Sunteți pe pagina 1din 59

INTRODUCERE

De-a lungul vremii, multe persoane au făcut referiri la asigurări. Motivul este legat de grija
oamenilor pentru prezent şi, mai ales, pentru viitor, pentru că din totdeauna s-au gândit să se apere de
ceea ce le poate produce daune sau suferinţe duşmani, accidente, moarte. Faptul că în prezent, în
lumea dezvoltată, nimic nu se imaginează în afara asigurărilor, că orice casă care se construieşte, orice
maşină care se cumpără, orice credit care se obţine, orice copil care se naşte, se aplică aproape
automat, şi încheierea cel puţin a unei poliţe de asigurare, confirmă importanţa acestui mod de gândire
în întreaga viaţă.
Prin elaborarea acestei lucrări, mi-am propus să abordez problematica asigurărilor locuinţelor la
nivel naţional şi internaţional, încercând să surprind elementele esenţiale şi fundamentale teoretice,
contextul istoric şi actual în care se desfăşoară piaţa asigurărilor, necesitatea şi rolul acestora,
deficientele aplicabilităţii legii actuale în România, precum şi părerea oamenilor despre asigurările de
locuinţe realizată printr- o cercetare cantitativă..
Lucrarea este structurată în 3 capitole. În prima parte a lucrării am abordat aspecte teoretice
privind necesitatea activităţii de asigurare, nevoia de protecţie, conceptul de asigurare, trăsăturile
caracteristice ale asigurărilor, condiţiile economice ale unei ţări care au un rol deosebit de important
asupra amplificării activităţii de asigurare. Deosebit de important pentru activitatea de asigurare este
contractul de asigurare punând un accent deosebit pe elementele tehnice privind activitatea, suma
asigurată, riscul asigurat, drepturi şi oligatii ale asigurătorului şi asiguratului.
În capitolul II am abordat piaţa asigurărilor din România cât şi la nivel internaţional, caracterizarea
acestora, un scurt istoric al asigurărilor din România, am evidenţiat ultimele cifre conform Comisiei de
Supraveghere a Asigurărilor, cele mai importante pieţe la nivel internaţional, din Europa centrală şi de
est; cât şi necesitatea asigurării locuinţelor .
În capitolul III am elaborat un studiu de caz, bazat pe o cercetare cantitativă privind asigurările de
locuinţe pe un eşantion de 150 persoane, majore , abordând asigurarea obligatorie a locuinţelor, gradul
de cunoaştere a necesităţii acestei asigurări, câţi au deja o asigurare, care ar fi riscurile la care se supun
dacă nu au o asigurare, care ar fi preţul maxim plătit pentru o asigurarea şi calitatea serviciilor de
asigurări.

1
CAPITOLUL I. ABORDĂRI TEORETICE ALE CONCEPTULUI
DE ASIGURARE

1.1. Conceptul de asigurare, rolul şi caracteristicile asigurărilor

Conceptul de asigurare

Asigurarea exprimă în principal o protecţie financiară pentru pierderile suferite de oameni sau
companii datorate unor diverse riscuri. Acordul de voinţa este primul principiu de bază care permite
realizarea unui contract între asigurat şi asigurator, prin care asiguratul beneficiază de protecţie pentru
riscurile pe care şi le-a asumat asiguratorul. Asiguratorul printr-un contract de asigurare se obligă să
plătească contravaloarea daunelor în cazul producerii unuia din riscurile asumate. 1

Asigurările, sunt singurul mod în care te poţi proteja împotriva riscurilor, asigurările limitează sau
anulează efectele producerii acestor riscuri, prin despăgubirile pe care le acordă pentru asigurările pe
care le oferă. Este important de precizat ce fel de piaţă de asigurări există în România : perfectă sau
imperfectă. Caracteristicile pieţei perfecte sunt omogenitatea produsului, transparenţa şi atomizarea
pieţei, libertatea de intrare-ieşire a participanţilor pe (şi de pe) piaţă şi descentralizarea deciziilor. 2

Din păcate catastrofele naturale sunt peste tot, inclusiv în România, şi aceste riscuri catastrofice
vor exista întotdeauna, de aceea, prin asigurări, riscurile sunt preluate şi transferate de firmele de
asigurări.
După un sondaj de opinie, făcut de specialişti, în România 85% din locuinţe sunt proprietate
personală, însă din acestea doar 10% sunt asigurate, pe când în Occident, numai 50-65% sunt
proprietate privată, dar procentul locuinţelor asigurate se ridica la aproape 100%. 3

Proiectul de ordonanţă privind asigurarea obligatorie de locuinţe prevede că valoarea maximă a


asigurării va fi de 20.000 de euro pentru locuinţe de tip A (clădirile cu cadre din beton armat sau cu
pereţi exteriori din cărămidă arsă, sau din orice alte materiale rezultate în urma unui tratatment termic
şi/sau chimic), respectiv 10.000 pentru orice tip de locuinţă de tip B (clădirile cu pereţii exteriori din
lemn, piatră naturală sau orice alte materiale (nesupuse tratamentului termic şi/sau chimic).

1
www.portaldeasigurari.ro
2
www.asigurari-sanatate.ro
3
www.asigura.ro

2
Creşterile pe piaţa asigurărilor de locuinţe sunt destul de mari în România, tocmai pentru că
numărul de locuinţe asigurate în acest moment este nesemnificativ. România va trebui să se apropie de
situaţia din statele Uniunii Europene, acolo unde marea majoritate a imobilelor au asigurare măcar
pentru imobil în sine, dacă nu şi pentru bunuri.
În eventualitatea în care poliţa de asigurare facultativă, care acoperă şi riscurile de catastrofă, va fi
acceptată de autorităţi ca poliţă validă, înlocuind-o pe cea obligatorie pentru dezastre naturale, aceasta
fiind propunerea venită de la societatiile de asigurare, acest tip de asigurare va cunoaşte o creştere a
primelor brute subscrise cu cel puţin 100%. 4

Într-o economie de incertitudini, asigurarea favorizează afluirea economiilor populaţiei către piaţa
financiară; incertitudinile din economie pot să favorizeze evoluţia avuţiei viitoare a agenţilor
economici, iar contractul de asigurare apare ca o creanţă condiţionată, emisă de asigurător şi
achiziţionată de asigurat. Putem spune, într-un fel, că asigurarea a apărut odată cu apariţia societăţii
umane. Avem cunoştinţa de două tipuri de economii care au caracterizat societatea de-a lungul
timpului: economiile de schimb (realizate cu elemente corespunzătoare: pieţe de schimb, bani,
instrumente financiare diverse) şi economiile naturale, în lipsa acestor elemente, acestea datând din
timpuri mult mai vechi decât primele. 5

Rolul Asigurărilor

Indiferent de cât de mult a evoluat umanitatea, un lucru este foarte clar: nu putem controla tot ceea
ce se întâmpla în jurul nostru, exemplul cel mai bun fiind poate natura. Mass-media prezintă foarte des
catastrofele natuarale care lovesc diverse regiuni, şi, din păcate nici România nu face excepţie.
Dar natura nu este singura care ne afectează şi ne provoacă pagube. Accidente se întâmplă la tot
pasul, iar jaful, furturile, tâlhăriile, toate ţin de natura umană. Riscurile acestea vor exista întotdeauna.
Dar mai sunt şi altele, în legătură cu sănătatea, cu activitatea profesională, şi, în cazul firmelor, riscuri
privind mărfurile sau activele companiiei. De aceea este foarte bine să încercăm să transferăm riscurile
asupra altcuiva.
Un argument al utilităţii asigurărilor este oferit de prezenţa acestora la o scară foarte mare în
Occident, unde exista o adevărată cultură. Marea majoritate a oamenilor au, în ţările vestice, tot felul
de asigurări, nu doar cea de răspundere civilă auto, ci şi de viaţă, de sănătate, de protejare a bunurilor.

4
www.portaldeasigurari.ro
5
www.1asig.ro

3
Se întâmpla acest lucru pentru că în Occident simţul proprietăţii este foarte dezvoltat, şi toţi vor să îşi
pună proprietăţile la adăpost de diferite riscuri, dar şi pentru că occidentalii sunt foarte interesaţi de
viitorul lor şi al celor din jurul lor. De aceea asigurările sunt un instrument foarte bun pentru crearea
unui viitor lipsit de griji şi sigur.6

Societăţile de asigurare trebuie nu numai să găsească tehnicile optime pentru a-şi atrage
clienţii, dar trebuie să descopere şi modalitatea de a stabili relaţii de lungă durată cu aceştia,
determinându-i să devină clienţi fideli. Pentru a se adapta cu succes schimbărilor de mediu asigurătorii
au nevoie de o activitate de marketing coerentă, cu ajutorul căreia să-şi identifice pieţele ţintă, să
conceapă şi să furnizeze produse adaptate cât mai bine nevoilor clienţilor din cadrul acestor pieţe. 7

In sistemul clasic, fiecare persoană ar putea fi un cumpărător potenţial, există o legislaţie bine
reglementată, produsele sunt particularizate pentru fiecare individ, iar agentul de asigurări oferă
documentaţie şi stabileşte calea de documentare cu fiecare persoană în parte.
Caracteristicile contractului de asigurare:
1. este un contract consensual, se încheie valabil prin simplul consimţământ al părţilor. Legea
prevede în mod expres forma scris a contractului de asigurare, pentru a proteja interesele asiguraţilor şi
terţilor.
2. este un contract sinalagmatic, părţile contractante îşi asuma obligaţii reciproce. Adică
contractul de asigurare îşi produce efectele numai dacă asiguratul respectă toate obligaţiile asumate în
contract faţă de asigurator.
3. este un contract aleatoriu, pentru că obligaţiile asumate în contractul de asigurare depind de un
eveniment viitor şi incert, pentru fiecare dintre părţi, poate fi o şansă de câştig sau un risc de pierdere.
4. este un contract cu titlu oneros, fiecare parte contractantă urmăreşte să obţină un folos în
schimbul obligaţiei asumate.
5. este un contract succesiv, se eşalonează în timp. Asiguratorul se obliga să acopere un risc pe o
perioadă de timp, în acest mod este posibilă şi eşalonarea plăţii, evidenţiindu-se astfel caracterul
succesiv al realizării contractului.
6. este un contract de adeziune, adică asiguratul adera la contractul redactat de asigurator.
7. este un contract de bună credinţă, executarea lui se face cu bună credinţă de către părţi. 8

1.2. Asigurarea de locuinţe şi bunuri


6
www.reoer-grup.ro
7
Revista “Amfiteatrul economic”, nr 15, 2005
8
www.asigurari.ro

4
În cadrul asigurării de bunuri, societatea de asigurări se obligă ca la producerea riscului
asigurat să plătească asiguratorului (beneficiarului) o despăgubire. Nu este obligatoriu ca asigurătorul
să plătească întreaga sumă pentru refacerea situaţiei financiare a asiguratului care a suferit o daună,
deoarece în contract pot exista prevederi care limitează suma asigurată.
Asigurări de bunuri pot încheia persoane fizice şi persoane juridice cu domiciliul, sediul sau
reşedinţa în România.
Într-un contract de asigurare de bunuri, asiguratul trebuie să aibă un interes patrimonial cu
privire la bunul asigurat. O persoană are un interes patrimonial dacă producerea unui eveniment
asigurabil poate cauza o pierdere (prejudiciu) persoanei respective. În cazul în care în contractul de
asigurare este menţionat un beneficiar, altul decât persoana asigurată, acesta trebuie să aibe un interes
patrimonial faţă de bunul asigurat.
O regulă generală în asigurarea de bunuri este aceea ca interesul patrimonial să existe atât în
momentul încheierii asigurării, cât şi în momentul producerii riscului asigurat.
În asigurarea de bunuri, interesul patrimonial decurge, de regulă, din statutul de proprietate al
persoanei care doreşte să se asigure. Există situaţii în care şi alte persoane decât proprietarul pot avea
interes faţă de un bun, cum ar fi: proprietate în comun ; proprietatea ipotecată ; proprietatea închiriată ;
proprietatea aflată în custodie; persoanele din familia proprietarului.
În concluzie, pot fi asigurate bunuri aparţinând persoanelor fizice şi persoanelor juridice,
bunuri primite în folosinţă sau aflate spre păstrare, reparare, prelucrare, vânzare sau pentru a fi expuse
în cadrul muzeelor şi expoziţiilor şi bunuri ce fac obiectul cantractului de închiriere sau locaţie de
gestiune.

Perioda de asigurare
În general, asigurarea de bunuri se încheie pe o perioadă de un an, dar, la cererea asiguratului,
se poate încheia şi pe o perioadă mai mică, de trei sau şase luni.
Începutul şi încetarea răspunderii
Asigurarea se consideră încheiată prin plata primei de asigurare şi emiterea de asigurător a
poliţei de asigurare, fiind valabilă numai pentru bunurile şi riscurile specificate în poliţă la adresele
încheiate în această.

5
Riscul asigurat
Riscurile acoperite, în cazul asigurării locuinţelor, de asigurători prin condiţiile cele mai
complexe sunt:
- incendiu, trăznet, explozie, chiar dacă explozia nu a fost urmată de incendiu, în caz de incendiu se
acordă despăgubiri şi pentru pagubele produse prin afumarea, pătarea sau crăparea pereţilor, spargerea
geamurilor sau diverse alte pagube cauzate de căldură sau fum, ca urmare a incendiului.
- cutremur, inundaţie, furtună, grindină, greve, tulburări civile, acţiuni ale unor grupuri rău voitoare,
vandalism, terorism, prăbuşire sau alunecare de teren, ploaie torenţială, uragan, greutatea zăpezii sau a
gheţii, avalanşe, urmări ale spargerii conductelor, izbirea de către vehicule( altele decât ale
asiguratului).
- spargerea sau deteriorarea cu prilejul furtului prin efracţie sau tentativei de furt prin efracţie a
pereţilor, acoperişului, tavanelor, uşilor, ferestrelor şi duşumelelor.
- distrugeri sau stricăciuni pricinuite de măsurile de salvare în timpul producerii evenimentelor
asigurate.
Printre excluderi sunt:
- riscuri cauzate de război, explozie atomică, radiaţii, poluare
- confiscarea, exproprierea, naţionalizarea, rechiziţionarea, sechestrarea, distrugerea din ordinul
autorităţilor
- uzură, fermentarea, oxidarea, coroziunea, căldura, precum şi afumarea, pătarea sau pârlirea provenite
dintr-o sursă normală de căldură
- cheltuielile legate de îmbunătăţirea constructivă a clădirilor faţă de starea acestora dinainte de
producerea evenimentului asigurat
- cheltuieli pentru repararea unor avarii accidentale produse de cauze necuprinse în asigurare sau cele
pentru reparaţii, recondiţionări sau restaurări nereuşite
- cheltuieli pricinuite ca urmare a pagubelor cauzate de îngheţarea apei în rezervoare, conducte, vase
din încăperi sau clădiri neîncălzite datorită neglijenţei asiguratului
- pagube produse instalaţiilor electrice numai prin acţiunea curentului electric dacă aceasta nu este
urmată de incendii
Nu se acordă despăgubiri, în cazul în care se constată şi se dovedeşte că pagubele au fost
produse de situaţii precum:

6
- prăbuşirea clădirilor ca urmare a defectelor de construcţie, a proastei întreţineri, a vechimii sau stării
lor de degradare, fără legătură cu vreunul dintre riscurile asigurate
- tasarea terenului de fundaţie, crăpături în terenul fundaţiei, datorită variaţiei de volum a terenului
- inundaţii produse în timpul formării unor lacuri de acumulare sau în timpul schimbării artificiale a
cursurilor de apă
- ape subterane, care fără a ieşi la suprafaţă, pătrund sau se infiltrează în interiorul clădirii, producând
umezirea pardoselilor şi a pereţilor
- apa din ploi sau din zăpada topită care se infiltrează prin sol în interiorul clădirii
- lucrări edilitare de orice fel în jurul clădirii care pot să afecteze locuinţa asigurată
- lucrări de prospecţiuni, explorări sau exploatări de orice fel, la suprafaţă sau în profunzime.
În cazul asigurării bunurilor aflate în locuinţa închiriată, obiectul asigurării îl reprezintă bunurile
asiguratului sau aflate în custodia sa.
În cazul asigurării de bunuri, asigurătorul acordă despăgubiri şi ca urmare a unor pagube produse
acestora de aceleaşi riscuri cuprinse în asigurarea de clădire.
Potrivit asigurării de bunuri se mai acordă despăgubiri şi ca urmare a unor pagube produse de
următoarele riscuri:
- pagube produse ca urmare a carbonizării totale sau parţiale ori a topirii chiar şi fără flacără
- avarii accidentale( spargeri, deteriorări întâmplătoare) produse la instalaţiile de gaze, apă, canal sau
încălzire centrală
- pagube produse ca urmare a dărâmării, demolării sau mutării în alt loc a clădirilor sau a altor
construcţii învechite, dacă aceasta se face pentru a opri întinderea unui incendiu sau la o ameninţare
bruscă de inundaţie sau alunecare de teren
- pagube produse ca urmare a avarierii sau distrugerii de către un risc asigurat, a clădirilor sau a altor
construcţii în care se află bunuri asigurate
- pagube produse ca urmare a căderii unor corpuri pe clădiri sau alte construcţii în care se aflau bunuri
asigurate, ori a prăbuşirii clădirilor sau construcţiilor respective, precum şi a izbirii lor de către un
vehicul
- pagube produse ca urmare a infiltrării apei provenite dintr-o inundaţie produsă într-un apartament
învecinat, situat la acelaşi etaj sau la un etaj superior
- pagube produse bunurilor prin furtul prin efracţie, cu condiţia ca uşile şi ferestrele exterioare ale
apartamentului(locuinţei) închiriat să fie încuiate cu dispozitive de închidere( broaşte cu chei, lacăte

7
exterioare, etc.).Prin furt prin efracţie se înţelege acel furt în urma căruia rămân urme, iar făptuitorii
care l-au săvârşit pătrund în locuinţa asigurată prin spargerea pereţilor, acoperişului, tavanelor, uşilor,
ferestrelor, duşumelelor sau prin stricarea sau forţarea dispozitivelor de închidere prevăzute.
- dacă încăperile în care se aflau bunurile asigurate constituie numai o parte dintr-un apartament, se
consideră furt prin efracţie numai cazul în care s-a spart un perete, acoperişul, tavanul, duşumeaua, o
uşă sau o fereastră dintre cele exterioare ale apartamentului respectiv, s-au s-a stricat sau forţat
dispozitivele lor de închidere, nu şi cele interioare care dau spre partea din apartament unde se aflau
bunurile asigurate
- se acordă despăgubiri şi pentru pagubele produse bunurilor prin spargere sau deteriorare cu prilejul
furtului sau tentativei de furt prin efracţie
- nu sunt asigurate pentru riscul de furt prin efracţie bunurile aflate pe balcoane sau terase deschise,
sub şoproane sau cerul liber, precum şi cele aflate în spălătorii, uscătorii, călcătorii, pivniţe, poduri,
magazii sau alte încăperi care nu se află în interiorul apartamentului propriu-zis. 9

Un risc special este inundarea apartamentelor de bloc cauzată de instalaţiile proprii de apă sau
de încălzire sau provocată de apă provenită de la apartamente vecine. Riscul de furt se asigura numai
împreună cu celelalte riscuri.
În ceea ce priveşte bunurile, acestea pot fi asigurate în totalitate sau numai o parte din acestea.
În vederea obţinerii unui credit pentru care se garantează cu clădirea locuinţei, banca va solicita
încheierea unei poliţe de asigurare cu acoperirea tuturor riscurilor.
În cazul achiziţionării unor bunuri casnice cu plata în rate se va încheia o poliţă de asigurare numai
pentru bunurile achiziţionate, cu acoperirea tuturor riscurilor.

De cele mai multe ori, contractul de asigurare a locuinţei închiriate prevede şi o secţiune pentru
asigurarea pentru răspundere civilă legală a asiguratului în legătură cu folosirea în calitate de chiriaş a
acesteia. 10

Suma asigurată

Suma asigurată obligatoriu reprezintă limita maximă de despăgubire care poate fi acordată de
asigurator pentru daunele provocate construcţiei, în funcţie de tipul locuinţei, ca urmare a producerii

9
www.asigurari-de-locuinte.ro
10
www.asigura.ro

8
unui risc asigurat. Aceasta nu trebuie să depăşească valoarea reală a bunurilor în momentul încheierii
contractului de asigurare. Suma la care sunt asigurate bunurile trebuie să fie în deplină concordanţă cu
valoarea reală a acestora.

Pentru prevenirea subasigurării, majoritatea societăţilor de asigurare aplică principiul


răspunderii proporţionale. Suma asigurată pentru clădiri şi bunuri reprezintă valoarea reală a acestora
la data asigurării.Valoarea reală reprezintă valoarea de nou (preţul de înlocuire) din care se scade
uzura în raport cu vechimea, întrebuinţarea şi starea de întreţinere a bunului respectiv.
Societăţile de asigurări deţin metodologii de calcul a valorii reale a clădirilor, dar pentru acestea este
nevoie să furnizaţi date despre clădire (anul construirii, materiale de construcţie folosite pentru
fundaţie, pereţi, acoperiş, finisaje interioare şi exterioare, suprafaţa încăperilor, grosimea pereţilor,
etc.).
În general, sumele asigurate se stabilesc fie separat, pe fiecare bun, fie global, pentru toate
bunurile din aceeaşi grupă prevăzută în tariful de prime. Pentru obiectele de artă sumele se stabilesc
pentru fiecare obiect în parte.

Prima de asigurare

Prima obligatorie reprezintă suma de bani pe care o plăteşte proprietarul unei locuinţe, în
calitatea sa de asigurat, ori împuternicitul, contractantul sau reprezentantul legal al acestuia, în scopul
contractării unei asigurări de locuinţe . Prima de asigurare se determină prin înmulţirea sumei asigurate
cu cota de primă tarifară, ce se exprimă în procente. Se calculează potrivit sistemului de cote tarifare
de asigurare diferenţiate pe categorii de bunuri, de clădiri şi construcţii, se calculează la fel şi pentru
celelalte bunuri aflate în acestea. Se mai diferenţiază cotele de primă şi în funcţie de destinaţia
clădirilor sau construcţiilor( locuinţe, clădiri industriale, clădiri cu scop cultural, etc.). În cadrul
asigurării aceluiaşi bun se ţine seama de riscurile asigurate şi de modul de amplasare a clădirii sau
bunului respectiv. 11

Cele mai multe societăţi de asigurare practică un sistem de cote tarifare diferenţiat pentru clădiri şi
pentru bunurile care se găsesc în acestea.

11
Legea nr 260/2008 privind asigurarea obligatorie a locuintelor

9
Plata primelor de asigurare se face anticipat şi integral, în numerar sau cu ordin de plată, direct
la societatea de asigurare care încheie asigurarea.
La asigurările încheiate pe un an, la cererea asiguratului plata primelor de asigurare se poate
face şi eşalonat, în rate subanuale, iar la asigurările încheiate pe mai mulţi ani plata primelor de
asigurare se poate face anual corespunzător cu actualizarea sumei asigurate proporţional cu rata
inflaţiei.
La asigurarea clădirilor aparţinând persoanelor fizice ca şi în asigurarea pentru pagubele
produse apartamentelor sau locuinţelor închiriate, obiectul asigurării îl reprezintă clădirile, respectiv
apartamentele închiriate de asigurat (pentru pagubele produse acestuia şi pentru care asiguratul este
răspunzător faţă de proprietar).

Obligaţiile asiguratului

Asigurarul trebuie să îndeplinească o serie de obligaţii specificate în condiţia de asigurare, a


căror neîndeplinire poate duce la rezilierea contractului sau la refuzul asigurătorului de a plăti
despăgubirea.
Există obligaţii corespunzătoare producerii unei daune şi obligaţii care trebuie urmate de
asigurat la producerea unei daune.
Una din obligaţiile asiguratului este de a întreţine şi folosi bunul asigurat în bune condiţii, în
scopul prevenirii riscurilor asigurate. Dacă prin nerespectarea acestor obligaţii s-ar putea produce
pagube, asigurătorul are dreptul să renunţe la asigurare, fără restituirea primelor de asigurare.

Constatarea şi evaluarea daunei şi stabilirea despăgubirii


Când se produce un risc asigurat, în urma căruia asiguratul înregistrează o pagubă, se
declanşează, automat, mecanismul despăgubirii.
Despăgubirea se face în raport cu starea bunului în momentul producerii evenimentului
asigurat, iar valoarea acestuia nu poate depăşi cuantumul pagubei - suma asigurată, nici valoarea
bunului în momentul producerii evenimentului asigurat.
La asigurarea de bunuri există trei principii care se aplică la acoperirea pagubei:
- principiul răspunderii proporţionale;
- principiul primului risc;

10
- principiul răspunderii limitate.
Cuantumul pagubei se stabileşte în funcţie de tipul pagubei (totală sau parţială).
Prin pagubă totală se înţelege:
a) la clădiri - distrugerea clădirilor în asemenea grad încât refacerea lor, prin reparare sau restaurare,
nu mai este posibilă sau cheltuielile ar depăşi suma asigurată;
b) la bunurile a căror cantitate se exprimă în unităţi de măsură (l, kg, m, m2, m3) - acea parte din
cantitatea totală care a fost distrusă în întregime sau a dispărut;
c) la celelalte bunuri - distrugerea bunurilor într-un asemenea grad încât refacerea, prin reparare sau
restaurare, nu mai este posibilă sau cheltuielile ar depăşi suma asigurată.
Prin pagubă parţială se înţelege:
a) la clădiri - distrugerea sau deprecierea parţială a lor, astfel încât prin repararea acestora poate fi
readusă la starea iniţială dinaintea producerii evenimentului asigurat;
b) la bunurile a căror cantitate se exprimă în unităţi de măsură (l, kg, m, m2, m3) - deprecierea unei
părţi din cantitatea totală care a rămas după producerea evenimentului asigurat şi care scade
valoarea bunurilor;
c) la celelalte bunuri - avarierea bunului astfel încât, prin refacerea sau reparare, poate fi adus la
starea iniţială.

Cuantumul pagubei reprezintă, în caz de daună totală:


a) la clădiri - valoarea de înlocuire a clădirii distruse, la data producerii evenimentului asigurat, din
care se scade uzura la acea dată şi valoarea resturilor care se pot întrebuinţa sau valorifica;
b) la bunurile a căror cantitate se exprimă în unităţi de măsură - valoarea reală la data producerii
evenimentului asigurat;
c) la celelalte bunuri - valoarea reală la data producerii evenimentului asigurat a bunului distrus, din
care se scade valoarea, la aceiaşi dată, a restuilor care se pot valorifica.

Cuantumul daunei, în caz de daună parţială, reprezintă:


a) la clădiri - costul reparaţiei din care se scade uzura şi valoarea, la data producerii evenimentului
asigurat, a resturilor care se pot valorifica sau întrebuinţa;
b) la bunurile a căror cantitate se exprimă în unităţi de măsură - valoarea pierderii din cantitate a
aceleiaşi părţi din cantitatea totală care diminuează valoarea totală;

11
c) la celelalte bunuri - costul reparaţiilor părţilor compoonente sau a pieselor avariate sau costul de
înlocuire a acestora, din care se scade uzura corespunzătoare şi valoarea resturilor care se pot
valorifica.
În limita sumei asigurate, societatea de asigurare acordă despăgubiri şi pentru:
• cheltuielile făcute în scopul limitării daunei;
• cheltuielile legate de îndepărtarea resturilor de la locul producerii evenimentului asigurat;
• daunele provocate bunurilor menţionate în contractul de asigurare prin distrugerea sau avarierea
lor, datorită măsurilor de salvare luate de asigurat pentru limitarea sau împiedicarea consecinţelor
producerii riscurilor.
Din cuantumul pagubei se scad:
• franchisa prevăzută în contractul de asigurare;
• primele datorate până la sfârşitul perioadei de asigurare.
Există situaţii în care societatea de asigurări poate refuza plata despăgubirilor, şi anume:
• dacă dauna a fost provocată, în mod intenţionat, de una din următoarele părţi:
- asiguratul sau beneficiarul;
- persoane fizice majore care locuiesc împreună cu asiguratul sau gospodăresc, împreună cu acesta,
bunul asigurat;
- un membru din conducerea persoanei juridice asigurate;
- reprezentanţi ai asiguratului sau beneficiarului.
• în cazul în care una din aceleaşi persoane enumerate mai sus nu a luat măsurile necesare pentru
evitarea sinistrului sau limitarea acestuia, deşi putea să facă acest lucru;
• dacă cererea de despăgubire este făcută cu rea credinţă sau dacă asiguratul a contribuit, în mod
deliberat sau prin neglijanţă, la producerea daunei.
În cazul în care asiguratul a încheiat mai multe contracte de asigurare, pentru aceleaşi riscuri,
asigurătorul datorează numai o parte a despăgubirii, şi anume acea parte care rezultă din repartizarea
proporţională a despăgubirii datorate de toţi asigurătorii. În felul acesta se urmăreşte ca despăgubirea
plătită asiguratului să nu depăşească valoarea pagubei.
După fiecare daună, suma asigurată se diminuează cu valoarea despăgubirii acordate cu
începere de la data producerii evenimentului asigurat. Pentru restul perioadei de asigurare, asigurarea
continuă pentru suma rămasă.

12
Revenirea la suma asigurată iniţial se poate face la cererea asiguratului, printr-o asigurare
suplimentară, contra plăţii diferenţei de primă corespunzătoare. 12

1.3. Asigurarea riscului de catastrofă privind asigurarea locuinţelor

Spre deosebire de multe alte evenimente, calamităţile naturale au un potenţial foarte ridicat de
a produce mari pagube materiale şi pierderi de vieţi omeneşti.
Expunerea la aceste riscuri este din ce în ce mai mare. Creşterea populaţiei, înfiinţarea unor
localităţi în zone anterior nelocuite, dezvoltarea economică în regiunile mai expuse, creşterea
numărului de construcţii de locuinţe şi unităţi economice, dezvoltarea tehnicii de mare valoare, apariţia
de noi aglomerări urbane, densitatea mare a valorilor în oraşe şi zone industriale cresc în mod vădit
potenţialul de catastrofă şi preocupă tot mai mult întreaga comunitate. Astfel apare firească nevoie de
documentare detaliată asupra tipurilor şi forţei catastrofelor naturale, ca un ajutor pentru factorii de
decizie economică şi politică.
La toate acestea se adaugă schimbările mediului datorită activităţii oamenilor, modificarea
climei cu implicaţii asupra creşterii nivelului mării, modificarea vegetaţiei, creşterea volumului
precipitaţiilor şi reaşezarea zonelor precipitaţiilor foarte ridicate sau foarte scăzute. Toate acestea au
crescut substanţial pericolul de catastrofă.
În ultima perioadă se constată creşterea interesului pentru elaborarea unor studii privind
riscurile de catastrofă şi potenţiale efecte ale producerii lor.
Pagubele materiale, pierderile de vieţi omeneşti, şocul psihologic puternic suferit de populaţie,
precum şi efectele pe termen lung ale producerii acestora obligă la o studiere atentă a fenomenului şi
sub aspectul asigurării care ar putea, prin rolul ei, să facă mai puţin simţite pagubele materiale şi să
repună pe cei afectaţi în situaţia patrimonială existentă înainte de producerea dezastrului.
Datorită mediatizării, populaţia devine tot mai conştientă de pierderile materiale şi de vieţi
omeneşti cauzate de catastrofele naturale.

12
www.portaldeasigurari.ro

13
Deoarece riscurile de catastrofă sunt în general asigurabile, din punct de vedere al
asigurătorilor este necesară o analiză şi o documentaţie care să prezinte concis tipurile, dimensiunea şi
intensitatea lor şi implicaţiile pe care le presupun, în vederea adoptării deciziilor optime.
Pentru România, cel mai distructiv dintre catastrofele naturale este cutremurul. După acelaşi
criteriu, locul doi îl ocupă inundaţiile, urmate de fenomenele atmosferice de mare amploare, dar care
au importanţă locală ( grindină, furtună, ploaie torenţială, etc.). Scopul studiilor efectuate în ultima
vreme a fost multiplu: conştientizarea unui asemenea pericol pentru populaţie şi pentru factorii de
decizie care ar putea acţiona şi sprijini financiar consolidarea clădirilor aflate într-o stare avansată de
degradare datorită vechimii şi/sau faptului că au suferit urmările altor cutremure, precum şi educarea
populaţiei.
Periodicitatea cutremurelor puternice în ţara noastră cu epicentrul în zona Vrancea este de circa
30-40 ani. Jumătate din teritoriul României unde există un potenţial economic ridicat şi unde sunt
concentrate mari aglomerări urbane( Bucureşti, Ploieşti, Brăila, Focşani) se află în zonă seismică. O
analiză a sectorului asigurărilor din România ar fi interesantă pentru a vedea dacă şi în ce măsură
societăţile de asigurare ar putea susţine un asemenea risc.
Magnitudinea unui cutremur măsoară cantitatea de energie eliberată în timpul producerii
acestuia şi se măsoară în grade Richter, folosindu-se scara Richter 1956 care este o scară logaritmică.
Ea se determină cu ajutorul seismografelor, având astfel o determinare obiectivă.
Intensitatea unui cutremur măsoară efectele producerii acestuia într-un anumit punct la
suprafaţa pământului, integrând un număr de parametrii: acceleraţia gravitaţională, durata
cutremurului. Ea se bazează pe efectele observate pe plan local şi are un puternic element de
subiectivitate .
Alte riscuri de catastrofă sunt:
- erupţiile vulcanice: sunt considerate riscuri din care decurg şi alte evenimente apreciate ca riscuri
asociate: căderi şi nori de cenuşă, maree, scurgeri de lavă şi noroi, cutremure vulcanice, etc.
- valurile seismice: reprezintă catastrofă naturală care afectează în special coastele Asiei. Ele apar după
producerea cutremurelor sau ca urmare a unor alunecări de teren ale fundului mării, deseori induse de
cutremure sau erupţii vulcanice în mare sau pe uscat
- inundaţiile sunt definite ca o acoperire temporară continuă a uscatului ca rezultat al ieşirii din matcă
a apelor curgătoare sau a revărsării apelor stătătoare sau ca urmare a precipitaţiilor puternice şi care
rămâne sau curge în amplasamentul asigurat.

14
Sunt riscuri cu cea mai mare frecvenţă de apariţie şi afectează aproape toate ţările lumii.
Ţara cu cele mai frecvente inundaţii şi cu cele mai mari pierderi datorită inundaţiilor este China.
- ploile torenţiale: precipitaţiile medii anuale se situează în jurul valorii de 1000 l/m2 în India
de nord-est există o zonă în care precipitaţiile depăşesc 10000 l/m2/an.
- furtunile: reprezintă efectul dinamic al unei mase de aer care se deplasează cu o viteză de cel
puţin 20 m/sec.
- tornadele: au formă cilindrică sau conică cu un diametru al conului de circa 100 m, care se
deplasează pe distanţe de mai mulţi km. Viteza maximă la capătul tornadei poate atinge 500
km/h.
- furtuni regionale(musonii): se formează pe versantul munţilor dacă vântul dinspre munte este
mai rece decât cel de la baza să. Cu cât diferenţa de temperatură şi de înălţime este mai mare
cu atât viteza creşte ajungând până la 200 km/h.
- fulgerul şi trăsnetul : pot provoca incendii pădurilor sau arderea echipamentelor electrice şi
electronice, a transformatoarelor de înaltă tensiune şi a releelor de transmisie. Traficul aerian
este supus acestui risc, motiv pentru care evită traversarea acestor regiuni( Europa Centrală şi
de Est şi Florida).
- El Nino: este numele unui fenomen de încălzire a climei în zona Pacificului ecuatorial cu 1
până la 5 grade Celsius în numai câteva săptămâni. Încălzirea maximă are loc în perioada
Crăciunului, de unde îi şi vine numele(copilul).Nivelul mării creşte cu circa 0,5 m în partea
vestică a oceanului, iar în partea estică apa rămâne mai rece. Diferenţa de temperatură la
suprafaţă şi decalajul de presiune determină crearea unor curenţi de aer spre zonele de presiune
scăzută. Efectele sale se pot resimţi luni sau chiar ani.
- grindina este un alt risc de catastrofă care produce mari pagube agriculturii, clădirilor,
vehiculelor.
- alunecările de teren sunt de cele mai multe ori cauzate de alte riscuri ploi torenţiale,
inundaţii, cutremure, sunt des întâlnite în Noua Zeelandă.
- alunecările sau căderile de avalanşe: reprezintă cantitatea de zăpadă sau gheaţă care se mişcă
brusc pe pante şi se prăbuşesc la vale. Provoacă mari distrugeri zonelor turistice, construcţiilor
din zonele montane.
Pentru asigurători este foarte important să se urmărească evoluţia acestor fenomene cu puternic
potenţial distructiv în scopul adoptării unor măsuri adecvate pentru o evaluare corectă a riscurilor.

15
Ca urmare a schimbării climei este posibilă existenţa valorilor extreme pentru un număr mare
de parametrii care sunt relevanţi pentru asigurare în aproape toate regiunile lumii.
În evaluarea şi stabilirea primei de asigurare pentru riscurile de catastrofă nu pot fi utilizate
metode uzuale datorită frecvenţei rare din punct de vedere statistic, de apariţie a acestora.
În ciuda pagubelor imense care pot să survină şi la care asigurătorii se expun prin asigurare, ele
sunt considerate riscuri asigurabile.
Inundaţiile se plasează pe locul doi din punct de vedere al potenţialului de catastrofă în România.
Aproape în fiecare an au loc inundaţii, în special primăvara odată cu topirea zăpezii. Zonele expuse
sunt văile, depresiunile, dealurile şi câmpiile din Moldova, din sud şi din zona centrală şi vestică.
Pentru că în România, gradul de cuprindere în asigurare a clădirilor şi construcţiilor de tip locuinţă
este foarte mic, la o eventuală catastrofă naturală( în special la cutremur) implicarea financiară a
statului ar trebui să fie substanţială.
La ora actuală există o singură variantă pentru asigurarea locuinţelor /clădirilor, asigurarea
facultativă a locuinţelor, până la implementarea asigurării obligaţii a locuinţelor.
Proiectarea riguroasă şi aplicarea consecutivă în practică a unui mecanism de tip pool poate
garanta o protecţie adecvată în cazul producerii dezastrelor naturale majore, evitându-se neajunsurile
unei asigurări obligatorii pentru catastrofe. 13

Un pool de acest fel este gândit că o structură operaţională foarte eficientă fiind administrat de
câteva persoane cu foarte bune cunoştinţe de reasigurare şi de administrare a bazelor de date, care
beneficiază de o dotare tehnică adecvată. Această organizaţie va avea ca prim rol administrarea unui
fond de asigurare constituit prin acumularea primelor de asigurare corespunzătoare componentei de
catastrofă din toate poliţele de asigurări de clădiri/locuinţe emise în România.
Va exista un prim nivel de reţinere a riscului în cadrul pool-ului care va fi calculat pe criterii
tehnice şi va fi format din fondurile acumulate din prime şi un fond garantat de către stat.
Nu vor fi făcute alocări efective de fonduri din partea statului pentru această reţinere, ci se va
garanta că în caz de dezastru, un anumit nivel iniţial de despăgubire să fie acordat din fondurile
statului. Peste acel nivel de reţinere şi până la limita maximă de acoperire negociată prin reasigurare,
despăgubirile se vor acorda din fondul reasigurătorilor.

13
www.1asig.ro

16
În acest fel, statul îţi va putea planifica, în fiecare etapă, care este nivelul maxim efectiv de
despăgubiri, pentru situaţiile de catastrofe naturale şi va conta pe o finanţare externă nerambursabilă
pentru pierderi, din partea reasigurătorilor.
Fără a constrânge pe nimeni să se asigure, interesul populaţiei de a-şi cumpăra asigurări va fi
stimulat, existând prin acest pool de catastrofă un cumul de garanţii privind despăgubirile în caz de
dezastru: calitatea acoperirii, supravegherea din partea CSA, garanţia statului şi a unor reasigurători
privind fondurile pentru reconstrucţie şi acoperirea pierderilor.
În concluzie , asigurarea clădirilor este singurul mod în care te poţi proteja împotriva riscurilor,
asigurările limitează sau anulează efectele producerii acestor riscuri, prin despăgubirile pe care le
acorda pentru asigurările pe care le oferă.
Nu putem controla tot ceea ce se întâmpla în jurul nostru, cel mai bun exemplu fiind natura. În
fiecare an, pagubele produse de inundaţii scot din bugetul de stat zeci de milioane de euro.
Autorităţile române au alocat, în ultimii ani, peste 100 milioane de euro doar pentru reconstrucţia
caselor distruse în urma inundaţiilor rezultând faptul că asemenea evenimente pot genera probleme
sociale, iar finanţarea pierderilor este dificil de realizat din resurse publice, mai ales în contextul
existenţei unor constrângeri bugetare şi a crizei economice. 14

14
www.asigurari-sanatate.ro

17
CAPITOLUL II . PIAŢA ASIGURĂRILOR PE PLAN NAŢIONAL ŞI INTERNAŢIONAL

2.1. Piaţa asigurărilor în România

Economia de piaţă contemporană este o formă modernă de organizare a vieţii ecomonice,


caracterizată prin desfăşurarea liberă, autonomă şi eficientă a activităţii în concordanţă cu regulile şi
avantajele mecanismului pieţei libere.
Analizând piaţa asigurărilor, trebuie sesizată, în primul rând, tendinţa constantă de evoluţie
ascendentă înregistrată în ultimii ani. Concretizată în creşterea continuă a nivelului de prime încasate,
această evoluţie ascendentă este reflectată, de asemenea, şi de modificările semnificative ale cadrului
legislative specific, precum şi de rolul activ şi pozitiv al instituţiei ce urmăreşte şi reglementează
activitatea de asigurări.
Piaţa asigurărilor din România este o piaţă imatură însă competitivă. Pe piaţă sunt un număr
important de societăţi de asigurări, însă oferta este suficientă doar în aparenţă, capacitatea lor
financiară fiind însă prea redusă, fapt datorat în mare parte acţionariatului constituit în majoritate din
persoane fizice, comparativ cu riscurile cu care se confruntă potenţialii asiguraţi.
O altă deficienţă a actualului sistem de asigurări, incluzând asigurările de locuinţe o reprezintă
lipsa unui personal specializat în domeniu. Aceasta îşi pune amprenta asupra întregii organizări şi a
modalităţilor de lucru adoptate, lipsindu-le asistenţa tehnică şi programele de reasigurare necesare,
ceea ce se reflecta în calitatea serviciilor oferite şi implicit în viitoarea dezvoltare a pieţei.
Procesul real de consolidare a pieţei a fost demarat în 2001, după constituirea Comisiei de
Supraveghere a Asigurărilor. Având în vedere că o mare parte a societăţilor de asigurări de pe piaţa
românească erau puternic subcapitalizate, prima etapă a procesului de consolidare s-a concentrat
asupra stabilirii unor noi limte de capital, în funcţie de tipurile de produse practicate de fiecare
companie, şi asupra reautorizării asigurătorilor care îndeplineau noile condiţii.
Rezultatele concrete ale acestui prim demers au constat în reducerea drastică a numărului operatorilor
de pe piaţă. Astfel, la sfârşitul anului 2001 mai existau pe piaţă doar 47 de societăţi de asigurări (din
73, câte erau la sfârşitul anului 2000), iar numărul brokerilor s-a redus la 98 (faţa de peste 800 de
intermediari câţi existau anterior). 15

15
www.9am.ro

18
Procesul de consolidare a pieţei asigurărilor a continuat astfel:
În anul 2004, România ocupa locul 27 din punct de vedere al volumului subscrierilor într-un
clasament reunind un număr de 34 de ţări europene, potrivit raportului SIGMA, publicat de compania
de reasigurare SWISS Re. În acest an s-au înregistrat creşteri ale volumului de prime subscrise, o dată
cu expansiunea înregistrată pe piaţa creditelor pentru populaţie şi a leasing-ului, potrivit datelor oferite
de revista Profil Asigurări. Efectele care au urmat au fost creşteri ale veniturilor pentru asigurătorii şi
brokerii care au stabilit parteneriate cu băncile şi companiile de leasing.
Consolidarea pieţei asigurărilor a avut ca efect triplarea volumului de prime încasate, până la
nivelul de circa 800 milioane euro în 2004, şi creşterea ponderii în PIB de la 0,9 la sută, cât s-a
înregistrat în 2001, la circa 1,4 la sută, cât a avut loc în 2004. Volumul primelor brute subscrise în
2004 de cele 39 de companii de asigurări, care au furnizat informaţii în acest sens, este de circa 866
milioane euro. Această valoare marchează o creştere de 20,3 la sută în comparaţie cu anul 2003, fiind
superioară dinamicii estimate a PIB-ului.
Consecinţa acestei tendinţe ascendente consemnate de volumul subscrierilor o reprezintă
creşterea gradului de penetrare a asigurărilor, (calculat că procent din PIB), de la nivelul de 1,4 la sută,
în anul 2003, la 1,53 la sută în 2004. De asemenea, densitatea asigurărilor era, la sfârşitul anului
precedent, de 40 euro pe cap de locuitor. Sectorul asigurărilor non-viaţă a înregistrat o dinamică
pozitivă, creşterea consemnată în 2004 fiind de circa 23 la sută. Din punct de vedere al cotei de piaţă
deţinute, liderii clasamentului au fost, în 2004, Allianz-Ţiriac (24,98 la sută), Asirom (16,41 la sută) şi
Omniasig (11,36 la sută), creşteri semnificative ale volumului de prime subscrise înregistrând Ardaf
(plus 52 la sută) şi BCR Asigurări (plus 58,8 la sută). 16

În anul 2005 pe baza rezultatelor financiare comunicate de companiile de asigurări româneşti, evoluţia
pieţelor de asigurări de viaţă şi generale, aşa cum se desprinde ea la o primă privire de ansamblu
asupra evoluţiei indicatorilor financiari, se caracterizează printr-o creştere reală de circa 16%, volumul
total al primelor subscrise atingând 4,43 mld. RON (în primul semestru al anului 2005, un volum de
prime brute subscrise de circa 642 milioane de euro, în creştere nominală cu peste 45% comparativ cu
perioada similară a lui 2004).17

Aprecierea substanţiala a monedei naţionale faţă de EUR, cu circa 12% (rata medie de schimb
a fost, în 2005, de 3,6234 RON/EUR faţa de 4,053 RON/EUR în 2004) a determinat o rată de creştere

16
www.asigur.com
17
www.9am.ro

19
nominală, în EUR, mult mai spectaculoasă, de aproape 41%, volumul primelor subscrise, calculate în
moneda europeană, cifrându-se la 1,22 mld. EUR. La nivelul performanţelor individuale, de remarcat
în primul rând, că şi în analizele precedente, sprintul realizat de ASIBAN, BCR Asigurări şi BT
Asigurări, companii care au reuşit creşteri de 5 sau chiar de 10 ori, în cazul BT Asigurări, mai mari
decât media pieţei.
Dacă ASIBAN şi-a consolidat participarea la piaţa de asigurări rca şi a obţinut rezultate
notabile şi pentru linia de asigurări casco, BCR Asigurări, care s-a aflat abia la debutul în asigurările
rca, s-a dezvoltat puternic în asigurările auto facultative. BT Asigurări a adăugat ratelor de creştere
remarcabile din asigurările auto o performanţă notabilă pe linia asigurărilor de incendiu şi calamităţi
naturale.
Numărul total al societăţilor de asigurare autorizate în conformitate cu prevederile Legii
nr.32/2000 de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor (CSA)- de la înfiinţarea sa (iulie 2001) şi
până la iunie 2005- este de 54, din care: 50 au obţinut autorizaţia de funcţionare în 2001 sau 2002; o
societate (respectiv OMNIASIG ADDENDA SA) a obţinut autorizaţia de funcţionare în 2003
(autorizaţia prealabilă, de constituire, fiind obţinută în 2002); o societate (ABG INSURANCE SA) a
obţinut, până în iunie 2003, doar autorizaţia de constituire, urmând sã parcurgă cea de-a doua etapă
prevăzută de Legea nr.32/2000, respectiv autorizarea funcţionarii. In 2005 existau 54 de societăţi
autorizate sã funcţioneze ca asigurători, întrucât, în cursul anului 2005, CSA a retras autorizaţiile de
funcţionare pentru douã societăţi (ADAS ASIGURARE ŞI REASIGURARE SA-Decizia
nr.147/11.04.2002, şi GRUPUL DE ASIGURÃRI ROMÂN-GRUP SA -Decizia nr.2677/05.12.2002).

Deja în anul 2008, piaţa românească de asigurări a cunoscut o serie de modificări datorate
intrării unor noi societăţi de asigurare, precum şi preluării de către grupuri financiare cunoscute pe
plan internaţional a unor societăţi deja existente.
Dinamica primelor brute subscribe pentru asigurările generale
Tabelul nr 1
Anul Prime brute Creştere nominală faţă Rata Creştere reală faţă de
subscrise (lei) de anul anterior (%) inflaţiei(%) anul anterior(%)
2003 2.673.816.291 - 14.1 -
2004 3.476.543.926 30.02 9.3 18.96
2005 4.417.165.819 27.07 8.6 17.01
2006 5.729.284.541 29.70 4.8 23.68
2007 7.175.789.699 25.25 6.57 17.53
2008 8.936.286.505 24.53 6.3 17.15

20
Sursa: raport csa 2008
Conform CSA, valoarea cumulată a primelor brute subscrise de asigurători în anul 2008 a fost
de 8.936.286.505 lei, creşterea reală faţă de anul 2007 fiind de 17,15%, ritm care este apropiat de cel
înregistrat în 2007.
Ca urmare a exercitării de către unele societăţi a libertăţii de a presta servicii, la volumul
primelor brute subscrise pentru asigurări generale au contribuit şi cele subscrise în alte ţări membre ale
Uniunii Europene, cum ar fi: Italia, Bulgaria şi Slovenia. Volumul acestor prime a fost de 4.756.937
lei. Din această valoare, primele brute subscrise în Italia au fost în sumă de 4.596.816 lei, cele
subscrise în Bulgaria în sumă de 32.065 lei, iar cele subscribe în Slovenia în sumă de 128.056 lei. 18

Evoluţia gradului de penetrare şi a densităţii asigurărilor în România


Tabelul nr 2
Indicator 2003 2004 2005 2006 2007 2008
Gradul de penetrare a 1.41 1.46 1.54 1.67 1.77 1.77
asigurarilor în PIB (%)
Densitatea asigurarilor (lei/loc) 123 160. 204 265.7 332.4 415.62
4
Sursa: raport csa 2008
Se poate observa o creştere de la an la an, a gradului de penetrare a asigurarilor in PIB,
ajungand de la 1.41 in 2003 la 1.77 in 2008, iar densitatea asigurarilor a crescut considerabil de la 123
în anul 2003 la 415.62 în anul 2008, o diferenţă de 292.62 lei/loc.
La data de 31.12.2008, numărul contractelor de asigurare în vigoare, raportate de societăţile
care au practicat asigurări generale, era de 8.045.657, iar cel aferente asigurărilor de viaţă era de
6.770.459. Rezultă astfel un număr total de 14.816.116 contracte de asigurare în vigoare la data de
31.12.2008, în scădere cu 171.029 de contracte fată de 2007.
Faţă de 2007, numărul contractelor de asigurări generale a crescut cu 408.960, în timp ce
numărul contractelor de asigurări de viaţă a scăzut cu 579.989. Această scădere s-a datorat în principal
solicitărilor de răscumpărare a poliţelor. Ca şi în anii precedenţi, se observă că, şi în anul 2008, piaţa
asigurărilor se caracterizează printr-un nivel ridicat al concentrării, circa 80% din volumul de prime
brute subscrise fiind înregistrat de 10 societăţi de asigurare.
Volumul primelor brute subscrise aferente anului 2008 pentru asigurări generale si asigurări de viată,
precum si cotele de piată detinute de societătile de asigurare în functie de acest indicador.

18
www.csa-isc.ro

21
Dinamica primelor brute subscrise, pe total şi pe categorii de asigurare
Figura nr 1

Sursa: raport csa 2008


Din volumul total de prime brute subscrise, asigurările generale au generat o valoare de
7.068.173.520 lei, în creştere reală cu 16,11% fată de 2007, iar asigurările de viaţă au generat prime
brute de 1.868.112.985 lei, în creştere reală cu 21,28%. Din datele centralizate se observă că, şi în anul
2008, ritmul de creştere al primelor brute subscrise pentru asigurările de viaţă l-a devansat pe cel al
asigurărilor generale, această situaţie fiind generată de politica de subscriere a unor societăţi de
asigurări de viaţă, care, prin reclamă şi publicitate, au înregistrat un grad mare de cuprindere în
asigurare. Conform datelor transmise de societăţile de asigurare, rezultă că la data de 31.12.2008, în
evidenţele acestora, exista un număr de 17.573 persoane angajate cu contract de muncă, în scădere cu
679 persoane fată de perioada similară a anului 2007.
Ca şi în anii precedenţi, se observă că, şi în anul 2008, piaţa asigurărilor se caracterizează printr-un
nivel ridicat al concentrării, circa 80% din volumul de prime brute subscrise fiind înregistrat de 10
societăţi de asigurare.
Volumul primelor brute subscrise pentru asigurările generale în anul 2008 a fost de
7.068.173.520 lei, din care 29,07% pentru persoane fizice şi 70,03% pentru persoane juridice. Faţă de
anul 2007, primele brute subscrise pentru asigurările generale au înregistrat o creştere reală cu 16,11%.
Comparativ cu anul 2007, anumite clase de asigurări, cum ar fi asigurările de garanţii sau asigurările
de răspundere civilă a mijloacelor de transport aerian, au înregistrat creşteri reale de 130% şi,
respectiv, 36%, ceea ce le situează peste media înregistrată pe întreaga activitate de asigurări generale.

22
Ca ponderi semnificative în totalul asigurărilor generale, un număr de trei clase au cumulat prime în
valoare de 6.250.529.576 lei, reprezentând 88,43% din total. 19

În cadrul asigurărilor generale sunt şi asigurările de locuinţe, care sunt în creştere în România,
tocmai pentru că numărul de locuinţe asigurate în acest moment este nesemnificativ.
În cadrul deciziei de asigurare a proprietăţii nu trebuie să se ţină cont doar de eventualele
pericole externe care ameninţă şi care devin din ce în ce mai evidente în ultima perioadă, ci şi de
pericolele externe inerente: incidentele provocate de colocatari, vandalism, etc.
Majoritatea companiilor de asigurări oferă clienţilor un pachet standard de asigurare ce
cuprinde, în principiu, acoperirea împotriva riscurilor naturale (inundaţie, trăsnet, explozie,prăbuşirea,
surparea şi alunecarea terenului, greutatea stratului de zăpadă, cutremur).
Pe lângă acestea, clientul poate opta, contra unei prime suplimentare, pentru adăugarea în asigurare a
unor riscuri suplimentare cum ar fi: furtul prin efracţie pentru bunurile asigurate, pagube produse în
timpul furtului, avarii accidentale ale instalaţiilor de apă şi gaz, răspundere civilă pentru daune produse
terţilor.
Asigurări de incendiu şi alte calamităţi naturale, cu un volum de prime în sumă de
849.670.047 lei, reprezentând 12,02% din primele brute subscrise pentru asigurările generale, a crescut
în termini reali cu 23,24% fată de 2007. Din volumul total de prime brute subscrise, asigurările
generale au generat o valoare de 7.068.173.520 lei, în creştere reală cu 16,11% fată de 2007, iar
asigurările de viaţă au generat prime brute de 1.868.112.985 lei, în creştere reală cu 21,28%. Din
datele centralizate se observă că, şi în anul 2008, ritmul de creştere al primelor brute subscrise pentru
asigurările de viaţa l-a devansat pe cel al asigurărilor generale, această situaţie fiind generată de
politica de subscriere a unor societăţi de asigurări de viaţă, care, prin reclamă şi publicitate, au
înregistrat un grad mare de cuprindere în asigurare.
Asigurări de incendiu şi alte calamităţi naturale, cu un volum de prime în sumă de
849.670.047 lei, reprezentând 12,02% din primele brute subscrise pentru asigurările generale, a crescut
în termini reali cu 23,24% .

19
www.csa-isc.ro

23
Societăţile care au înregistrat un volum semnificativ al primelor brute subscrise pentru această clasă de
asigurare sunt:
Tabel nr 3

Prime brute Rezerva netă Rezerva neta


Prime brute subscrise Prime brute Indemnizaţii Indemnizaţii de prima de dauna
subscrise cedate în încasate brute plătite nete plătite
reasigurare
Allianz 180,261,263.
Tiriac 0 132,513,141.0 163,954,743.0 24,443,538.0 8,734,247.0 31750657 6848451
Ardaf 15,921,575.0 2,098,180.0 14,819,935.0 1,072,760.0 1,072,760.0 6650989 277249
14665299.5
Asiban 52,868,693.5 31,290,591.0 50,029,659.6 4,373,613.1 2,805,269.1 7 3977797.84
Asirom 72,826,166.0 18,001,406.0 67,380,455.0 23,148,328.0 9,526,657.0 26194687 2539378
Asito Kapital 15,506,698.0 15,183,827.0 15,691,720.0 2,647,583.0 76,920.0 25569 38047
Euroins 3,502,138.0 1,955,981.0 3,040,212.0 93,308.0 36,685.0 593549 18935
Astra 45,285,026.4 8,995,067.9 37,377,311.1 3,701,752.2 3,701,752.2 6718067.55 1821646
BCR Asig 66,036,647.9 5,021,015.1 58,417,238.9 9,637,579.8 5,727,673.3 35622584.5 5225069.4
BT Asigurari 44,299,497.0 5,420,163.0 34,781,693.0 6,398,387.0 6,398,387.0 25023052 2455101
Carpatica
Asig 6,886,496.0 2,228,747.0 6,014,643.0 466,328.0 351,600.0 2074472 90793
Certasig 688,328.0 518,111.0 566,885.0 40,578.0 16,782.0 108173 1993
Garanta 23,945,969.0 16,659,775.0 20,964,070.0 1,571,170.0 562,496.0 4758125 179753
Generali 70,711,986.0 11,317,136.0 59,119,135.1 10,200,747.0 6,385,418.0 28330061 12607912
Grawe 8,318.0 2,923.0 8,318.0 0.0 0.0 5479 0
Interamerican 7,756,704.0 4,555,364.0 6,371,188.0 726,155.0 213,730.0 1166193 144307
170,092,334. 11,512,851. 65010013.9
Omniasig 0 55,298,465.1 162,923,978.3 15,249,601.3 4 8 16817046.81
OTP
Garancia 4,393,128.0 4,104,970.0 3,666,904.0 276,613.0 145,017.0 1049854 26070
RAI 675,705.0 390,138.0 704,999.0 41,417.0 4,877.0 103284 38571
UNIQA 66,713,516.6 37,294,751.9 56,481,943.0 3,361,341.0 2,151,987.0 14064540.7 2136463.778

Sursa : csa
Piaţa asigurărilor din România a încheiat primul trimestru din 2010 cu un volum de prime brute
subscrise în valoare totală de 2.293.806.439 lei, în scădere nominală cu 5,29% fată de aceeaşi perioadă
a anului trecut, potrivit datelor provizorii transmise de societăţile de asigurări la CSA. Din cele 42 de
societăţi de asigurări active, volumul primelor brute subscrise de 10 asigurători a cumulat
1.796.561.994 lei, ceea ce reprezintă 78% din totalul pieţei. Segmentul care a înregistrat cea mai bună
evoluţie a fost cel al asigurărilor de viaţă, care a generat un volum de prime brute subscrise de
419.827.150 lei, nivel în crettere cu 6,74% comparativ cu aceeaşi perioadă a anului 2009.

24
Pe segmentul asigurărilor generale, sfârşitul primului trimestru a adus un volum total de prime
brute subscrise de 1.873.979.289 lei, în scădere nominală cu 7,62% faţă de perioada similară a anului
2009. Această evoluţie a fost cauzată de declinul cu 25,62% înregistrat de subscrierile pe linia
asigurărilor facultative auto – casco. În primele trei luni ale acestui an, societăţile de asigurări au plătit
sume reprezentând indemnizaţii brute şi răscumpărări pentru cele două categorii de asigurare
(asigurări generale şi asigurări viaţa) de 1.345.218 lei, în scădere cu 12,7% comparativ cu aceeaşi
perioadă din 2009.

Distribuţia pe zone geografice a primelor brute subscrise la finele primului trimestru al anului
2010 se prezenta astfel: Bucureşti cu 46,51%; Zona de nord-vest cu 9,35%; Zona de centru cu 8,72%;
Zona de sud cu o cotă de 7,92%; Zona de sud-est cu 6,98%; Zona de vest cu 6,34%; Zona de sud-
vest cu 5,3%. 20

În anul 2009, au desfăşurat activitate de asigurare un număr de 43 de societăţi, din care 19


societăţi au desfăşurat numai asigurări generale, 12 societăţi au desfăşurat numai asigurări de viaţă şi
12 societăţi compozite au desfăşurat activitate atât de asigurări generale, cât şi de viaţă. În contextul
crizei economice globale actuale, din studiile prezentate de CEIOPS rezultă că piaţa asigurărilor din
Uniunea Europeană nu s-a dovedit a fi o sursă de risc sistemic pentru sectorul financiar, dar efectele
acesteia au fost resimţite prin diminuarea subscrierilor sau prin scăderea valorii investiţiilor
societăţilor de asigurare pe piaţa financiară sau de capital.

Pentru liniile de asigurări generale, societăţile au plătit indemnizaţii brute totale în valoare de
1.187.897.196 lei, nivel în scădere cu 12,34% fată de primul trimestru din 2009.

Sumele plătite ca indemnizaţii şi răscumpărări pentru asigurări de viaţă au însumat


157.321.633 lei, ceea ce reprezintă o scădere de 15,32% comparativ cu intervalul similar al anului
trecut.

Indemnizaţii brute plătite

Tabelul nr 4
Sursa : raport csa 2009
31.12.2008 31.12.2009 Creştere Pondere Pondere
nominală(% clasa la clasa la
) 31.12.2008 31.12.2009
Asigurări de 112.618.375,09 211.034.642,75 87,39% 2,72% 4,07%
incendiu
20 şi alte
www.csa-isc.ro
calamităţi
naturale 25
Total asigurări 4.143.703.694,22 5.180.915.346,87 25,03% 100,00% 100,00%
generale
Se poate observa că indemnizaţiile brute plătite, pentru asigurările de incedii şi calamităţi aproape s-au
dublat faţă de 2008, creşterea nominală fiind de 87,39%, ponderea clasa la data 31.12.2009 fiind de
4.07%.

2.2. Piaţa asigurărilor la nivel internaţional

Totalitatea tranzacţiilor interne şi internaţionale de asigurări şi reasigurări formează piaţa


internaţională de asigurări.
La nivel internaţional, piaţa asigurărilor se caracterizează printr-un grad mare de eterogenitate
ca urmare a diversităţii evenimentelor cauzatoare de pagube şi a activităţilor pe care le poate afecta. Ca
urmare a acestui fapt, practic, nu se poate delimita o singură piaţă a asigurărilor şi reasigurărilor,
fiecare dintre ele fiind caracterizate prin preponderenţa anumitor categorii de asigurări, existenţa
anumitor societăţi de asigurări şi reasigurări, norme şi reglementări specifice, acoperiri mai mari sau
excluderi mai extinse. La nivel european se poate preciza că lumea asigurărilor a cunoscut o evoluţie
de ansamblu, cu anumite caracteristici comune, dar şi cu apreciabile diferenţieri de la o ţară la alta.

Dezvoltarea unei pieţe europene unice a asigurărilor a fost un proces gradual ce a durat mai
mulţi ani. Directivele Uniunii Europene referitoare la asigurări reprezintă principiile general acceptate
la nivelul Comunităţii Europene cu scopul de a uniformiza normele de asigurări şi de a facilita
comerţul internaţional, referindu-se în primul rând la activitatea de asigurare , dar şi la cea de
reasigurare. În prezent nu există cu adevărat o piaţă paneuropeană omogenă a asigurărilor, deşi Franţa,
Germania şi Anglia continuă să deţină acest sector atât din punct de vedere al numărului de companii
de asigurare, cât şi al veniturilor obţinute din prime de asigurare. Nu se poate vorbi de o uniformizare
a cadrului legislativ la nivelul Uniunii Europene, deoarece ţările membre, cât şi cele care aderă îşi
menţin unele legi cu caracter naţional, care depind de cultură şi de pieţele financiare ale ţării
respective. Piaţa paneuropeană respectă principiile de bază ale Tratatului de le Roma, şi anume libera
ciculaţie a oamenilor, bunurilor, a seviciilor şi a capitalului între statele membre.

Pentru constituirea unei pieţe unice a asigurărilor, în Uniunea Europeană, o serie de directive
au fost promulgate în decursul a 35 de ani, cumulând cu introducerea paşaportului unic european în
sectorul de asigurări. Aplicarea acestor măsuri s-a extins prin acordul încheiat cu ţările ce formează
Zona Economică Europeană, şi asupra Islandei, Liechtenstein-ului şi Norvegiei, deoarece normele
stipulate în acord includ toate directivele pe care se bazează piaţa europeană a asigurărilor.

26
Deoarece Elveţia s-a retras din acordul cu Zona Economică Europeană, ea a semnat un acord
cu Uniunea Europeană pe 1 ianuarie1994 în ceea ce priveşte asigurarea de proprietate. Acest acord le
garantează companiilor de asigurări non-viaţă din U.E. şi Elveţia dreptul reciproc de a-şi crea reciproc
filiale sau agenţii una pe teritoriul celeilalte în condiţii identice acelora care, înainte de 1 iulie 1994, au
fost aplicate între ţările membre ale U.E. în concordanţă cu Prima Directivă Europeană referitoare la
asigurările non-viaţă.

În ceea ce priveşte teritoriile Europei mai mici, Gibraltar face parte din Uniunea Europeană în
virtutea Tratatului de la Roma, deci directivele în domeniul asigurărilor se vor aplica pe teritoriul său.
Insula Man, Guersney şi Jersey nu fac parte din piaţa unică europeană a asigurărilor. Directivele
referitoare la asigurări nu se aplică, iar companiile de asigurări care doresc să opereze în aceaste zone,
vor necesita obţinerea unei autorizaţii de la instituţiile locale corespunzătoare. 21

Societăţile de asigurări s-au orientat mai mult spre asigurările de persoane, altele decât cele de
viaţă, asigurări de bunuri împotriva incendiilor, asigurări de viaţă şi asigurări pentru autovehicule.
Riscurile de asigurare mari obligă la reasigurare, iar aceasta pe piaţa internaţională se face în funcţie
de credibilitatea şi siguranţă pe care o oferă societatea respectivă. 22

Europa este locul de apariţie a asigurărilor moderne şi rămâne o piaţă esenţială la nivel
mondial, cu o creştere rapidă mai ales în ramurile asigurărilor de viaţă şi de economisire, dar ocupând
locul doi după Statele Unite.
Asistăm, în prezent, la un proces de maturizare a pieţei unice europene a asigurărilor, cu
realizări, dar şi cu dificultăţile sale, încă nedepăşite..
Comerţul internaţional cu asigurări este redus în comparaţie cu cheltuielile mondiale, cu
primele de asigurare şi cu tranzacţiile internaţionale în orice alt domeniu. Cota ce revine asigurătorilor
străini diferă de la o ţară la alta, dar a crescut în ultimii ani, mai ales datorită liberalizării comerţului în
diferite regiuni ale lumii, precum şi fuzionărilor şi achiziţiilor în domeniu care au marcat puternic
configuraţia acestui sector. Cu toate acestea eliminarea tuturor restricţiilor ar putea duce la o creştere
globală substanţială, deşi, încă mai există unele obstacole. De exemplu, în unele ţări, consumatorii

21
Bistriceanu, D, Gheorghe, ‘Sistemul asigurărilor în România’, Editura Economică, Bucureşti, 2002
22
Tanasescu Paul, Lăzărescu Sorin, Asigurări moderne de bunuri şi persoane, Editura ASE, Bucureşti, 2003

27
preferă în general să încheie asigurări cu asigurătorii locali, deşi uneori reputaţia bună a unui
asigurător străin poate să contracareze un astfel de obstacol. La acestea se adaugă şi reglementările din
unele ţări, oarecum restrictive, dacă nu chiar discriminatorii în privinţa operaţiilor asigurătorilor străini
în aceste ţari. Cu toate acestea, în ultimii 20 de ani, la nivel internaţional s-a realizat o creştere
importantă a activităţii de asigurare şi reasigurare, deşi incă mai există unele obstacole. 23

Piaţa asigurărilor din Europa Centrală şi de Est

Numărul societăţilor de asigurări din Europa Centrală şi de Est este mai scăzut decât cel din
U.E, aceasta se poate atribui nivelurilor mai scăzute ale PIB-ului şi pieţelor de asigurări mai puţin
dezvoltate. Gradul de extindere al asigurărilor non-viaţă în Europa Centrală şi de Est faţă de
asigurările totale este superior acelui din U.E. prinele din asigurările de proprietate reprezintă mai mult
de jumătate din totalul primelor de asigurare.
Reformele sistemului bugetar care sunt în curs de desfăşurare în mai multe ţări contribuie la
expansiunea activităţilor de asigurări.
Dispariţia monopolurilor publice şi privatizarea unui număr mare de înteprinderi însoţite şi de
reducerea întiderii acoperirilor prin programele de asigurare publice au făcut să crească nevoile de
asigurare. Introducerea noilor metode de gestiune şi de contabilitate au incitat de asemenea
înteprinderile rămase în proprietatea statului să caute protecţie apelând la asigurări. Pentru a răspunde
la aceste nevoi, au fost înfinţate numeroase societăţi de asigurare cu capital privat, autohton sau străin.
Un raport întocmit de Swiss Re Sigma, arată că în Polonia, Cehia, Ungaria, Slovacia şi
Solvenia, primele aferente asigurărilor de viaţă au înregistrat creşteri consideraile, cu rate de creştere
stabile, depăşind chiar 20% pe an. Acest lucru este în primul rând datorat unui mediu macroeconomic
relativ satbil. Pieţele de asigurare ale acestor cinci ţări repezintă aproximativ 60% din piaţa totală a
egiunii din ceea ce priveşte volumul total de prime.
Creşterea rapidă a pieţei Europa Centrală şi de Est atrage atenţia anumitor investitori străini cu
atât mai mult cu cât noile legislaţii intrate în vigoare, adesea inspirate din Directivele U.E, favorizează
concureţa dintre asigurători .

Actorii pieţe internaţionale sunt societăţile de asigurări, societăţile de reasigurări, brokerii de


asigurări şi societăţile ce oferă servicii în activitatea de asigurare. Modalitatea de acţiune pe care o au

23
www.portaldeasigurari.ro

28
asigurările în context internaţional din punctul de vedere al principiilor este aceeaşi având totuşi o
mare diferenţă de aplicare datorită legislaţiei, condiţiilor de piaţă, inflaţiei sau modalităţii de încheiere
a contractelor. Managerul de risc trebuie să ţină cont în contextul internaţional de terminologia
folosită în contracte, de acoperirea prin asigurare cu ajutorul unor programe special concepute. 24

Companiile multinaţionale manifestă o creştere a prezenţei lor pe cât mai multe pieţe prin
extinderea operaţiilor pe care le au la nivelul întregului glob. Piaţa asigurărilor cuprinde o varietate de
societăţi de asigurări, societăţi de reasigurări care îşi desfăşoară activitatea la nivel internaţional sau
autohton. Stabilitatea financiară a societăţilor din domeniul financiar al asigurărilor şi reasigurărilor
este evaluată prin anumiţi indicatori economico - financiari ce exprimă capacitatea de a face faţă
obligaţiilor de plată. Agenţiile de rating sunt principalele organisme ce supraveghează siguranţa
financiară a unei societăţi din domeniul financiar având fiecare sisteme şi metode proprii de abordare a
informaţiilor pe care le au despre activitatea societăţii respective. 25

Creşterea producţiei de bunuri şi servicii la nivel mondial, s-a datorat în principal investiţiilor
internaţionale. Astfel a fost creată o piaţă internaţională a asigurărilor prin prisma relaţiilor externe,
relaţii ce comporata riscuri deosebite în comparaţie cu cele interne. Dezvoltarea pieţei internaţionale
de asigurări a descoperit noi oportunităţi pentru societăţile de asigurări puternice. Piaţa asigurărilor din
Europa centrală şi de est fiind deschisă după schimbările produse în urmă cu 12 ani a creat o
dezvoltare a acestora în special prin contituirea unor societăţi mixte sau deschiderea unor filiale a
marilor societăţi internaţionale de asigurări. Globalizarea domeniului asigurărilor este un fapt deja
împlinit prin relaţia de reasigurare ce se practică în principal la nivel internaţional, completând atracţia
la nivel mondial pe care o au asigurările prin formarea unor mari grupuri de asigurări cu birouri sau
filiale în zeci de ţări.

Piaţa internaţională de asigurări se află într-o continuă schimbare, în special în ţările din Europa
Centrală şi de Est astfel încât, obligate să acţioneze într-un cadru legislativ, marcat de neconcordante
semnificative faţă de sistemul internaţional, societăţile de asigurări au trebuit să rezolve atât probleme
aferente câştigării unei poziţii pe piaţa cât şi probleme legate de existenţa unei pieţe de capital puţin
dezvoltată,instabilă şi marcată de numeroase evenimente negative-ceea ce a îngreunat funcţionarea
resurselor atrase. 26

24
www.wall-street.ro
25
www.bursaasigurarilor.ro
26
www.portaldeasigurari.ro

29
Economia de piaţă liberă este aceea în care resursele ( materiale, financiare şi umane) sunt alocate
fără nici o intervenţie, preţurile se stabilesc în funcţie de cerere şi ofertă, iar echilibrul economic are
loc prin autoreglare.
Din punct de vedere al industriei asigurărilor, piaţa acestora poate fi privită ca o sumă de
relaţii, reţele şi interacţiuni, definirea derivând din faptul că relaţiile impun existenţa a cel puţin două
părţi care intra în contact. Colaborarea pe piaţa asigurărilor prin relaţii, reţele şi interacţiuni este
extrem de importantă deoarece aceasta nu poate funcţiona fără interacţiunea dintre asiguratori,
asiguraţi, concurenţi şi alţi factori, lucru demonstrat de relaţiile prezentate. Utilizată în mod eronat,
cooperarea ruinează concurenţa sănătoasă dar aplicată cu măsură şi poate asigura obţinerea unei
eficiente sporite. 27

În economia de piaţă, asigurările constituie un sector de prestaţii al economiei naturale a fiecărei


ţări care contribuie la protecţia bunurilor şi a persoanelor împotriva diferitelor riscuri preluate în
asigurare. Mai mult au un rol crescând în sporirea produsului intern brut, plasamente de investiţii, etc.
Pe de altă parte într-o economie de incertitudini, asigurările favorizează atragerea economiilor
populaţiei către piaţa financiară, întrucât contractul de asigurare apare ca o creanţă condiţionată emisă
de asigurator şi cumpărată de asigurat.
Identificarea unor coordonate ale integrării europene a României în domeniul asigurărilor implica
analiza acestui sector în ţările CEE şi în Europa Centrală şi de Est.
În prezent climatul macroeconomic este extrem de favorabil dezvoltării industriei asigurărilor.
Tendinţa pozitivă se va manifesta şi în viitor stimulând creşterea cererii pentru produsele de asigurare.

2.3. Asigurarea obligatorie a locuinţelor

Legea 260/2008 privind asigurarea obligatorie a locuinţelor împotriva cutremurelor,


alunecărilor de teren sau inundaţiilor (Legea AOL) are ca obiect asigurarea obligatorie a tuturor
imobilelor cu destinaţia de locuinţa împotriva riscurilor provenite din dezastre naturale de către un
Pool de Asigurare Împotriva Dezastrelor Naturale (PAID)
Poliţa de asigurare obligatorie a locuinţei (AOL) va acoperi riscurile acestea de cutremur,
indundatii şi alunecări de teren, fiind astfel un produs standardizat. Asigurarea obligatorie este mai
mult o măsură socială, astfel că nu trebuie confundată cu poliţele facultative de locuinţe, produse pe

27
Revista Informatică economică nr. 4 (20)/2001

30
care societăţile de asigurări le vor oferi în paralel şi la alegerea clienţilor care doresc să-şi asigure
locuinţa şi împotriva altor riscuri. 28

În cazul producerii unuia din cele trei riscuri acoperite de AOL, în cazul necontractarii acestei
poliţe, proprietarul nu va primi nicio despăgubire de la bugetul de stat. Poliţele vor fi emise de
companiile care au semnat actul de aderare la Polul de Asigurare Împotriva Dezastrelor (PAID).
Societăţile de asigurări care au semnat actul constitutiv de înfiinţare a PAID şi care vor emite poliţele
obligatorii, de la care se vor putea cumpăra acestea, sunt Astra Asigurări, Groupama Asigurări, Clal
România, Uniqa Asigurări, City Insurance, Certasig, Ardaf, Generali Asigurări, Carpatica Asig,
EuroIns România, Grawe România Asigurare, Credit Europe Asigurări şi ABC Asigurări.

O astfel de poliţa acoperă suma maximă de 20.000 de euro pentru locuinţele de tip A şi de
10.000 de euro pentru locuinţele de tip B. Astfel, prima obligatorie este de 20 euro în cazul locuinţelor
tip A şi de 10 euro în cazul locuinţelor tip B. La cumpărarea poliţei, plata se va face la cursul stabilit
de Banca Naţională a României în ziua contractării poliţei. 29

O locuinţă de tip A este, potrivit reglementarilor Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor


(CSA), o construcţie cu structura de rezistenţă din beton armat, metal ori lemn sau cu pereţi exteriori
din piatră, cărămida arsă ori din orice alte materiale rezultate în urma unui tratament termic şi/sau
chimic.

Locuinţa de tip B presupune construcţia cu pereţi exteriori din cărămidă nearsa sau din orice
alte materiale nesupuse unui tratament termic şi/sau chimic. 30

În vederea regularizării unei daune în cazul producerii unuia dintre riscurile acoperite de AOL,
dosarul de daune trebuie să conţină, potrivit unui raport CSA, cel puţin avizarea în scris a daunei,
procesul-verbal de constatare a pagubelor, fotografii ale elementelor de construcţie avariate în
evenimentul asigurat, documente de evaluare a pagubei şi stabilire a cuantumului despăgubirii, cererea
de despăgubire completată de asiguratul/beneficiarul Poliţei de Asigurare Importiva Dezastrelor
Naturale - PAD şi referatul întocmit de lichidatorul de daune. 31

28
www.fiar.ro
29
www.wall-street.ro
30
www.vreauasigurare.ro
31
www.wall-street.ro

31
Totodată, trebuie ştiut că proprietarii care nu îşi vor asigura locuinţele (potrivit Legii 260/2008)
vor risca o amendă cuprinsă între 100 şi 500 de lei, iar constatarea contravenţiilor şi aplicarea
sancţiunilor se fac de către primari şi de persoanele împuternicite în acest scop. Amenzile
contravenţionale stabilite prin lege şi aplicate de CSA se fac venituri la bugetul de stat în cota de 40%,
venituri la bugetul Comisiei în proporţie de 40%, iar restul de 20% se face venit la bugetul autorităţilor
locale de pe raza teritorială în care este situată locuinţa respectivă.

Având în vedere caracterul social al asigurării obligatorii a locuinţei, se precizează faptul că, în
cazul în care se încheie mai multe PAD pentru aceeaşi locuinţă şi acelaşi an de asigurare, va fi valabilă
cea dintâi PAD încheiată, celelalte PAD anulându-se, cu restituirea primelor de asigurare de către
PAID. Normele nu îngrădesc dreptul oricărei persoane interesate de a contracta şi o sigurare
facultativă a locuinţei, dar precizează că aceasta va fi încheiată numai pentru sume asigurate care le
depăşesc pe cele asigurate obligatoriu şi/sau pentru riscuri care nu fac obiectul. În cazul în care, pe
lângă asigurarea obligatorie, există şi o asigurare facultativă pentru aceeaşi locuinţă, despăgubirea se
va plăti mai întâi din asigurarea obligatorie, până la concurenţa sumei asigurate obligatoriu.

Potrivit normelor, asiguraţii/beneficiarii poliței PAD sunt obligaţi să înştiinţeze asigurătorul care a
eliberat poliţa, cu privare la producerea riscului asigurat, în maxim 60 de zile de la data producerii
riscului asigurat. De asemena, ei trebuie să adreseze asigurătorului, în scris, o cerere de despăgubire.
În cazul în care proprietarii beneficiază de subvenţionarea primei de asigurare, ei vor adresa cererea de
despăgubire prin intermediul autorităţilor locale direct către PAID. Asigurătorul este obligat să
efectueze constatarea privind producerea riscului asigurat, să deschidă dosarul de daună, să iniţieze
procedura de regularizare a daunelor şi să înştiinţeze PAID despre formularea în scris a fiecărei cereri
de despăgubire depusă de asiguraţii/beneficiarii PAD, ca urmare a constatării de către instituţiile
abilitate a stării de dezastru natural.
În procesul-verbal de constatare, semnat de către reprezentantul asigurătorului avizat și
asiguratul/beneficiarul PAD, se vor menţiona elementele de construcţie constatate ca fiind avariate,
precum şi lista documentelor necesare a fi depuse de către asiguratul/beneficiarul PAD pentru
finalizarea dosarului de daune şi efectuarea plăţii. 32

Se estimează că gradul de acoperire a asigurărilor obligatorii va fi de 20-25% la sfârşitul lui 2010 şi că


se va depăşi pragul de 50% la sfârşitul lui 2011.
32
www.csa-isc.ro

32
În fiecare an, pagubele produse de inundaţii scot din bugetul de stat zeci de milioane de euro. În 2005
de exemplu, autorităţile române au alocat în jur de 70 milioane de euro doar pentru reconstrucţia
caselor distruse în urma inundaţiilor rezultând faptul că asemenea evenimente pot genera probleme
sociale, iar finanţarea pierderilor este dificil de realizat din resurse publice, mai ales în contextul
existenţei unor constrângeri bugetare. Inundaţiile şi ploile torenţiale ne-au luat prin surprindere.
Numărul persoanelor evacuate a ajuns până la 1473. 517 localităţi au fost afectate iar 207 case au fost
distruse. Au fost avariate 2.067 de imobile şi alte 5729 au fost inundate. Apa a pătruns în 11.329, de
anexe gospodăreşti. 33

După inundaţiile catastrofale şi alunecările de teren care s-au petrecut până acum, guvernul a
propus în discuţie, ideea că fiecare proprietar să-şi asigure, în mod obligatoriu, locuinţa, ce va intra în
vigoare din 2010. Poliţa de asigurare obligatorie a locuinţei (AOL) va acoperi riscurile acestea de
cutremur, indundatii şi alunecări de teren, fiind astfel un produs standardizat. Asigurarea obligatorie
este mai mult o măsură socială, astfel că nu trebuie confundată cu poliţele facultative de locuinţe,
produse pe care societăţile de asigurări le vor oferi în paralel şi la alegerea clienţilor care doresc să-şi
asigure locuinţa şi împotriva altor riscuri. În cazul producerii unuia din cele trei riscuri acoperite de
AOL, în cazul necontractarii acestei poliţe, proprietarul nu va primi nicio despăgubire de la bugetul de
stat. 34

Acordul de voinţă este primul principiu de bază care permite realizarea unui contract între asigurat
şi asigurător. Un alt principiu pe care îl are asigurarea este principiul mutualităţii prin care fiecare
asigurat contribuie cu o sumă de bani, numită prima de asigurare, la crearea fondului de asigurare din
care asiguratorul acoperă daunele suferite de asiguraţi. Într-o astfel de economie naturală, putem privi
conceptul de asigurare că pe o formă de ajutorare între indivizii din societate. De exemplu, dacă o casă
suferă un incendiu devastator, membrii comunităţii respective vor ajuta împreună la reconstruirea
casei; altfel, nu vor primi nici ei ajutor în viitor. Acest tip de asigurare a supravieţuit până în zilele
noastre în regiunile în care economiile de schimb moderne nu au pătruns decât superficial (de exemplu
în unele ţări de pe teritoriul fostei Uniuni Sovietice).

Introducerea asigurării obligatorii nu vă înseamnă o schimbare bruscă şi radicală în


comportamentul romanilor. Însă, asiguratorii trebuie să aibă răbdare şi să investească eforturi în
informarea viitorilor clienţi cu privire la avantajele unei asigurări suplimentare (facultative), toate

33
www.wall-street.ro
34
www.vreauasigurare.ro

33
acestea aducându-i ulterior o creştere a afacerii. Introducerea AOL reprezintă o primă etapă în
cunoaşterea beneficiilor asigurării proprietăţilor de către publicul larg. Incendiul şi nici fenomenele
atmosferice nu trebuie neglijate. Iar în acest context, gradul de cuprindere în asigurare a locuinţelor va
creşte din ce în ce mai mult. Asigurările de locuinţe sunt pe deplin accesibile. Produsele de profil sunt
în general flexibile, lăsând posibilitatea alegerii de către clienţi a structurii de asigurare considerate ca
cea mai potrivită. Comparativ cu asigurarea tip casco a unui autoturism, prima de asigurare pentru o
poliţă facultativă de locuinţe este de circa 5-8 ori mai ieftină.
Într-o perioadă dificilă din punct de vedere financiar, poliţa de asigurare constituie o investiţie
minimă, fata de eforturile financiare uriaşe pe care ar trebui să le facă în cazul producerii unei daune.
Orice cheltuială trebuie raportată la venituri, dar şi la nevoi. Deoarece nevoia de protecţie prin
asigurare nu este contestata, răspunsul la întrebare trebuie căutat în raportul dintre venituri şi ponderea
cheltuielilor pentru traiul de zi cu zi. Dacă sunt satisfăcute nevoile de bază ale unei persoane, atunci
vor rămâne resurse şi pentru cheltuieli precum cele cu asigurările. Societăţile de asigurare au sarcina
de a oferi produse de asigurare care să se potrivească oricăror categorii de clienţi, astfel încât să existe
o înţelegere exactă a motivaţiei fiecăruia fata de cheltuială făcută.

Abordarea altor state privind problema dezastrelor naturale

Pool-ul de Asigurare Împotriva Dezastrelor Naturale (PAID) este o componentă importantă a


programului român de asigurare a catastrofelor, gestionat de Ministerul Administraţiei şi Internelor.
PAID este societatea comercială (constituită din 13 societăţii de asigurare acţionari) constituită în baza
legilor nr. 31/1990 privind societăţile comerciale şi nr. 32/2000 privind societăţile de asigurare şi
supravegherea asigurărilor care va emite poliţele de asigurare obligatorie a locuinţelor, sistem de
protecţie care exista sub diferite forme şi în alte state europene. Şi la nivel european au fost create
parteneriate public-privat, care au ca scop încurajarea adoptării de măsuri preventive şi de diminuare a
riscurilor şi de îmbunătăţire a condiţiilor de asigurare.

Modelele folosite diferă de la o ţară la alta, în funcţie de natură şi nivelul expunerii la riscurile
de catastrofă. De exemplu, în Olanda și Danemarca, statul organizează exclusiv schemele de asigurări
sociale pentru catastrofe, iar rolul companiilor private este redus la minimun.

34
În România, piaţa asigurării locuinţelor este slab dezvoltată. Comparativ cu alte ţări precum
Ungaria, Marea Britanie, Irlanda sau Belgia, unde sunt asigurate între 65% şi 95% din locuinţe, la noi,
mai puţin de 10% din locuinţe au acest statut, potrivit jucătorilor din piaţă. Legea 260/2008 vine să
corecteze acest procent, astfel că proprietarii de imobile vor fi obligaţi să încheie o poliţă de asigurare,
prima variind în funcţie de tipul de locuinţa, între 10 şi 20 de euro. Poliţele obligatorii sunt menite să
asigure despăgubiri pentru daunele cauzate locuinţelor de cutremure, alunecări de teren sau inundaţii.

În Elveţia şi Spania, statul nu intervine în furnizarea de asigurări, ci doar prevede


obligativitatea asigurării unor riscuri, iar în Belgia, Franta şi Norvegia exista un mix intre asigurarea
obligatorie şi intervenţia statului. În unele cazuri au fost implementate programe de asigurări de
catastrofă, realizate ca parteneriat public-privat, destinate să suplimenteze sistemul asigurărilor private.
Astfel de programe au fost dezvoltate, cu ajutorul Băncii Mondiale, în ţări precum Franta, Norvegia,
Noua Zeelandă şi Turcia. Pool-urile de asigurări de catastrofa s-au dovedit a fi o soluţie mai bună
decât rezervele de fonduri pentru evenimente ocazionale. Şi asta pentru că ar fi total nerealista crearea
unei rezerve din bugetul de stat, în condiţiile în care aceste fonduri nu ar putea fi folosite pentru alte
nevoi imediate.

În alte state s-a găsit o soluţie mult mai eficace pentru zonele afectate frecvent de un anumit tip
de catastrofă, pentru asigurarea locuinţelor.
În California, de exemplu, cei care vor să-şi asigure locuinţa împotriva cutremurelor se pot adresa unui
pool de asigurare administrat privat, iar despăgubiri primesc doar cei care au încheiat poliţe de
asigurare. În Florida, asigurările se fac împotriva uraganelor şi furtunilor.

În Japonia, care este lovită frecvent de cutremure, nu există un sistem de asigurare obligatoriu,
iar primele de asigurare sunt mari, drept care mai puţin de 5% din japonezi îşi asigură locuinţele. Tot
printr-un pool administrat privat sunt asigurate şi locuinţele olandezilor, dar împotriva terorismului.

Comisia de Supraveghere a Asigurărilor a elaborat legislaţia secundară, necesară în aplicarea


Legii nr. 260/2008 legea care reglementează asigurarea obligatorie a locuinţelor. Este posibil ca, în
funcţie de necesităţile constatate în momentul în care PAID va deveni operaţional în totalitate şi va
emite poliţe, să fie nevoie de noi modificări. Privind recomandarea FMI de majorare a primelor nu se
pare că această schimbare este posibilă anul acesta., după trecerea unei perioada de timp în care se vor
emite poliţe, se poate analiza şi discuta modificările necesare. 35

35
www.wall-street.ro

35
CAPITOLUL III . STUDIU DE CAZ - CERCETARE CANTITATIVĂ DE
MARKETING PRIVIND ASIGURARILE DE LOCUINŢE

3.1 Cercetare cantitativă de marketing privind asigurarile de locuinte

Cercetarea de marketing este o activitate de marketing formală prin intermediul căreia, cu


ajutorul unor concepte, metode şi tehnici specifice de investigare se realizează 5 acţiuni: specificarea,
măsurarea, culegerea, analiza şi interpretarea datelor necesare conducerii unităţii economice.
Philip Kotler: „o activitate formală care are în vedere proiectarea, culegerea, analiza, raportarea
sistematică a datelor şi concluziilor referitoare la o situaţie cu care firma se confruntă pe piaţă”.
Cercetarea de marketing ar trebui să urmeze trei etape cheie:
1. Planificarea- un scop clar pentru cercetarea de marketing trebuie să fie identificat înainte ca orice
acţiune să fie luată. Planificarea generează de obicei şi o problemă. Pot fi relevate semne de întrebare
sau oportunităţi, care într-o organizaţie pot cauza incertitudine asupra direcţiei care trebuie urmată.
2. Implementarea– trebuie să demonstreze că nu a existat un mod mai bun de colectare a datelor.
Modul în care cercetarea este implementată va depinde de planul de cercetare definit anterior.

3. Interpretarea-“informaţia” este creată în momentul în care datele colectate sunt interpretate în


contexul obiectivelor de cercetat. 36

Cercetarea de marketing poate fi calitativă şi cantitativă. Obiectivele cercetării cantitative


necesită colectări de date cu privire la câţi oameni au păreri similare sau au anumite caracteristici.

36
Kotler Philip, Armstrong Gary, Principiile marketingului, Editura Teora, Bucureşti, 2004

36
Cercetarea cantitativă se deosebeşte de celelalte metode de cercetare directă prin faptul că utilizează un
chestionar structurat (cu întrebări şi variante de răspuns), se realizează asupra unui număr mare de
persoane, analiza se face folosind metode şi tehnici statistice şi se urmăreşte că rezultatele să fie
reprezentative la nivelul colectivităţii studiate.
Culegerea datelor într-o cercetare cantitativă se poate realiza de la întreaga colectivitate cercetată,
situaţie în care se realizează o cercetare totală sau se poate proceda doar la chestionarea unui număr
definit de persoane ale căror răspunsuri pot fi generalizate la nivelul întregii colectivităţi, situaţie în
care vorbim despre o cercetare selectivă bazată pe un eşantion reprezentativ.

Definirea problemelor şi scopul cercetării

Definirea problemei reprezintă una dintre etapele de maximă importanţă în realizarea unei
cercetări de marketing, strict legată de finalitatea acesteia. În definitiv, informaţiile care vor fi obţinute
în urma procesului de cercetare trebuie să contribuie la rezolvarea problemei care a impus cercetarea.
Actuala situaţie a asigurărilor în România reflecta fidel experienta acumulată pe parcursul celor
zece ani de tranziţie, perioada în care s-au creat condiţiile transformării structurale a pieţei asigurărilor.
Piaţa asigurărilor din România este o piaţă imatură însă competitivă. Pe piaţa acţionează un număr
important de societăţi de asigurări, însă oferta este vasta doar în aparenţă, capacitatea lor financiară
fiind însă prea redusă, fapt datorat în mare parte acţionariatului constituit în majoritate din personae
fizice, comparativ cu riscurile cu care se confrunta potenţialii asiguraţi. O altă deficienţă a actualului
sistem de asigurări o reprezintă lipsa unui personal specializat în domeniu. Aceasta îşi pune amprenta
asupra întregii organizări şi a modalităţilor de lucru adoptate, lipsindu-le asistenţa tehnică şi
programele de reasigurare necesare, ceea ce se reflecta în calitatea serviciilor oferite şi implicit în
viitoarea dezvoltare a pieţei.
Asigurarea înseamnă garantare, punere în siguranţă, încredinţare, promisiune fermă, măsura de
prevedere luată de cei interesaţi pentru conservarea contravalorii bunurilor pe care le posedă, pentru
ocrotirea persoanelor fizice în cazul diminuării sau pierderii capacitatiide munca, datorită unor
boli,accidente sau atingerii unei anumite limite de vârstă, precum şi pentru apărarea unor drepturi
supuse, eventual pierderii. 37

Producerea unor fenomene sau evenimente poate să provoace pierderi materiale, să


stânjenească activitatea economică, să pună în pericol viaţa sau integritatea corporală a oamenilor. În

37
Bistriceanu Gh.D,Bercea F,Macovei E, “Lexicon de protectie sociala,asigurari si reasigurari”,Editura
Karat,Bucuresti,1997

37
concluzie, omul este supus unor pericole multiple şi variate, cauzate de forţele naturii, de folosirea
tehnicii sau de anumiţi factori sociali ori economici. Forţele naturii declanşează calamităţi cu efecte
distructive puternice printre care se numără : seceta, îngheţul, ploile torenţiale, uraganele, inundaţiile,
cutremurele de pământ, trăsnetul, incendiile, prăbuşirile şi alunecările de teren, avalanşele de zăpadă.

Pentru o protecţie a patrimoniului sau chiar a vieţii, trebuie să fim conştienţi de importanţa
luării celor mai bune măsuri de precauţie împotriva efectelor nefaste pe care un cutremur de pământ le
poate avea asupra noastră, măsuri tehnologice, de consolidare a clădirilor şi edificiilor sau măsuri
financiare, cum ar fi încheierea unei asigurări împotriva riscurilor aferente acestor fenomene.

Scopul cercetării cantitative se referă la obţinerea de informaţii obiective de la eşantioane,


cercetarea cantitativă este utilizată în scopul obţinerii unor concluzii concrete, care pot fi raportate
numeric la populaţia ţinta. În cazul nostru este acela de a afla atitudinea comportamentului oamenilor
faţă de asigurările de locuinţe, de a studia imaginea pe care şi-au creat-o aceste asigurări, dar şi cum
este văzută asigurarea obligatorie a locuinţelor, care se va aplica în curând în România, în vederea
găsirii de soluţii pentru creşterea asigurărilor de locuinţe.

Stabilirea obiectivelor cercetării trebuie să fie în acord cu informaţiile necesare rezolvării problemei
definite. Obiectivele principale ale acestei cercetări sunt: determinarea gradului de cunoaştere a
importanţei unei asigurări de locuinţe, şi în cazul unui nefericit eveniment ce poate să îţi ofere o
asigurare de locuinţe, cât ar fi dispuşi să plătească pentru o asigurare, care este importanta asigurării
obligatorii a locuinţelor, opinii ale populaţiei în legătură cu oportunitatea deţinerii unei asigurări de
locuinţe, comportametul oamenilor cu privire la asigurările de locuinţe.

Acestor obiective, în teorie şi în practică li se asociază ipoteze, care vor fi testate prin cercetare.
O ipoteză reprezintă de fapt, un răspuns aşteptat la o întrebare (o soluţie pentru un obiectiv), pe care îl
formulează cercetătorul fie pornind de la rezultatele unor cercetări desfăşurate anterior, fie dintr-un
studiu explorator, fie din experienţă.

Ipotezele sunt: schimbarea obiceiurilor de concepţie ale românilor este resimţită de asiguratori ; piaţa
asigurărilor este într-o continuă creştere , calitatea serviciilor fimelor de asigurari este buna,
introducerea obligativitatii asigurarilor de locuinţe este importanta, asigurarea obligatorie a locuinţelor
este o alternativă viabilă în cazul riscurilor catastrofice.

Stabilirea metodei de recoltare a informaţiilor

38
În această cercetare cantitativă s-a folosit cercetarea directă, pentru că prin aceasta se obţine o
imagine completă şi cuprinzătoare asupra fenomenului cercetat.

Recoltarea informaţiilor s-a făcut prin metoda sondajului, ca formă structurată de comunicare – tuturor
subiecţilor le este prezentat acelaşi chestionar. Chestionarul se realizează pe bază de chestionar aplicat
faţă în faţă, interlocutorii având peste 18 ani.

Culegerii informaţiilor are în vedere următoarele elemente:

• stabilirea colectivităţii cercetate şi a persoanelor care vor furniza informaţiile – persoane de


toate vârstele;

• elaborarea instrumentului de culegere a datelor –chestionar;

• stabilirea modalităţii de înregistrare a răspunsurilor -în scris

• determinarea eşantionului cercetat – 150 de persoane

• stabilirea coordonatelor spaţiale: localitate – Giurgiu, locul – pe stradă

• stabilirea coordonatelor temporale ale cercetării – 4 zile, durata totală a cercetării – 8 ore, 2
ore/zi

• stabilirea coordonatelor modale referitoare la intervievare – interviul s-a desfăşurat pe stradă

Culegerea informaţiilor cunoscută în cercetarea directă şi că etapa “de teren”, are în vedere
aplicarea instrumentului de recoltare a informaţiilor la nivelul indivizilor ce alcătuiesc eşantionul. În
această etapă rolul directorului de reţea, al supervizorilor şi operatorilor de interviu este definitoriu.
Pentru reuşita cercetării trebuie respectate cu stricteţe coordonatele şi regulile stabilite în faza de
proiectare a culegerii datelor. Comunicarea permanentă, un instructaj bine efectuat înainte şi controlul
sistematic al desfăşurării acestei etape sunt elemente care vor asigura calitatea informaţiilor culese.

Stabilirea marimii esantionului


Pentru determinatea mărimii eşantionului în cazul unei eşantionări aleatoare, am considerat atât nivelul
de prezicere al estimării (eroarea admisă) cât şi intervalul de încredere.
Am avut în vedere un nivel al erorii admise de ±3%, pentru un nivel de încredere de 95% căruia,
conform tabelului distribuţiei z, îi corespunde valoarea 1,96.
Deoarece nu beneficiez de informaţii anterioare despre p, acesta va fi de 50%.
Mărimea eşantionului va fi:

Z2 × p×q
n=
E2
39
unde Z2- pătratul coeficientului z corespunzător nivelului de încredere
p- estimarea procentului în caz de succes
q- estimarea procentului în caz de insucces
E- nivelul erorii admise
Astfel:

(1,96 ) 2 × 150 × 150


n= ≈ 9604
32
Din motive financiare cercetarea reala se va efectua pe un esantion de 150 de persoane.
Eroarea va fi de:

150 ×150
E = 1,96 = 23 .99
150

Elaborarea chestionarului

Chestionarul reprezintă instrumentul de culegere a datelor de care depinde reuşita acestei cercetări. La
realizarea lui s-a ţinut cont de scopul cercetării, cât şi de obiectivele principale.

Chestionar

1. Care este opinia dumneavoastră generală despre asigurări?


a) foarte bună
b) bună
c) satisfăcătoare
d) nesatisfăcătoare
2. Cum apreciaţi calitatea serviciilor firmelor de asigurări?
a) foarte bună
b) bună
c) satisfăcătoare
d) nesatisfăcătoare
3. Pe o scară de la 1 la 5 (unde 1 este foarte ieftin şi 5 – foarte scump) , în ce măsură consideraţi
ca asigurările de locuinţe sunt scumpe ţinând cont de nivelul de trăi?
a) 1 b) 2 c) 3 d) 4 e) 5

40
4. Aveţi asigurare de locuinţa facultativă ?
a) da
b) nu
5. Care este preţul maxim pe care sunteţi dispuşi să-l plătiţi pentru o asigurare a locuinţei?
a) între 10-50 euro
b) între 51-100 euro
c) între 101-150 euro
d) peste 151 euro
6. Care consideraţi că este cea mai importantă asigurare?
a) asigurări de viaţă
b) asigurări de auto
c) asigurări de locuinţe
d) asigurări de sănătate
e) alte asigurări
7.Consideraţi necesare asigurările de locuinţe?
a) da
b) nu
8. Dispuneţi de informaţii referitoare la asigurările de locuinţe?
a) da
b) nu
9. Cunoaşteţi faptul că în curând asigurările de locuinţe vor deveni obligatorii?
a) da
b) nu
10. Precizaţi gradul în care consideraţi importanta introducerea obligativităţii asigurărilor de
locuinţe.
a) foarte importantă
b) importantă
c) puţin importantă
d) neimportantă
11.Consideraţi că asigurarea obligatorie a locuinţelor este o alternativă viabilă în cazul riscurilor
catastrofice?

41
a) da
b) nu
c) nu ştiu/nu mă interesează
12.Care credeţi că sunt riscurile la care vă supuneţi, dacă nu aveţi o asigurare a locuinţei?
a) cutremur
b) inundaţii
c) alunecări de teren
d) altele
13.Credeţi că profitul firmelor de asigurări este influenţat într-o mare măsură de promovare ?
a) da
b) nu
c) nu cred
14. Pe o scară de la 1 la 5 (unde 1 este foarte puţin şi 5 – foarte mult) , precizaţi gradul care
credeţi că va schimba asigurările obligatorii de locuinţe percepţia romanilor fata de produsele
de asigurări?
a) 1 b) 2 c)3 d) 4 e) 5
15. Cum credeţi că va fi evoluţia pieţei de asigurări a locuinţei?
a) în creştere
b) în stagnare
c) în scădere
d) nu ştiu/nu mă interesează
În ce categorie de vârstă vă încadraţi?
 18 – 25 ani  26 – 35 ani  36 – 45 ani  46 – 55 ani  peste 55 de ani
Ultima şcoală absolvită de dvs. este:
 şcoala gimnazială  şcoala profesională  liceul  şcoala postliceală
 facultate/postuniversitară
Sexul :
 Masculin  Feminin

Interpretarea rezultatelor urmăreşte să confirme sau infirme ipotezele formulate şi stabileşte, pe


baza rezultatelor şi a testelor de semnificaţie, tendinţe şi factori de influenţă în evoluţia fenomenului

42
analizat. Ea nu trebuie să se rezume doar la informaţia obţinută din cercetare curentă, deoarece există
anumite aspecte care nu au putut fi surprinse.

Întrebarea nr.1 “Care este opinia dumneavoastră generală despre asigurări?”


a) foarte bună b) bună c) satisfăcătoare d) nesatisfăcătoare
Analizând răspunsurile date, după cum se poate vedea şi în figura nr.2, cea mai mare parte (58%) a
intervievaţilor au răspuns că au o opinie generală satisfăcătoare în ceea ce priveşte asigurările, 43%
sunt nesatisfăcători, 30% au o părere bună, iar numai 19% foarte bună. Se poate observa că persoanele
între 18-25 ani, respectiv între 26-35 ani şi ultima şcoală absolvită fiind liceul respectiv facultatea au
opinie bună, iar persoanele între 36-45 ani şi ultima şcoala absolvită fiind liceul au avut cele mai bune
impresii despre asigurări, ceea ce denotă faptul că persoanele mai tinere şi cu studii medii şi superioare
au o părere mai bună decât cei mai cu studii gimnaziale.

Figura nr. 2

foarte buna

buna

satisfacatoare

nesatisfacatoare
0 10 20 30 40 50 60 70

Întrebarea nr.2” Cum apreciaţi calitatea serviciilor firmelor de asigurări?”


a) foarte bună b) bună c) satisfăcătoare d) nesatisfăcătoare
Din cei 150 de respondenţi, 58 au răspuns că sunt satisfăcători de calitatea serviciilor oferite de firmele
de asigurări, 52 apreciază calitatea serviciilor bună, 29 au o impresie foarte bună despre firmele de
asigurări şi calitatea serviciilor şi numai 11 sunt nemulţumiţi de aceştia.
O părere foarte bună despre calitatea serviciilor o au persoanele între 36-45 ani, pe lângă cei între 18-
25 ani, respectiv 26-35 ani care au o părere bună, iar ce peste 46 ani sunt satisfăcători de calitatea
serviciilor firmelor de asigurări. Cei cu studii gimnaziale sau şcoala profesională sunt majoritar
mulţumiţi de calitatea serviciilor, faţă de cei cu liceul care au răspuns că este bună calitatea firmelor de
asigurări.
Figura nr. 3

43
7% foarte buna
19%
buna
39%
satisfacatoare
35%
nesatisfacatoare

Întrebarea nr.3.” Pe o scară de la 1 la 5 (unde 1 este foarte ieftin şi 5 – foarte scump) , în ce


măsură consideraţi că asigurările de locuinţe sunt scumpe ţinând cont de nivelul de trăi?”
a) 1 b) 2 c)3 d) 4 e) 5
Analizând răspunsurile date în chestionar, persoanele intervievate au declarat că asigurările de locuinţe
sunt foarte scumpe (44.66%) şi scumpe (20.66%) şi numai 7.33 % au declarat că asigurările de
locuinţe sunt ieftine, persoanele de sex feminin consideră asigurările de locuinţe ca fiind ieftine,
acordându-le nota 2, însă persoanele de sex masculin le acordă nota 3.
Se constată că intervievaţii între 18-25 ani, 26-35 ani şi respectiv 36-45 ani, pe când cei între 46-55 ani
le-a dat nota 4, iar cele peste 55 consideră că asigurările de locuinţe sunt acceptabile ca preţ, iar
persoanele din toate categoriile de studii cred că asigurările de locuinţe sunt foarte scumpe .
În concluzie, asigurările de locuinţe sunt văzute ca fiind foarte scumpe şi inacesibile.
Figura nr. 4

100
%
80 67 1 2 3
60

40 23 31
11 4 5
18
20

Întrebarea nr.4. „Aveţi asigurare de locuinţa facultativă ?”


a) da b) nu
Majoritatea respondenţilor (57.33%) nu au o asigurare facultativă şi numai 42.66 % au deja o
asigurare pentru locuinţă. Se constată că persoanele între 26-35 ani, 26-45 ani şi respectiv 46-55 ani au
deja o asigurare facultativă a locuinţei, pe când cei tineri între 18-25 ani şi cei peste 55 ani majoitatea
nu au încă o asigurare facultativă. Din cercetare, se poate vedea că cei cu liceul şi cei cu studii
postliceale au răspuns majoritar că au o asigurare facultativă pentru locuinţă
Figura nr. 5

44
150

100

da nu
50

Întrebarea nr.5 “Care este preţul maxim pe care sunteţi dispuşi să-l plătiţi pentru o asigurare a
locuinţei? “
a) între 10-50 euro b) între 51-100 euro c) între 101-150 euro d) peste 151 euro
Analizând răspunsurile date, se constată că majoritatea persoanele nu ar da mai mult de 50 euro pe o
asigurare a locuinţei, acestea având studii gimnaziale şi medii, faţă de cei cu facultate care ar da pe o
asigurare între 100-150 euro, după cum se poate vedea şi în figura nr.6.
Preţul maxim plătit de 45 de persoane din cei intervievaţi este între 51-100 euro, iar 32 de persoane ar
plăti între 101-150 euro, şi numai 9 persoane din cei 150 chestionaţi ar plăti mai mult de 151 euro.
Se constată că cu cât este mai mare preţul asigurării cu atât este mai mic procentul celor care ar plăti
această sumă.
Figura nr. 6

80 64

60 45 intre 10-50 euro


32 intre 51-100 euro
40
intre 101-150 euro
9
20 peste 150 euro

Întrebarea nr.6. „Care consideraţi că este cea mai importantă asigurare?”


a) asigurări de viaţă b) asigurări auto c) asigurări de locuinţe d) asigurări de sănătate
e) alte asigurări
Cea mai mare parte a subiecţilor chestionaţi, 54 de persoane, adică 36 % din total consideră că cea mai
importanţă asigurare este asigurarea de locuinţe, urmată de asigurarea de viaţă (25%), asigurarea de
sănătate(24%), asigurarea auto(12%), iar doar 3% aleg alte asigurări.
Din cei chestionaţi, se constată că persoanele cu vârsta cuprinsă între 18-45 ani prefera asigurările de
locuinţe, faţă de cei peste 46 ani care se gândesc mai mult la sănătate, decât la locuinţa lor, alegând

45
astfel asigurarea de sănătate. În funcţie de nivelul de studii, se constată că cei cu studii gimnaziale
consideră asigurarea auto cea mai importantă, cei cu şcoala profesională, liceul şi facultate alegând
asigurarea de locuinţe, iar cu şcoala postliceală consideră asigurare de viaţă ca fiind cea mai
importantă.
Se poate constată că persoanele mai în vârstă de gândesc mai mult la asigurările de sănătate, decât la
cele pentru locuinţe, faţă de pesoanele tinere care aleg asigurările de locuinţe.

Figura nr. 7

24% 3% 25% asig. de viata

asig. auto

asig. de locuinte

asig.de sanatate
12% alte asig.
36%

Întrebarea nr.7 „Consideraţi necesare asigurările de locuinţe? “


a) da b) nu
În ceea ce priveşte necesitatea asigurărilor de locuinţe, din cei 150 de respondenţi, 95 de persoane sunt
de acord cu necesitatea asigurării locuinţelor, şi numai 55 nu consideră necesare asigurările de
locuinţe, doar persoanele de peste 55 ani şi cele cu studii gimnaziale au răspuns majoritar că nu
consideră necesare asigurările de locuinţe, ceea ce denotă faptul că persoanele mai în vârstă şi cei cu
studii gimnaziale sunt sceptici în ceea ce priveşte asigurarea locuinţelor. Deşi majoritatea persoanelor
intervievate cred că asigurările de locuinţe sunt necesare, totuşi 86 persoane nu au o asigurare şi preţul
maxim plătit nu depăşeşte 50 euro.

Figura nr. 8

da nu

46
Întrebarea nr.8.” Dispuneţi de informaţii referitoare la asigurările de locuinţe?”
a) da b) nu
Analizând răspunsurile date în chestionar 65,33 % din persoanele intervievate au declarat că dispun de
informaţii referitoare la asigurările de locuinţe şi numai 34,67% că nu au informaţii referitoare la
asigurările de locuinţe. Cei mai neinformaţi sunt persoanele de peste 55 ani şi persoanele care au
terminat gimnaziul şi postliceală.

Figura nr.9

da nu

Întrebarea nr.9. „Cunoaşteţi faptul că în curând asigurările de locuinţe vor deveni obligatorii?”
a) da b) nu
60 % din persoanele chestionate au afirmat că ştiu despre asigurările de locuinţe vor deveni în curând
obligatorii şi numai 40 % nu ştiu acest lucru, printre aceştia sunt persoanele care au absolvit
profesională, din cei 41 de persoane cu studii superioare; din total 65,8% au răspuns da şi numai
34.2% au răspuns nu, pesoanele cu vârste între 26-35 ani, respectiv 36-45 ani au un grad ridicat al
cunoaşterii asigurărilor de locuinţe .
Mult mai informaţi cu privire la asigurările obligatorii sunt pesoanele de sex masculin 63% din total,
pe când persoanele de sex feminin 55,7% din total cunosc faptul că asigurările de locuinţe vor deveni
în curând obligatorii.
Figura nr. 10
150

100

50 da nu

47
Întrebarea nr.10. „Precizaţi gradul în care consideraţi importanţa introducerea obligativităţii
asigurărilor de locuinţe.”
a) foarte importantă b) importanta c) puţin importantă d) neimportantă
În ceea ce priveşte importanţa introducerii obligativităţii asigurărilor de locuinţe, 52% au răspuns că
introducerea asigurărilor obligatorii este puţin importantă, din care 50% femei şi 52.7% bărbaţi din
totalul de 70 femei, respectiv 80 barbarbati au răspuns varianta c.
Se constată că tinerii între 18-25 ani şi cu ultima şcoală absolvită fiind liceul sunt mult mai receptivi în
ceea ce priveşte asigurarea de locuinţe, considerând că este foarte importantă, faţă de ceilelalte
persoane cu vârste peste 26 de ani care considera puţin importantă importanţa introducerii
obligativităţii asigurărilor.
Deşi majoritatea respondenţilor au informaţii referitoare la asigurările de locuinţe, şi le consideră
necesare, nu sunt de acord cu introducerea obligativităţii acestora.
Figura nr. 11

foarte importanta

importanta

putin importanta

neimportanta

Întrebarea nr.11. „Consideraţi că asigurarea obligatorie a locuinţelor este o alternativă viabilă în


cazul riscurilor catastrofice?
a) da b) nu c) nu ştiu/nu mă interesează
Din răspunsurile date se observă că cele mai multe persoane, 78 din totalul de 150 persoane, consideră
că asigurarea obligatorie a locuinţelor este o alternativă viabilă în cazul riscurilor catastrofice, 31 de
persoane consideră că asigurarea obligatorie a locuinţelor este o alternativă viabilă în cazul riscurilor
catastrofice şi 41 persoane nu ştiu sau nu îi interesează acest aspect.
Se poate vedea că tinerii cu vârste între 18-25 ani, şi cu liceul nu ştiu sau nu sunt interesaţi că această
asigurare poate fi o alternativă viabilă în cazul riscurilor catastrofice, persoanele între 26-35 ani, 36-45
ani şi respectiv 46-55 ani şi persoanele cu şcoala gimnazială, profesională, postliceală şi facultate sunt
cei mai interesaţi de acest aspect, iar persoanele de peste 55 de ani nu consideră această alternativă ca
fiind viabilă.

48
Figura nr. 12

nu stiu

nu

da
0 20 40 60 80 100

Întrebarea nr.12.”Care credeţi că sunt riscurile la care vă supuneţi, dacă nu aveţi o asigurare a
locuinţei?”
a) cutremur b) inundaţii c) alunecări de teren d) altele
Din cele 150 de persoane chestionate, 42,66 % cred că cel mai mare risc la care se supun, dacă nu au o
asigurare a locuinţei este cutremurul, urmat de inundaţii cu 31.33 %, alunecări de teren cu 15.33 % şi
alte riscuri cu 10.66 %. Toate persoanele intervievate de orice vârstă şi orice nivel de studii, 42.5 %
din persoanele de sex masculin şi 42.8% din persoanele de sex feminin, considera că riscul la care se
supun este cutremurul.
Figura nr. 13

7%
cutremur
16%
44% inundatii
alunecari de teren

33% altele

Întrebarea nr.13.„Credeţi că profitul firmelor de asigurări este influenţat într-o mare măsură de
promovare ? ”
a) da b) nu c) nu cred/ nu mă interesează
52% dintre subiecţii chestionaţi au declarat că motivul pentru care apelează firmele de asigurări la
promovare şi impicit la publicitate este profitul, care este influenţat de acest lucru, 16.66% nu
consideră că promovarea influenţează profitul firmelor de asigurări, şi 31.33 % nu cred sau nu îi
interseaza acest subiect. Indiferent de sex, vârsta sau studii, respondenţii au avut aceeaşi părere
generală, aceea că promovarea influenţează profitul firmelor de asigurări.
Figura nr. 14

49
78

47
80 da
60 25
nu
40
nu cred
20
0

Întrebarea 14. Pe o scară de la 1 la 5 (unde 1 este foarte puţin şi 5 – foarte mult), precizaţi gradul
care credeţi că va schimba asigurările obligatorii de locuinţe percepţia romanilor faţă de
produsele de asigurări?
a) 1 b) 2 c)3 d) 4 e) 5
Majoritatea persoanelor, 67 din totalul de 150 (44,66%), intervievate cred că va schimba foarte puţin
percepţia oamenilor faţă de produsele de asigurări, 31 de persoane le acordă nota 2, 18 persoane nota
3, 23 nota 4, şi numai 11 persoane nota maximă, 72.85% din persoanele de sex feminin acorda nota 1,
iar pentru persoanele de sex masculin, cele mai multe răspunsuri le are varianta b) cu 31.25%,
indiferent de nivelul de studii, persoanele consideră că nu va schimba percepţia romanilor faţă de
produsele de asigurări, ceea ce rezulta că majoritatea persoanele intervievate considera că asigurările
obligatorii de locuinţe va schimba foarte puţin părerea romanilor faţă de produsele de asigurări.
Figura nr. 15

11
23
67

18

31

1 2 3 4 5

Întrebarea 15. Cum credeţi că va fi evoluţia pieţei de asigurări a locuinţei?


a) în creştere
b) în stagnare
c) în scădere

50
d) nu ştiu/nu mă interesează
În ceea ce priveşte evoluţia pieţei de asigurări a locuinţei, 38.66 % cred piaţa de asigurări este în
creştere, dintre care 10 % femei şi 28.66 % bărbaţi, ceea ce arată scepticismul femeilor în ceea ce
priveşte asigurările de locuinţe, considerând majoritatea ca piaţa este în scădere.
Persoanele cu vârste cuprinse între 18-25 ani, 26-35 ani consideră că piaţa asigurărilor de locuinţe este
în scădere, persoanele cu vârste între 36-45 ani consideră că piaţa se afla în stagnare, şi persoanele de
peste 46 ani afirmă că evoutia va fi în creştere. În ceea ce priveşte nivelul de studii, numai cei cu liceul
afirmă că piaţa este în scădere, în rest ceilalţi consideră că evoluţia pieţei asigurărilor de locuinţe va fi
în creştere.
Figura nr. 16

in crestere

in stagnare

in scadere

nu stiu/ nu ma
intereseaza

Concluzii

Cercetarea de marketind privind atitudinea consumatoarilor privind asigurările de locuinţe a


demonstrat faptul că opinia generală despre asigurări şi calitatea serviciilor firmelor de asigurări a
persoanelor intervievate este una satisfăcătoare, nu la nivelul aşteptărilor lor.
65 % din persoanele intervievate consideră că asigurările de locuinţă sunt scumpe şi foarte
scumpe, şi un ar da mai mult de 50 euro pe o asigurare de locuinţe, de aceea la procentul celor care au
asigurare este de 57.33 %, totuşi majoritatea persoanelor intervievate cred că asigurările de locuinţe
sunt necesare şi cele mai importante.
Mult mai informaţi cu privire la asigurările obligatorii sunt pesoanele de sex masculin 63%, pe
când persoanele de sex feminin 55,7% din totalul persoanelor de sex feminin, cunosc faptul că
asigurările de locuinţe vor deveni în curând obligatorii.
Deşi majoritatea respondenţilor au informaţii referitoare la asigurările de locuinţe, considera că
asigurarea obligatorie a locuinţelor este o alternativă viabilă în cazul riscurilor catastrofice şi le
consideră necesare, nu sunt de acord cu introducerea obligativităţii acestora.

51
Cutremurul este riscul de care se tem, 42,66 % din persoanele chestionate, urmat de inundaţii
cu 31.33 %, alunecări de teren cu 15.33 % şi alte riscuri cu 10.66 %.
În ceea ce priveşte evoluţia pieţei de asigurări a locuinţei, 38.66 % cred piaţa de asigurări este în
creştere, ceea ce arată scepticismul persoanelor în ceea ce priveşte asigurările de locuinţe.
Persoanele cele mai active şi abordabile în ceea ce priveşte asigurarea locuinţelor sunt între 26-
46 ani şi cele care au ultima scoală absolvită liceul şi facultatea.

3.2 Concluzii si propuneri


Asigurarea locuinţelor este cel mai bun mod în care ne putem proteja împotriva riscurilor. Oricât
de mult au evoulat lucrurile, nu putem controla tot ceea ce se întâmplă în jur, cel mai bun exemplu
fiind natura (inundaţii, cutremure, traznet, incendii ).
Expunerea la aceste riscuri este din ce în ce mai mare. Creşterea populaţiei, înfiinţarea unor
localităţi în zone anterior nelocuite, dezvoltarea economică în regiunile mai expuse, creşterea
numărului de construcţii de locuinţe şi unităţi economice, dezvoltarea tehnicii de mare valoare, apariţia
de noi aglomerări urbane, densitatea mare a valorilor în oraşe şi zone industriale cresc în mod vădit
potenţialul de catastrofă şi preocupă tot mai mult întreaga comunitate. Astfel apare firească nevoie de
documentare detaliată asupra tipurilor şi forţei catastrofelor naturale, ca un ajutor pentru factorii de
decizie economică şi politică. În fiecare an, pagubele produse de inundaţii scot din bugetul de stat zeci
de milioane de euro.
Autorităţile române au alocat, în ultimii ani, peste 100 milioane de euro doar pentru reconstrucţia
caselor distruse în urma inundaţiilor rezultând faptul că asemenea evenimente pot genera probleme
sociale, iar finanţarea pierderilor este dificil de realizat din resurse publice, mai ales în contextul
existenţei unor constrângeri bugetare şi a crizei economice.
S-a produs o schimbare în comportamentul financiar al romanilor, şi aşa insuficient de sofisticat
chiar înainte de declanşarea crizei, încă un se poate vorbi de o maturizare a segmentelor care ar trebui
să conteze într-adevăr - asigurările de viaţă, asigurările de sănătate, cele de locuinţe.
De aceea, eforturile industriei de asigurări trebuie să se canalizeze, în continuare, pe creşterea
notorietăţii conceptului de asigurare, pentru că, de fapt, cunoaşterea insuficienta a acestei pieţe de către
potenţialii clienţi este principalul impediment în dezvoltarea industriei de asigurări.

52
Inundaţiile apar după o avertizare prealabilă ce poate preceda riscul cu câteva zile chiar. Deoarece
forţele naturii sunt imprevizibile şi greu de controlat, eforturile de control al riscului dau uneori o
falsă senzaţie de siguranţă. Vigilenţa şi profesionalismul pot ajuta la diminuarea pericolelor cauzate de
aceste condiţii vitrege. Totuşi, cele mai semnificative pagube materiale şi umane se produc în urma
seismelor, fenomene tot mai des întâlnite pe teritoriul ţării noastre.
Pentru a trăi şi a evolua, omul trebuie să producă şi să creeze bunuri materiale, folosind unelte şi
astfel acţionează asupra naturii. În acest mod între om şi natură se creează raporturi de
interdependentă, omul neputând trai înafara naturii, chiar dacă acţionează asupra ei, dar în interiorul ei,
de aceea omul se supune condiţiilor naturale, dar în acelaşi timp încearcă şi să adapteze aceste condiţii
nevoilor sale. Fenomenele sau evenimentele naturale pot duce la pierderi materiale, de vieţi omeneşti
sau deteriorarea bunurilor sau vătămarea sănătăţii omului. Aceste pericole pot produce pagube, de
aceea omul trebuie să cunoască efectele acestor pericole, pentru a le putea combate. Natura produce
calamitaţi, printre care enumeram: inundaţiile, incendiile, seismele, uraganele, seceta etc. Aceste
calamitaţi pot provoca distugeri materiale imense, dar şi decese sau îmbolnăviri ale oamenilor,
animalelor şi plantelor(culturile).
Cunoaterea acestor pericole permite omului să ia măsuri preventive, adică de a se asigura sau să ia
măsuri asiguratorii pentru a evita sau limita distugerile provocate de aceste pericote, denumite
catastrofe/calamităţi naturale.

Deficientele legii asigurării obligatorii a locuinţelor

Prin poliţa PAD suma asigurată obligatoriu este stabilită pe eveniment şi în agregat şi nu poate
fi depăşită, în total, indiferent de numărul şi cuantumul daunelor produse pe parcursul valabilităţii
poliţei PAD, astfel, suma asigurată obligatoriu se va consuma cu fiecare daună.
Ideal ar fi ca sumă asigurată obligatoriu - limita maximă de despăgubire pe eveniment şi în agregat
care poate fi acordată de asigurător pentru daunele provocate construcţiei, în funcţie de tipul locuinţei,
în total pe parcursul valabilităţii Poliţei PAD, indiferent de numărul şi cunatumul daunelor produse în
această perioadă, ca urmare a producerii unui risc asigurat, în condiţiile prezentei legi.
Primele de asigurare stabilite sunt insuficiente atât pentru plasarea riscurilor în reasigurare, cât
şi pentru acoperirea unui comision rezonabil datorat asiguratorului autorizat, prima de asigurare ar
trebui stabilită anual în funcţie de cheltuielile de reasigurare implicate, daunele din anii anteriori şi
comisioanele datorate asigurătorilor autorizaţi, primele cuvenite pentru sumele asigurate, denumite în

53
continuare prime obligatorii, ar trebui să fie echivalentul în lei, la cursul Băncii Naţionale a României
valabil la data efectuării plăţi.
Valoarea sumelor asigurate obligatoriu şi a primelor obligatorii se poate face anual. Criteriile
care pot sta la baza modificării se stabilesc prin normele de aplicare a prezenţei legi. Criteriile trebuie
să vizeze cel puţin suprafaţa locuinţei, costurile de înlocuire şi rata inflaţiei, în ceea ce priveşte suma
asigurată obligatoriu şi cel puţin costurile reasigurării, daunele anterioare şi comisionul datorat
asigurătorului autorizat, în ceea ce priveşte valoarea primelor obligatorii.
Conform legii, asiguratorii vor face plata despăgubirilor, PAID decontând ulterior aceste sume, în
condiţiile în care primele de asigurare colectate de asigurători sunt transferate la PAID, dar acest
concept de funcţionare a legii atrage următoarele situaţii neacceptabile din punctul meu de vedere:
• Răspunzători faţă de asiguraţi pentru plata despăgubirii sunt asigurătorii autorizaţi, în condiţiile în
care primele de asigurare sunt transferate către PAID; în mod firesc, obligaţia de despăgubire trebuie
să o aibă asigurătorul, în acest caz PAID, şi nu intermediarii încheierii Poliţei, în acest caz asigurătorii
autorizaţi să emită PAD;
• Asigurătorii autorizaţi sunt puşi în situaţia de a plăti despăgubirile pentru producerea unui risc din
surse proprii (pentru că primele de asigurare încasate, mai puţin comisionul reţinut, sunt transferate
către PAID), grevând astfel nejustificat bugetele societăţilor asigurătoare emitente de Poliţe PAD;
• Mai mult decât atât, conform Legii, pentru plată cu întârziere a despăgubirilor se plătesc penalităţi
de întârziere persoanei păgubite, aceste penalităţi putând fi imputate asigurătorului care a constatat şi
evaluat dăuna.
1 Sunt de acord cu ideea ca orice daune (despăgubiri datorate asiguraţilor şi cheltuieli cu
activitatea de constatare a prejudiciilor datorate asiguraţilor) care depăşesc reţinerea netă a PAID în
cadrul contractului de reasigurare să fie plătite doar după încasarea sumelor din reasigurare.
Cred că despăgubirea ar trebui să se plătească către asigurat direct de către PAID, asigurătorii
autorizaţi să nu aibe nicio obligaţie legată de plată despăgubirii. În cazul unui dezastru, când este
depăşită reţinerea proprie a PAID, despăgubirile să se plătească după primirea sumelor
corespunzătoare din reasigurare.
Introducerea unor franşize atinse obligatorii vor permite degrevarea activităţii asiguratorilor autorizaţi
de daunele mărunte şi neînsemnate. Astfel, se permite să nu se deschidă dosare pentru aceste daune
minore, situaţii în care cel mai probabil cheltuelile cu constatarea daunelor ar putea fi aproape egale cu
despăgubirile .

54
Nivelul comisionului ar trebui să fie stabilit astfel încât acesta să acopere cel puţin toate
costurile de emitere, administrare şi distribuire a poliţelor PAD suportate de asigurătorul autorizat.
Trebuie să existe clar exprimata posibilitatea că nivelul comisionului să fie modificat. Trebuie să
existe posibilitate că nivelul franşizelor să se modifice după aceeaşi procedură ca şi în cazul
modificării sumei asigurate obligatorii şi a primei de asigurare.

Comisionul încasat de asigurătorii autorizaţi să încheie contracte de asigurare obligatorie a


locuinţelor, pentru asigurarea corespunzătoare PAD, se stabileşte prin ordin al preşedintelui C.S.A.,
astfel încât acesta să acopere cel puţin toate costurile de emitere, administrare şi distribuire a poliţelor
PAD, costuri care sunt în sarcina asigurătorului autorizat care emite poliţe PAD.

Societăţile de asigurare care participă la constituirea PAID nu pot şi nici nu trebuie să aibă
obligaţia de a suporta din fonduri proprii acoperirea oricăror diferenţe dintre despăgubirile datorate şi
fondurile existente la PAID.
De asemenea, nu cred că este normal din punct de vedere legal şi nici nu trebuie să fie posibil ca
societăţile de asigurare care participă la constituirea PAID, ca şi acţionari ai acestei societăţi, să fie
obligaţi împotriva voinţei şi interesului lor să participe la o eventuală majorare de capital.
Ţinând cont de scopul acestei legi şi de intenţia de a exista continuitate în ceea ce priveşte existenţa
asigurării obligatorii, consider că, în cazul schimbării proprietarului unei locuinţe, obligaţia încheierii
unei noi asigurări de către noul proprietar trebuie să existe înainte de expirarea poliţei PAD încheiată
de fostul proprietar, noua Poliţă de asigurare fiind emisă în continuarea celei expirate şi nu după
expirarea acesteia.
Conform Legii, atât activitatea de constatare a daunelor cât şi evaluarea acestora se efectuează de către
asigurătorul care a eliberat PAD. În acest caz, trebuie să precizeze expres că şi cheltuielile legate de
evaluarea daunelor sunt suportate de către PAID şi nu doar cele referitoare la constatarea daunei.
De asemenea, consider că, la solicitarea unui asigurător autorizat, PAID ar trebui să aibă
obligaţia de a avansa cheltuielile de constatare şi evaluare a daunelor sau asigurătorul autorizat să aibă
dreptul de a deduce aceste cheltuieli din primele de asigurare încasate în numele PAID.
Reîntregirea sumei asigurate după producerea unei daune este necesară atât în scopul existenţei
continue a acoperirii la suma asigurată obligatorie, cât şi a clarificării problemei consumării sumei
asigurate după fiecare daună.
Neexistând nicio prevedere referitoare la aceste imobile, înseamnă că şi pentru acestea există obligaţia
de asigurare, atât din partea proprietarilor, cât şi din partea PAID., problema este că aceste locuinţe

55
reprezintă un risc deosebit pentru PAID şi pentru asiguratori, astfel, în cazul producerii riscului
asigurat daunele sunt certe.
Legea nu reglementează în mod expres relaţia dintre PAD şi o poliţa de asigurare facultativă care
acoperă unul sau mai multe din riscurile acoperite de PAD în cazul producerii unei daune, respectiv,
faptul că vor exista două poliţe care acoperă aceeaşi daună.
În funcţie de felul în care poliţa facultativă este construită, aceasta ar putea acoperi daunele în
completarea acoperirii oferite de PAD sau ambele poliţe ar putea fi activate simultan.
De asemenea, având în vedere sumele asigurate destul de mici care nu acoperă integral valoarea
unora din locuinţele asigurate, este de presupus că proprietarii acestora vor dori să încheie poliţe de
asigurare facultative în completarea PAD pentru a beneficia de o acoperire completă. Astfel, este
absolut necesar să se stabilească relaţia dintre poliţele PAD şi poliţele facultative.
Pentru gestionarea sistemului este constituit Pool-ul de Asigurare Împotriva Dezastrelor - PAID.
Acesta este constituit ca societate pe acţiuni care va gestiona fondul de risc destinat platii sumelor
asigurate în sistem obligatoriu, în cazul producerii dezastrelor naturale, către societăţile abilitate să
încheie contractele de asigurare obligatorie a locuinţelor, în vederea despăgubirii proprietarilor de
locuinţe. Asiguratorii au mai multe obiecţii la actuala formă a proiectului de lege, de exemplu, exista
riscul ca una dintre firmele participante să dea faliment şi nu este clar ce se va întâmpla cu pool-ul în
acest caz. Apoi se pune problema celor care vor să intre ulterior în această combinaţie. Va fi posibil
după ce acţionarii au fost stabiliţi la înfiinţare?
Poate va fi necesară elaborarea unor norme metodologice prin care trebuie să fie reglementate
criteriile ce trebuie îndeplinite pentru a subscrie în pool-ul de asigurare împotriva dezastrelor,
condiţiile cedării în reasigurare, constituirea rezervelor pentru constatarea daunelor asigurate prin
PAID etc.
Sistemul îi dezavantajează pe cei care sunt asiguraţi, cum ar fi cazul persoanelor care şi-au
cumpărat locuinţele prin credit bancar, care vor trebui să probeze cu acte că sunt asiguraţi. Aşa că
autorităţile le pregătesc noi cozi, timp pierdut pe la ghişee doar pentru a nu plăti de două ori
asigurarea.
Poate fi şi benefic proiectul întrucât statul nu are obligaţia să despăgubească victimele unor
evenimente catastrofale. În plus, ar putea apărea situaţii în care nici măcar statul nu ar dispune de
fonduri suficiente pentru a despăgubi victimele. Este dat exemplul cutremurului din 1977, când statul

56
nu a dat victimelor decât 800.000 de dolari, deşi pagubele au fost de aproximativ două miliarde de
dolari.
În cazul unei astfel de catastrofe naturale, statul urmează să acopere diferenţa., asigurarea locuinţelor
în proporţie de 100% ar fi o estimare mult prea optimistă, însă multe persoane îşi vor asigura casa, mai
ales ca legea prevede sancţiuni pentru cei care se abat de la lege.

În concluzie , în acest moment avem o lege care a fost adoptată de către parlament, avem normele
care au fost eminse de către CSA, avem o societate care va gestiona acest lucru, dar sunt anumite
dificultăţi în implementarea acestei legi cu privire la asigurarea obligatorie a locuinţelor. PAID trebuie
să constituie o bază de date, toate acele informaţii de le nivelul unităţilor teritoriale cu privire la
locuinţele asigurabile .
Asigurarea obligatorie este de fapt o primă de asigurare de 10 euro, respectiv 20 euro în care intra
cutremurul, inundaţiile şi alunecările de teren, dar dacă se vrea să se acopere toate riscurile, pe lângă
asigurarea obligatorie trebuie să existe şi asigurarea facultativă.
Prin această lege a asigurărilor obligatorii de locuinţe se încearcă popularizarea şi
familiarizarea cetăţenilor cu conceptul de asigurarea locuinţei, necesitatea şi importanţa unei poliţe de
asigurări, să fie promovată şi în acelaşi timp înţeleasă.
Existenţa unei asigurări obligatorii va ajuta la conştientizarea riscurilor la care sunt expuşi proprietarii
de case şi credem că aceştia vor observa foarte rapid ca riscurile acoperite prin AOL, respectiv
cutremur, inundaţii şi alunecări de teren, deşi grave, nu sunt unicele şi nici cele mai frecvente care pot
afecta o locuinţă.

57
BIBLIOGRAFIE

1. Legea nr 260/2008 privind asigurarea obligatorie a locuintelor


2. Kotler Philip, Armstrong Gary, Principiile marketingului, Editura Teora, Bucureşti, 2004
3. Tanasescu Paul, Lăzărescu Sorin, Asigurări moderne de bunuri şi persoane, Editura ASE, Bucureşti,
2003
4.Bistriceanu Gh.D,Bercea F, Macovei E, “Lexicon de protectie sociala, asigurari si
reasigurari”,Editura Karat, Bucuresti, 1997
5. Bistriceanu, D, Gheorghe, ‘Sistemul asigurărilor în România’, Editura Economică, Bucureşti, 2002
6. Revista “Amfiteatrul economic”, nr 15, 2005
7. Revista “Informatică economică” nr. 4 (20)/2001
8. www.csa-isc.ro
9. www.wall-street.ro
10. www.asigurari-de-locuinte.ro
11. www.portaldeasigurari.ro
12. www.asigur.com
13. www.asigura.ro
14 .www.1asig.ro
15. www.asigurari.ro
16. www.reoer-grup.ro
17 .www.bursaasigurarilor.ro
18. www.fiar.ro

58
19. www.vreauasigurare.ro
20. www.wikipedia.ro
21. www.9am.ro
22 .www.asigurari-sanatate.ro

59