1 Considerente generale

ale economiei
asigurărilor

1.1 Sinteza conceptelor despre asigurări

I. Locul şi rolul asigurărilor în societate

ramură de activitate - sector de servicii financiare ;

dezvoltarea asigurărilor are conotaţii economice complexe (atât
pentru persoanele fizice si juridice asigurate cât şi pentru întreaga
societate);
activităţile economice sunt expuse permanent unor multitudini de
riscuri generate atât de factori obiectivi cât şi subiectivi;
asigurarea este un proces economic-social necesar şi obiectiv,
deoarece acţionează ca un mijloc de protecţie:
despăgubeşte pierderile financiare acoperite prin riscuri
asigurate;
asigură continuitatea activităţii economice întrerupte
temporar.
 Asigurări moderne de bunuri şi persoane

II. Conceptul de asigurare

Conform profesorilor Văcărel Iulian şi Bercea Florian

,,asigurarea acţionează în strânsă legătură cu existenţa unor riscuri
comune a căror producere poate provoca pagube importante
economiei naţionale şi populaţiei,, .
Profesorul Bistriceanu Gheorghe consideră că: ,,asigurarea
este un sistem de relaţii economico-sociale, proces obiectiv necesar
al dezvoltării economice şi sociale izvorât din acţiunea legilor
economice obiective, care constă în crearea în comun, de către
populaţie şi agenţii economici ameninţate de anumite riscuri, a unui
fond din care se compensează daunele şi se satisfac şi alte cerinţe
economico-financiare, probabile, imprevizibile,,.
Dicţionarul Le Petit Larrousse, ediţia 1996, precizează că:
,,asigurarea este o garanţie acordată de un asigurător asiguratului
său, de a indemniza eventualele pagube, în schimbul unei prime sau
cotizaţii,,.
Conform Legii 32/10.04.2000: ,,asigurarea este operaţiunea
prin care un asigurător constituie, pe principiul mutualităţii, un fond
de asigurare, prin contribuţia unui număr de asiguraţi, expuşi la
producerea anumitor riscuri, şi îi indemnizează pe cei care suferă un
prejudiciu pe seama fondului alcătuit din primele încasate, precum şi
pe seama celorlalte venituri rezultate ca urmare a activităţilor
desfăşurate,,

III. Conţinutul din punct de vedere juridic, economic

şi financiar al asigurării

1. Descrierea asigurării sub aspect juridic

legea constituie forma juridică de reglementare a asigurării;
Considerente generale ale economiei asigurărilor

din punct de vedere juridic, contractul de asigurare face parte

din categoria contractelor aleatorii, cu caracter strict bilateral;
cadrul legislativ este format din:
Legea 136/ 29.12.1995 privind asigurările şi reasigurările în
România;
Legea 32/10.04.2000 privind societăţile de asigurare şi
supravegherea asigurărilor;
Contractul de asigurare (reglementat. de Legea 136/1995) –
act juridic, prin care asiguratul se obligă să plătească societăţii
de asigurare o primă, societăţile de asigurare obligându-se să-
şi asume riscul producerii unui anumit eveniment şi să
plătească beneficiarului, care poate fi asiguratul sau o terţă
persoană, o despăgubire în limitele stabilite;

Prin adoptarea Legii 32/10.04.2000 s-a urmărit:

armonizarea legislaţiei României cu cea comunitară;
crearea cadrului de supraveghere a solvabilităţii societăţilor
de asigurare;
stabilirea unor standarde recunoscute pe plan internaţional
în domeniul asigurărilor;
supravegherea respectării dispoziţiilor legii se face prin
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (C.S.A.),
autoritatea administrativă care reglementează activitatea de
asigurare;
s-au mai emis şi hotărâri de guvern şi norme prudenţiale de
către CSA;
 Asigurări moderne de bunuri şi persoane

asigurarea poate fi :
ex contractu - se bazează pe principiul facultativităţii;
se încheie din proprie iniţiativă de către
persoanele fizice şi juridice;
ex lege – se bazează pe principiul obligativităţii;

Legătura ce există între cadrul legislativ şi asigurări

este ilustrată în schema de mai jos:

CONSTITUŢIE

LEGI

CONTRACTE

ECONOMICE SOCI ALE ASIGURĂRI ALTE TIPURI

ASIGURĂRI ASIGURĂRI
GENERALE DE VI AŢ Ă

Principalele caracteristici juridice ale contractului de

asigurare:

caracter consensual - se încheie în scris numai pe baza

consimţământului părţilor;
caracter sinalagmatic - părţile contractante îşi asumă
reciproc anumite obligaţii reciproce şi interdependente;
Considerente generale ale economiei asigurărilor

caracter aleatoriu - părţile contractante nu cunosc la

încheierea contractului ce efecte vor rezulta din
desfăşurarea lui: beneficii sau pierderi. Caracterul aleator
este esenţial la contractul de asigurare;
caracter oneros - fiecare parte urmăreşte obţinerea unui
avantaj (folos) prin prestaţia pe care s-a angajat să o facă
în favoarea celeilalte părţi. La fel ca şi alte contracte cu titlu
oneros, contractul de asigurare este opus contractului cu
titlu gratuit;
caracter succesiv - eşalonarea în timp a prestaţiilor
precizate în contract. Faptul că, valabilitatea contractului
de asigurare se întinde pe o anumită perioadă de timp,
face posibilă eşalonarea plăţii primei de asigurare de către
asigurat;
caracter de adeziune - forma şi clauzele contractului sunt
stabilite de către societatea de asigurări, potenţialul
asigurat având posibilitatea să accepte sau să respingă în
bloc acest contract;
caracter de bună-credinţă - presupune ca executarea
acestuia să se facă cu bună credinţă de către ambele părţi.

Principiile care stau la baza contractului de asigurare:

principiul despăgubirii - contractul de asigurare nu

despăgubeşte peste valoarea pierderilor suferite de
asigurat;
principiul interesului asigurabil - o persoană are interes
asigurabil dacă producerea unui eveniment asigurabil
poate cauza o pierdere financiară sau un prejudiciu
persoanei respective;
 Asigurări moderne de bunuri şi persoane

principiul subrogaţiei - se aplică atunci când asigurătorul

este obligat prin poliţa de asigurare să despăgubească o
daună produsă din culpa unei terţe persoane ( substituirea,
într-un raport juridic, a unei persoane sau a unui lucru).

2. Descrierea asigurării sub aspect economic şi financiar

Fondul de asigurare - se formează descentralizat - pe

seama primelor de asigurare sau a cotizaţiilor achitate de
persoanele fizice sau juridice;
Fondul de asigurare - se utilizează descentralizat - pentru:
acoperirea pagubelor provocate de evenimente asigurate -
la asigurări de bunuri şi răspundere civilă, respectiv plata
sumelor asigurate - la asigurările de persoane;
finanţarea unor acţiuni legate de prevenirea pagubelor;
constituirea unor fonduri de rezervă la dispoziţia societăţii
de asigurare;
acoperirea cheltuielilor administrativ gospodăreşti ale
societăţii de asigurare.
Asigurarea trebuie înţeleasă ca o ramură prestatoare de
servicii, companiile de asigurări pot fi privite ca intermediari financiari,
iar asigurarea apare astfel ca un activ financiar într-o economie
incertă.
Funcţiile asigurării - de repartiţie (financiară);

• de control;

• de compensare a pagubelor pricinuite de calamităţi ale

naturii şi de accidente (la asigurări generale) şi plata
sumelor asigurate (la asigurări de viaţă).

• de prevenire a riscurilor şi a daunelor;

Considerente generale ale economiei asigurărilor

IV. Elementele tehnice ale asigurării - definite în principal de

Legea 32/10.04.2000

Asigurătorul - persoana juridică română sau străină care, în

schimbul unei prime de asigurare încasate de la
asiguraţi, îşi asumă răspunderea de a acoperi
pagubele produse bunurilor asigurate de anumite
calamităţi naturale sau accidente, de a plăti suma
asigurată la producerea unui anumit eveniment în
viaţa persoanelor asigurate sau de a plăti o
despăgubire pentru prejudiciul de care asiguratul
răspunde, în baza legii, faţă de terţe persoane.
Asigurătorul trebuie, în ţara noastră, să fie autorizat
de Comisia de Supraveghere a Asigurărilor;

Asiguratul - persoana fizică sau juridică care, în schimbul unei prime

de asigurare plătite asigurătorului, îşi asigură bunurile
împotriva anumitor calamităţi naturale sau accidente,
sau persoane fizice care se asigură împotriva unor
evenimente ce pot să apară în viaţa lor;

Beneficiarul asigurării – persoana (persoanele) care are dreptul de

a încasa suma asigurată sau
despăgubirea, fără să fie neapărat parte la
contractul de asigurare. Când sunt mai
mulţi beneficiari (desemnaţi în contract
sau moştenitori), ei au drepturi egale
asupra sumei asigurate, cu menţiunea ca
asiguratul să nu fi dispus altfel;

Contractantul – persoana fizică sau juridică care poate încheia

asigurarea, fără a obţine prin aceasta calitatea de
 Asigurări moderne de bunuri şi persoane

asigurat, dar există posibilitatea ca însuşi

contractantul să fie acelaşi cu asiguratul, dar nu
poate fi o persoană juridică care încheie
asigurarea de accidente pentru salariaţii săi;

Riscul asigurat – evenimentul sau fenomenul care odată produs,

datorită efectelor sale, îl obligă pe asigurător să
plătească asiguratului sau beneficiarului
despăgubirea sau suma asigurată. Riscul poate
fi previzibil sau imprevizibil;

Evaluarea – stabileşte valoarea bunurilor în vederea cuprinderii lor

în asigurare. Bunurile supuse evaluării trebuie să fie
proprietatea personală a asiguratului;

Suma asigurată – conform contractului de asigurare, partea din

valoarea de asigurare, pentru care asigurătorul
îşi asumă răspunderea în cazul producerii
evenimentului pentru care s-a încheiat
asigurarea (SA);

Norma de asigurare – suma de asigurare, stabilită prin lege, per

unitate de obiect asigurat (numai la
asigurările de bunuri) (NA);

SA = NA ∗ nr. unităţi (u.m.)

Prima de asigurare – suma de bani pe care asiguratul o plăteşte (de

regulă anticipat) asigurătorului. Prima exprimă
valoarea riscului şi se determină prin calcule
statistice şi matematice(PA);

PA = SA ∗ cota de primă tarifară (u.m.)

Considerente generale ale economiei asigurărilor

Prima brută = prima netă + suplimentul de primă (u.m.)

serveşte la formarea resurselor
băneşti necesare acoperirii
cheltuielilor cu constituirea şi
administrarea fondului de asigurare,
realizarea unui beneficiu, etc.

serveşte la formarea fondului necesar achitării

indemnizaţiilor de asigurare;

cotele de primă – se stabilesc pe baza datelor statistice,

folosind metodele şi principiile calculului actuarial;

Durata asigurării – perioada de timp cât există raporturi de

asigurare între asigurat şi asigurător (prin
contract). Durata asigurării este specifică
numai asigurărilor facultative (contractuale).
Pe toată durata asigurării, asiguratul şi
asigurătorul trebuie să-şi respecte obligaţiile
asumate prin contract;

Paguba (dauna) – pierderea exprimată valoric, suferită de un bun

asigurat ca urmare a producerii unui fenomen
împotriva căruia s-a încheiat asigurarea. Paguba
poate fi mai mică sau cel mult egală cu valoarea
reală a bunului asigurat. Paguba poate fi totală
sau parţială;

Despăgubirea de asigurare (indemnizaţie de asigurare, conform

Legii 136/1995) – suma de bani pe care
asigurătorul este obligat să o plătească
asiguratului, cu scopul de a compensa paguba
produsă de riscul asigurat, pe parcursul
funcţionării contractului de asigurare;
 Asigurări moderne de bunuri şi persoane

Principiile valabile la acordarea despăgubirii:

principiul răspunderii proporţionale:

S
D = P⋅
V
D - despăgubirea de asigurare
P - paguba
V - valoarea bunului asigurat
S - suma asigurată

Acest principiu se utilizează în tara noastră. Mărimea

despăgubirii de asigurare este influenţată atât de nivelul pagubei, cât
şi de raportul dintre suma asigurată şi valoarea reală a bunului
asigurat.
principiul primului risc:

D=P ; P≤S

Despăgubirea este egală cu paguba, fără a putea depăşi

mărimea sumei asigurate. Deci, despăgubirea este în funcţie doar de
valoarea pagubei şi de suma asigurată.
principiul răspunderii limitate:

P≥F D , F – franşiza

Despăgubirea se acordă în întregime numai dacă paguba

depăşeşte o anumită valoare prestabilită, numită franşiză.
Considerente generale ale economiei asigurărilor

Franşiza reprezintă acea parte din pagubă, stabilită anticipat

prin contractul de asigurare, care se suportă de asigurat pentru
fiecare eveniment. Franşiza se poate stabili în procente sau în sumă
absolută. Franşiza se stabileşte şi se consemnează în contractul de
asigurare în aceiaşi valută ca şi suma asigurată.
În general, întâlnim la asigurările de bunuri pe timpul
transportului (terestru, maritim şi aerian) contracte de asigurare cu
franşiză.
Franşiza este de două feluri:
a) franşiză atinsă – asigurătorul acoperă în întregime
paguba, până la nivelul sumei asigurate, dacă aceasta
este mai mare decât franşiza;
b) franşiza deductibilă – se scade în toate cazurile din
pagubă, indiferent cât este volumul acesteia din urmă.
Franşiza deductibilă este mai des întâlnită în contratele de
asigurare a bunurilor.

V. Modalităţile de clasificare a asigurărilor

a) după domeniu (ramura) :

asigurări de bunuri;
asigurări de persoane;
asigurări de răspundere civilă.
b) după obiectul de activitate:
asigurări de viaţă;
asigurări de persoane altele decât cele de viaţă;
asigurări de autovehicule;
 Asigurări moderne de bunuri şi persoane

asigurări maritime şi de transport;

asigurări de aviaţie;
asigurări de incendiu şi alte pagube la bunuri;
asigurări de răspundere civilă;
asigurări de credite şi garanţii;
asigurări de pierderi financiare;
asigurări agricole.
c) după forma juridică:
asigurări obligatorii (ex lege);
asigurări facultative (ex contractu);
d) după sfera de cuprindere în profil teritorial:
asigurări interne (părţile contractante domiciliază în
aceeaşi ţară);
asigurări externe (părţile contractante domiciliază în ţări
diferite);
e) după felul raporturilor ce se stabilesc între asigurător şi
asigurat:
asigurări directe;
asigurări indirecte sau reasigurări.
f) după Legea nr.32/10.04.2000:
asigurări de viaţă;
asigurări generale.
Considerente generale ale economiei asigurărilor

1.2 Teste tip grilă pentru evaluarea cunoştinţelor

TEST 1

Menţionaţi ce legi formează cadrul legislativ al asigurărilor

după anul 2000?

a) Legea nr. 31/1990;

b) Legea nr. 32/2000;
c) Legea nr. 136/1995;
d) Legea nr. 47/1991.

Alegeţi varianta corectă:

1. a + c + e;
2. b + c;
3. b + d + e;
4. a + b + c + d + e.

TEST 2

Asigurările se clasifică, după ramura la care se referă, în:

a) asigurări obligatorii;
b) asigurări de bunuri;
c) asigurări interne;
d) asigurări de persoane;
e) asigurări directe;
f) asigurări de răspundere civilă.
 Asigurări moderne de bunuri şi persoane

Alegeţi varianta corectă:

1. a + c + d + f;
2. a + b + c + d;
3. b + d + f;
4. b + d + e.

TEST 3

La baza contractului de asigurare stau anumite principii :

a) principiul despăgubirii;
b) caracterul sinalagmatic;
c) principiul interesului asigurabil;
d) caracterul de adeziune;
e) principiul subrogaţiei;
f) caracterul oneros.

Precizaţi varianta corectă:

1. a + d + e + f;
2. b + d + f;
3. b + c + d + e;
4. a + c + f.

TEST 4

Ce condiţii de validitate trebuie să întrunească un contract de

asigurare?

a) părţile trebuie să aibă capacitate de a contracta;

b) cauza contractului să fie ilicită;
Considerente generale ale economiei asigurărilor

c) să aibă un obiect determinat sau determinabil;

d) persoanele care încheie contractul sunt puse sub
interdicţie;
e) consimţământul părţilor este dat prin eroare.

Alegeţi răspunsul corect:

1. b + d + e;
2. a + b + d;
3. a + c;
4. a + c + e.

TEST 5

Cu ce principale elemente tehnice utilizează asigurările?

a) franşiza;
b) asigurătorul;
c) riscul asigurat;
d) beneficiarul;
e) paguba;
f) prima de asigurare.

Variantele de răspuns:

1. b + c + d + e + f;
2. a + c + d;
3. a + c + e;
4. b + d.
 Asigurări moderne de bunuri şi persoane

TEST 6

Constituirea fondului de asigurare se realizează descentralizat

pe seama:

a) aporturilor în natură;
b) primelor de asigurare;
c) sumelor de asigurare;
d) cotizaţiilor achitate de persoanele fizice şi juridice, în
anumite situaţii;
e) fonduri de rezervă;

Variante de răspuns:

1. a + c + d;
2. c + d + e;
3. a + b + d + e;
4. b + d.

TEST 7

Ce trăsătură nu este specifică domeniului asigurărilor?

1. caracterul aleatoriu al fenomenelor generatoare de pagube;

2. ramură prestatoare de servicii;
3. se bazează pe principiul mutualităţii;
4. calitatea de intermediar financiar.
Considerente generale ale economiei asigurărilor

TEST 8

Ce principii se aplică la acordarea despăgubirii?

a) principiul răspunderii limitate;

b) principiul mutualităţii;
c) principiul primului risc;
d) principiul răspunderii proporţionale.

Variante de răspuns:

1. a + b + c + d;
2. a + c + d;
3. a + c + d;
4. b + d.

TEST 9

La ce se referă caracterul consensual al contractului de

asigurare?

1. obligativitatea încheierii în scris şi cuprinderea anumitor

elemente prevăzute de lege;
2. părţile contractante îşi asumă obligaţii reciproce şi
independente;
3. părţile cunosc, încă de la încheierea lui, existenţa
avantajelor materiale şi băneşti ce rezultă după producerea
evenimentului asigurat;
4. valabilitatea contractului începe din momentul în care părţile
şi-au exprimat acordul de voinţă cu privire la conţinut.
 Asigurări moderne de bunuri şi persoane

TEST 10

Contractul de asigurare nu se caracterizează prin următoarea

trăsătură:

1. sinalagmatic;
2. consensual;
3. oneros;
4. comutativ.

TEST 11

Contractul de asigurare devine nul dacă:

1. şansa de realizare a evenimentului este de peste 70%;

2. şansa de realizare a evenimentului este de peste 50%;
3. şansa de nerealizare a evenimentului este de peste 50%;
4. şansa de nerealizare a evenimentului este de 100%.

TEST 12

Precizaţi care sunt căile de utilizare centralizată a fondului de

asigurare:

a) acoperirea pagubelor provocate de evenimentele asigurate,

în cazul asigurărilor de bunuri şi răspundere civilă sau a
plăti sumele asigurate în cazul asigurărilor de persoane;
b) constituirea unor fonduri de rezervă la dispoziţia societăţii
de asigurare şi acoperirea cheltuielilor administrativ
gospodăreşti ale societăţii de asigurare;
c) constituirea fondului de rezervă la dispoziţia statului;
d) finanţarea unor acţiuni de evaluare a riscurilor iminente.
Considerente generale ale economiei asigurărilor

Varianta este corectă este:

1. toate variantele sunt adevărate;

2. a + c;
3. a + b;
4. toate variantele sunt neadevărate.

TEST 13

Cine reglementează contractul de asigurare?

1) Legea 32/2000;
2) Comisia de Supraveghere a Asigurărilor;
3) Legea 136/1995;
4) Ministerul Finanţelor.

TEST 14

Precizaţi afirmaţia adevărată în legătură cu elementele tehnice

ale asigurărilor:

a) prima brută de asigurare este compusă din prima netă şi

adaosul de primă ;
b) prima netă serveşte la formarea fondului necesar achitării
indemnizaţiei de asigurare;
c) beneficiarul asigurării trebuie să fie parte la contractul de
asigurare;
d) durata asigurării reprezintă perioada de timp cât există
raporturi contractuale între asigurat şi asigurător.
 Asigurări moderne de bunuri şi persoane

Variante de răspuns:

1. b + c + d;
2. a + b + d;
3. a + c + d;
4. a + b + c.

1.3 Răspunsuri corecte

testul 1 2 3 4
1
2
3
4
5
6
7
8
9
10
11
12
13
14