală gravă, ca urmare a unui accident, ivită în
cel mult 1 an de la data accidentului, fără şanse de ameliorare
3 suma asigurată – este prevăzută de societatea de asigurare
4 riscurile acoperite – sunt accidente de circulaŃie, din practicarea sporturilor, provocate
de funcŃionarea maşinilor, aparatelor, uneltelor, din instalaŃii, degerături, asfixieri, înec,
explozie, prăbuşiri de teren, trăsnet, elecrocutare, lovire, înŃepare cădere, tăiere, arsuri,
atac efectuat de o persoană sau un animal
5 riscurile excluse – sunt cele care se datorează unor acŃiuni iresponsabile: în stare de
ebrietate, intoxicaŃie cu alcool, medicamente, droguri, vătămări produse de propria
acŃiune a asiguratului, riscuri de război, revoluŃie, explozie atomică.
Această asigurare poate fi încheiată individual sau în grup, nominal sau pentru toŃi angajaŃii,
pe profesii sau indiferent de profesie.

3.- Asigurarea de călătorie

Această asigurare acoperă accidentele sau îmbolnăvirile pe parcursul unei călătorii, de
obicei în străinătate. În unele cazuri se acoperă şi riscul de deces.
Asigurătorul va plăti pentru asigurat, sumele ce reprezintă cheltuieli de spitalizare conform
clauzelor din poliŃă.
 Clauze adiŃionale

1 ProtecŃia împotriva inflaŃiei se aplica:

2 în Ńările cu rata inflaŃiei mare
3 în contractele de asigurări pe termen lung
4 Clauza de scutire de plată a primelor – presupune posibilitatea încetării
plăŃii primelor de asigurare, având drept cauză o invaliditate survenită ca urmare a unui accident
produs după intrarea în vigoare a poliŃei de asigurare.
Această clauză se acceptă numai dacă asiguratul nu mai poate munci ca să obŃină venituri
din care să plătească primele de asigurare.

Determinarea primei de asigurare la asigurările de viaŃă

Calcularea primelor de asigurare se bazează pe tabele de mortalitate întocmite de Institutul

NaŃional de Statistică, care indică numărul de persoane încă în viaŃă şi probabilitatea de deces.
Punctul de plecare îl constituie un grup determinant de persoane (100.000) care se nasc.
Tabelele de mortalitate nu Ńin seama de catastrofe naturale, război.
Plata primei de asigurare în asigurările de viaŃă se poate face sub forma:
20 primei unice – care este calculată astfel încât să acopere riscul pe întreaga perioadă.
Această modalitate este foarte puŃin utilizată;
21 plata eşalonată a primei – prin care asigurătorul poate accepta încasarea aceleiaşi prime,
eşalonată în timp, deşi riscul de deces este diferit de la un an la altul, datorită îmbătrâniri
persoanei.
Prima netă – ia în considerare următoarele elemente:
- proabilitatea producerii evenimentului asigurat;
- vârsta şi sexul persoanei asigurate;
- valoarea actuală a primelor;
- valoarea actuală a primei asigurate;
 - dobânda tehnică;
- rentabilitatea societăŃii de asigurări.
La prima netă se adaugă un supliment de primă în care intră cheltuielile societăŃii de
asigurare, astfel:
22 cheltuielile de achiziŃie a poliŃei de asigurare, salariile, comisioanele agenŃilor de vînzări
şi cheltuielile pentru evaluarea riscului;
23 cheltuieli cu reclama, publicitatea şi tipăriturile (cotă procentuală din primă);
24 cheltuieli de încasare a primei de asigurare şi cu gestiunea;
25 cheltuieli cu comisioanele de reînnoire a poliŃelor;
26 cheltuieli de automatizare;
27 cheltuieli administrativ gospodăreşti ale asigurătorului (întreŃinere, chirie, telefoane)

PRIMA NETĂ + SUPLIMENTUL DE PRIMĂ = PRIMA BRUTĂ

Asigurătorul poate oferi reduceri de primă:

3 reduceri de frecvenŃă – atunci cînd plata primelor se face la intervale mari de timp: anuală,
semestrială. Societatea beneficiază de sume mari plătite în avans, pe care le poate investi;
4 reduceri de mărime – care încurajează asiguraŃii pentru poliŃe cu valori mari.

Rezerva matematică – este o rezervă din primele de asigurare pe care societatea de asigurări
o formează pentru a putea plăti sumele asigurate, indiferent de momentul producerii evenimentului.
Cea mai folosită metodă de calcul a rezervei matematice este metoda Zillmer, care
presupune ca din valoarea actualizată a sumelor asigurate viitoare, să se scadă valoarea actualizată a
viitoarelor prime.
Asiguratul are dreptul să rezilieze contractul de asigurare în orice moment şi are dreptul să i
se ramburseze o sumă numită valoare de răscumpărare.
Rezilierea din primii ani, conduce la valori reduse de răscumpărare.
Din primele încasate, asigurătorul crează un fond care va fi investit, obŃinându-se un venit
suplimentar sub formă de dobândă.
În acest fel, valoarea poliŃei creşte în fiecare an cu cota de participare la profit,
corespunzătoare dobânzii obŃinute de asigurător din investirea rezervelor matematice.

PRIMA NETĂ UNICĂ

(Prima netă, cu un supravieŃuitor, cu procent unic

AplicaŃia 1
Un grup de 3 persoane în vârstă de 30, 35 şi 40 de ani, încheie o asigurare de supravieŃuire
pe 10 ani, pentru suma de 380.000 u.m., dacă cel puŃin un membru al grupului va fi în viaŃă.
Să se calculeze prima netă unică aferentă asigurării dacă procentul anual este de 15%.
Se cunosc numerele de comutaŃie:

l = 95314 l = 94409 l = 92919 l = 90638 l = 87399

30 ; 35 ; 40 ; 45 ; 50

=S ⋅
P N n Ex

l x+n n
= ⋅V
n Ex
lx ;

1
Vn =
(1 + i )n ;

lx + n l l 92919
p = 1
= 30 +10
= 40
= = 0,975
1
lx l
1
30 l 30
95314
(probabil.de suprav.a pers.de 30 ani)

l x +n l
= l 45 =
90638
p = 2
= 35 +10
= 0,96
2
lx l2
35 l 35
94409
 l x +n l l 87399
p = = 3 40 +10
= 50
= = 0,94
3
lx l 3
40 l 40
92919

q = 1− p = 1 − 0,975 = 0,025
1 1

q = 1− p = 1 − 0,96 = 0,04
2 2

q = 1− p = 1 − 0,94 = 0,06
3 3

q = q ⋅q ⋅q 1 2 3
= 0,025 ⋅ 0,04 ⋅ 0,06 = 0,00006

1 −q = 1 − 0,00006 = 0,99994

1 1 1
= = = = 0,247
10
V (1 + 0,15) 10
(1,15) 10
4,0455

P = S ⋅ 1− q  ⋅V n = 380000 ⋅ 0,99994 ⋅ 0,247 = 93854,4

N
  u.m.

AplicaŃia 2
O persoană de 30 ani încheie o asigurare prin care urmează să primească la împlinirea
vârstei de 35 de ani, suma de 50 mil. u.m. şi la împlinirea vârstei de 40 de ani, suma de 150 mil.
u.m.
Să se determine prima unică, având pentru anii respectivi procentele: 10%; 12%; 15%;
16%; 17%; 18%; 18%; 20%; 25%; 21%; 16%.

l = 94409 l = 95314 l = 92919

35 ; 30 ; 40

=S ⋅
P N n Ex

l x+n n
= ⋅V
n Ex
lx ;

l x+n n
= ⋅ Π ⋅V
n Ex j =1 j
lx ;
 = S 1 ⋅ l 35 ⋅ Π ⋅V j + S 2 ⋅ l 40 ⋅ Π ⋅V j = 50 ⋅ 10 6 ⋅
5 10 94406 1
P ⋅ +
l 30
j =1
l 30
j =1 95314 1,1 ⋅ 1,12 ⋅ 1,15 ⋅ 1,16 ⋅ 1,18
92919 1
+ 150 ⋅ 10 6 ⋅ ⋅ = 55,5 ⋅ 10 6
95314 1,1 ⋅ 1,12 ⋅ 1,15 ⋅ 1,16 ⋅ 1,18 ⋅ 1,18 ⋅ 1,2 ⋅ 1,25 ⋅ 1,21 ⋅ 1,16

Persoana asigurată va plăti o primă de asigurare de 55,5 mil. u.m. eşalonată pe 10 ani,
conform procentelor stabilite (10%; 20%) şi va primi 50 mil. u.m. la vârsta de 35 ani şi 150 mil.
u.m. la vârsta de 40 de ani.
Concluzie: plăteşte 55,5 mil. u.m. şi primeşte 200 mil. u.m.
Prima netă pentru o singură persoană supravieŃuitoare, cu procente diferite.

AplicaŃia 3
O persoană de 55 de ani doreşte să încheie o asigurare de supravieŃuire pentru suma de
100.000 u.m., pe termen de 5 ani.
Să se determine prima netă unică pentru care aceasta trebuie să o plătească societăŃii de
asigurare, cunoscând:

l = 82858 l = 76904 D = 9761,8 D = 12491,5

55 ; 60 ; 60 ; 55

1
= = 0,783526
5
V (1,05)5

l x + n ⋅V n
PN = S ⋅ n Ex =
n Ex lx

⋅V ⋅
5 5
76904 ⋅ 0,783526
5 E 55
=l 55 + 5
=l V
60
= = 0,727233
l 55 l 55
82858

P N
= S ⋅5 E 55 = 100.000 ⋅ 0,727233 = 72722,3
u.m.
Altă metodă: - folosind numerele de comutaŃie

Dx+ n
=S ⋅D
9761,8
PN =S ⋅ 55 + 5
= 100000 ⋅ = 78147,5
Dx D 55
12491,5
Se obŃin rezultate diferite prin cele două metode. Prin politică societăŃilor de asigurări se decide
care metodă se foloseşte.
*Prima netă pentru supravieŃuire pe 5 ani

AplicaŃia 4

AnuităŃi viagere imediate, limitate şi anticipate

N x − N x+n
=
n ax P =S ⋅
n ax
Dx ;
anuităŃi prima netă unică

O persoană de 25 de ani încheie o asigurare prin care la vârsta de 50 de ani urmează să

primească anual, anticipat sub formă de rentă, suma de 5.000 euro, folosind numerele de comutaŃie:

D = 8778 N = 92318 N = 6397

25 ; 25 ; 50

Să se calculeze prima netă unică P aferentă asigurării.

P =S ⋅
n ax

N x − N x+n N − N 25+ 25 92318 − 6397

= = = = 9,788
n ax
25

Dx D 25
8778

P = 5000 ⋅ 9,788 = 48.940

euro

Prin urmare, prima netă unică ce urmează a fi plătită la încheierea contractului de asigurare
de asigurat, imediat, este de aproape 10 ori mai mare decât renta anuală de 5000 euro pe care o va
primi la începutul fiecărui an de supravieŃuire după vârsta de 50 de ani. Dacă supravieŃuieşte 10 ani,
îşi va recupera bani daŃi fără a mai lua în calcul dobânzile pe care le-ar fi obŃinut.
AplicaŃia 5
Renta anuală anticipată, anulată r ani şi limitată la n ani

O persoană de 30 ani încheie o asigurare prin care urmează ca peste 5 ani să primească
anual anticipat, o rentă viageră. În primii 10 ani, renta anuală este de 5000 euro, iar după aceea este
de 8000 euro. Să se calculeze prima netă unică P achitată de asigurat, cunoscându-se:

N x+r − N x+r +n
r n ax =
Dx

r n ax
⇒ renta anuală anticipată, amânată r ani şi limitată n ani

N x+n
=
n ax
Dx ⇒ renta viageră anuală amânată şi anticipată

Nx −N N x +n
+ r x1+ r + n
= S1 ⋅ + S2⋅ =
1 2
P
Dx Dx
−N − N 45
= 5000 ⋅ N 30 + 5 30 + 5 +10
+ 8000 ⋅ N 35 +10
= 5000 ⋅ N 35
+ 8000 ⋅ N 45
=
D 30 D 30 D 30 D 30

33385 − 11365 11365

= 5000 ⋅ + 8000 ⋅ = 5000 ⋅ 4,08 + 8000 ⋅ 2,1 = 20400 + 16800 = 37200euro
5403 5403
Concluzie: - plăteşte 37.200 euro la încheierea contractului
1 primeşte peste 5 ani, până la 45 ani, câte 5000 euro/an
5000 ⋅ 10 = 50.000 euro
- dacă mai trăieşte 10 ani ⋅ 8000 = 80.000 euro
50.000 + 80.000 = 130.000 euro / 37.200 euro
AplicaŃia 6
Asigurarea de deces temporară sau limitată la n ani
O persoană de 30 ani încheie o asigurare de deces valabilă în următorii 5 ani, prin care
urmaşii săi să încaseze la decesul său (dacă este cazul), suma „S” în euro. Ştiind că asiguratul
achită prima netă unică P=5000 euro şi cunoscând numerele de comutaŃie:

D = 5403 N = 55822 M = 339 D = 3311 M = 236

30 ; 30 ; 30 ; 35 ; 35 ,
să se calculeze suma pe care o vor primi urmaşii la decesul asiguratului.

M x − M x+n
n Ax = P =S ⋅
Dx n Ax
;

M − M 30+ 5 M − M 35 339 − 276 63

5 A
30
= 30
= 30
= = = 0,0117
D 30 D 30
5403 5403

P =S ⋅
n Ax

5000
5000 = S ⋅5 A30 S = = 427.350
; 0,0117 euro
Concluzie:
1 plăteşte 5000 euro şi dacă se produce decesul în interiorul celor 5 ani
2 (puŃin probabil ca să decedeze o persoană între 30-35 ani)
3 Primeşte 427.350 euro, adică de 85 ori mai mult.

AplicaŃia 7
Asigurarea mixtă (în caz de deces cât şi de supravieŃuire)
O persoană în vârstă de 40 de ani, încheie o asigurare mixtă pe timp de 16 ani. Să se
calculeze prima netă unică plătită de asigurat, cunoscându-se:
suma asigurată = 500.000 euro şi numere de comutaŃie:

D = 2013,460 D = 369,450 M = 236,259 M = 95,110

40 ; 56 ; 40 ; 56

A = D x+n + M x−M x+n

n M x
P =S ⋅
nA Mx Dx Dx
sau
 A = M x−M x+ n+ D x+ n = M 40
− M 56 + D56
n Mx
Dx D 40

236,259 − 95,110 + 369,450

AM 40
= = 0,2536
16 2013,460

P =S ⋅ A M16 40
= 500.000 ⋅ 0,2536 = 126.800
euro

Asigurarea mixtă are rol atât de asigurare de supravieŃuire cât şi de deces.

Asigurătorul plăteşte asiguratului suma asigurată dacă el este în viaŃă la expirarea
termenului (de 16 ani).
Dacă asiguratul a decedat înaintea termenului, atunci asigurătorul plăteşte la data decesului
suma asigurată, beneficiarului asigurării.

Teste de autoevaluare
1) Cum pot fi platite sumele asigurate in cazul asigurarii medicale?
2) Care sunt particularitatile asigurarilor de accidente?
3) Ce este accidentul?
4) Care sunt riscurile acoperite in cazul asigurarii de accidente?
5) Ce presupune asigurarea de calatorie?
6) Ce sunt tabelele de mortalitate?
7) Ce ia in considerare prima neta la asigurarea de viata?
8) Ce este suplimentul de prima?
9) Ce este rezerva matematica?
10) Care este metoda cea mai folosita pentru determinarea rezervei matematice?
CURSUL Nr. 9

ASIGURARILE DE RASPUNDERE CIVILA

Trasaturi ale asigurarilor de raspundere civila

Prin asigurarile de raspundere civila sunt acoperite numai acele prejudicii produse de asigurat unor
terte persoaneca urmare a unui accident.
Terta persoana poate fi orice persoana fizica sau juridica prejudiciata de catre asigurat.
Persoanele cuprinse in asigurare nu au calitatea de terti ci de beneficiari ai asigurarii.
In asigurarea de raspundere civila se intalnesc: asiguratul, asiguratorul si terta persoana (cel
pagubit).
Asigurarea de raspundere civila ofera posibilitatea ca:
- persoana pagubita sa primeasca despagubirea cuvenita;
- patrimoniul asiguratului sa ramana neatins.

Conditii ce trebuie indeplinite cumulativ in contractul de asigurare civila:

1. fapta savarsita de asigurat sa contravina normelor legale;
2. sa se poata dovedi existenta unui prejudiciu, a unei pagube produse unei terte persoane;
3. sa existe un raport de cauzalitate intre fapta ilicita a asiguratului si prejudiciul adus tertei
persoane;
4. sa se demonstreze vinovatia asiguratului care a comis fapta ilicita.

Particularitati ale asigurarii de raspundere civila:

- obiectul asigurarii de raspundere civila il constituie prejudiciul produs unor terte persoane prin
folosirea unor bunuri: autovehicule, cladiri si diferite alte constructii;
- culpa asiguratului este conditia de baza pentru ca asiguratorul sa plateasca paguba;
- in asigurarea de raspundere civila beneficiarii sunt persoane necunoscute in momentul
incheierii asigurarii;
- despagubirea de asigurare poate atinge nivelul maxim al sumei asigurate sau pot aparea situatii
 cand asiguratorul plateste despagubiri al caror total (pe intreaga durata a asigurarii) intrec
cuantumul sumei asigurate;
- daca asiguratul este victima accidentului produs de el, acesta nu va beneficia de despagubire de
la asigurator in temeiul contractului de asigurare de raspundere civila ci a contractului de
asigurare de persoane sau bunuri.

ASIGURARILE DE RASPUNDERE CIVILA IN TRANSPORTUL RUTIER

ASIGURAREA DE RASPUNDERE CIVILA A TRANSPORTATORULUI

Asigurarea este valabila pe un anumit teritoriu, pe o anumita perioada de timp, sau, pe
durata unei anumite calatorii.

Conventia referitoare la contractul de transport international de marfuri pe sosele cu privire

la transportator, prevede:
Transportatorul raspunde pentru:
- pierderea totala sau partiala a marfii;
- degradarea produsului in intervalul de timp scurs intre primirea si predarea marfii;
- depasirea termenului de livrare.
Transportatorul este scutit de raspundere atunci cand pierderea sau degradarea marfii se
datoreaza:
- utilizarii autovehiculelor descoperite sau fara prelata daca acest mod de utilizare nu a fost
mentionat in mod expres in contract;
- lipsa sau defectiunea ambalajului pentru marfurile expuse prin natura lor la stricaciuni atunci
cand sunt ambalate necorespunzator;
- incarcarea sau descarcarea de catre persoane care au actionat in numele expeditorului sau
destinatarului;
- erori de numarare a coletelor.

Suma asigurata inclusa in contractul de asigurare este compusa din:

- valoarea marfii conform facturii;
- costul transportului;
- costul asigurarii;
- taxe si comisioane vamale precum si alte cheltuieli ocazionate de transportul marfii;
- o supraasigurare de 10% din valoarea bunului pentru acoperirea cheltuielilor neprevazute.

Conditii generale de asigurare a marfurilor pe parcursul transportului rutier

Se practica trei conditii de asigurare:

Conditia A este cea mai cuprinzatoare si acopera toate riscurile de pierdere sau avariere.
Conditia B acopera un numar mai mic de riscuri respectiv pierderile sau avariile produse bunurilor
in timpul transportului, cauzate de: incendiu, explozie, rasturnare, cutremur de pamant, eruptie
vulcanica, trasnet, patrunderea apei in mijlocul de transport, caderea coletelor in timpul incarcarii
sau descarcarii.
Conditia C acopera riscurile cauzate de incendiu, explozie, rasturnarea, deraierea, prabusirea,
coliziunea mijlocului de transport.
Oricare din conditiile de mai sus poate fi extinsa in schimbul platii unei prime suplimentare pentru
a acoperii si riscurile speciale cauzate de: furt, jaf, nelivrare, greva.
Anumite marfuri nu fac obiectul asigurarii de marfuri in general, ci a unor asigurari speciale cum ar
fi:
- transportul de bilete de banca, cupoane, titluri, monede, colectii de numismatica, metale
pretioase, pietre pretioase, bijuterii, opere de arta;
- marfuri periculoase, perisabile, congelate;
- colete postale;
- seruri, vaccinuri, sange;
- animale vii.

Teste de autoevaluare
1) Ce posibilitati ofera asigurarea de raspundere civila?
2) Ce conditii trebuie indeplinite cumulativ in contractul de asigurare civila?
3) Care sunt particularitatile asigurarii de raspundere civila?
4) Care este raspunderea transportatorului conform conventiei privind contractul de
transport international de marfuri pe sosele?
 5) In ce conditii este scutit de raspundere transportatorul?
6) Din cine se compune suma asigurata in cazul contractului de asigurare de raspundere
civila in transportul rutier?
7) Ce conditii de asigurare a marfurilor se practica in transportul rutier?
8) Care conditie de asigurare a marfurilor in transportul rutier este cea mai cuprinzatoare?
9) Care marfuri fac obiectul unor asigurari speciale in cazul transportului rutier?
10) Ce riscuri acopera polita de asigurare conform conditiei A? Dar a conditiei B? Dar a
conditiei C?

CURSUL Nr. 10

ASIGURAREA DE RASPUNDERE CIVILA A

DETINATORILOR DE
AUTOVEHICULE

Prin aceste asigurari pot fi compensate pagubele produse de asigurat unor terte persoane cand sunt
indeplinite in mod cumulativ urmatoarele conditii:
- fapta savarsita de asigurat sa fie ilicita (accident datorita nerespectarii regulilor de circulatie);
- trebuie sa existe un prejudiciu adus unei terte persoane;
- intre fapta ilicita si prejudiciul produs tertei persoane sa existe un raport de cauzalitate;
- sa se constate culpa asiguratului in producerea accidentului.

Stabilirea primelor de asigurare are in vedere urmatorii factori:

- statistici privind accidentele si furturile de autovehicule;
- tipul, marca, valoarea, capacitatea cilindrica, performantele tehnice, costul reparatiilor,
vechimea masinii, varsta si experienta conducatorului auto, atractia pentru hoti, starea
drumurilor si a sistemelor de semnalizare rutiera.
Riscurile excluse din asigurarea de raspundere civila sunt:
- daunele directe sau indirecte produse in urma operatiunilor militare, greve, tulburari sociale,
terorism, vandalism;
- daunele rezultate din competitii sportive, accidente nucleare etc.;
- incendii sau explozii provocate de transformari neautorizate efectuate la autovehicul;
- supraincarcarea sau suprasolicitarea autovehiculului.

Contractul de asigurare cuprinde clauze privind:

- intinderea teritoriala a acoperirii;
- perioada de acoperire (6 luni, un an etc.);
- fransiza;
- reducerea primelor de asigurare prin acordarea unui bonus daca in perioada anterioara nu s-a
inregistrat pagube (la reinnoirea contractului).

ASIGURAREA DE RASPUNDERE CIVILA AUTO- SISTEMUL “CARTE VERDE”

Cartea verde constituie dovada ca proprietarul autovehiculului care se deplaseaza in afara

granitelor tarii, a incheiat contractul de asigurare de raspundere civila.
Biroul asiguratorilor de autovehicule din tara vizitata are rolul de a constata, evalua si lichida
daunele fata de tertul prejudiciat. Despagubirile platite urmeaza sa fie recuperate de la biroul
emitent din tara de provenienta a asiguratului, la care se adauga si o suma de bani pentru serviciile
prestate.
In Romania , dreptul de a elibera Cartea Verde il au numai societqatile de asigurari care sunt
autorizate de Biroul Asiguratorilor de Autovehicule B.A.A.R. , datorita raspunderilor deosebite pe
care acestia si le asuma in fata tertilor straini prejudiciati.
Calitatea de membru B.A.A.R. este atribuita daca asiguratorii indeplinesc unele conditii privind:
capitalul social, practica in asigurari, personalul tehnic cu experienta, evidenta computerizata,
existenta unui fond de garantie, tarifele practicate, conventiile stabilite.
Sumele asigurate la care terta persoana pagubita are dreptul in baza unei asigurari facultative de
persoane, se platesc independent de despagubirile ce se acorda de asigurator in baza asigurarii de
raspundere civila legala.

ASIGURAREA DE RASPUNDERE CIVILA , ALTELE DACAT AUTO

1.ASIGURAREA DE RASPUNDERE CIVILA PROFESIONALA

Asigurarea de raspundere civila profesionala vizeaza urmatoarele categorii de profesii:
constructorii, arhitectii, medicii, expertii tehnici, contabilii, evaluatorii etc.
Aceste persoane pot aduce prejudicii tertelor persoane, din eroare sau neglijenta.

2.ASIGURAREA DE RASPUNDERE CIVILA A ANGAJATORULUI, A

PRODUCATORULUI SI A MANAGERULUI
Asigurarea de raspundere civila a angajatorului, este contractul de asigurare prin care se ofera
protectie pentru asigurati, atunci cand au loc pierderi, imbolnaviri, determinate de neglijenta
angajatorului si sunt necesare cheltuieli pentru stabilirea despagubirilor.
La acest tip de asigurare, printre masurile de management al riscului impuse de asigurator sunt:
- dotarea cu echipament si asigurarea unui loc de munca adecvat;
- pregatirea profesionala necesara folosirii masinilor si instalatiilor;
- supravegherea permanenta a procesului de munca.
Asigurarea de raspundere civila a producatorului este necesara deoarece se considera ca toti cei
care vand o marfa au o raspundere fata de cei care o consuma sau o folosesc.
In practica asigurarilor se folosesc polite combinate prin care se acopera, in sectiuni separate,
raspunderea angajatorului, raspunderea producatorului, raspunderea managerului si raspunderea
publica.
Asigurarea de raspundere civila a managerului acopera raspunderea acestuia si a membrilor
consiliului de administratie pentru erori si neglijenta in conducerea unei companii.
Elementele luate in calcul in evaluarea corecta a riscului sunt:
- definirea clara a responsabilitatilor;
- refuzul managerilor si functionarilor de a informa asiguratorul in legatura cu raspunderea
fiecarui asigurat in parte;
- informarea asiguratorului cu privire la starea firmei sau a grupului;
- actualizarea informatiilor la reinnoirea contractelor;
- extinderea acoperirii pentru cei noi investiti in functie.
Primele de asigurare sunt foarte mari.

3. ASIGURAREA PRIVIND RASPUNDEREA PUBLICA

Acest tip de asigurare consta in plata unor sume asiguratului, pentru ca acesta sa poata compensa o
terta persoana, in calitate de public, in cazul vatamarii corporale sau pagubelor materiale provocate
de neglijenta sa sau a angajatilor sai.
Exemple: pardoseli alunecoase, marfuri care cad de pe rafturi, defectiuni la fift si scari rulante.

Teste de autoevaluare
1) Ce conditii cumulative trebuie sa indeplineasca pagubele produse de asigurat unei terte
persoane ca sa poata sa fie compensate?
2) Ce factori sunt luati in considerare la stabilirea primelor de asigurare?
3) Care sunt riscurile excluse din asigurarea de raspundere civila?
4) Ce clauze cuprinde contractul de asigurare de raspundere civila a detinatorului de
autovehicule?
5) Ce este Cartea verde?
6) Cum se dobandeste calitatea de membru BAAR?
7) Ce categorii de profesii vizeaza asigurarea de raspundere profesionala?
8) Ce presupune asigurarea de raspundere civila a managerului? Dar a producatorului?
9) Ce presupune asigurarea privind raspunderea publica?

CURSUL Nr. 11
 ASIGURARILE DE RISCURI FINANCIARE

1.ASIGURAREA CREDITELOR INTERNE SI A CREDITELOR DE EXPORT

Asigurarile de credit reprezinta un atribut al lumii afacerilor contemporane, avand rolul de a
proteja comerciantii si producatorii fata de riscul de neplata a celor ce cumpara sau inchiriaza
bunuri sau sunt beneficiari ai unor credite avantajoase.
Asigurarea de credit a aparut ca o necesitate a faptului ca marea majoritate a contractelor de
comert se incheie in conditiile in care plata se face dupa livrarea bunurilor. Asigurarea de credit
inlatura riscul vanzatorului la vanzarea de credit, cu privire la neplata de catre cumparator a
contravalorii marfurilor.
Astfel, ea ofera protectie pentru riscul de neplata aparut, fie ca urmare a falimentului
cumparatorului, fie, in cazul exportului, datorita situatiei din tara importatorului (razboi,
nationalizare etc.)
Este in acelasi timp o garantie bancara oferind posibilitatea de acces la finantare.
Este considerata o asigurare de lux.
De regula asiguratorii de credite ofera o gama larga de servicii, pe langa cele de asigurari,
de exemplu: studii de piata, consultanta, training, asistenta tehnica, studii de fezabilitate,
investigarea si supravegherea creditelor.
Prin asigurarea creditelor interne, asiguratul se protejaza impotriva riscurilor de neplata
prelungita de catre cumparator sau a insolvabilitatii acestuia pe durata cuprinsa intre productie si
distributie, inainte de vanzarea finala catre consumator.
Exista mai multe polite de asigurare:
1. Polita pentru o singura tranzactie;
2. Polita pe o anumita durata pe baza cifrei de afaceri. Aceasta polita se foloseste la
tranzactii cu valori mari;
3. Polita pentru un numar de tranzactii;
4. Polita pentru unul sau mai multi cumparatori. Se incheie pe o durata determinata, de
obicei un an;
5. Polita pentru cifra de afaceri pe credit. Este des utilizata si asigura toate afacerile
vanzatorului, cu unul sau mai multi cumparatori pe o durata determinata de obicei un
 an;
6. Polita pentru mai multe conturi ale unui asigurat. Asiguratorul verifica clientii
solicitantului asigurarii in legatura cu solvabilitatea si bonitatea lor. Societatea de
asigurari poate exclude din asigurare anumiti cumparatori sau poate diminua plafonul de
credit acordat.
La asigurarea creditelor de export, riscurile sunt cele rezultate din vanzare bunurilor sau
prestarea de servicii pe credit, in afara tarii.
Polita de asigurare a creditelor de export are anumite avantaje:
1 contribuie la reducerea costurilor;
2 ofera posibilitatea desfasurarii normale a activitatii deoarece inlatura riscul neincasarii
contravalorii marfurilor la export;
3 ofera posibilitatea patrunderii pe piete noi, cu risc comercial sau politic;
4 ofera sprijin in alegerea partenerilor de afaceri si la incheierea tranzactiilor comerciale;
5 vine in sprijinul planificarii financiare si al mentinerii unui nivel optim al lichiditatii.

2.ASIGURAREA CREDITELOR DE CONSUM, DE INVESTITII, DE CAUTIUNE SI DE

FIDELITATE

ASIGURAREA CREDITELOR DE CONSUM reprezinta, de fapt, o asigurare a riscului

de neplata a ratelor de credit pentru consum si a dobanzilor aferente.
Se utilizeaza urmatoarele variante de polite de asigurare a creditelor de consum:
a. Polita de tranzactie ( tip T) care se incheie pentru o singura tranzactie cu unul sau mai
multi clienti si la o anumita data. se practica la tranzactii de valori mari, de exemplu
echipamente de constructii;
b. Polita de flux continuu de afaceri ( tip F ) se incheie pentru un numar nedeterminat de
tranzactii cu unul sau mai multi clienti;
c. Polita pe cifra de afaceri ( tip C ) se incheie pentru toate creditele acordate de asigurat
intr-o anumita perioada de timp. Suma asigurata este data de volumul cifrei de afaceri
pe creditul estimat.
La incheierea contractului de credit , asiguratul trebuie sa ia urmatoarele masuri de
prevedere:
 6 verificarea juridica a clientilor, instituirea garantiilor si ipotecilor in favoarea sa,
verificarea solvabilitatii clientilor si girantilor etc.;
7 sa impuna clientilor obligatia acestora de a comunica, intr-un anumit termen, orice
modificari a conditiilor initiale;
8 sa instiinteze imediat asiguratorul atunci cand obtine informatii privind imposibilitatea
de plata, respectiv insolvabilitatea clientului debitor;
9 sa aduca la cunostinta asiguratorului orice amanari sau modificari ale scadentelor de
plata a ratelor de credit sau a termenelor de gratie convenite de clienti.

ASIGURAREA CREDITELOR DE INVESTITII garanteaza plata furnizorilor de bunuri

de investitii, de catre clienti, conform unui anumit plan de rambursare.
Polita cea mai utilizata este polita generala pe cifra de afaceri.
O importanta dezvoltare a cunoscut-o asigurarea tranzactiilor de leasing.

ASIGURAREA DE CAUTIUNE este o forma de protectie prin care societatea de asigurari

garanteaza ca debitorul isi va indeplini obligatiile legale sau contractuale pe care le are fata de
creditor. De fapt, cautiunea este un serviciu similar cu cel oferit de banca, cand aceasta garanteaza
pentru clientii lor.
Tipuri de asigurari de cautiune:
a. Garantia executarii contractului in bune conditii – garanteaza beneficiarului
indeplinirea la termen de catre asigurat a contractului, conform clauzelor contractuale.
Se utilizeaza , de obicei, in domeniul constructiilor;
b. Garantia efectuarii corecte a platilor – se refera la platile pe care asiguratorul va
trebui sa le efectueze unor subantreprenori sau furnizori pentru plata fortei de munca
sau livrarea unor produse, in cazul in care antreprenorul principal al constructiei se afla
in imposibilitatea de a realiza aceste plati;
c. Garantia participarii la licitatie – prin care se garanteaza ca debitorul, in cazul in care
castiga licitatia, va semna contractul pentru care a licitat si va pune la dispozitia
beneficiarului garantiilor de executare in bune conditii a contractului si de efectuare a
platilor.
d. Garantia pentru restituirea avansului – se practica in situatiile in care creditorul
 prefinanteaza debitorul prin plata unui avans, de fapt, se garanteaza rambursarea sumei
platite cu anticipatie, printr-o cautiune a carei valoare descreste proportional cu valoarea
lucrarilor executate;
e. Garantia pentru asigurarea serviciilor de intretinere - asigura protectia in cazul
unei executii defectuase sau al utilizarii unor materiale necorespunzatoare.

ASIGURAREA DE FIDELITATE reprezinta asigurarea drepturilor sau intereselor

patrimoniale, fiind incadrate in categoria asigurarilor patrimoniale.
Asigurarile de fidelitate au ca scop compensarea unui angajator pentru pierderile cauzate de
necinstea angajatilor.

Teste de autoevaluare
1) Ce presupune asigurarea de credit?
2) Ce polite de asigurare se intalnesc in asigurarile de credit?
3) Care sunt riscurile asigurate in cazul creditelor de export?
4) Ce avantaje prezinta polita de asigurare a creditelor de export?
5) Ce reprezinta asigurarea creditelor de consum?
6) Ce variante de polite de asigurare se intalnesc in asigurarea creditelor de consum?
7) Ce garanteaza asigurarea creditelor de investitii?
8) Ce este asigurarea de cautiune?
9) Care sunt tipurile de asigurare de cautiune?
10) Ce reprezinta asigurarea de fidelitate?

CURSUL Nr. 12

Asigurarile la culturile vegetale si animale

Persoanele fizice si juridice din agricultura (asociatii agricole, societati comerciale din
agricultura) pot incheia contracte de asigurare pentru culturi agricole, pomicole, viticole.
 Pentru riscuri generale pot fi asigurate: culturi de cereale, plantele tehnice, culturi de
legume si cartofi, plante medicinale si aromatice, culturi furajere, rodul viilor, pomilor fructiferi si
hameiului.
Polita de asigurare acopera urmatoarele riscuri:
- incendiu produs de trasnet
- ploi torentiale
- efecte directe: spalarea solului, dezradacinarea plantelor, culcarea plantelor
- efecte indirecte: acoperirea plantelor cu mâl provenit de pe versanti
- furtuna sau uragan cu efecte distrugatoare asupra plantelor
- grindina cu efecte daunatoare
- alunecare, prabusire, surpare de teren
- inghet timpuriu de toamna (inainte de 1 noiembrie) sau tarziu de primavara (dupa 30
aprilie)
Societatile de asigurari nu acorda despagubiri pentru pagubele produse de:
- bruma, seceta, vanturi calde si uscate
- daunatori agricoli si agenti fitopatogeni de orice fel
- nerasarirea sau rarirea plantelor
- diminuarea productiei din cauza nerespectarii regulilor agrotehnice
- inundatii provocate de: ploi de durata, revarsari de ape provenite din topirea zapezilor,
acumulari si baltiri de ape
- operatiuni militare in timp de razboi
Exista:
- asigurare pausala a arabilului pe o perioada de 3 ani, la care suma asigurata se stabileste pe
hectar
- asigurare obisnuita a culturilor agricole, pomicole, viticole, la care contractul de asigurare
poate fi incheiat pe 1 an sau 3 ani. Suma asigurata se stabileste in limitele agreate de asigurator, in
functie de cultura
Prima tarifara se stabileste de asigurator pe categorii de judete, in functie de cultura, de gradul de
sensibilitate al culturii la factorii de risc, de statistica daunelor inregistrate.
La asigurarea pausala a terenului arabil, prima tarifara se stabileste pe zone indiferent de cultura.
La asigurarea obisnuita a culturilor agricole, in cazul contractelor multianuale, asiguratorul practica
un sistem de prime bazat pe principiul Bonus – Malus. Potrivit acestui principiu, in primul an de
asigurare, prima stabilita este integrala pentru cultura si zona in cauza. Daca doi ani consecutivi
asiguratorul nu a platit despagubiri, in urmatorii ani prima integrala se reduce cu cate o zecime.
Exemplu: la un contract pe 5 ani, in ultimul an de contract, prima poate ajunge la 7 / 10. Daca intr-
un an se inregistreaza o dauna, prima pentru anul urmator se majoreaza cu 1 / 10.
In cazul daunelor repetate an de an, prima de asigurare poate atinge nivelul maxim de 14 / 10 fata
de prima de baza. Prin urmare, in anii in care asiguratul a beneficiat de reduceri de prima, s-a
inregistrat un bonus, iar in anii in care a suportat majorari, s-a inregistrat un malus.
La asigurarea pausala a terenului arabil, daca 3 ani nu s-au inregistrat daune, asiguratorul ii acorda
o prima de 10 % din prima de baza pentru primul an, de 20 % pentru al doilea an liber de daune si
pana la 30 % pentru cel de-al treilea an si urmatorii (liberi de daune). Daca se inregistreaza daune
pe perioada contractului, sistemul de reducere se anuleaza, iar prima pentru anul urmator se
stabileste la nivel integral.
Despagubirea nu poate depasi valoarea productiei probabile, cuantumul pagubei si nici suma
asigurata.
Asigurarea intra in vigoare dupa 5 zile de la plata primei si intocmirea contractului de asigurare.
Legea 381 / 2002 prevede acordarea Ministerului Agriculturii, Alimentatiei si Padurilor a unei
sume pentru despagubirea producatorilor agricoli de la Bugetul de stat, intr-un procent de 20 % (din
daune), dar numai pentru agricultorii care au contracte de asigurare.
In U.E., daca dauna la culturi este mai mare de 30 %, nivelul maxim al despagubirii nu va depasi
70 % din cheltuielile tehnologice efectuate pana la producerea evenimentului.
Prin urmare, distrugerea in totalitate a culturii, conduce la o despagubire de 70 % a valorii estimate
a productiei.
Cu privire la selectia unui risc, principiul de baza il constituie caracterul sau intamplator. Riscul a
carui producere se realizeaza cu o certitudine de peste 50 %, cum este cazul secetei, este un risc
neasigurabil. Impotriva secetei se pot lua masuri de prevedere: sistemul de irigatii.
Asigurarea animalelor
Se incheie contract de asigurare numai pentru acele animale care indeplinesc conditiile de varsta,
greutate si sanatate impuse de asigurator. Animalele se asigura pentru sumele propuse de asigurat si
agreate de asigurator. De obicei se ia valoarea de pe piata locala a animalelor, in afara unor cazuri
deosebite: animale de rasa superioara sau cai de curse.
La asigurarea animalelor riscurile sunt:
1. Riscuri generale
Incendiu, trasnet, explozie, caderi de corpuri de pe cladiri, cutremur, inundatie, furtuna, uragan,
grindina, vandalism, terorism, greve, tulburari civile, alunecari de teren, greutatea zapezii, avalansa,
izbirea de catre vehicule, furt.
2. Accidente si boli
- loviri, raniri, caderea animalelor, actiunea curentului electric, insolatie, asfixie, inec, inghet
- urmarile castrarii sau altor tratamente efectuate de veterinari autorizati
- atacul animalelor salbatice, muscatura serpilor, intepatura insectelor veninoase
- intoxicatiile animalelor cu medicamente prescrise de medici veterinari autorizati
- sacrificarile de necesitate impuse de autoritati
- accidente sau boli cauzate animalelor cu intentie sau din culpa unor terte persoane identificate
Asiguratul primeste despagubiri:
- in caz de daune totale (pieirea sau moartea animalelor)
- in caz de daune partiale pentru cheltuieli necesare reabilitarii animalelor
Nu se acorda despagubiri in cazul in care se dovedeste culpa sau neglijenta asiguratului.
Primele de asigurare anuale sunt stabilite de asigurator in cote procentuale aplicate la
sumele asigurate in functie de specie, rasa si grupa de varsta.
Raspunderea asiguratorului incepe dupa 5 zile de la incheierea contractului de asigurare si plata
primelor aferente si inceteaza la ora 24 a ultimei zile din perioada pentru care s-a incheiat
contractul.
In afara asigurarilor obisnuite, la animale se practica si asigurarea facultativa globala, la efectivele
mari de animale detinute de societati comerciale, societati agricole si regiile autonome cu sectoare
de crestere a animalelor.

Teste de autoevaluare
1) Ce riscuri acopera polita de asigurare in cazul culturilor agricole, pomicole, viticole?
2) In care cazuri societatea de asigurare nu acorda despagubire la asigurarea culturilor
agricole, pomicole, viticole?
3) Ce este asigurarea pausala? Dar asigurarea obisnuita?
4) Ce presupune principiul Bonus – Malus?
 5) Care poate fi marimea despagubirii?
6) Care sunt riscurile in cazul asigurarii animalelor?
7) Care sunt riscurile generale?
8) De cine sunt stabilite primele de asigurare anuale?
9) Ce este asigurarea facultativa globala in cazul asigurarii animalelor?
10) Care sunt accidentele si bolile asigurabile in cazul asigurarii animalelor?

CURSUL Nr. 13

Asigurarile maritime si fluviale

Asigurarile maritime si fluviale au rolul de a asigura protectia pentru:

- nave si celelalte ambarcatiuni
- incarcaturile acestora
- instalatiile folosite in porturi
In timpul operatiunilor de incarcare, descarcare, transbordare si transport, precum si in timpul
stationarilor intermediare, exista riscul producerii unor pagube generate de: uragan, incendiu,
furtuna, explozie la bordul navei, naufragiu, esuare, ciocnirea navei de un corp fix sau plutitor. Pot
aparea pagube la nava si incarcatura si din cauza neglijentei echipajului sau comandantului, sau
actiunii altor persoane straine de nava. Aceste pagube se numesc avarii.
Prin avarie se intelege o pierdere materiala sau o degradare a unui obiect, indiferent de marimea si
de cauza acesteia.
Avaria poate fi:
- totala, in cazul scufundarii navei sau aruncarii in mare a incarcaturii
- partiala, in cazul deteriorarii unor instalatii de pe nava, deteriorarii unei parti din
incarcatura, etc.
In notiunea de avarie sunt incluse si cheltuieli efectuate pentru salvarea navei si incarcaturii. Se
disting: avarii-pagube (pierderi) si avarii-cheltuieli.
Se mai face distinctie intre:
- Avaria particulara care se caracterizeaza prin aceea ca paguba materiala este consecinta directa a
fortei majore (furtuna, incendiu, esuare, etc.), a unei greseli de navigatie (abordaj, coliziune), a
viciilor proprii bunurilor respective (autoaprindere).
- Avaria comuna sau generala se caracterizeaza prin aceea ca paguba reprezinta o cheltuiala
exceptionala efectuata de comandantul navei in mod intentionat si rational pentru salvarea
intereselor tuturor celor ce participa la expeditia maritima.
Decontarea pagubelor se efectueaza in functie de natura avariei.
Referitor la avaria comuna, pe piata internationala sunt cunoscute Regulile York – Anvers 1974
care completeaza uzantele legislatiilor nationale (locale) si care au un caracter general. Aceste
reguli nu sunt obligatorii, ele sunt facultative. Devin obligatorii daca contractul de asigurare le
specifica ca fiind obligatorii.
Estimarea pagubelor (sacrificiilor) si a cheltuielilor admise in avaria comuna se efectueaza de
specialisti, experti in materie, numiti dispaşori, iar documentul de lichidare a avariei comune,
intocmit de acesti experti se numeste dispaşă.

Asigurarea navelor maritime si fluviale (CASCO)

Aceasta forma de asigurare, denumita si “casco maritim”, cuprinde navele comerciale, navele de
pescuit si alte ambarcatiuni, precum si utilaje si instalatii plutitoare asimilate navelor, cum sunt
remorcherele, macaralele plutitoare, salupele, slepurile.
Asigurarea se poate incheia in una din urmatoarele conditii:
- pierdere totala
- perdere totala si avarii
- pierdere totala si avarie comuna
- pierdere totala, avarie comuna si raspundere pentru coliziuni
- pierdere totala, avarii si raspundere pentru coliziuni, cea mai larga asigurare
Asigurarea “casco maritim” se poate incheia pentru o singura calatorie bine precizata sau pentru
toate calatoriile pe care urmeaza sa le efectueze nava intr-o anumita perioada de timp, de regula 1
an. In general se foloseste ultima varianta.
La stabilirea despagubirilor datorate de asigurator se aplica franşiza.
 Asigurarea bunurilor care fac obiectul transportului maritim si fluvial (CARGO)
Asigurarea tip cargo cuprinde bunurile care fac obiectul transportului extern si se incheie
pentru valorile bunurilor respective, inclusiv cheltuieli de transport, vamale si alte cheltuieli.
Asigurarea cargo vizeaza despagubirea daunelor produse ca urmare directa a riscurilor
intamplatoare ale transportului. In functie de acestea, in practica internationala se aplica conditiile
de asigurare A, B si C.
- Conditia A acopera, cu unele exceptii, toate riscurile de pierdere si avarie a bunului
asigurat
- Asigurarea incheiata in conditia B acopera pierderile si avariile bunurilor asigurate,
cauzate de: cutremur, eruptie vulcanica, trasnet, incendiu, explozie, coliziune, esuare, scufundare,
sacrificiul in avarie comuna, descarcarea marfii intr-un port de refugiu.
- Asigurarea incheiata in conditia C acopera daunele produse de: incendiu sau explozie,
coliziune, esuare, scufundare, rasturnarea navei, sacrificiul in avarie comuna, descarcarea marfii
intr-un port de refugiu.
Pe langa asigurarea impusa de una din conditiile A, B si C, contractul de asigurare tip cargo
mai poate sa prevada suplimentar urmatoarele conditii:
- riscurile de furt, jaf si nelivrare
- riscuri de depozitare
- riscuri de razboi
- riscuri de greve
Durata asigurarii, potrivit clauzelor internationale, opereaza pe baza principiului “duratei
transportului de la depozit la depozit”.
Constatarea daunei se face de catre comisarul de avarie, care intocmeste un raport de expertiza
numit certificat de avarie.

Asigurarea reciproca a raspunderii armatorilor

In asigurarile maritime, acestea reprezinta o forma a asigurarii reciproce sau mutuale, prin care
asiguratii (armatorii) constituie un fond comun din cotizatiile pe care le platesc in calitate de
membri ai unei asociatii de asigurare mutuala.
Membrii acestei asociatii sunt in acelasi timp asigurati si asiguratori.
Clubul armatorilor acopera riscurile care nu sunt acoperite de societatile de asigurare si anume:
 - lipsuri si avarii constatate la descarcarea marfurilor de pe nava
- contributia marfii la avaria comuna, atunci cand aceasta nu s-a putut incarca de la
proprietarii marfurilor
- amenzi aplicate navei pentru incalcarile legilor vamale
- daune cauzate obiectelor si instalatiilor portuare fixe sau plutitoare
- cheltuieli pentru ridicarea epavei si care intra in obligatia armatorului
- cheltuieli de carantina
- franşizele avariilor particulare ramase in sarcina armatorilor
- contaminarea marfurilor
- accidente de munca, spitalizare, decese si funeralii
Fiecare membru al clubului plateste cotizatia in avans pentru acoperirea daunelor obisnuite si
cotizatii suplimentare pentru acoperirea daunelor exceptionale. Cotizatiile sunt stabilite in functie
de felul navei.
Metoda de calcul a cotizatiei in avans este metoda costului arderii, conform careia se stabileste
valoarea fiecarei flote, ce daune s-au platit in fiecare an, pe o perioada de 5 ani. La totalul daunelor
platite in ultimii 5 ani se adauga:
- totalul daunelor in suspensie, potrivit estimarilor
- un procent pentru inflatie
- un procent pentru cheltuieli generale ale clubului
.
Teste de autoevaluare
1) Pentru cine acorda protectie asigurarea maritima si fluviala?
2) Ce se intelege prin avarie si de cate feluri poate fi?
3) Ce este avaria particulara?
4) Ce este avaria comuna sau generala?
5) Ce presupun Regulile York – Anvers 1974?
6) Ce sunt dispasorii?
7) In ce conditii se poate incheia asigurarea CASCO?
8) Ce presupune asigurarea tip CARGO?
9) Ce riscuri acopera conditiile A, B, C?
10) Ce face comisarul de avarie?
 11) Ce riscuri acopera clubul armatorilor?

CURSUL Nr. 14

Asigurarile de aviatie

Valoarea contractelor de asigurare depinde foarte mult de abilitatea expertilor de asigurari

de a evalua cat mai corect posibilitatea producerii riscului.
Cele patru criterii majore de evaluare a riscului sunt:
- caracteristicile aparatului de zbor care urmeaza sa fie asigurat
- abilitatile pilotului
- considerente geografice
- scopul in care urmeaza sa fie folosit aparatul de zbor
Asigurarea aparatelor de zbor
Aparatele de zbor se clasifica in 5 categorii:
- aeronave ale liniilor de transport aeriene
- aeronave proprietate personala
- aeronave proprietate comerciala
- aeronave de inchiriat
- aeronave speciale (utilitare)
Se disting doua categorii de asigurari:
1. Toate riscurile, in timpul zborului, rularii la sol sau stationarii la sol
2. Toate riscurile in timpul stationarii la sol
Privitor la excluderi in asigurare, se mentioneaza:
- uzura (deteriorarea treptata)
- rotile si parbrizele
- deturnarea aeronavei
- razboi, confiscari
 Asigurarea de raspundere civila in aviatie
1. Asigurarea de raspundere civila a proprietarului sau a utilizatorului unei aeronave
Se practica urmatoarele tipuri de asigurari:
- asigurarea de raspundere civila pentru vatamari corporale suferite de alte persoane decat pasagerii
- asigurarea de raspundere civila pentru vatamari corporale suferite de pasageri
- asigurarea de raspundere civila pentru avarierea bunurilor
2. Asigurarea de raspundere civila pentru aeroporturi
Aceasta este o asigurare standard de raspundere civila si vizeaza activitatea acelor firme care
desfasoara activitati pe aeroport, legate de existenta si exploatarea aparatelor de zbor. Firmele in
cauza sunt denumite prestatori de servicii aviatice si efectueaza activitati cum ar fi:
- vanzari de aparate de zbor, intretinere de aparate de zbor, reparatii, inchiriere de avioane pentru
cursele charter, vanzare de piese de schimb si combustibil, inchirierea spatiilor din hangare.
Se folosesc urmatoarele tipuri de polite de asigurare:
- asigurarea tip A, care cuprinde vatamari corporale si raspundere civila pentru avarierea
bunurilor
- asigurarea tip B, care cuprinde numai raspunderea civila pentru vatamari corporale
- asigurarea tip C, care cuprinde cheltuieli medicale

Conventii si organizatii internationale

1. Conventia de la Chicago din 1944, cea mai importanta;
2. Organizatia internationala a Aviatiei Civile, care a initiat in anul 1997 un Plan Global pentru
Siguranta Zborurilor;
3. Uniunea internationala a Asiguratorilor de Aviatie, care a luat fiinta in 1934 si cuprinde societati
de asigurare si reasigurare, grupuri sau asociatii de asiguratori, asociatii profesionale implicate in
asigurari directe sau reasigurari in aviatie.

Teste de autoevaluare
1. Care sunt criteriile majore de avaluare a riscului in aviatie?
2. Care sunt categoriile in care se clasifica aparatele de zbor?
3. Ce categorii de asigurare se disting?
4. Care sunt tipurile de excluderi din asigurarile de aviatie?
5. Ce presupune asigurarea de raspundere civila a proprietarului sau utilizatorului unei aeronave?
6. Ce presupune asigurarea de raspundere civila pentru aeroporturi?
7. Ce tipuri de polite de asigurare se folosesc?
8. Care sunt principalele conventii si organizatii internationale care privesc asigurarile aviatice?