Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Coordonator:
STUDENTĂ:
GHIMPU ELENA
GALAȚI
2021
CUPRINS
INTRODUCERE
CONCLUZII ȘI PROPUNERI
BIBLIOGRAFIE
INTRODUCERE
In literatura de specialitate, cei mai multi specialisti utilizeaza urmatoarele criterii: dupa
modul de realizare a raporturilor juridice, dupa domeniul asigurarii, dupa riscul asigurat, dupa
sfera de cuprindere in profil teritorial, dupa natura raporturilor dintre asigurat si asigurator etc.
1. Dupa modul de realizare a raporturilor juridice de asigurare sunt asigurari obligatorii
si asigurari facultative.
Asigurarea obligatorie izvoraste din interesul economic si social al intregii colectivitati
si ea se introduce atunci cand bunurile unui numar mare de persoane fizice si juridice sunt
amenintate de anumite riscuri, astfel incat fiecare detinator al bunului respectiv ar avea de
suportat pagube la producerea evenimentului asigurat.
In cele mai multe tari, ca si in tara noastra, forma de asigurare obligatorie este asigurarea
de raspundere civila pentru pagube produse din accidente de circulatie.
In tara noastra, aceasta asigurare a fost reglementata prin Legea nr. 136/1995 privind
asigurarile si reasigurarile in Romania.
Clauzele contractului de asigurare, limitele maxime si minime ale despagubirilor pentru
pagube produse la bunuri, vatamari corporale sau deces, nivelul primelor de asigurare, pe
categorii de autovehicule, termenele de plata sunt stabilite prin Hotarare de Guvern, la
propunerea Comisiei de Supraveghere a Asigurarilor.
Legea prevede obligatia persoanelor fizice si juridice detinatoare de autovehicule supuse
inmatricularii sau folosirii pe teritoriul Romaniei de a le asigura pentru cazurile de raspundere
civila ca urmare a pagubelor produse din accidentele pe teritoriul Romaniei.
Neachitarea la scadenta a primelor de asigurare determina ca detinatorul autovehiculului
sa nu fie asigurat.
Asigurarea facultativa are la baza acordul de vointa dintre asigurator si asigurat,
concretizat in contractul de asigurare, prin care sunt stabilite drepturile si obligatiile partilor,
precum si toate celelelate elemente ale asigurarii (riscuri, prime de asigurare, suma asigurata
etc.).
Asigurarea obligatorie prezinta o serie de trasaturi care o deosebesc de asigurarea
facultativa, si anume:
1. a) In asigurarea obligatorie sunt cuprinse toate bunurile de acelasi fel apartinand
persoanelor fizice sau juridice, deci este o asigurare totala.
Acest lucru exclude posibilitatea selectiei riscurilor, permitand o dispersare larga a
acestora iar primele de asigurare sunt mai reduse decat cele stabilite la asigurarea facultativa.
Spre deosebire de asigurarea obligatorie, asigurarea facultativa nu este totala, ea
cuprinzand doar o parte din bunurile de acelasi fel.
1. b) Suma asigurata este stabilita prin lege, sub forma unor norme de asigurare, ceea ce
inseamna ca asigurarea este o asigurare normata.
Normele de asigurare (limitele minime si maxime) se stabilesc in functie de valoarea
bunurilor de acelasi fel.
La asigurarea facultativa, suma asigurata nu este stabilita pe baza unor norme, ci in
functie de propunerea asiguratului si avand ca limita maxima valoarea reala a bunului in
momentul incheierii asigurarii, iar la asigurarile de persoane anumite sume stabilite prin
contractul de asigurare.
1. c) Spre deosebire de asigurarea facultativa auto-casco, la care suma asigurata se
diminueaza de fiecare data cu raspundere acordata, la asigurarea obligatorie de
raspundere civila, la acordarea unei despagubiri nu tine seama de despagubirile acordate
anterior.
Cu alte cuvinte, asiguratul va fi despagubit la fiecare aparitie a riscului asigurat, singura
conditie este ca paguba sa se incadreze in limitele mentionate de catre lege.
2. In functie de domeniul asigurarii, deosebim: asigurari de bunuri, de persoane si de
raspundere civila.
In cazul asigurarilor de bunuri, obiectul asigurarii il constituie anumite bunuri (o
constructie, autovehicule, animale etc.) care sunt expuse anumitor riscuri provocatoare de daune.
In cazul asigurarii de raspundere civila, denumita si asigurare de responsabilitate,
obiectul asigurarii consta intr-o valoare patrimoniala egala cu responsabilitate ce ar urma sa le
plateasca asiguratul ca urmare a unui prejudiciu cauzat unei terte persoane pentru care raspunde
potrivit legii.
Asigurarile de bunuri si de raspundere civila sunt asigurari contra pagubelor, denumite
si asigurari de daune, avand drept scop repararea prejudiciului care ameninta patrimoniul
asiguratului.
Aceste asigurari au un caracter de despagubire, denumit in limbajul
asigurarilor, caracter indemnitar.
Asigurarile de persoane au ca obiect persoana fizica, viata si integritatea sa, supuse
amenintarii unor evenimente care pot provoca boala, invaliditatea sau decesul.
In cadrul acestor asigurari, asiguratul sau beneficiarul asigurarii are dreptul sa primeasca
indemnizatia de asigurare fara a exista vreo legatura cu prejudiciul suferit.
Asigurarile de persoane au un caracter neindemnitar, reprezentand o masura de
prevedere, de capitalizare a unor sume de bani.
Cu toate ca la acest criteriu se face cel mai adesea referire atunci cand se vorbeste despre
tipurile de asigurari practicate, el nu are caracter exhaustiv, intrucat mai exista o categorie de
asigurari, cea a asigurarii riscurilor financiare (asigurarea riscului de neplata din partea
debitorilor in caz de incapacitate de plata a acestora) care nu se regaseste clar in niciuna din
categoriile de mai sus.
Totusi, cei mai multi specialisti o includ in categoria asigurarilor de bunuri, iar altii o
trateaza distinct, alaturi de cele trei categorii de baza, existand astfel, in functie de
domeniul asigurarii:
-asigurari de bunuri;
-asigurari de persoane;
-asigurari de raspundere civila;
-asigurarea riscurilor financiare.
3. In functie de subiectele raporturilor de asigurare, se disting asigurari directe si
asigurari indirecte (reasigurari).
Specific asigurarilor directe este faptul ca raporturile de asigurare se stabilesc nemijlocit
intre asigurat si asigurator, fie pe baza contractului de asigurare, fie pe baza legii.
Tot asigurare directa este si coasigurarea, in care exista mai multi asiguratori si un singur
asigurat.
Spre deosebire de asigurarile directe, reasigurarea apare ca un raport care se stabileste de
fiecare data intre doua societati de asigurare, dintre care una are calitatea de reasigurat, iar
cealalta de reasigurator.
Reasigurarea are la baza contractul de reasigurare, prin intermediul caruia reasiguratul
cedeaza unui reasigurator o parte din raspunderile asumate prin contractele sala luate in
asigurare.
Reasiguratorul isi asuma raspunderea de a partipa la acoperirea pagubelor in limitele
convenite in contractul de reasigurare.
4. Dupa sfera de cuprindere teritoriala asigurarile se impart in: asigurari interne si
asigurari externe.
Asigurarile interne se caracterizeaza prin faptul ca partile contractante (asigurat,
asigurator, beneficiar, contractant), obiectele asigurarii si riscurile asigurate se afla sau se produc
pe teritoriul aceluiasi stat.
De asemenea, primele de asigurare, sumele asigurate si despagubirile sau indemnizatiile
se platesc in moneda statului pe teritoriul caruia se afla bunurile sau se produc riscurile.
Asigurarile externe se caracterizeaza prin aceea ca fie partile contractante, fie obiectul
asigurarii, fie riscul asigurat se afla pe teritoriul altui stat.
Caracteristic acestor asigurari este faptul ca partile pot stabili si plati prima de asigurare in
valuta.
In categoria asigurarilor externe, pot fi incluse: asigurarea marfurilor pe timpul
transportului extern, asigurarea navelor maritime si fluviale ce parcurg rute internationale,
asigurarea Cartea Verde si altele.
5. Dupa riscul asigurat, exista asigurari pentru urmatoarele riscuri:
-incendii, trasnete, explozii, cutremure de pamant, grindina, etc., denumite riscuri ale
calamitatilor naturale;
-derapari, rasturnari, coliziuni sau alte accidente ale mijloacelor de transport;
-diferite boli, epizooti si accidente ale animalelor;
-evenimente ce pot surveni in viata persoanelor fizice: boala, invaliditate, deces,
supravietuire.
6. Legea nr. 32/2000 privind societatile de asigurare si supravegherea asigurarilor, la art. 3,
grupeaza activitatea de asigurare in: asigurari de viata si asigurari generale.
In literatura de specialitate straina, precum si in anuarele statistice internationale,
asigurarile sunt clasificate in doua mari categorii si anume: asigurari de viata si asigurari non-
viata; de asemenea, frecvent intalnim clasificarea in asigurari de pagube si asigurari de persoane.
Exista metode de caracterizare a riscului, însa acestea sufera de prezenta unor puternice
elemente de subiectivism. Acelasi risc poate fi descris, analizat, masurat în viziuni si în scopuri
diferite, în functie de observatorul care-l urmareste; atunci însa când are loc evenimentul
potential cauzator de pagube, el poate fi descries în functie de 3 parametrii:
-originea riscului
-unul sau mai multi vectori
-tintele.
Originea este data de cauzele conjugate ale evenimentului provocator de pagube care se
caracterizeaza printr-un lant de cauze care formeaza un arbore generator al producerii sale; acest
arbore generic poate ajunge foarte departe în ramificatii, ca spatiu si timp.
Extinderea analizei acestui lant este determinata de ratiuni practice, fiind necesara precizarea
factorului generator initial si caracteristicile ce sunt importante din punct de vedere al revenirii
riscului.
Vectorii reprezinta mijloacele de transfer ale riscului si sunt caracterizati atât de natura
pericolului cât si de mediul care se transfera.
Tinta este reprezentata de victimele producerii riscului: indivizi, patrimonii.
Distinctia dintre origine, vectori, tinta este importanta mai ales în faza prevenirii
riscului. Prevenirea acestuia are în vedere actiuni prin care sunt eliminate sau diminuate riscurile,
sau efectele acestora.
Pentru a preveni riscul, se poate actiona în mai multe moduri:
-asupra elementelor cauzatoare în sine
-asupra probabilitatii producerii sale
-asupra vectorilor prin care se propaga (procedura de ignifugare a lemnului)
-asupra tintei, oferindu-i mijloace de protectie necesare(aici intervine asigurarea).
Actiunea concomitenta a acestor pachete de masuri este posibila în cazul multor riscuri
dar nu în toate situatiile, deoarece pot fi impedimente în a actiona sau legate de costuri mari.
Atitudinea fata de risc este în functie de perceptia sa sociala. Studiile efectuate de specialisti au
demonstrat ca exista perceptii sociale diferite asupra riscului. Astfel se pot identifica 4 categorii
de atitudini:
- categoria antreprenorilor: comportamentul acestora este caracterizat de cautarea riscului, în
vederea obtinerii unui eventual câstig, acestia acceptând si probabilitatea pierderii.
- categoria "umbrella birocratiei centrale" este caracterizata de functionarul care actioneaza într-
o lume strict compartimentata printr-o grila de functiuni si de subordonare bine conturata, având
o mobilitate foarte scazuta si o marja de libertate restrânsa. In aceasta lume, asumarea de riscuri
este prohibita si se tinde spre controlul total al administratiei.
- categoria "catastrofismul sectar" este caracterizata de ecologisti, grupuri contestatare inclusiv
de natura religioasa, care pe fondul unei condamnari globale, pun accentul pe risc (riscul
catastrofelor care ameninta planeta, apocalipsa)
- categoria fatalismul celor exclusi de la luarea deciziilor - acestia sunt executantii care
activeaza într-o ordine, la stabilirea carora nu au participat si care le este straina.
Riscurile prezente în societatea contemporana au fost clasificate în urmatoarele tipuri:
riscuri generale
riscul de tara
riscul în operatiunile cu devize
riscuri economice
riscul contractual
riscul de faliment
riscul de investitii
riscul în asigurari
1. Riscurile generale sunt reprezentate de calamitatile naturale, de accidente, de decese. Sunt
generate de fortele naturii, de utilizarea tehnicii, de factorii sociali si economici.
2. Riscul de tara are un caracter complex fiind influentat de factori ca datoriile externe, deficitul
bugetar, riscul politic de neplata, accesul pe pietele comerciale si financiare externe (BB+).
3. Riscul în operatiunile cu devize apare atât din punct de vedere al riscului de translare în
moneda nationala, cât si ca risc de tranzactie (pierderile datorate modificarii cursului de schimb).
4. Riscurile economice sunt cele ce intervin în activitatea agentului economic, legate de
fluctuatia preturilor, de procurarea diferitelor categorii de resurse, cresterea fiscalitatii sau a
numarului de concurenti.
5. Riscul contractual este datorat nerespectarii obligatiilor contractuale de catre una din parti, si
poate aparea ca risc de pierdere a bunului vândut pe perioada tranzactiei.
6. Riscul de faliment, o manifestare a riscurilor economice, vizând agentii ec, creditorii si
actiunile acestora.
7. Riscul în investitii prezinta forme detaliate, cel mai întâlnit fiind riscul de proiect( presupune
nerealizarea productiei sperate).
8. Riscul în asigurari: pornind de la premisa ca asigurarea este o reactie sociala la risc sau
individuala la pericolul cu care este confruntata fiecare persoana în viata sociala si ec se pot
distinge mai multe categorii de riscuri.
Riscul asigurat este evenimentul care odată produs, datorită efectelor sale, îl obligă pe
asigurător să plătească asiguratului sau beneficiarului asigurării, despăgubirea sau suma
asigurată. Este un eveniment viitor, posibil, dar incert, la care sunt expuse bunurile sau
patrimoniul persoanei care are un interes asigurabil în legătură cu acestea, integritatea corporală
(inclusiv viața), sănătatea unei persoane ori poate atrage răspunderea asiguratului pentru
prejudicii aduse de acesta terților.
Termenului sau mai bine spus procesului de a investi i s-au atribuit pana in acest moment
o multitudine de definitii. Spre exemplu, una dintre definitii, prezinta investitiile drept
achizitionarea unui activ in vederea producerii unui castig de capital la momentul vanzarii
acestuia sau obtinerea unui venit constant, sau o combinatie a acestora. Investitiile presupun
totodata alocarea de fonduri banesti sau capital unei intreprinderi, avand drept scop obtinerea de
profit. Utilizarea banilor sau a capitalului prin intermediul unor vehicule, sau alocarea de timp si
de efort, pentru obtinerea unui venit sau o crestere a capitalului, ori amandoua, reprezinta o alta
modalitate de a descrie investitia.
Asadar, definitiile sunt multiple, insa intelesul acestora este acelasi, si anume, alocarea de
numerar sau capital in prezent cu scopul de a obtine in viitor un castig, indiferent daca este vorba
de un venit constant in timp sau de un castig de capital obtinut la momentul revanzarii activului.
De ce sa investim?
Raspunsul la acesta intrebare este destul de simplu, fiind evident faptul ca oamenii isi
doresc mai multi bani in vederea asigurarii unui grad mai inalt de securitate, libertate si
posibilitatea de a beneficia de bunuri si servicii mai multe si de o calitate mai ridicata. Totodata,
imposibilitatea de a munci pe toata durata vietii, ceea ce inseamna ca oamenii trebuie sa dispuna
de anumite acumulari banesti la momentul pensionarii, constituie un raspuns la aceasta intrebare.
Tipuri de investitii
Obligatiuni
In cazul in care se achizitioneaza actiuni, detinatorul obtine dreptul de proprietate asupra unei
parti dintr-o companie. Aceste titluri dau dreprul la vot in cadrul Adunarii Generale a
Actionarilor (AGA) si posibilitatea de obtinere a unei parti din profitul companiei sub forma de
dividende. Aceste instrumente financiare prezinta un risc mai ridicat decat obligatiunile, datorita
faptului ca prezinta o volatilitate mai ridicata. Exista doua modalitati de a castiga bani ca urmare
a detinerii actiunilor (titluri de capital sau valori mobiliare cu venit variabil):
1.Dividende. In cazul in care companiile care au emis aceste titluri sunt profitabile, acestea pot
alege sa distribuie profitul (o parte sau in totalitate) actionarilor ei platind dividende. Aceste
dividende pot fi pastrate de catre actionari sub forma de numerar sau reinvestite in vederea
obtinerii unor castiguri viitoare mai ridicate.
2.Castiguri de capital. Actiunile companiilor cotate la bursele de valori sunt cumparate si
vandute pe parcursul sedintelor de tranzactionare, pretul acestora inregistrand fluctuatii continue.
Cand pretul de pe piata este mai ridicat decat cel de la momentul achizitionarii, actiunile pot fi
vandute rezultand un profit.
Pana acum au fost prezentate actiunile comune sau ordinare, insa societatile mai emit si
actiuni preferentiale/privilegiate, care ofera dividende inainte actiunilor comune si nu dau dreptul
la vot (sau dau un drept limitat) in cadrul AGA. In cazul lichidarii companiei cei care detin
actiuni preferentiale isi exercita drepturile asupra activelor companiei inaintea detinatorilor de
actiuni comune.
Fonduri de investitii
Fondurile mutuale reprezinta o modalitate de a investi in valori mobiliare, instrumente
financiare sau alte valori, oferind unele avantaje comparativ cu investitia directa in actiuni,
obligatiuni ori alte active investibile (derivate, imobiliare, marfuri, arta, timbre, etc). Beneficiul
adus de investitia in fonduri mutuale consta in diversificarea portofoliului de instrumente
financiare detinute si in posibilitatea de a putea beneficia de un management profesionist al
portofoliului de instrumente financiare. Fondurile deschise de investitii colecteaza in mod
continuu fonduri banesti de la investitori si le plaseaza in actiuni, obligatiuni, instrumente ale
pietei monetare si alte titluri si valori, investitorii primind in schimbul fondurilor alocate unitati
de fond. Fondurile inchise de investitii functioneaza similar, principala diferenta fiind aceea ca
ele ofera posibilitatea investirii de noi sume (sau a retragerii unor sume investite) doar la anumite
intervale de timp stabilite prin documentele de infiintare ale fondului (intervalele pot varia mult,
de exemplu de la o luna la unul sau mai multi ani).
Instrumente financiare derivate
Derivativele sunt instrumente a caror valoare depinde de pretul unui activ suport, care poate
fi reprezentat de: actiuni, indici bursieri, marfuri, valute, rate de dobanda etc. Aceste instrumente
financiare se tranzactioneaza de regula in marja, prezinta un risc ridicat si un randament superior
celui ce se poate obtine prin achizitionarea de actiuni sau obligatiuni. Cele mai cunoscute tipuri
de derivative sunt: contractele futures, contractele pentru diferenta (CFD), contractele forward,
optiunile si contractele swap. Aceste instrumente pot fi folosite atat pentru acoperirea riscurilor
(hedging) aparute in urma detinerii unei pozitii pe piata spot, cat si in scop speculativ.
FFOREX (sau piata valutara) reprezinta cea mai mare si mai lichida piata din lume,
tranzactionarea pe aceasta piata constand in cumpararea si vanzarea unei valute contra alteia in
mod simultan (de exemplu perechea EUR vs. USD).
Investitii alternative
Investitiile alternative reprezinta investitii de capital care nu sunt atribuibile claselor
traditionale de active (actiuni, obligatiuni si instrumente ale pietei monetare, instrumente
derivate). Aici pot fi incluse investitiile in imobile (real estate), commodities (marfuri fungibile),
fonduri speculative (hedge funds), arta, numismatica, timbre, masini de epoca, etc.
Despre NN
NN este o companie de asigurari si managementul investitiilor, activa in peste 18 tari, cu
o puternica prezenta in Europa si Japonia.
Portofoliul NN
2.2.Produsul GenT Investiții
Uite cele mai importante caracteristici pe care trebuie să le îndeplinești pentru a-ți face
planul de investiții GenT, dar şi ce include acesta.
Ce vârstă trebuie să ai
Din prima pe care o plătești pentru investiție, cumperi unități de fond în programele de
investiții disponibile. Valoarea unei unități de fond variază constant, în funcție de valoarea de
piață a instrumentelor financiare - acțiuni, obligațiuni, depozite și altele.
Oricând pe durata contractului, poți să plătești prime suplimentare care vor majora
valoarea contului.
Asigurare de viaţă unit linked (cu componentă de investiţie) Pentru această asigurare de
viaţă sunt disponibile cinci programe de investiţii cu expunere pe instrumente cu venit fix,
acţiuni, depozite bancare, contracte de tip futures. Principalele riscuri aplicabile sunt riscul de
dobândă, riscul de credit, riscul de piaţă, riscul valutar.
Bonus de loialitate
Dacă duci contractul la bun sfârșit, vei primi un bonus de loialitate constând în returnarea
a 50% din taxa de administrare a poliței.
Poți retrage o parte din numărul unităților de fond prin răscumpărare parțială* (contra
unei taxe) și contractul rămâne în vigoare;
* Nu este recomandat să faci acest lucru când prețul unității de fond este foarte mic.
Răscumpărarea totală
Exemplu:
Scenarii de performanţă
Exista mai multe bariere atunci cand ne gandim la o asigurare. Aspecte precum “nu mi se
poate intampla mie”, “sunt prea tanar pentru asta”, “mi se pare prea complicat” sau “este o alta
cheltuiala care nu imi este necesara” sunt destul de frecvente.
Insa viata de zi cu zi si statistica despre accidente, incendii, furtuni ori alte evenimente nefericite
ne spune ca ar trebui macar sa ne informam mai mult.
Evenimentele neprevazute te pot lua de cele mai multe ori pe nepregatite si te afecteaza
atat pe tine, cat si pe cei din jur sau afacerea pe care o coordonezi, angajatii acesteia, etc.
Asigurarea reprezinta un transfer de risc. Ea transfera riscul de pierderi financiare ca
rezultat al unor evenimente specificate, dar imprevizibile, de la o persoana sau firma catre un
asigurator, in schimbul unei platii unei prime de asigurare.
Daca se produce un eveniment asigurat, persoana asigurata va fi indreptatita la o
compensatie / despagubire de la asigurator.
Propuneri:
Un control sporit exercitat asupra întregului sector, pentru a preveni orice amenințare la
adresa stabilității sale.
Să se creeze un proces de rezoluție ordonată, care să protejeze mai bine deținătorii de
polițe
BIBLIOGRAFIE
• https://www.nn.ro/
• https://edu.asfromania.ro
• https://www.willistowerswatson.com
• https://www.wall-street.ro/articol/Finante-Banci/273792
• https://www.zf.ro/burse-fonduri-mutuale/milan-prusan-ceo-nn-investment-partners-
industria-administratorilor-20286836