1.

GENERALITĂŢI PRIVIND ASIGURĂRILE DE BUNURI

1.1. EVOLUŢIA ASIGURĂRILOR DE BUNURI IN ROMÂNIA

În România importanţa asigurărilor de bunuri este în continuă creştere, în

condiţiile în care resursele bugetare ale statului nu vor mai putea face faţă eventualelor
catastrofe ce se vor putea produce. Implicarea statului nu este o soluţie practică şi de
aceea statul încurajează, pe diverse căi participarea pieţei de sigurări la finanţarea acestor
riscuri.
Odată cu apariţia legii 136/1995, a fost abrogată obligativitatea asigurărilor de
locuinţe în România şi drept urmare, cei mai mulţi cetăţeni au renunţat la acest tip de
protecţie.
În prezent, numai 4% din totalul locuinţelor sunt asigurate, deci potenţialul rămas
disponibil pentru contractarea de noi asigurări este foarte mare.
Studii realizate de către specialişti au demonstrat faptul că în cazul unor catastrofe
naturale, pierderile ar fi importante iar sumele pe care populaţia le-ar încasa sub forma
despăgubirilor, semnificative. În această situaţie, adoptarea unei soluţii coordonate de
finanţare a pierderilor în urma catasrofelor, atât din partea statului cât şi din partea
industriei asigurărilor, este de natură să relaxeze presiunea asupra bugetului statului, în
cazul producerii unor astfel de evenimente.
După unii specialişti ar fi oportună revenirea la o forma de asigurare obligatorie a
locuinţelor, obligativitatea asigurării permiţând practicarea unor prime reduse, după
principiul mutualităţii. Apar divergenţe în ceea ce priveşte modul de stabilire al primelor.
În continuare vom studia evoluţia asigurărilor de bunuri în România, în ultima
jumătate de secol.
Incepând din anul 1952 cand a luat fiinţă Administraţia Asigurărilor de Stat,
unitate care a deţinut monopolul în domeniul asigurărilor, s-au practicat asigurări de
bunuri, atât facultative cât şi prin efectul legii. Iniţial prin efectul legii au fost asigurate
numai bunuri aparţinând persoanelor fizice. Cu începere din anul 1955, odată cu crearea
proprietăţii cooperatiste, au fost incluse în asigurare şi uneltele agricole, animalele şi alte
bunuri aparţinând noilor structuri. Astfel până în 1990, în sfera asigurărilor de bunuri prin
efectul legii erau cuprinse :
1) clădiri şi alte construcţii aparţinând cetăţenilor precum şi animalele, proprietatea
acestora, cu încadrarea în restricţii de vârstă şi greutate pentru unele categorii. Până în
anul 1971, odată cu emiterea Decretului 471 privind asigurările de stat, în asigurarea
prin efectul legii au fost cuprinse şi culturile agricole aparţinând cetăţenilor şi având o
suprafaţă mai mare de 10 ari.
2) bunurile aparţinând unităţilor cooperatiste din agricultură precum: clădiri şi
construcţii; motoare, maşini, instalaţii; mijloace de transport; inventar gospodăresc;
materiile prime, materiale, combustibilul; semifabricatele şi produsele finite;
produsele animaliere, agricole şi viticole; culturile agricole, rodul viilor şi animalele
aparţinând acestor unităţi.
Extinderea membrilor comunităţii de risc a permis o bună atomizare a riscurilor
protejate între aceştia şi practicarea unor prime de asigurare mult mai reduse decât cele
practicate în cazul asigurărilor facultative de bunuri.

1
 După cum se poate observa, bunurile aparţinând agenţilor economici cu capital de
stat nu erau cuprinse în asigurare. Dacă un eveniment sau un complex de evenimente
genera pagube, acestea erau acoperite din fonduri departamentale sau pe seama resurselor
bugetului statului, creind tendinţe consumatoriste şi impresia că asigurarea ar fi un dat
gratuit.
Evoluţia economiei după 1991, cu puternice puseuri inflaţioniste a creat un
caracter derizoriu al asigurărilor de bunuri prin efectul legii, pentru că în timp ce nivelul
preţurilor a crescut de câteva sute de ori, primele de asigurare au rămas la aceste
asigurări, nemodificate. Despăgubirea de asigurare fiind şi ea calculată în raport cu
nivelul primelor plătite, în multe cazuri, se situa la un procent foarte mic din valoarea
reală a bunului în momentul producerii evenimentului asigurat. Deci indemnizaţia de
asigurare era totalmente insuficientă pentru repararea prejudiciului înregistrat de către
asigurat la bunul său. De aceea spunem că asigurarea prin efectul legii a bunurilor, după
anul 1991 a căpătat un caracter derizoriu, impunându-se fie renunţarea la ea, fie
reaşezarea ei pe alte principii.
Din aceste motive, începând cu anul 1996, în ţara noastră asigurările de bunuri
prin efectul legii au fost desfiinţate.
Paralel cu asigurările prin efectul legii au funcţionat asigurările contractuale,
având la bază principiul facultativităţii. Acestea constituie şi au constituit o necesitate
obiectivă, fiind complementare asigurărilor prin efectul legii prin indemnizaţia de
asigurare primită şi prin gama riscurilor luate în protecţie de asigurător.
Actualmente, în ţara noastră, se practică o mare varietate de asigurări contractuale
de bunuri, în funcţie de natura acestora, de riscurile la care sunt expuse bunurile, de
natura proprietăţii bunurilor şi de obiectul societăţilor de asigurare. Astfel, conform
criteriilor menţionate, pot fi identificate mai multe forme de asigurare a bunurilor incluse
în obiectul de activitate al unor asigurători cum sunt:
- asigurarea clădirilor, a altor construcţii şi aconţinutului acestora, pentru cazurile de
pagube produse de incendiu şi alte calamităţi;
- asigurarea lucrărilor de construcţii-montaj şi a răspunderii constructorului;
- asigurarea mijloacelor de transport auto;
- asigurarea maşinilor, utilajelor şi instalaţiilor pentru cazurile de avarii accidentale;
- asigurarea bunurilor sau valorilor pentru cazurile de furt prin efracţie sau prin acte de
tâlhărie;
- asigurarea geamurilor şi oglinzilor;
- asigurarea complexă a gospodăriilor persoanelor fizice;
- asigurarea aeronavelor;
- asigurarea maritimă;
- asigurarea de credite si garanţii;
- asigurările agricole.
După unii autori, crearea unor societăţi de asigurare şi spargerea monopolului
statului în domeniul asigurărilor au creat premisele unei reale concurenţe şi implicit, au
dus la apariţia unor produse noi de asigurare 1. Tendinţa care se manifestă în ramura
asigurărilor de bunuri este de ofertă a unor poliţe globale care să ofere protecţie complexă
1
Şeulean Victoria şi colaboratorii, “Asigurări comerciale.Teorie şi practică”,Timişoara, Editura Mirton
2001, Pag.104

2
împotriva riscurilor multiple. Aşa este, de exemplu, poliţa globală care protejează
bunurile transportate în trafic intern şi internaţional, mijloacele de transport auto utilizate
la transportul bunurilor precum şi răspunderea civilă pentru accidente auto cu valabilitate
în afara graniţelor ţării (asigurare de tip Carte Verde )-toate printr-un singur document de
asigurare. Poliţa este oferită de societăţi de asigurare precum ARDAF S.A sau ASIROM
S.A. Tot societatea ARDAF S.A oferă asiguraţilor persoane fizice în cadrul asigurării
complexe a gospodăriilor acestora, o triplă asigurare: de bunuri casnice, de accidente la
domiciliul asiguraţilor şi de răspundere civilă. Recent, în cadrul asigurării complexe,
societatea de asigurări a inclus şi răspunderea pentru clădirile care adăpostesc bunurile
casnice.
In acelaşi context, societatea GENERALA ASIGURĂRI a introdus asigurarea
privind poliţele de furt si tâlhărie pentru locuinţe şi birouri.
Alte societaţi, dimpotrivă, oferă asiguraţilor contracte de asigurare prin care se
protejează un singur risc, caz în care prima de asigurare este procent din prima de bază
pentru asigurarea globală. De exemplu, în cazul asigurării auto-casco se pot face asigurări
casco numai pentru anumite riscuri din cadrul celor oferite prin poliţă. Este cazul în
exclusivitate pentru riscul de furt, care este cotată cu 30% din prima de bază, asigurarea
pentru avarii produse de riscul de incendiu care este cotată cu 20% din prima de bază etc.
Se urmăreşte astfel satisfacerea pretenţiilor şi posibilităţilor unui număr cât mai
mare de consumatori ai produselor de asigurare.
Pe piaţa asigurărilor non-viaţă modificările înregistrate dealungul timpului sunt
mult mai puţin sesizabile. Fără a generaliza trebuie remarcată o anumită stare de
insuficienţă în rândul multora dintre operatorii pe acest segment de piaţa. Lipseşte
agresivitatea promovării propriei oferte şi mărci altfel decât prin asocierea lor cu
propuneri de participare la jocuri loteristice.
Perspectivele pieţei asigurărilor non-viaţă nu par să se modifice decisiv, măcar pe
termen scurt. Atâta timp cât comoditatea, inerţia conducerii afacerilor, vor rezuma
eforturile asigurătorilor la cheltuirea unui buget de publicitate şi protocol în vederea
atragerii de noi potenţiali clienţi pentru asigurările obligatorii, piaţa nu are cum să
evolueze.
Dacă ne referim la veniturile obţinute de operatorii în domeniu, trebuie să
presupunem că ele nu se rezumă la încasările obţinute din primele corespunzătoare
activităţii de asigurări directe. La nivel global al pieţei acestea reprezintă 69% din total
veniturilor obţinute de asigurători. Circa 7% sunt recuperările, regresele şi comisioanele
obţinute de companii în urma derulării activităţii de reasigurare, restul reprezentând
venituri din investiţii. Constatăm o creştere în termeni reali (în anul 2000 comparativ cu
cel anterior) a veniturilor totale ale asigurătorilor înregistrate la nivel global al pieţei. Ea
s-a realizat în mare măsura, ca urmare a majorării nivelului de încasări obţinute din
activitatea de asigurare-reasigurare, cea care a înregistrat un plus de 15 procente.
Decanii de vârstă ai pieţei locale, ASIROM şi ASTRA au consemnat scăderi
semnificative practicate la toate posturile de venituri exprimate în echivalent USD.
Despre ASTRA se spune că declanşatorul crizei e un management defectuos, iar în cazul
ASIROM se spune că se menţine doar pe linia de plutire, pierzând progresiv la toate
capitolele, e adevarat însă nu şi poziţia de lider.

3
 Chiar dacă este al treilea an consecutiv când asigurările non-viaţă şi-au diminuat
ponderea în formarea încasărilor din prime, continuă să furnizeze totuşi cea mai mare
parte din volumul afacerilor asigurătorilor din România, 83.2 % în 2000, faţă de 93.8% în
1997. Această ramură a asigurărilor a realizat la nivelul anului 2000 venituri de peste 266
milioane USD.
Actorii principali însa au rămas aceiaşi ASIROM, OMNIASIG, Alianz-Ţiriac şi
ARDAF, reuşind să ocupe împreună 67% din piaţa, însă tendinţa consemnată indică o
diminuare a afacerilor acestor companii.
Dacă însă ASTRA a pierdut teren, mai ales în anul 1999, în cazul ASIROM anul
financiar 2000 a fost al 4-lea an cosecutiv în care asigurătorul nr. 1 din România şi-a
diminuat ponderea pe piaţa. În perioada 1997-2000 aceasta societate a cedat peste 18
procente din piaţa asigurarilor non–viaţă. Beneficiarii au fost nu numai OMNIASIG şi
Allianz-Ţiriac dar şi alte companii2.
Cu toate acestea piaţa asigurărilor non-life, a fost şi ramâne una dependentă de
clasa auto (formată din asigurările de tip CASCO, respectiv cele de răspundere civilă
pentru pagube produse terţilor din accidente de autovehicule). An de an, aproximativ
jumătate din veniturile realizate de operatorii pe acest segment de piaţă acoperă riscuri
legate de aceste categorii de contracte. Dominaţia asigurărilor CASCO şi de răspundere
civilă auto asupra portofoliilor companiilor de asigurări non-viaţă va continua şi în
următorul interval cel puţin câţiva ani.
Dacă ne referim acum la asigurarea creditelor, încasările din prime ale
asigurătorilor legate de activitatea de creditare a băncilor se datorează, în principal
poliţelor ce garantează riscul de neplată a ratelor de credit şi a dobânzilor aferente,
respectiv asigurărilor de bunuri aduse în garanţia creditelor. Băncile în general agrează un
număr restâns de societăţi de asigurare cu care colaborează în vederea acoperirii riscurilor
de creditare. Banc Post enumeră alături de Allianz-Ţiriac, Garanta, Asirom, Astra, Ardaf
în timp ce banca Transilvania lucrează în principal cu SAR Transilvania, Asiban, Astra şi
Asirom.
Întradevăr dincolo de rotunjirea cifrei de afaceri a asigurătorilor activitatea de
asigurări legată de operaţiunile de creditare derulate de bănci ar putea induce situaţii de
criză în rândul celor dintâi.
În ceea ce priveşte asigurările agricole, subiectul poate fi abordat continuând firul
evaluării relaţiei societăţii de asigurări–instituţii bancare, pentru că, în fond, în toată
lumea agricultura lucrează pe credite a căror garanţii trebuie asigurate. Atâta timp cât în
România a funcţionat mecanismul creditării subvenţionate a agriculturii şi în România
situaţia de cuprindere în asigurare, arată cifre decente.

2
Lumea asigurărilor-aprilie 2001, supliment al revistei Piaţa financiară, pag, 12, 13

4
 Pe piaţa asigurărilor non-viaţă, piaţa este încă dominată de societăţi desprinse din
fostul ADAS:

1 Asigurări de răspundere civilă: Asigurări de bunuri şi clădiri:

1 ASIROM 1 ASIT
2 OMNIASIG 2 ASIROM
3 ASIT 3 OMNIASIG
4 ARDAF 4 GENERALA
5 ASIBAN

7%
11% 1
35% 2
15% 3
4
5
32%

3 Alte companii

5 Asigurări auto: 4 Asigurări CASCO:

1 ASIROM 1 ASIROM
2 ASTRA 2 ASTRA
3 ARDAF 3 ASIT
4 ARDAF
5 OMNIASIG

Fig. 1.1

5
 1.2. LOCUL ASIROM PE PIAŢA ASIGURĂRILOR DE BUNURI

1.2.1. SCURT ISTORIC

Începând cu desfiinţarea Administraţiei Asigurărilor de Stat la 31 decembrie

1990 şi odata cu promulgarea legii nr.47/1990 privind constituirea, organizarea şi
funcţionarea societaţilor comerciale din domeniul asigurărilor, au fost create premisele
demonopolizarii şi încetării controlului bugetar al statului asupra fondurilor de asigurare.
Portofoliul de asigurări şi patrimoniul ADAS-ului au fost preluate de primele trei
societaţi de asigurare pe acţiuni nou constituite, cu capital integral de stat, Asigurarea
Romaneasca S.A.(ASIROM S.A.), ASTRA S.A. şi CAROM S.A.
Societatea Asigurarea Românească S.A.(ASIROM S.A.) s-a constituit în reţeaua
organizatorică a fostului ADAS, cu sediul central în Bucureşti, gestionând cea mai întinsă
reţea de de filiale şi agentii de asigurări din Romania (105 filiale şi 126 agenţii).
ASIROM are de asemenea numeroase reprezentanţe peste hotare şi colaborează cu cele
mai importante societăţi de profil din lume fiind moştenitoarea acordurilor internaţionale
semnate de ADAS de-a lungul timpului.
Asigurarea Românească S.A. a început activitatea cu un capital social subscris şi
vărsat integral de stat în sumă de trei miliarde lei, precum şi preluînd de la ADAS
activele aferente asigurărilor facultative de viaţă, în sumă de 6100 milioane lei, cele
aferente asigurărilor obligatorii, asigurărilor facultative de autoturisme şi a altor asigurări
în sumă de 1000 milioane lei şi în limitele acestora, pasivele corespunzătoare precum şi
bunurile imobile aparţinând ADAS, incluse în capital.
Societatea ASIROM S.A. a fost înfiinţata la data de 1 ianuarie 1991, fiind cea mai
mare societate de asigurare-reasigurare din România, obţinând rezultate financiare
îmbunătăţite an de an. Prin personalul său specializat, care îşi desfăşoară activitatea în
peste 225 reprezentanţe teritoriale, ASIROM a reuşit să-şi menţină permanent soliditatea
şi stabilitatea financiară, pe o piaţă în care activează peste 60 societăţi de asigurare şi
reasigurare.
Răspunderea preluată pentru milioanele de contracte de asigurare încheiate, îşi
găseşte o acoperire suplimentară în acordurile de reasigurare perfectate de ASIROM cu
societăţi străine de primă mărime în domeniul resigurărilor. Liderul acestor acorduri de
reasigurare este SWISS RE Elveţia, alături de care au preluat în reasigurare parte din
răspundere, următorii reasigurători: ERC FRANCONA-Germania, GERLING-Germania,
COLOGNE RE –Germania, SOREMA-Franţa, Sindicatele LLOYD’S etc.
Datele publicate în revista Capital din 23.08.2001 demonstrează ca ASIROM
ocupă în continuare poziţia de lider în topul societăţilor de asigurare din România.
Pentru exemplificare vom prezenta topul primelor 10 societăţi de asigurare
alcătuit de O.S.A.A.R după primele brute încasate în 2000(tabel nr.1)

6
 Tabelul nr.1
Topul primelor zece societăţi de asigurare

Societate Nr.Crt Prime brute încasate

Mld lei
ASIROM 1 738,97
OMNIASIG 2 700
ASIT(Allianz –Ţiriac) 3 682,69
NEDERLANDEN 4 601,63
ASTRA 5 504,90
ARDAF 6 359,57
GRUP AS 7 225,44
UNITA 8 210,22
ASIBAN 9 187,80
GENERALI 10 176,28

Notă: Datele sunt preluate din Raportul anual al S.C. ASIROM S.A., pe anul 2001

Societatea ASIROM S.A. se adresează tuturor segmentelor populaţiei şi oricărui

domeniu de activitate din economie(industrie, agricultură, comerţ, transporturi,
construcţii, montaj etc.) prin cele 75 forme facultative specifice de asigurare practicate.

1.2.2. DATE REFERITOARE LA ACTIVITATEA ASIROM

Conform Bilanţului contabil şi Contului de profit şi pierdere care reflectă situaţia

patrimoniala şi rezultatele financiare obţinute în 2000 şi care au fost întocmite de
societatea Asigurarea Româneasca-ASIROM S.A. cu respectarea standardelor şi
procedurilor specifice, prevăzute de reglementările în vigoare, rezultă că:
 Activitatea societăţii s-a desfăşurat pe baza bugetului de venituri şi cheltuieli în
condiţii de echilibru financiar;
 În activul bilanţier se remarcă volumul ridicat al lichidităţilor (58,9% din totalul
activului), plasat în conturi de depozit şi titluri de stat, constituind baza de susţinere a
riscurilor asumate prin politele de asigurare;
 Capitalul social, primele legale, rezervele tehnice şi alte fonduri proprii reprezintă
96% din pasivele bilanţului, iar obligaţiile de plată între furnizori şi creditori sunt în
proporţie de 4%.
Profitul brut a rezultat ca diferenţă între veniturile realizate şi cheltuielile efectuate,
înregistrate în conturi distincte în contabilitate. Profitul net a rezultat după prelevarea
rezervelor legale şi evidenţierea impozitului pe profit, calculat potrivit reglementărilor
legale în vigoare.
Societatea comerciala Asigurarea Romanească ASIROM S.A., a încheiat
activitatea fără datorii restante către bugetul statului, fondurile speciale, furnizori şi
creditori.

7
 Câteva date semnificative privind bilanţul pe anul 2000 sunt relevate în tabelul
nr. 2
Tabel nr. 2
Date de bilanţ

Elemente patrimoniale Sume Elemente patrimoniale Sume

ACTIV PASIV
1 Disponibilitati bancare 1557241.9 1 Capital 29177.9
2 Active imobilizate 1028802.4 2 Rezerve legale de capital 227029.4
3 Debitori 32095.4 3 Alte rezerve 6019.1
4 Alte active 44833.4 4 Rezerve de prime pentru 1110457.0
asigurări de viaţă
5 Rezerve de prime şi daune 353557.0
pentru asigurări non-viaţă
6 Datorii 196068.1
7 Alte pasive 740664.6

TOTAL ACTIV 2662973.1 TOTAL PASIV 2662973.1

Notă: Sursa acestor informaţii, este Raportul anual al S.C. ASIROM S.A.
De asemenea, informaţii importante pot fi culese din Contul de profit şi pierdere(pentru
exemplificare avem tabel nr. 3 ).

Tabel nr.3
Contul de profit şi pierdere
Venituri milioane lei

1 Venituri din primele de asigurare 1901153.5

2 Venituri din reasigurare 1735.6
3 Venituri financiare şi alte venituri 678885.0
TOTAL VENITURI 2581774.1

Cheltuieli
1 Despagubiri şi sume asigurate plătite 821530.3
2 Cheltuieli cu operaţiuni de reasigurare 49033.6
3 Rezerve tehnice de prime şi daune 913.379.2
4 Alte rezerve 636491.0
TOTAL CHELTUIELI 2420434.1
Profit brut 161340.0

8
9
 1.3. CADRUL JURIDIC ŞI INSTITUŢIONAL AL ASIGURĂRILOR

Principala lege la care vom face referire este Legea nr. 32 din 3 aprilie 2000
privind societăţile de asigurare şi supravegherea asigurărilor, publicată în Monitorul
oficial nr. 148 din 10 aprilie 2000.
Legea are 9 capitole, şi anume:
Capitolul 1 Obiectul legii, înţelesul umor termeni şi categorii de asigurare
Capitolul 2 Comisia de Supraveghere a Asigurărilor
Capitolul 3 Autorizarea asigurătorilor
Capitolul 4 Activitatea asigurătorilor
Capitolul 5 Activitatea de asigurare de viaţă
Capitolul 6 Redresarea, reorganizarea şi lichidarea asigurătorilor
Capitolul 7 Intermediarii în asigurări
Capitolul 8 Răspunderi şi sancţiuni
Capitolul 9 Dispoziţii tranzitorii şi finale
Legea relementează următoarele:
 organizarea şi funcţionarea societăţilor comerciale de asigurare, de asigurare-
reasigurare, respectiv reasigurători, precum şi a intermediarilor în asigurări;
 organizarea şi funcţionarea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor;
 supravegherea asigurătorilor şi reasigurătorilor care desfăşoară activitatea în sau din
România;
 supravegherea activităţii intermediarilor în asigurări şi reasigurări, precum şi a altor
activităţi în legatură cu aceasta.
Prin adoptarea acestei legi se urmăreşte crearea unui cadru pentru supravegherea
solvabilităţii asigurătorilor şi stabilirea unor standarde recunoscute pe plan internaţional.
Proiectul acestei legi a fost elaborat de către Oficiul de supraveghere a activităţii
de asigurare şi reasigurare cu sprijinul Fondului Britanic de Know-How. Legea a fost
adopată de Parlamentul României.
Pentru supravegherea respectării dispoziţiilor legii, se înfiinţează Comisia de
Supraveghere a Asigurărilor, autoritate administrativă având următoarele atribuţii:
elaborarea sau avizarea proiectelor de acte normative, care privesc domeniul asigurărilor
sau care au implicaţii asupra acestui domeniu precum şi avizarea actelor administrative
individuale, dacă au legătură cu activitatea de sigurări; supravegherea situaţiei financiare
a asigurărilor, în vederea protejării intereselor asiguraţior sau a potenţialilor asiguraţi, în
care scop poate dispune efectuarea de controale asupra activităţii asigurătorilor sau
brokerilor de asigurare; luarea măsurilor necesare pentru ca activitatea de asigurare să fie
gestionată cu respectarea normelor prudenţiale specifice; participarea, ca membru, la
asociaţiile internaţionale ale atuorităţilor de supraveghere în asigurări şi reprezentarea
României la conferinţe şi întâlniri internaţionale referitoare la supravegherea în asigurări;
aprobarea acţionarilor semnificativi şi a persoanelor semnificative ale asigurătorului, în
conformitate cu criteriile stabilite prin norme; aprobarea divizării sau fuzionării anui
asigurător înregistrat in România; aprobarea transferului de portofoliu; îndeplinirea altor
atribuţii prevăzute de lege; poate solicita prezentarea de informaţii şi documente
referitore la activitatea de asigurare, atât de la sigurători cât şi de la orice altă persoană
care are legătură cu activitatea acestora; participă la elaborarea planului de conturi, a

10
normelor şi regulamentelor contabile, după consultarea cu asociaţiile profesionale ale
operatorilor din asigurări.
Comisia de Supraveghere Asigurărilor este obligată să prezinte Parlamentul în
termen de 6 luni de la expirarea ficărui exerciţiu financiar, un raport asupra pieţei
asigurărilor din România, precum şi o informare privind activităţile desfăşurate, urmând
sa editeze şi să publice un raport informativ anual asupra pieţei de asigurări, instituţiilor
şi organismelor acesteia.
Legea cuprinde şi o secţiune care se referă la obligaţiile asigurătorilor autorizaţi,
pe care aceştia trebuie să le îndeplinească pentru o gestionare prudentă a activităţii lor,
astfel încât să poată fi monotorizaţi în mod adecvat de către autoritaea de supraveghere.
Astfel fiecare asigurător tebuie: să menţină un anumit capital social şi o marjă de
solvabilitate; să-şi conducă activitatea pe baze prudenţiale şi competente; să prezinte
periodic rapoarte asupra activităţii desfăşurate; să gestioneze separat fondul de asigurări
de viaţa; să constituie şi să menţină rezerve tehnice, etc.
Pentru ca un asigurător să poată fi înmatriculat la Registrul Comerţului, trebuie să
deţină autorizaţia de constituire emisă de Comisia de Supaveghere a Asigurărilor.
Cererile pentru autorizarea constituirii şi pentru autorizarea de funcţionare vor fi
adresate Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, care va verifica dacă sunt îndeplinite
următoarele condiţii: societatea va dispune de marja de solvabilitate legală, fapt ce rezultă
din studiul de fezabilitate; capitalul social vărsat sau fondul de rezervă liber vărsat este în
conformitate cu prevederile legale; societatea prezintă un program de reasigurare
corespunzător, sau dovedeşte că nu este necesar să se apeleze la un astfel de plan de
reasigurare; societatea prezintă calcule actuariale pentru activitatea de asigurări de viaţă;
numele societăţii nu induce în eroare publicul; societate va desfăşura numai activităţi în
legătură cu activitatea de asigurare; în cazul unui asigurător străin, dacă face dovada că,
în ţara în care este înregistrat, s-a constituit legal şi desfăşoară o activitate de asigurare,
similară cu cea pentru care solicită autorizarea în România, de cel puţin cinci ani.
Făcând o comparaţie cu legea 47/1991, cerinţele prevăzute în actuala lege pentru
obţinerea autorizaţiei sunt mai dificile şi mai numeroase. În acelaşi timp, spre deosebire
de legea 47/1991 care nu prevede un termen de eliberare autorizaţiei de funcţionare de
către O.S.A.A.R. în actuala lege se dispune: ”Comisia de Supraveghere a Asigurărilor în
termen de cel mult 4 luni de la înregistrarea cererii de autorizare, va decide asupra
autorizării de constituire sau respingerii cererii de autorizare”
Împotriva respingerii cererii de autorizare, solicitantul poate face plângere la
Curtea de Apel, în termen de 30 zile de la comunicarea deciziei.
O altă modificare importantă adusă legii nr.47/1991, este aceea că ulterior
eliberării autorizaţiei de constituire a societăţii, este necesară o nouă autorizaţie de
funcţionare a societăţii, pentru ca societatea să-şi exercita efectiv activitatea. În urma
eliberării autorizaţiei de constituire a societăţii, aceasta trebuie înregistrată la Registrul
Comerţului, potrivit legii societăţilor comerciale şi a legii privind Registrul Comerţului.
În termen de 6 luni de la data eliberării autorizaţiei de constituire, solicitantul va
depune la Comisia de Supraveghere documentele care atestă înmatricularea legală a
societăţii, urmând ca dupa 60 de zile de la dat primirii documentelor, comisia să decidă
asupra eliberării autorizaţiei de funcţionare. Dacă studiul de fezabilitate iniţial a fost
modificat, comisia va proceda la analiza acestuia încă odată, putând ca în urma

11
verficărilor efectuate, să revoce autorizaţia de constituire. Dacă toate condiţiile sunt
îndeplinite, autorizaţia de funcţionare fiind eliberată asigurătorului, acesta îşi va putea
începe activitatea. Pentru eliberarea autorizaţiei de constituire şi funcţionare a societăţii,
solicitantul trebuie să achite anumite taxe la Comisia de Supraveghere a Asigurărilor. În
urma eliberării autorizaţiilor de către Comisia de Supravegfhere, asigurătorul îşi începe
efectiv activitatea, fiind obligat să respecte anumite norme prudenţiale.
În ceea ce priveşte asigurările facultative, asigurătorul trebuie să elaboreze:
propriile condiţii de asigurare cu respectarea prevederilor legale referitoare la contractul
de asigurare; propriile clauze de asigurare care pot modifica condiţiile de asigurare în
funcţie de opţiunea proprie sau cea a asiguratului; propriile criterii de stabilire a primelor
de asigurare; propriile reglementări şi instrucţiuni de constatare şi lichidare a daunelor în
strictă concordanţă cu prevederile din condiţiile şi clauzele de asigurare; reglementări
interne privind constituirea şi menţinerea rezervelor tehnice în funcţie de propriul sistem
de evidenţă operativă, cu respectarea normelor impuse de Comisia de supraveghere a
Asigurărilor.
Asigurătorul are obligaţia să conducă evidenţa contabilă şi operativă care să
permită întocmirea rapoartelor cerute de Comisia de supraveghere a asigurărilor şi
analiza rezultatelor tehnice pe clase de asigurări, în scopul de a stabili dacă activitatea sa
în ansamblu este rentabilă şi de asemenea trebuie să supravegheze activitatea unităţilor
din subordine şi a agenţilor săi astfel încât să nu fie periclitată activitatea de asigurare
desfăşurată de asigurător.
De asemenea în lege se prevede că asigurătorul care exercită o activitate de
asigurări genereale are obligaţia să constituie şi să menţină următoarele rezerve tehnice:
a) rezerva de prime: se calculează lunar, prin însumarea cotelor părţi din primele nete
subscrise, aferente perioadelor neexpirate ale contractelor de asigurare, astfel încât
diferenţa dintre volumul primelor nete subscrise şi această rezervă, să reflecte primele
nete alocate părţii din riscurile expirate la data calculării;
b) rezerva de daune: se creează şi se calculează lunar în baza estimărilor pentru avizările
de daună primite de asigurător, astfel încât fondul creat să fie suficient penru
acoperirea plăţii acestor daune;
c) rezerva de daune neavizate: se crează şi se ajustează cel puţin la încheierea
exerciţiului financiar, dacă reglementările interne ale asigurătorului nu prevăd altfel,
în baza estimărilor acestuia, a datelor statistice sau a calculelor actuariale pentru
daune întâmplate dar neavizate;
d) rezerva de catastrofă: se creează prin aplicarea lunară a unui procent de minimum 5%
asupra volumului de prime brute subscrise aferente contractelor care acoperă riscuri
catastrofale, până când fondul de rezervă atinge cel puţin nivelul reţinerii proprii sau
10% din acumularea răspunderilor asumate prin contractele ce acoperă riscuri
catastrofale; această rezervă este destinaă acoperirii despăgubirilor aferente daunelor
de natură catastrofală;
e) rezerva pentru riscuri neexpirate: se calculează pe baza estimării daunelor ce vor
apărea după închiderea exerciţiului financiar, aferente contractelor de asigurare la
acea dată, în măsura în care valoarea estimată a acestora depăşeşte suma dintre
rezerva de prime şi primele care urmează a se încasa de la aceste contracte;

12
f) rezerva de egalizare: se crează în anii cu rezultate tehnice favorabile pentru
constituirea surselor de acoperire a daunelor în anii în care rezultatele tehnice vor fi
nefavorabile.
Sumele transferate rezervelor tehnice, constituite şi menţinute în condiţiile legii,
reprezintă obligaţii ale asigurătorului şi se deduc din din veniturile acestuia pentru
determinarea profitului. În cazul în care contractul de asigurare prevede încasarea
primelor şi plata despăgubirilor ţn valută, rezervele tehnice aferente se pot constituii şi în
valută.
O altă problemă care nu a fost abordată în Legea nr. 47/1991 este cea a acţiunilor
emise de societatea de asigurări. Astfel acţiunile nu pot fi decât nominative, orice formă
de a sociere prin care proprietatea acţiunilor este ascunsă comisiei de Supraveghere a
Asigurărilor fiind lovită de nulitate. Scopul acestei dispoziţii este acela de a asigura o mai
mare transparenţă în ceea ce priveşte acţionarii societăţii.
Legea cuprinde şi prevederi referitoare la activitatea de asigurări de viaţă, aceste
dispoziţii completându-se cu dispoziţiile Legii nr.136/1995.
Asigurătorul care exercită o activitate de asigurări de viaţă este obligat: să ţină
conturi distincte pentru asigurările de viaţă; să înregistreze toate veniturile şi cheltuielile
aferente asigurărilor de viaţă în conturi separate, care să constituie şi să aparţină unui
fond de asigurare distinct(fondul asigurărilor de viaţă); să asigure conducerea
contabilităţii fondului asigurărilor de viaţă pentru identificarea operativă a activelor şi
obligaţiilor aferente acestuia.
Asigurătorul care desfăşoară activitate de asigurare de viaţă trebuie să calculeze
obligaţiile aferente fondului asigurărilor de viaţă şi ale rezervelor matematice aferente,
examinând dacă există o concordanţă între fondul asigurărilor de viaţă şi activele
aferente. În urma efectuării acestor analize, asigurătorul trebuie să redacteze un raport
asupra asigurărilor de viaţă.
În capitolul VII din noua lege este reglementată activitatea pe care o desfăşoară
“intermediarii în asigurări”, adică agenţii de asigurare şi brokerii de asigurare. Societăţile
de asigurare sunt obligate să desfăşoare activităţi de asigurare doar prin brokeri autorizaţi
de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor.
În ceea ce priveşte persoanele fizice, acestea îşi pot desfăşura activitatea ca agenţi
de asigurare doar dacă deţin o autorizaţie valabilă scrisă, din partea unui asigurător,
numită “contract de agent”. În baza acestei autorizaţii, agenţii de asigurare pot acţiona în
numele societăţii de asigurare. Agenţii de asigurare –persoane fizice-au dreptul să se
înregistreze la Camera de muncă în raza căreia domiciliază, pentru a li se cacula
vechimea în muncă şi pentru a achita taxele necesare în vederea constituirii fondurilor de
pensii şi de asigurări speciale. În cazul în care un asigurat încheie un contract de asigurare
printr-un agent, atunci societatea de asigurare, în numele căreia a acţionat agentul, este
răspunzătoare faţă de asigurat penru toate actele s-au omisiunile agentului de asigurare.
Referitor la brokerii de asigurare, aceştia au dreptul să-şi desfăşoară activitatea în
baza unei autorizaţii de funcţionare din partea Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor,
care va fi eliberată numai in cazul în care au fost îndeplinite următoarele cerinţe: să fie o
persoană juridică; să aibe un capital social varsat în formă bănească, a cărui valoare nu
poate să fie mai mică decăt 150 milioane lei; această valoare va fi atualizată prin norme
de către Comisia de Supraveghere a Asigurărilor; să aibe în vigoare un contract de

13
asigurare de răspundere civilă profesională, în concordanţă cu cu cerinţele prevăzute în
norme; să aibe ca obiect de activitate brokerajul în asigurări şi activităţi conexe.
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor este îndreptăţită să refuze eliberarea
autorizaţiei de funcţionare, sau poatre retrage autorizaţia de funcionare dacă nu se
respectă anumite situaţii bine stabilite iar pe durata valabilităţii autorizaţiei, brokerii de
asigurare sunt obligaţi să achite o taxă de funcţionare, stabilită anual de Comisie de
maximum 0,3% din comisioanele încasate în perioada pentru care sunt datorate.
Spre deosebire de legea 47/1991, în proiectul de lege sunt prevăzute dispoziţii
referitoare la redresarea şi reorganizarea reasigurătorilor .
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor, în cazul în care constată că asigurătorul,
prin activitatea desfaşurată, pune în pericol onorarea obligaţiilor asumate faţă de
asiguraţi, va solicita Consiliului de administraţie al asigurătorului să întocmească şi să
aplice un plan de redresare financiară. Dacă măsurile prevăzute în planul de redresare
finnanciară nu au dat rezultate, Comisia de Supraveghere a Asigurărilor poate în scopul
prevenirii insolvabilităţii unui asigurător, să solicite Curţii de Apel din Bucureşti numirea
unui Administrator special. Toate atribuţiile legale ale persoanelor semnificative ale
asigurătorului vor fi transferate administratorului special pe durata numirii sale. Pe
aceiaşi durată se suspendă dreptul de vot în privinţa numirii şi revocării administratorilor
şi dreptul la dividende al acţionarilor, activitatea Consiliului de administraţie şi a
cenzorilor precum şi dreptul la remuneraţie al Consiliului de Administraţie şi cenzorilor.
În ceea ce priveşte lichidarea unui asigurător, decizia aparţine instanţei
judecătoreşti, decizie luată în baza legislaţiei cu privire la faliment, sau în urma sesizării
de către Comiosia de Supraveghere a Asigurărilor.
În ultimul capitol al proiectului de lege sunt cuprinse dispoziţii referitoare la
impozite şi taxe. Astfel, sunt scutite de impozite şi taxe: primele de asigurare şi
reasigurare precum şi comisioanele aferente acestora; despăgubirile, sumele asigurate şi
orice alte drepturi ce se acordă asiguraţilor, beneficiarilor sau unor terţe persoane
păgubite, din asigurările de orice fel; trasnsferurile de valori ale plasamentelor şi
transferurile de portofolii de asigurări intervenite între asigurători, din parimoniul
societăţii cedente în patrimoniul celei cesionare; contribuţiile plătite de asigurători şi
brokerii de asigurare la uniuni profesionale de profil.
Un rol foarte important l-a avut deblocarea procesului de reglementare a pieţei
asigurărilor din România. Cu toate acestea în cazul Legii nr. 32, la decizia de numire a
membrilor Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor, Parlamentul României a consumat
nepermis de mult timp. Cu toate acestea ne putem declara mulţumiţi dacă avem în vedere
că prin desemnarea directorului general al fostului Oficiu de supraveghere a activităţii de
asigurare în funcţia de preşedinte al noii autorităţi de control în domeniu, a fost asigurată
continuitatea actului de reglementere şi control al pieţei.
Legea nr.32 stabileşte doar principial scheletul construcţiei legislativ normative ce
urmează să fie realizat, iar termenele sunt drastice. În plus, însuşi noul statut deţinut de de
Comisia de Supraveghere a Asigurărilor conferă responsabilităţi imense membrilor
consiliului. Este de asemenea cunoscut dezacordul reprezentanţilor finanţelor publice în
legătură cu aplicarea prevederior articolului privind deductibilitatea fiscală a primelor de
asigurare

14
 2. CONTRACTUL DE ASIGURARE

2.1. TRASĂTURI.COSECINŢE.

Contractul de asigurare este acel contract prin care asiguratul se obligă să

plătească o primă asigurătorului, iar acesta se obligă ca la producerea unui anume risc să
plătească asiguratului sau beneficiarului despăgubirea sau suma asigurată, în limitele şi la
termenele stabilite.
Principalele caractere juridice ale contractului de asigurare sunt:
 caracter consensual
 caracter sinalagmatic
 caracter aleatoriu
 caracter succesiv
 caracter de adeziune
 caracter oneros
 caracter unic
Caracterul consensual al contractului de asigurare este relevat de faptul că acesta
se încheie numai prin consimţământul părţilor. Condiţia existenţei sale în formă scrisă
trebuie îndeplinită pentru a putea proba drepturile şi obligaţiile ce decurg din contractul
de asigurare.
Orice modificare a conţinutului contractului va fi de aasemenea dovedită prin
înscrisuri sub forma actelor adiţionale la contractul iniţial, nici asiguratului, nici
asigurătorului nefiindu-le permisă proba cu martori. Dovada încheierii contractului şi
existenţa implicită a lui se poate face prin poliţa sau certificatul de asigurare, prin
înscrisuri prin care se manifestă voinţa asigurătorului de a încheia contractul de asigurare.
Caracterul sinalagmatic este determinat de faptul că părţile contractante îşi asumă
reciproc anumite obligaţii. În principal asiguratul se obligă să facă declaraţii exacte şi
să-şi achite primele iar asigurătorul se obligă să plătească indemnizaţia cuvenită, după
producerea evenimentului asigurat.
Caracterul aleatoriu este determinat de faptul că părţile contractante nu cunosc, în
momentul încheierii contractului, efectele acestuia respectiv benificiile sau pierderile ce
vor rezulta din acest contract. Obligaţiile asiguratului şi ale asigurătorului depind de un
eveniment viitor şi incert. Astfel dacă se încheie un contract de asigurări de bunuri,
asigurătorul are obligaţia de a plăti despăgubirea numai în cazul producerii unei daune a
cărei cauze reprezintâ un risc asigurat. Dacă riscul se produce, iar valoarea despăgubirii
depăşeşte valoarea primelor plătite de asigurat, acesta obţine un beneficiu în urma
asigurării. Dacă riscul nu se produce, atunci beneficiul este de partea asigurătorului,
acesta păstrînd primele de asigurare aferente.
Caracterul succesiv se referă la faptul că prestaţiile prevăzute sunt eşalonate în
timp. Astfel asiguratul are obligaţia de a plăti prima în cuantumul şi la termenele stabilite,
iar asigurătorul se obligă, ca în baza primei încasate să acorde protecţie continuă
asiguratului contra riscurilor preluate prin răspundere, pe toată perioada de valabilitate a
contractului.

15
 Executarea succesivă a contractului de asigurare determină anumite consecinţe ale
acestuia şi anume:
- partea care şi-a îndeplinit obligaţiile are dreptul la prestaţii până la desfiinţarea
contractului;
- neîndeplinirea de către asigurat a obligaţiilor sale nu produce efecte decât pentru
viitor şi ca urmare, primele plătite pentru perioada anterioară rezilierii contractului nu
se restituie asiguratului;
- regulile rezolutorii nu sunt aplicabile contractului;
- dispariţia obiectului asigurat prin efectul altui eveniment decât cel în vederea căruia s-
a încheiat asigurarea, implică rezilierea de drept a contractului.
Caracterul oneros arată că fiecare parte contractantă, în schimbul prestaţiei pe care
şi-o asumă, urmăreşte obţinerea unui avantaj din partea celeilalte părţi. Astfel, în
schimbul primei plătite, asiguratul urmăreşte să obţină de la asigurător o protecţie
materializată în indemnizaţia de asigurare care îi va fi plătită la ivirea evenimentului
asigurat. Chiar dacă beneficiar de asigurare este o altă persoană desemnată de asigurat,
faptul în sine nu schimbă caracterul oneros al contractului de asigurare. În ceea ce
priveşte pe asigurător, caracterul oneros al contractului de asigurare ramâne valabil, chiar
dacă evenimentul asigurat nu se produce la asigurat în perioada de valabilitate a
contractului. În fond, prima încasată este nu un beneficiu gratuit ci o contraprestaţie
corespunzătoare riscului asigurat. În plus, dacă evenimentul asigurat se produce,
indemnizaţia de asigurare poate depăşi cu mult în cuantum valoarea primei de asigurare
încasate de le asigurat.
Caracterul de adeziune se referă la faptul că asigurătorul este acela care
formalizează contractul cu clauzele sale iar asiguratul aderă la el. La contractele de
asigurare de bunuri însă, de valoare mare şi unde se asigură un complex de riscuri,
asigurătorul poate totuşi întocmi un proiect de contract are cărui clauze apoi să fie
negociate cu asiguratul.
În fine contractul de asigurare este un contract unic în raport cu perioada de
asigurare prevăzută în contract. Acest caracter nu se schimbă, chiar în cazul în care plata
primei de asigurare se face prin divizarea în mai multe tranşe, contractul de asigurare
fiind guvernat de condiţiile iniţiale stabilite între părţi, rămânând neschimbate pe întreaga
perioadă de valabilitate a contractului. În anumite cazuri, de exemplu la modificarea
circumstanţelor de risc, contractul poate fi modificat, cu acordul părţilor prin încheierea
unui act adiţional. Evident un nou risc apărut sau modificarea circumstanţelor iniţiale de
risc se cotează în consecinţă aplicându-se o primă suplimentară faţă de prima de bază.
Obişnuit, contractul de asigurare este nominal, dar pot fi întâlnite situaţii când
acest document se emite la ordin sau la purtător.

2.2. CLAUZE GENERALE.CLAUZE SPECIALE.

În principal, contractul de asigurare cuprinde două părţi. Prima parte este formată
din extrase din condiţiile generale care reglementează raporturile dintre asigurat şi
asigurător în relaţia contractuală respectivă. Acestea apar formulate sub forma unor
clauze imprimate pe formularul poliţei fiind menite să atragă atenţia asiguratului asupra
drepturilor şi obligaţiilor sale. Aceste clauze cuprind în special principalele condiţii în

16
care asigurătorul respectiv prestează servicii de acoperire de riscuri în domeniul
respectiv.
Fiind un contract de adeziune, orice asigurat potenţial ia cunoştiinţă iniţial cu
privire la această parte a contractului, putând adera în totalitate la conţinutul lor, sau
cerând asigurătorului să negocieze conţinutul unora dintre clauze.
A doua parte este cea completată în urma negocierilor dintre asigurător şi asigurat
şi a analizei declaraţiei de asigurare depusă de acesta. Aceste date sunt preluate din
declaraţia respectivă, fiind astfel identificate părţile în contract, denumirea riscurilor,
prima, suma asigurată şi durata contractului-cu indicarea datei intrării în vigoare.
Clauzele din cele două categorii au aceiaşi valoare, dar cele manuscrise, din a
doua categorie sunt menite nu numai să completeze ci şi să se deroge de la cele generale,
aşadar în condiţiile existenţei unei contradicţii între conţinutul acestora se ia în
considerare conţinutul celor manuscrise.
Contractul de asigurare trebuie să se întocmească în formă scrisă şi să cuprindă
următoarele elemente:
- numele prenumele sau denumirea, domiciliul sau sediul părţilor
- obiectul asigurării:bunuri persoane sau răspundere civilă
- riscurile care se acopră prin operaţiunea de asigurare
- momentul începerii şi cel al încetării răspunderii asigurătorului
- primele de asigurare
- sumele asigurate
- obligaţiile părţilor
- alte clauze speciale

2.2.1. PĂRŢILE CONTRACTULUI DE ASIGURARE

Contractul de asigurare intervine între două părţi asiguratul şi asigurătorul. El

poate fi încheiat între părţi sau prin mijlocirea unui intermediar(broker de asigurare). În
mod obişnuit se poate vorbi de trei categorii de persoane interesate în contractul de
asigurare3: semnatarul sau contractantul asigurării, cel care semnează poliţa în nume
propriu, obligându-se la plata primelor de asigurare; asiguratul, adică cel a cărui
patrimoniu este supus riscului; beneficiarul, adică persoana desemnată să încaseze
beneficiul contractului la producerea evenimentului asigurat.
Cele trei părţi se pot reuni în prezenţa unei singure persoane privită ca parte în
contract, care să îndeplinească în mod cumulativ cele cele trei calităţi, la contractul de
asigurare de bunuri.
Una dintre condiţiile de validitate ale contractului de asigurare este ca părţile să
aibă capacitate de a contracta. În principiu orice persoană fizică sau juridică are
capacitate de acontracta dacă nu este declarată incapabilă de lege.

3
Şeulean Victoria şi colaboratorii-“Asigurări comerciale.Teorie şi practică”, Timişoara, Editura Mirton
2001, pagina 7

17
 2.2.2. OBIECTUL CONTRACTULUI DE ASIGURARE ŞI RISCURILE
ACOPERITE PRIN ASIGURARE

În cazul asigurărilor de bunuri, obiectul contractului de asigurare îl constituie ceea

ce s-a asigurat, şi anume anumite obiecte.
Riscul reprezintă chiar raţiunea de a fi a asigurării. El poate fi definit ca
evenimentul sau complexul de evenimente, incerte posibile, viitoare şi independente de
voinţa părţilor, la producerea cărora asigurătorul va achita asiguratului despăgubirea sau
suma asigurată conform prejudiciului suferit, respectiv angajamentului asumat prin
contract. În afara trăsăturilor amintite riscul de asigurare trebuie să aibe un caracter licit şi
să nu reprezinte prin el însuşi un atentat la moralaşi ordinea publică.

2.2.3. PRIMA DE ASIGURARE

Prima reprezintă principala obligaţie a asigurătorului, putând fi definită ca suma

de bani pe care o plăteşte contractantul de asigurare asigurătorului, în schimbul prestaţiei
promise de acesta din urmă, de a fi indemnizat la ivirea evenimentului asigurat. Cu alte
cuvinte, “prima este preţul pentru care asigurătorul ia asupra sa povara riscului”. Între
prima plătită şi incidenţa de risc există o strânsă corelaţie, existând două categorii de
riscuri şi anume:
- riscuri constante a căroror evoluţie calculată ca o medie multianuală, pe baza
raportului între cazurile favorabile şi cele posibile, pe o anumită arie geografică sau
pentru un anumit bun, nu înregistrează diferenţe semnificative de la un an la
altul(riscul de grindină sau de secetă pe un anumit teritoriu)
- riscuri variabile a căror curbă regresivă sau progresivă influenţează în mod normal şi
forma curbei primei pe durata contractului. Ipotezele pentru aceste forme de risc sunt
date de şansa de supravieţuire pentru forma regresivă, şi respectiv riscul de deces
pentru forma progresivă.
În mod normal şi prima de asigurare ar trebui să fie şi ea progresivă sau regresivă,
aşa cum este riscul. În practică însă chiar dacă prima de asigurare este calculată, cu luarea
în considerare a evoluţiei curbei riscului, din raţiuni de mai bună urmărire şi evidenţă ea
se manifestă pe întreaga perioadă de valabilitate a contractului.
Prima de asigurare este constituită din două părţi distincte:
- prima pură, teoretică, numită de obicei primă netă sau cotă de bază, care se stabileşte
pe bază de date statistice;
- adausul, suplimentul sau încărcătura primei, care acoperă cheltuielile generale de
administrare ale asigurătorului.
Prima netă este destinată acoperirii despăgubirilor şi sumelor asigurate, iar
mărimea acesteia depinde de următoarele:
a) intensitatea variabilă a riscului;
b) durata asigurării(anuală, subanuală sau multianuală);
c) suma asigurată;
Prima netă împreună adausul de primă poartă denumirea de primă brută sau primă
tarifară, aceasta fiind prevăzută în tarifele de asigurare.

18
 Prima de asigurare poate fi din punct de vedere al termenului şi modalităţile de
plată fie primă unică, achitată la încheierea contractului şi primă periodică, scadentă la
anumite perioade în cadrul duratei de asigurare.
Prima de asigurare stabilită pentru o anumită perioadă, conform clauzelor
contractuale este indivizibilă. Dacă de exemplu, pe perioada contractuală este de un an şi
evenimentul asigurat s-a produs, cândva în prima jumătate a perioadei, asiguratul nu are
dreptul de a solicita restituirea primei pentru perioada rămasă din din anul de asigurare de
după producerea riscului situaţia se explică prin aceea că probabilitatea de daună în raport
de care se stabileşte prima de asigurare în vedere întreaga perioadă de asigurare.
În cazul rezilierii, anulării sau denunţării contractului de asigurare, ca urmare a
dispariţiei sau înstrăinării obiectului asigurat, ori a altui eveniment, prima de asigurare se
poate restitui pe perioada rămasă din termenul iniţial pentru care s-a încheiat contractul,
după ce acestea nu masi are obiect.

2.2.4. SUMA ASIGURATĂ

La producerea evenimentului asigurat pentru care se acordă protecţia, asigurătorul

răspunde faţă de asigurat, acoperinu-i paguba suferită până la concurenţa unui nivel
maxim, denumit suma asigurată.
Cât priveşte asigurările de bunuri, în legătură cu stabilirea sumei asigurate
intervine operaţia de evaluare în vederea asigurării. Ea are în vedere stabilirea sumei
asigurate cât mai aproape de valoarea reală a bunului asigurat. În principiu, suma
asigurată trebuie să se încadreze în valoarea reală a bunului, fară a o depăşi. Cu alte
cuvinte:
SA<=Vra
Ideal ar fi ca într-o asigurare, suma asigurată să fie chiar valoarea reală a bunului.
Subevaluarea acestuia poate avea consecinţe nedorite. Chiar dacă prima de asigurare
plătită de asigurat ar fi mică, la producerea riscului despăgubirea de asigurare ar fi şi ea
mică, nereuşind-se o bună indemnizare a asiguratului în conformitate cu prejudiciul real
suferit. Supraevaluarea ar însemna, dimpotrivă plata unor prime de asigurare mari, dar şi
încasarea unor indemnizaţii de asigurare pe măsură dacă riscul se produce. Este clar că
supraevaluarea ar induce şi îmbogăţirea fără just temei a asiguratului, întrucât el ar încasa
o sumă mai mare decât prejudiciul suferit, fiind din acest punct de vedere contrară legii.
Cu privire la evaluarea de asigurare, în asigurările de bunuri trebuie remarcat că
valoarea unui bun are mai multe accepţiuni cum sunt: ”valoarea bunului”, “valoarea de
nou”, “valoarea de înlocuire”. În materie de asigurări maritime şi fluviale se utilizează şi
noţiunea de “valoare agreată”, deci valoarea acceptată pe baza înţelegerii dintre asigurat
şi asigurător, independent de evoluţia ulterioară a preţurilor mărfurilor acoperite prin
asigurare.
Datorită reglementărilor diferite din fiecare ţară, nu există o terminologie comună
cu caracter internaţional, valabilă în activitatea de asigurare, în legătură cu conţinutul
exact al fiecăruia dintre termenii menţionaţi. Ca atare asemenea termeni sunt de regulă,
precizaţi şi explicaţi în condiţiile de asigurare elaborate de fiecare societate de asigurare.
Potrivit legislaţiei în materie de asigurări, în vigoare în România, valoarea bunului
este considerată a fi valoarea de nou a bunului asigurat, calculată la preţul de cumpărare,

19
din care se scade uzura-aplicându-se coeficientul de uzură la momentul producerii
riscului asigurat, ţinând cont de vechimea şi gradul de utilizare a bunului etc.

2.2.5. MOMENTUL ÎNCEPERII, RESPECTIV CEL AL ÎNCETĂRII

RĂSPUNDERII ASIGURĂTORULUI

Trebuie menţionat că, intrarea în vigoare a contractului de asigurare poate sau nu

să coincidă cu momentul începerii răspunderii asigurătorului. De exemplu, în asigurarea
culturilor agricole şi asigurarea animalelor cele două momente nu coincid. În primul
exemplu, asigurarea culturilor agricole se poate face oricând în cursul anului dar dacă
este vorba de acoperirea anumitor riscuri, de exemplu cel de incendiu pe timpul
treieratului, răspunderea asigurătorului începe să curgă în momentul începerii
operaţiunilor de treierat. Ea se încheie odată cu transportarea din lan a recoltei. În cel de-
al doilea caz, la asigurarea animalelor, separarea celor două momente al încheierii
contractului şi al începerii răspunderii îşi găseşte justificarea la acoperirea riscului de
deces din boală infecţioasă a unui animal. Există boli, după cum este cunoscut, care au o
perioadă de incubaţie determinată în timp. Survenirea decesului unui animal ca urmare a
unei astfel de boli, respectiv paguba suferită nu va fi indemnizată de către asigurător dacă
decesul a survenit după încheierea contractului dar mai repede decât momentul începerii
răspunderii din partea acestuia. Decalajul de timp dintre cele două momente coincide
tocmai cu perioada de incubaţie a bolii, care se consideră că ar putea fi cunoscută de
asigurat şi ar suprima astfel una din condiţiile de valabilitate ale riscului asigurat-acela de
a nu fi cunoscut dinainte de nici una dintre părţi4.
În legătură cu momentul încetării răspunderii asiguratului, acesta este de obicei,
ora 24 a ultimei zile din perioada pentru care s-a încheiat asigurarea. De asemenea
răspunderea asigurătorului poate înceta odată cu încetarea contractului de asigurare
înaintea perioadei pentru care s-a încheiat iniţial(de exemplu în cazuri ca:denumirea,
rezilierea, nulitatea, reactivarea şi reînoirea contractului de asigurare).

2.2.6. DREPTURILE ŞI OBLIGAŢIILE PĂRŢILOR

Din punct de vedere al momentului producerii riscului protejat prin contract

obligaţiile părţilor se pot împărţii în două categorii: unele specifice până la ivirea
evenimentului asigurat şi altele în legătură cu producerea evenimentului asigurat.
În prima perioadă de asigurare obligaţia principală a asiguratului este aceea de a
plătii primele de asigurare în cuantumul şi la termenele stabilite. De asemenea asiguratul
trebuie să facă declaraţii de risc atât la încheierea contractului cât şi pe parcursul derulării
acestuia, ori de câte ori apar situaţii ce ar putea modifica incidenşa de risc avută în vedere
la determinarea primei. Pe întreaga perioadă de derulare a contractului, asiguratul are
obligaţia de a menţine bunul asigurat în bune condiţii. În caz de neîndeplinire a acestei
obligaţii, asigurătorul poate denunţa asigurarea sau poate refuza plata indemnizaţiei de

4
Şeulean Victoria şi colaboratorii-“Asigurări comerciale.Teorie şi practică”, Timişoara, Editura Mirton
2001, pagina 10

20
asigurare cuvenită la producerea riuscului asigurat sau să reducă despăgubirea de
asigurare dacă dauna s-a mărit din această cauză.
Agravarea riscului determină modificări corespunzătoare asupra cuantumului
primei sau uneori imposibilitatea de a mai putea continua contractul. Prin urmare,
comunicarea asiguratului asupra modificării circumstanţelor de risc pe întreaga perioadă
de derulare a contractului permite adaparea acestuia la noua situaţie, sub rezerva drepului
pentru asigurător de al anula.
După producerea evenimentului asigurat, asiguratul are următoarele obligaţii:
- luarea de măsuri pentru limitarea pagubei, salvarea bunurilor asigurate, păstrarea şi
paza bunurilor rămase pentru prevenirea degradărilor ulterioare;
- înştiinţarea asigurătorului, în termenele prevăzute de condiţiile de asigurare cu privire
la producerea evenimentului asigurat;
- participarea la constatarea cazului asigurat şi la stabilirea pagubei;
- furnizarea de date şi documente referitoare la evenimentul asigurat.
Principalele drepturi ale asiguratului se manifestă odată cu producerea
evenimentului asigurat, dar şi pe parcursul derulării contractului. Între acestea se află:
- dreptul de a modifica beneficiarul sau modul de plată al primelor atunci când ele se
achită în rate;
- dreptul de a încheia asigurări suplimentare(majorarea sumelor asigurate iniţial);
- dreptul de a solicita răscumpărarea poliţelor(la asigurările de viaţă);
- dreptul de a obţine împrumuturi asupra poliţelor de asigurare;
- dreptul de aparticipa la tragerile lunare de amortizare, prin sistemul combiaţiilor de
litere, în cazul asigurărilor de viaţă(cazul ASIROM).
Şi în cel priveşte pe asigurător obligaţiile lui se împart în două tipuri: unele până
la producerea riscului protejat prin contract şi altele specifice perioadei de după
producerea acestuia.
Până la ivirea evenimentului asigurat principalele obligaţii ale asigurătorului se
referă la eliberarea, la cererea asiguratului, a duplicatului documentului de asigurare în
cazul pierderii celui original precum şi la eliberarea la cerere a certificatului de
confirmare a asigurării în cazul asigurării de răspundre a cărăuşului faţă de pasageri
pentru bagajele şi mărfurile transportate, precum şi faţă de terţi, cu indicarea sumelor
asigurate.
După producerea evenimentului asigurat, evident, principala obligaţie a
asigurătorului este legată de calculul corect al acesteia, trebuie procedat la constatarea
producerii evenimentului asigurat şi la evaluarea pagubelor şi legat de aceasta la
stabilirea şi plata indemnizaţiei de asigurare.
Evaluarea pagubelor se face în funcţie de felul acestora şi anume dacă este vorba
de pagubă parţială sau de pagubă totală dar şi de felul bunurilor.
Despăgubirea sau indemnizaţia de asigurare este valoarea ce constituie obligaţie
de plată a asiguratului la producerea evenimentului asigurat şi este limitată suma
asigurată, de mărimea pagubei şi de principiul de răspundere adoptat: principiul primului
risc, principiul răspunderii proporţionale, principiul răspunderii limitate.
În sistemul acoperirii primului risc, despăgubirea se stabileşte în limita sumei
asigurate şi nu poate depăşi cuantumul pagubei şi nici valoarea bunului în momentul
producerii evenimentului asigurat.

21
 Dacă valoarea bunului în momentul producerii pagubei este egală sau mai mică
decât suma asigurată, despăgubirea se calculează şi se plăteşte ca în sistemul acoperirii
primului risc.
Dacă suma asigurată, în funcţie de care s-a stabilit şi prima de asigurare este mai
mică de valoarea bunului la data producerii evenimentului asigurat, atunci în calculul
indemnizaţiei cuvenite se aplică sistemul acoperirii proporţionale, despăgubirea
stabilindu-se în acelaşi raport faţă de pagubă, raport faţă de care se află şi suma asigurată
faţă de valoarea bunului.
În cazul aplicării principiul răspunderii limitate, despăgubirea se plăteşte numai
dacă paguba depăşeşte o anumită limită stabilită apriorii, denumită franşiză. Pagubele
care se încadrează în limita franşizei vor fi suportate de către asigurat
În ceea ce priveşte drepturile asigurătoruluitrebuie arătat că în fapt, fiecărei
obligaţii a aasigurătorului îi corespunde un drept al asigurătorului. Principalul drept al lui
este acela de a încasa primele de asigurare conform riscurilor asumate.
Atunci când riscul se produce, asigurătorul are dreptul de a compensa primele ce i
se datorează până la capătul perioadei de asigurare cu orice indemnizaţie convenită
asiguratului sau beneficiarului.
De asemenea, asigurătorul are dreptul de a verificaeşi existenţa bunului asigurat şi
a mediului în care acesta este întreţinut precum şi dreptul de a aplica sancţiuni legale
când asiguratul a încălcat obligaţiile privind întreţinerea, folosirea şi paza bunurilor
asigurate.

2.2.7. DURATA CONTRACTULUI

Aceasta este înţeleasă ca perioada de timp în care rămân valabile raporturile dintre
asiguraţi şi asigurător. Dacă la asigurările prin efectul legii asigurarea nu este limitată în
timp, ea acţionând practic continuu, la asigurările facultative sau contractuale asigurarea
este limitată în timp la perioada pentru care este încheiat contractul.
În privinţa duratei contractului, ea este diferită în funcţie de ramura de asigurare.
La bunuri de exemplu ea este egală cu perioada de maxim un an cu posibilitatea de
prelungire la finele fiecărui an de asigurare. Pentru unele categorii de bunuri există şi
posibilitatea încheierii de contracte pe perioade subanuale sau în alte cazuri, posibilitatea,
încheierii de asigurări pe durata efectuării unei activităţi la care bunul asigurat este
utilizat. De exemplu, în asigurarea de aviaţie, contractul de asigurare al aeronavei poate fi
încheiat pe o perioadă determinată de timp, un an sau şase luni, dar există posibilitatea
asigurării pe durata efectuării unui transport.
Stabilirea cu precizie a duratei asigurării are importanţă întrucât ea influenţează
mărimea primei de asigurare şi încadrează în timp răspunderea societăţii de asigurare.

22
 3. TIPURI DE ASIGURĂRI PRACTICATE LA SOCIETATEA ASIROM
S.A.

3.1. NOŢIUNI GENERALE PRIVIND ASIGURAREA

BUNURILOR.CLASIFICAREA ASIGURĂRILOR DE BUNURI.

După unii autori, tendinţa care se manifestă în ramura asigurărilor de bunuri este
de ofertă a unor poliţe globale care sa ofere protecţie complexă împotriva riscurilor
multiple. Aşa este, de exemplu, poliţa globală care protejează bunurile transportate în
trafic intern şi internaţional, mijloacele de transport auto utilizate la transportul bunurilor
precum şi răspunderea civilă pentru accidente auto cu valabilitate în afara graniţelor ţării
(asigurare de tip Carte Verde )-toate printr-un singur document de asigurare. Un alt tip de
asigurare este asigurarea complexă a gospodăriilor particularilor, o tripla asigurare:de
bunuri casnice, de accidente la domiciliul asiguraţilor şi de răspundere civilă. Recent, în
cadrul asigurării complexe, unele societăţi de asigurări au inclus şi răspunderea pentru
clădirile care adapostesc bunurile casnice5.
Alte societăţi, dimpotrivă, oferă asiguraţilor contracte de asigurare prin care se
protejează un singur risc, caz în care prima de asigurare este procent din prima de bază
pentru asigurarea globală.
Se urmăreşte astfel satisfacerea pretenţiilor şi posibilităţilor unui număr cât mai
mare de consumatori ai produselor de asigurare .
Asigurările facultative de bunuri se disting prin câteva trăsături distincte şi
anume:
a) au la bază principiul voluntariatului, protecţia asigurătorului intervenind doar din
momentul exprimării acordului de voinţă al asiguratului, ce are drept rezultat
încheierea unui contract de asigurare în baza căruia, graţie primei plătite de asigurat,
societatea de asigurare acoperă riscurile subscrise;
b) răspunderea societăţii de asigurare este limitată în timp la durata contractului,
respectiv la termenele de răspundere înscrise în contract. Cum s-a arătat, asigurările
de bunuri se încheie obişnuit pe perioade de un an, iar la cererea asiguratului, ele se
pot încheia pe perioade subanuale;
c) în asigurările facultative de bunuri operează principiul răspunderii asigurătorului după
expirarea “perioadei de aşteptare” sau “perioadei de graţie” 6 care este, în fapt, un
termen de siguranţă pentru asigurător în ceea ce priveşte declanşarea răspunderii
pentru riscurile asumate. Perioada de aşteptare este diferită. De exemplu la asigurarea
auto-casco este de 24 ore, de la data plăţii primei sau a celei dintâi rate de primă;la
asigurarea complexă este de 5 zile socotite de la aceiaşi dată; la asigurarea nimalelor

5
Şeulean Victoria şi colaboratorii-“Asigurări comerciale.Teorie şi practică”, Timişoara, editura Mirton
2001, pagina 104
6
Cistelecan Lazăr şi Cistelecan Rodica-“Asigurări comerciale”Târgu Mureş, editura Dimitrie Cantemir,
1996, pagina206

23
 pentru riscul de deces din cauza anemiei infecţioase este de 26 zile şi exemplele
continuă;
d) Sumele asigurate în cadrul asigurărilor facultative se stabilesc la cererea asiguratului,
luând ca bază de calcul valoarea reală a bunului în momentul cuprinderii în asigurare.
Supraevaluarea acestei valori ar ar genera, în cazul producerii evenimentului asigurat,
îmbogăţirea fără just temei a asiguratului, iar subevaluareanu i-ar permite acestuia
înlocuirea bunului distrus sau avariat.
e) Asigurările facultative de bunuri pot fi încheiate de orice persoană fizică sau juridică
deţinătoare de bunuri care fac obiectul asigurării. Asigurătorul poate fi orice societate
de asigurare care are în obiectul său de activitate asigurări de bunuri de un fel sau
altul.
Principalele tipuri de asigurări de bunuri sunt următoarele:
1 Asigurarea facultativă a clădirilor, altor construcţii şi a conţinutului(mijloace fixe şi
mijloace circulante materiale), pentru cazurile produse de incendiu şi alte calamităţi
2 Asigurarea facultativă conplexă a gospodăriilor persoanelor fizice
3 Asigurarea facultativă a culturilor agricole, a culturilor de legume, a rodului viilor şi a
rodului pomilor fructiferi
4 Asigurarea animalelor
5 Asigurarea facultativă a bunurilor sau valorilor, pentru cazurile de furt prin efracţie
sau prin acte de tâllhărie
6 Asigurarea facultativă pentru cazurile de avarie a autovehicolelor de producţie internă
şi externă(autocasco)
7 Asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto
8 Asigurări maritime de transport şi aviaţie etc.
9 Asigurarea facultativă a maşinilor, utilajelor şi instalaşiilor, pentru cazurile de avarii
accidentale

3.2 ASIGURAREA FACULTATIVĂ A CLĂDIRILOR ŞI A ALTOR

CONSTRUCŢII ŞI A CONŢINUTULUI(MIJLOACE FIXE ŞI
CIRCULANTE) PENTRU CAZURILE DE PAGUBE PRODUSE DE
INCENDIU ŞI ALTE CALAMITĂŢI

3.2.1. BUNURILE CARE POT FI ASIGURATE

Acest tip de asigurare poate fi încheiată de persoane fizice şi persoane juridice cu

domiciliul, sediul sau reşedinţa în România. Asiguratul trebuie să aibă un interes
patrimonial cu privire la bunul asigurat. Pot fi asigurate şi bunurile primite în folosinţă
sau spre păstrare, reparare, prelucrare, curăţare, vopsire, vânzare ori spre a fi expuse în
cadrul muzeelor sau expoziţiilor, de asemenea, bunurile care fac obiectul unor contracte
de închiriere, concesionare sau locaţie de gestiune.
În mod explicit se asigură: clădirile şi alte construcţii (inclusiv instalaţii fixe
aferente de încălzire, electrice sanitare, ascensoare etc.) servind pentru locuinţe, birouri
magazine, restaurante, bufete, depozite de mărfuri, ateliere, teatre, cinematografe,
cluburi, muzee, expoziţii, dependinţe, etc; clădiri în curs de construcţie; împrejmuirile,

24
etc(prin instalaţii fixe aferente se înţeleg acele elemente ale instalaţiei încorporate în
elementele de construcţie ale clădirii); maşinile, utilajele, instalaţiile, motoarele, uneltele,
inventarul gaspodăresc şi alte mijloace fixe; mărfurile, materiile prime şi auxiliare,
materialele, semifabricatele, produsele finite şi alte mijloace fixe; obiectele de inventar.
Nu pot fi asiguate: bunurile din gospodăriile persoanelor fizice, care se asigură
prin Asigurarea facultativă complexă a gospodăriilor persoanelor fizice(în cazul
gospodăriilor persoanelor fizice, pot fi asigurate numai clădirile şi alte construcţii şi în
mod excepţional utilaje de genul: cazan, centrală termică, instalaţia de aer condiţionat
care se asigură la categoria de conţinut iar restul bunurilor din gospodării se vor asigura
în baza Regulamentului 32, Asigurarea facultativă complexă a gospodăriilor persoanelor
fizice); banii, hârtiile de valoare, documentele, registrele sau titlurile, actele,
manuscrisele, pietrele scumpe, obiectele de platină, aur sau argint, mărcile poştale sau
alte asemenea; autovehiculele şi alte vehicule cu tracţiune mecanică, navele şi animalele,
care se asigură potrivit altor condiţii specialede asigurare; solariile şi tunelele –construcţii
speciale din stâlpi delemn, beton metal sau din alte materiale, cu pereţii lateral şi
acoperişul din din panouri de materiale de polietilenă, simple folii de polietilenă sau alte
materiale.

3.2.2. RISCURILE ASIGURATE

În sens general prin riscuri ce pot fi asigurate se înţeleg fenomene imprevizibile,

care se produc în mod subit şi au o dispersie în timp şi spaţiu. Astfel nu pot fi încheiate
asigurări împoriva fenomenelor care se produc cu certitudine(infiltrările de apă provenite
de la ploi la apartamentele de la ultimul etaj care se produc în mod cert din caza
deteriorării izolaţiilor, terpidaţiile provocate de deplasarea autovehiculelor, prăbuşirea sau
alunecarea de teren în locul în care deja este în desfăşurare un asemenea fenomen).
În mod explicit pot fi asigurate următoarele riscuri: incendiu, explozie, trăsnet,
furtună, uragan, cutremur de pământ, prăbuşire sau alunecare de teren, ploaie
torenţială(inclusiv efectele indirecte ale acesteia), inundaţie grindină, greutatea stratului
de zăpadă, cădere pe clădiri sau alte construcţii a unor corpuri.
În cazul clădirilor nu constituie risc asigurat, inundaţia provocată prin avarierea
conductelor de apă, canal sau încălzire centrală. Totuşi în cazul conţinutului clădirilor
(mijloace fixe şi mijloace fixe materiale) se acordă despăgubiri şi pentru pagubele
produse acestora ca urmare a avarierilor accidentale produse la instalaţiile de gaze, apă,
canal sau încălzire centrală.
În cazul clădirilor şi a altor construcţii se mai acordă despăgubiri şi în cazurile în
care pentru a se opri întinderea incendiului sau la o ameninţare bruscă de inundaţie, de
prăbuşire sau alunecare de teren, a fost nevoie, după caz să se dărâme sau să se
demonteze clădirea sau altă construcţie, ori să fie mutată în alt loc, precum şi în cazurile
în care, în urma unui cutremur de pământ, inundaţii, prăbuşiri sau alunecări de teren, a
devenit imposibilă folosirea clădirii sau altei construcţii şi este necesară, după caz,
demontarea sau mutarea în alt loc a acestora, pentru pagubele produse clădirilor sau altor
construcţii prin izbirea lor de către un vehicul şi pentru cheltuieli pentru curăţirea locului
unde s-a produs paguba în măsura în care sunt în legătură cu riscurile asigurate şi sunt
necesare pentru executarea lucrărilor de reparaţii.

25
 În cazul mijloacelor fixe(cu excepţia clădirilor şi a altor construcţii) şi mijloacelor
circulante materiale se mai acordă despăgubiri şi pentru pagubele produse acestora ca
urmare a: carbonizării totale sau parţiale, ori topirii, chiar şi fără flacără; avarierilor
accidentale produse la instalaţiile de gaze, apă canal sau încălzire centrală; dărâmării,
demontării sau mutării în alt loc a clădirilor sau a altor construcţii în care se aflau
bunurile asigurate ori a unor clădiri sau construcţii învecinate, dacă aceasta se face pentru
a opri întinderea incendiului sau la o ameninţare bruscă de inundaţie, de prăbuşire sau
alunecare de teren; acţiunea unor cauze care au produs pagube bunurilor asigurate
datorită avarierii sau distrugerii de către un risc asigurat, a clădirilor sau altor construcţii
în care se aflau bunurile respective; pierderii sau dispariţiei bunurilor asigurate cauzate
direct de riscuri asigurate; prăbuşirea clădirilor sau altor construcţii în care se aflau
bunurile asigurate, precum şi izbirii lor de către un vehicul.
Se acordă despăgubiri indiferent dacă bunurile avariate sau distruse se află sub
acoperiş sau sub cerul liber.
Nu se acordă despăgubiri pentru: pagubele indirecte, cum ar fi reducerea valorii
bunurilor asigurte după reparaţie, scăderea preţurilor bunurilor, întârzierii în livrarea
bunurilor; pagubele produse prin întreruperea folosirii bunurilor sau întreruperea
producţiei; pagube produse de operaţiuni militare în timp de război; cheltuieli făcute
pentru transformarea sau înbunătăţirea bunurilor în comparaţie cu starea lor dinaintea
producerii fenomenului asigurat şi nici cele pentru reparaţii, recondiţionări, restaurări
nereuşite. pagube pricinuite de măsuri de război, invazie, ocupaţie militară, război civil,
insurecţie, rebeliune, revoluţie, putere militară sau uzurpare de putere; pagube produse de
tulburări civile, revolte, acte de terorism sau sabotaj, acte de vandalism şi alte asemenea;
pagube produse de influenţe directe ale exploziei atomice, ale radiaţiilor sau infestării
radioactive ca urmare afolosirii energiei atomice; în caz de confiscare, naţionalizare,
sechestrare; pagube sau cheltuieli în legătură cu poluarea şi/sau contaminarea provocate
direct sau indirect de orice cauză; în cazul în care, în urma unei poluări şi /sau
contaminări are loc un incendiu şi /sau explozie, provocând pagube bunurilor asigurate,
acestea se despăgubesc dacă sunt urmare directă a incendiului şi /sau exploziei şi în limita
cauzelor şi excluderilor din prezentele condiţii generale.
Asigurarea se poate încheia şi: numai pentru riscul de incendiu; numai pentru riscurile
FLEXA(incendiu, explozie, trăzet, căderi de corpuri); prin excluderea riscului de
cutremur. În cazul încheieri asigurării întruna din variantele precizate anterior se va
menţiona OBLIGATORIU la rubrica “Menţiuni speciale” riscurile care sunt acoperite
prin contract.
3.2.3. DURATA ASIGURĂRII

Asigurarea se încheie pe o perioadă de un an sau minim de trei luni. Răspunderea

ASIROM intră în vigoare după 24 de ore de la expirarea zilei în care s-a achitat prima de
asigurare prin numeraar sau asiguratul a prezentat ordinul de plată vizat de banca în care
are contul de disponibilşi s-a încheiat contractul de asigurare.

26
 3.2.4. SUMA ASIGURATĂ

Delimitarea exacă a bunurilor care vor fi cuprinse în asigurare şi precizarea

sumelor la care acestea vor fi asigurate este o problemă fundamentală la încheierea
asigurărilor.
A. În cazul clădirilor şi a altor construcţii, în mod obligatoriu se vor stabili sume
asigurate separat pentru fiecare clădire sau construcţie iar clădirile şi sumele asigurate
se pot preciza pe declaraţia de asigurare tip sau în cazul unui număr mai mare de
clădiri pe o listă anexă la contractul de asigurare.
B. În cazul conţinutului clădirilor şi a altor construcţii există mai multe posibilităţi:
 se poate asigura întregul conţinut, în mod global, al unei clădiri, caz în care pe
declaraţia de asigurare se va preciza în mod obligatoriu că asigurarea se încheie
pentru întregul conţinut, în mod global al clădirii şi suma asigurată globală aferentă
acestui conţinut;
 se poate asigura numai o anumită categorie de bunuri(de exemplu, stocul de produse
finite textile cu suma asigurată aferentă acestui stoc), aceste categorii, se vor trece, în
declaraţia de asigurare înpreună cu sumele asigurate aferente;
 se pot asigura numai anumite bunuri bine determinate(ca de exemplu numai
calculatorul personal dintr-un birou, cu precizarea pe declaraţia de asigurare a mărcii,
modelului şi a seriei de fabricaţie împreună cu suma asigurată).
Referitor la mărimea sumelor asigurate, precizăm că acestea se stabilesc conform
cererii asiguratului, cu condiţia ca aceste sume să nu depăşească valoarea reală a
bunurilor.
La asigurările încheiate cu persoane juridice, în cazul în care cu ocazia unei
pagube se constată că valoarea reală a bunului este mai mare decât suma asigurată
înscrisă în contract, despăgubirea se reduce cu raportul dintre suma asigurată înscrisă în
contract şi valoarea reală a bunului asigurat(raport subunitar).
La asigurările încheiate cu persoane fizice nu se aplică principiul proporţiei,
trebuie scos din evidenţă acest avantaj.
Valoarea reală a bunurilor se stabileşte:
1. În cazul clădirilor şi a altor construcţii există un algoritm în baza căruia se poate
determina valoarea reală a clădirilor(în funcţie de suprafaţa utilă, regimul de înălţime,
materialele de construcţie, vechimea clădirii). Valoarea reală diferă de valoarea
trecută în contabilitate şi de valoarea de piaţă.
2. În cazul altor bunuri decât clădiri, valoarea reală se stabileşte scăzând din valoarea de
nou, uzura valorică
3.2.5. PRIMA DE ASIGURARE

Prima de asigurare se stabileşte aplicând o cotă de primă la suma asigurată. Cotele

de primă sunt diferenţiate în funcţie de: categoria bunurilor(clădiri sau conţinut), grupa de
bunuri(în funcţie de tariful de cote) şi amplasarea construcţiei(urbană sau rurală).
De asemenea se pot aplica reduceri ale cotelor de prime prin aplicarea criteriilor
de negociere în competenţa sucursalelor(se referă la posibilitatea reducerii cotelor de
primă în cazul în care unele riscuri sunt puţin probabile) şi prin aprobare dată de
ASIROM sediul central.

27
 Negocierile se vor face în legătură cu: clădiri sau alte construcţii situate în locuri
în care nu nu s-au produs pagube din următoarele riscuri: inundaţie în ultimii 5 ani;
prăbuşire şi alunecare de teren, în ultimii 5 ani; avalanşe de zăpadă, în ultimii 5 ani; dacă
există dotări cu sisteme automate de prevenire şi/sau stingere a incendiilor; dacă
conţinutul clădirilor şi altor construcţii, respectiv bunurile depozitate sunt rezistente la
foc; dacă clădirile şi alte construcţii au pereţii şi învelitoarea construite din materiale
rezistente la foc(beton, cărămidă, tablă, ţiglă).
Aceste negocieri vor fi consemnate într-un proces verbal de negociere, care va fi
semnat de de către asiguraţi, de către directorul sau directorul adjunct al S.C. ASIROM
S.A.şi se depune cu copia contractului.
Primele de asigurare se pot achita şi două, trei, sau patru rate. În cazul în care se
solicită încheierea asigurării în rate mai multe decât patru, acesta se poate face cu
aprobarea sucursalei ASIROM cu condiţia majorării primei de asigurare cu 5-10% în
funcţie de numărul ratelor.
Pentru încheierea asigurării se va folosi Contractul de asigurare. În cazul
asigurărilor încheiate cu persoane juridice se va întocmi o inspecţie de risc, de către
inspectorii de asigurare cu serviciul asigurări.
La încheierea asigurării se va întocmi o declaraţie de asigurare semnată de
asigurat, în care asiguratul va preciza datele menţionate la rubrica ”Suma asigurată” din
prezentul material.
În cazul asigurărilor încheiate la la o sumă asigurată mai mare de 1.000.000.000
lei , asiguratul va trebui să completeze un chestionar special.

3.3. ASIGURAREA FACULTATIVĂ COMPLEXĂ A GOSPODĂRIIOR

PERSOANELOR FIZICE

3.3.1. BUNURILE ASIGURATE

Asigurătorul asigură facultativ următoarele bunuri aparţinând persoanelor fizice:

mobilier; articole de îmbrăcăminte, încălţăminte, obiecte de marochinărie; aparatură
electronică, electrică, electrocasnică, tehnică de calcul, scule şi aparate casnice şi de uz
gospodăresc, precum şi ceasuri, sisteme de alarmă, centrale termice de apartament,
aspiratoare, frigidere, alte bunuri de uz casnic şi gospodăresc folosite în gospodărie;
obiecte de de artă sau reproduceri ale acestora(tablouri, picturi,, statui,
statuiete,ornamente etc); produse agricole, viticole, pomicole, produse animaliere şi
alimente; unelte agricole, viticole, pomicole şi pentru deservire zootehnică, stupi de
albine(fără familia de albine); mijloace de transport(căruţe şi altevehicule cu tracţiune
animală, motocicluri, motociclete, scutere şi altele asemănătoare –cu sau fără ataş şi
biciclete); combustibili; materiale de construcţie pentru uzul gospodăresc, furaje, chiar
dacă sunt depozitate temporar sub formă de clăi, şire etc. la locul de recoltare sau în
imediata apropiere a domiciliului asiguratului.
Asigurarea complexă cuprinde atât bunurile asigurabile prevăzute ale asiguratului
cât şi cele ale oricărei persoane fizice, care în mod statornic locuieşte şi gospodăreşte
împreună cu asiguratul. Sunt cuprinse în asigurare bunurile asigurabile aflate la
domiciliul asiguratului, precum şi cele aflate la locul unde asiguratul deţine cu titlu de

28
proprietate personală, în aceeaşi sau în altă localitate decât domiciliul, clădiri sau alte
construcţii în cadrul unor gospodării anexe, ori garaje.
Prin domiciliul asiguratului se înţelege locuinţa şi orice alte construcţii, precum şi
curtea şi terenul din jurul locuinţei, de la adresa indicată în contractul de asigurare. Dacă
asiguratul deţine una sau mai multe locuinţe la mai multe adrese decât adresa de
domiciliu, se pot încheia asigurări separate pentru bunurile aflate la fiecare locuinţă în
parte, cu indicare în contract a adresei locuinţei unde se află bunurile asigurate.
De asemenea sunt luate în asigurare şi bunurile asigurabile luate oriunde pe
teritoriul României în deplasări ocazionale în afara domiciliului sau a locului unde
asiguratul deţine clădiri sau alte construcţii, în aceiaşi sau în altă localitate, de către
asigurat şi de către orice altă persoană care locuieşte în mod statornic cu asiguratul, dar
pentru cel mult 20% din suma asigurată, pe toată perioada asigurării.
Nu se pot asigura următoarele bunuri: maşinile, instalaţiile, uneltele aparatele,
instrumentele şi alte bunuri de ateliere, motoare şi electro-motoare destinate producţiei,
cazanele de ţuică, precum şi mărfuri materiale etc; produse agricole, viticole , pomicole şi
animaliere, care reprezintă pentru asigurarea de bunuri obţinute din activităţi de producţie
desfăşurate în gospodăria sa şi care urmează a fi valorificate inclusiv prin unităţi de
specialitate pe bază de contractări cu acestea; bani, hârtii de valoare inclusiv obligaţuni
C.E.C., acte documente, manuscrise, bijuterii, pietre scumpe, obiecte de platină, aur sau
argint, mărci poştale, plantele decorative, fotografiile; autovehiculele(cu excepţia
motociclurilor, motocicletelor, scuterelor şi alte asemenea-cu sau fără ataş) şi
ambarcaţiunile de orice fel; bunurile care nu mai pot fi folosite potirivit cu destinaţia lor
din cauza degradării; bunurile casabile din sticlă(cu excepţia celor din cristal); telefoane
mobile, lap-topurile, agendele electronice, pagerele, cd-uri portabile, aparate walk-man
etc.; produse din tutun şi băuturile alcolice.

3.3.2. RISCURILE ASIGURATE

Asigurătorul acordă despăgubiri pentru bunurile asigurate:

A. În caz de pagube produse de incendiu, trăznet, explozie, chiar dacă trăznetul sau
explozia nu au fost urmate de incendiu, ploaie torenţială inclusiv efecte indirecte ale
acesteia, grindină, inundaţie, furtună, uragan, cutremur de pământ, prăbuşire sau
alunecare de teren, greutatea stratului de zăpadă sau de ghiaţă, avalanşe de zăpadă;
B. În caz de pagube produse ca urmare a: carbobonizării totale sau parţiale ori topirii
chiar şi fără flacără; avarii accidentale produse la instalaţiile de gaze, apă canal, sau
încălzire centrală; dărâmării, demontării sau mutării în alt loc a clădirilor sau a ltor
construcţii, în care se aflau bunurile asigurate ori a unor clădiri sau construcţii învecinate,
dacă aceasta se face pentru a opri întinderea unui incendiu sau la o ameninţare bruscă de
inundaţie, de prăbuşire sau alunecare de teren; acţiunii unor cauze care au produs pagube
bunurilor asigurate datorită distrugerii sau avarierii de către un risc asigurat a clădirilor
sau a altor construcţii în care se aflau bunurile respective; căderii unor corpuri pe clădiri
sau alte construcţii în care se aflau bunurile asigurate, ori a prăbuşirii clădirilor sau
construcţiilor respective, ori a izbirii lor de către un autovehicul; pierderii sau dispariţiei
bunurilor asigurate cauzate direct de riscuri asigurate; infiltrării apei provenite dintr-o
inundaţie produsă într-un apartament învecinat;

29
C. În caz de pagube produse de furt prin efracţie.
Asigurătorul mai acordă despăgubiri, în limita sumei asigurate, şi pentru pagubele
produse bunurilor asigurate de avarieri sau distrugeri prilejuite de măsuri de salvare în
timpul producerii evenimentului asigurat, precum şi cheltuieli făcute pentru limitarea
pagubelor, dacă sunt necesare, în urma unor pagube produse de cauze cuprinse în
asigurare.
În caz de incendiu se acordă despăgubiri şi pentru pagubele produse prin
afumarea sau pătarea bunurilor sau diverse alte pagube produse de căldură sau fum.
În caz de furt prin efracţie se acordă despăgubiri numai pentru bunurile asigurate
ce se aflau în încăperi având uşile şi ferestrele exterioare ale locuinţei, magaziei etc.
încuiate cu dispozitive de închidere, numai dacă în urma furtului rămân urme că
făptuitorii l-au săvârşit introducându-se în locuinţa, magazia respectivă prin spargerea
pereţilor, acoperişului, tavanelor, uşilor ferestrelor sau prin forţarea sau stricarea
dispozitivelor de închidere prevăzute anterior.
Asigurătorul nu acordă despăgubiri: pentru pagube produse de cauze necuprinse
în asigurare: ploi continue, fermentaţie, oxidare, îngheţ, acţiunea curentului electric
asupra aparatelor electrice; pentru pagube produse de explozii organizate în scop lucrativ;
pentru pagube produse de inundaţii în timpul formării unor lacuri de acumulare sau în
timpul schimbării artificiale a cursurilor de apă; în cazurile în care la comiterea furtului
prin efracţie au luat parte persoane care locuiesc în acelaşi apartament cu asiguratul, sau
persoane din serviciul asiguratului; în cazurile în care furtul prin efracţie s-a întâmplat la
bunurile asigurabile aflate în încăperi de la locul unde asiguratul deţine clădiri sau
construcţii rămase nelocuite, respectiv garaje rămase nefolosite mai mult de 31 zile
consecutiv; pentru pagube indirecte, cum ar reducerea valorii bunurilor asigurate după
reparaţii, scăderea preţurilor bunurilor, chiar ca urmare a unor cauze cuprinse în
asigurare; pentru pagube produse prin întreruperea folosirii bunurilor, chiar ca urmare a
unei cauze cuprinsă în asigurare; pentru pagube produse din operaţiuni militare în timp de
război; pentru cheltuieli făcute pentru transformarea sau îmbunătăţirea bunurilor în
comparaţie cu starea dinaintea producerii producerii evenimentului asigurat, precum şi
cele pentru reparaţii sau recondiţionări nereuşite; pentru pagube produse de tulburări
civile, revolte, acte de terorism, vandalism, sabotaj; pentru pagube produse de influenţe
directe ale exploziei atomice, ale radiaţiilor sau infestări radioactive ca urmare a folosirii
energiei atomice sau materialelor fisionabile; cofiscare, naţionalizare, sechestrare sau alte
acte similare.

3.3.3. DURATA ASIGURĂRII

30
 Asigurarea se încheie pentru o perioadă de un an. La cererea asiguratului,
asigurarea se poate încheia şi pe o perioadă mai mică, de cel puţin trei luni. Asigurarea se
încheie pe baza declaraţiei de asigurare semnată de asigurat, pentru toate bunurile
asigurabile, care se află în gospodăria asiguratului. Asigurarea se consideră încheiată prin
plata primelor de asigurare şi emiterea de către asigurător a a contractului de asigurare.

3.3.4. SUMA ASIGURATĂ

Suma la care se face asigurarea se stabileşte, global pentru toate bunurile conform
cererii asiguratului. Bunurile se asigură pentru sumele declarate de asigurat. Aceste sume
nu trebuie să depăşească valoarea bunurilor apreciată pe baza preţurilor din comerţ, mai
puţin uzura. În cazul în care pentru unele bunuri nu există preţuri de comerţ, valoarea lor
se stabileşte în comparaţie cu cu valoarea unor bunuri asemănătoare, apreciată în acelaşi
mod.
Asiguraţii care au asigurări în curs pot încheia asigurări suplimentare pentru
majorarea sumelor asigurate iniţial. Aceste asigurări suplimentare se pot încheia şi pe o
perioadă mai mică de 3 luni, dacă asigurarea iniţială expiră într-o perioadă mai mică de
trei luni.

3.3.5. PRIMA DE ASIGURARE

Prima anuală pentru toate bunurile cuprinse în asigurare este de 0.50%. Dacă
locuinţa în care se află bunurile asigurate ste prevăzută cu sistem de alarmă, prima anuală
este de 0.40%.
La asigurările încheiate pe o poperioadă mai mică de un an, primele se calculează
pe numărul lunilor de asigurare, aplicându-se pentu fiecare lună sau fracţiune de lună
1/10 din prima anuală, în total însă cel mult prima anuală.
Primele de asigurare se încheie anticipat şi integral, în numerar, organelor
înputernicite în acest scop, în schimbul eliberării contractului de asigurare.
La asigurările încheiate pe o perioadă de un an, la cererea asiguratului, dacă prima
de asigurare totală depăşeşte 100.000 lei de fiecare contract, plata primelor poate fi
stabilită în două rate subanulae, plătibile anticipat, în cuantumul şi la termenele stabilite
în contractul de asigurare. Contractul de asigurare se reziliază, în cazul în care sumele
datorate de asigurat cu titlu de primă nu sunt plătite în termenul de păsuire prevăzut.
Directorii sucursalelor asigurătorului pot aproba, la cerearea scrisă a asiguratului,
repunerea în vigoare a contractului de asigurare, în cazul în care rata de primă a fost
încasată sau urmează să fie încasată peste termenul de 30 zile de la scadenţa prevăzută.

3.3.6. RĂSPUNDEREA ASIGURĂTORULUI

31
 Răspunderea asigurătorului începe după 5 zile de la expirarea zilei în care s-au
plătit organului asigurătorului primele de asigurare în numerar şi s-a întocmit contractul
de asigurare. La reînoirea asigurărilor pentru o nouă perioadă, dacă plata primelor s-a
făcut înainte de încetarea asigurării în curs, răspundrea asigurătorului continuă, fără
întrerupere la sumele asigurate anterioare. În cazul reînoirii asigurării pentru o sumă
asigurată mai mare decât cea anterioară, asigurarea se consideră nouă pentru diferenţa de
sumă asigurată, faţă de cea existentă la data expirării asigurării anterioare.
Răspunderea asigurătorului încetează la ora 24 a ultimei zile din perioada pentru
care s.a încheiat asigurarea; această perioadă se socoteşte de la data începerii răspunderii
asigurătorului .
În cazul mutării asiguratului, asigurarea continuă fără nici o modificare şi la locul
unde s-a mutat.

3.3.7. OBLIGAŢIILE ASIGURAŢILOR

Asiguraţii sunt obligaţi să întreţină în bune condiţii bunurile asigurate şi în

conformitate cu dispoziţiile legale, în scopul prevenirii producerii evenimentelor
asigurate.asigurătorul are dreptul de a verrifica modul în care bunurile asigurate sunt
întreţinute.
Pe toată perioada asigurării, dispozitivele de închidere ale uşilor şi ferestrelor
trebuie păstrate în bună stare de funcţionare, uşile exterioare ale apartamentului sau ale
încăperii în care sunt bunurile asigurate trebuie încuiate atât în timpul nopţii cât şi al zilei,
dacă nu se află nimeni în locuinţa asiguratului.
Dacă prin nerespectarea de către asiguraţi a obligaţiilor prevăzute s-ar putea
produce pagube, unitatea asigurătorului are dreptul să denunţe asigurarea prin scisoare
recomandată, începând cu ziua următoare datei scrisorii, fără restituirea primelor plătite.
Asigurarea poate fi repusă în vigoare de către unitatea asigurătorului, în scris,
începând cu ziua următoare a datei scrisorii şi până la expirarea asigurării prevăzută în
contract, numai după ce organele competente ale asigurătorului au constatat înlăturarea
deficienţelor. Pentru pagubele produse în perioada pentru care asigurarea a fost denunţată
asigurătorul nu acordă despăgubiri.
În cazul producerii evenimentului asigurat, asiguraţii sunt obligaţi: să ia pe seama
asigurătorului şi în cadrul sumei asigurate, potrivit cu împrejurările, măsuri pentru
limitarea pagubelor, respectiv pentru salvarea bunurilor asigurate, păstrarea şi paza
bunurilor rămase şi pentru prevenirea degradărilor ulterioare; să înştiinţeze imediat
organelor de poliţie pagubele produse de furt prin efracţie şi să se îngrijească ca urmele
efracţiei să rămână neatinsepână la anchetarea faptului; să înştiinţeze imediat, în caz de
incendiu sau explozie, organele de poliţie sau unităţile de pompieri ori alte organe de
cercetare, cele mai apropiate de locul evenimentului asigurat, cerând întocmirea de acte
cu privire la cauzele şi împrejurările producerii evenimentului asigurat şi la pagubele
provocate; să înştiinţeze, în scris, avarierea, distrugerea sau furtul prin efracţie, ale
bunurilor asigurate, cel mai târziu în 24 ore de la data producerii evenimentului asigurat,
unităţile asigurătorului(în cazul avarierii, distrugerii sau furtului prin efracţie a bunurilor
asigurate aflate la data producerii evenimentului asigurat în alte localităţi decât în cele
care domiciliază asiguraţii, înştiinţarea se poate face la unitatea asigurătorului în a cărei

32
rază de activitate se află locul unde s-a produs paguba); să dea organelor asigurătorului
toate informaţiile privitoare la producerea evenimentului asigurat, precum şi o declaraţie
scrisă cuprinzând bunurile avariate sau distruse respectiv furate prin efracţie, cu arătarea
valorii fiecărui bun la data producerii evenimentului asigurat; să depună asigurătorului
actele întocmite de organele prevăzute la litera c); să pună la dispoziţia asigurătorului
toate actele necesare pentru valorificarea existenţei şi valorii bunurilor asigurate, precum
şi pentru constatarea şi evaluarea pagubelor precum şi pentru stabilirea dreptului la
despăgubiri.
În caz de neîndeplinire a obligaţiilor prevăzute, asigurătorul are dreptul să refuze
plata despăgubirilor, dacă din acest motiv nu a putut determina cauza producerii
evenimentului asigurat şi mărimea pagubei.
În cazul unei pagube produse prin furt prin efracţie, asiguraţii sunt obligaţi să facă
demersurile necesare pentru redobîndirea bunurilor furate. Dacă după comiterea furtului
prine efracţie, bunurile vor fi găsite şi restituite asiguraţilor, aceştia sunt obligaţi să
înapoieze asigurătorului despăgubirile primite pentru bunurile respective, însă cel mult
valoarea bunurilor din momentul restituirii lor, ţinând seama de eventuala lor degradare.
În asemenea cazuri, dacă despăgubirea iniţială a fost limitată la suma asigurată, se
procedează la recalcularea despăgubirii.
În asigurarea facultativă complexă a gospodăriilor persoanelor fizice, sunt
cuprinse fără nici un adaus de primă şi:
- asigurarea pentru cazurile de invaliditate permanentă şi deces produse de acccidente
la domiciliul asiguratului;
- asigurarea de răspundere civilă pentru pagubele produse la domiciliul asiguratului.
Asigurarea pentru cazurile de invaliditate permanentă şi deces produse de acccidente
la domiciliul asiguratului, cuprinde în asigurare asiguratul şi soţia(soţul) asiguratului,
precum şi părinţii şi copii acestora, dacă în mod statornic, locuiesc şi gospodăresc
împreună cu asiguratul, pentru cazurile de accidente produse la domiciliul asiguratului.
Asigurătorul plăteşte sumele asigurate în cazurile de invaliditate permanentă şi
deces, cauzate de următoarele evenimente subite, provenite fără voinţa asiguratului:
incendiu, trăznet, explozie, cutremur de pământ, prăbuşire de teren, lovire inclusiv
înţepare, tăiere, cădere, alunecare, atacul din partea unei alte persoane sau a unui animal,
acţiunea curentului electric, arsura, degerare, înecul, intoxicarea subită, asfixierea, cele
întâmplate ca urmare a circulaţiei mijloacelor de transport-sau din cauza accidentelor
întâmplate acestora-precum şi cele provocate de funcţionarea ori folosirea maşinilor,
aparatelor, instrumentelor, sculelor sau armelor.
Suma asigurată pe toată perioada asigurării, pentru fiecare din persoanele
asigurate este 100% din suma asigurată iniţială a tuturor bunurilor prevăzută în contractul
sau contractele de asigurare, dar nu mai mult de 2.000.000 de lei pentru cazul de
invaliditate permanentă şi 50% din suma asigurată iniţială a tuturor bunurilor prevăzută în
contractul sau contractele de asigurare, dar nu mai mult de 1.000.000 de lei pentru cazul
de deces.
Suma asigurată în cazul de invaliditate permanentă se plăteşte în întregime dacă
invaliditatea permanentă este totală; dacă invaliditatea permanentă este parţială, se
plăteşte în limita sumei asigurate pentru invaliditate permanentă totală, o parte din

33
această sumă corespunzătoare gradului de invaliditate permanentă stabilit, majorată cu
25%.
Dacă înainte de accident, persoana asigurată avea o invaliditate permanentă
produsă din orice cauză, se plăteşte un procent din suma asigurată, corespunzător
diferenţei dintre gradul de invaliditate permanetă după accident şi cel înainte de accident.
Suma asigurată pentru cazul de deces produs de una din cauzele prevăzute, se
plăteşte independent de plăţile făcute pentru cazul de invaliditate permanentă.
Sumele asigurate se plătesc, în caz de deces moştenitorilor persoanei asigurate
decedate, în calitate de beneficiari, iar în caz de invaliditate permanentă, persoanei care a
devenit invalidă.
Răspunderea asigurătorului în această asigurare începe şi încetează la aceleaşi
termene cu cele prevăzute în contractul cu privire la asigurarea facultativă complexă a
gospodăriilor persoanelor fizice.
La această asigurare se aplică toate prevederile din “Condiţiile generalede
asigurare facultativă de persoane”, în măsura în care nu contravin prezentelor condiţii de
asigurare suplimentare.
În cazul asigurării de răspundere civilă pentru pagubele produse la domiciliul
asiguratului, asigurătorul acordă despăgubiri pentru sumele pe care asiguratul şi soţia
asiguratului sau persoane care se află în întreţinerea asiguratului, sunt obligaţi să le
plătească cu titlu de desdăunare şi cheltuieli de judecată pentru prejudicii pentru care
răspund în faţa legii: proprietarului imobilului în care se află bunurile asigurate, pentru
pagubele datorate în calitate de locatar, produse de incendiu sau de explozie; terţilor,
pentru accidentarea persoanelor şi avarierea bunurilor, la domiciliul asiguratului-cu
excepţia pagubelor şi accidentelor produse cu autovehicule; locatarului apartamentului
învecinat, situat la acelaşi etaj sau la un etaj inferior, pentru pagubele la bunurile
asigurabile, cauzate de o inundaţie produsă în apartamentul în care se află bunurile
asigurate, inclusiv ca urmare a infiltrării apei provenite din inundaţia respectivă.
Trebuie ştiut, că se acordă despăgubiri şi pentru cheltuielile făcute în procesul
civil de asigurat şi de soţia asiguratului sau persoane care se află în întreţinerea
asiguratului, dacă au fost obligaţi la desdăunare.
Despăgubirile se stabilesc pe baza înţelegerii dintre părţi, cu acordul
asigurătorului, sau prin hotărâre judecătorească, ori a unei comisii de judecată, pronunţate
conform legii în România.
Nu se acordă despăgubiri în cazul în care paguba a fost produsă cu intenţie de
către asigurat, soţia(soţul) asiguratului sau persoane fizice majore care se află în
intrţinerea asiguratului, precum şi de prepuşii asiguratului şi nici pentru amenzile,
cheltuielile penale la care ar fi condamnat asiguratul, soţia(soţul) sau persoane care se
află în întreţinerea asiguratului.
Suma asigurată la asigurarea de răspundere civilă este egală cu suma asigurată
pentru bunurile din gospodărie, care figurează în contractul sau contractele de asigurare,
dar cel mult 2.000.000 lei pe toată perioada asigurării.
La acoperirea de către asigurător a despăgubirilor, se ţine seama dacă la stabilirea
acestor despăgubiri instanţa judecătorească a avut în vedere despăgubirile acordate de
asigurtător pentru cazurile în care, clădirile alte construcţii sau bunurile respective sunt
asigurate facultativ. Dacă instanţa judecătorească nu a vut în vedere aceasta, asigurătorul

34
acoperă numai diferenţa dintre despăgubirile stabilite de instanţa judecătorească şi
despăgubirile plătite sau cuvenite la asigurarea facultativă a clădirilor, altor construcţii
sau a bunurilor respective.
Răspunderea asigurătorului la această asigurare începe şi încetează la aceleaşi
termene cu cele prevăzute în contractul cu privire la asigurarea facultativă complexă a
gospodăriilor persoanelor fizice.

3.4. ASIGURAREA FACULTATIVĂ A CULTURILOR AGRICOLE ŞI A

RODULUI VIILOR

3.4.1. OBIECTUL ASIGURĂRII

Societatea Comercială Asigurarea Românească-ASIROM S.A., despăgubeşte

pagubele produse culturilor agricole şi rodului viilor asigurate, cu condiţia ca asiguratul
să fi achitat primele de asigurare.
Asigurările pot fi încheiate cu persoane juridice şi/sau fizice cu sediul sau
reşedinţa în România şi se pot asigura atât culturile şi rodul viilor de pe terenurile
proprietate a persoanelor juridice şi/sau fizice, cât şi cele de pe terenurile primite în
folosinţă sau luate în arendă de către acestea.
Asiguratul trebuie să aibă un interes patrimonial cu privire la bunul asigurat,
asigurătorul asigură facultativ culturile agricole şi rodul viilor prevăzute în contractul de
asigurare.
Nu se pot asigura următoarele:
a) culturile de pe suprafeţele pe care un singur fel de cultură ocupă mai puţin de:
- 0,10 hectare în cazul plantaţiilor de vii pe rod;
- 0,5 hectare în cazul culturilor de tutun;
- 1 hectar în cazul celorlalte culturi;
b) culturile de pe tarlalele sau parcelele care au suferit în anul agricol în curs pagube
produse din orice cauze.

3.4.2. RISCURILE ASIGURATE

ASIROM acordă despăgubiri în cazurile de distrugere sau vătămare a culturilor

agricole şi a rodului viilor asigurate produse de riscurile asigurate.
Asigurarea se poate încheia cu acoperirea riscurilor de grindină, incendiu, furtună,
ploaie torenţială-efecte directe, prăbuşire/alunecare de teren cultivat, la alegerea
asiguratului.
Se acordă despăgubiri numai pentru pagube suferite prin pierderi cantitative, cu
excepţia culturilor de tutun la care se acoperă şi pagubele suferite prin pierderi calitative,
de pe urma grindinei. De exemplu, la păioase se acordă despăgubiri pentru pierderile de
boabe, la porumbul cultivat pentru boabe, pentru pierderile de boabe, la sfecla de zahăr,
cultivată pentru rădăcini, pentru pierderile de rădăcini.

35
 Pagubele-produse de riscuri asigurate-care reprezintă mai puţin de 10% din
producţia medie asigurată/hectar, separat pe fiecare fel de cultură sau vie, se suportă de
asigurat.
Asigurătorul nu acordă despăgubiri în cazul în care distrugerea sau vătămarea
culturilor agricole şi rodului viilor au fost produse de incendiu generat de: război, invazie,
ocupaţie militară, război civil, isurecţie, revoluţie, putere militară sau uzurpare de putere;
tulburări civile, revolte, acte de terorism, acte de vandalism şi alte asemenea; influenţe
directe ale exploziei atomice, ca urmare a folosirii energiei atomice sau materialelor
fisionabile.
Pagubele provocate de cauze necuprinse în asigurare cum sunt bolile şi dăunătorii
plantelor, nerăsărirea sau rănirea acestora, măturarea excesivă datorată întârzierii
recoltatului, nerespecarea tehnologiilor de cultură şi altele asemănătoare, nu se
despăgubesc, chiar dacă sunt în legătură cu efectele producerii evenimentelor asigurate.

3.4.3. ÎNCHEIEREA, DESFĂŞURAREA ŞI ÎNCETAREA

COTRACTULUI DE ASIGURARE

Asigurarea poate fi încheiată oricănd în cursul anului şi este valabilă pentru anul
agricol în curs. Asigurarea se încheie în baza declaraţiei de asiguare semnată de asigurat,
pe feluri de culturi sau pe feluri de vii puse pe rod, cu indicarea suprafeţelor acestora şi
denumirea, punctului, tarlalei sau parcelei unde sunt amplasate, inclusiv a vecinătăţilor.
Persoana cu care urmează să se încheie asigurarea este obligată să răspundă în
scris la întrebările formulate de asigurător, cu privire la împrejurările esenţiale referitoare
la risc, pe care le cunoaşte.
Înainte de încheierea cotractului de asigurare este obligatoriu să se efectueze de
către asigurător, o inspecţie de risc, cu întocmirea unui proces verbal semnat şi de
asigurat, din care să rezulte că la culturile care fac obiectul contractului de asigurare nu s-
au produs pagube din nici o cauză.
Asigurarea intră în vigoare după 5 zile de la expirarea zilei în care s-au plătit
asigurătorului primele de asigurare în numerar, sau după caz, prima rată a acestora, ori s-
a operat la bancă în contul asigurătorului virarea primelor de asigurare şi s-a întocmit
contractul de asigurare.
După intrarea în vigoare a asigurării, răspunderea asigurătorului începe:
a) pentru culturile agricole însămânţate, în caz de pagube produse de ploaie torenţială-
efecte directe, precum şi de prăbuşire/alunecare de teren, din momentul
însămînţăriilor, iar în caz de pagube produse de grindină, incendiu, furtună, uragan,
din momentul rasăririi lor;
b) pentru culturile agricole sădite, în caz de pagube produse de toate riscurile asigurate,
din momentul sădirii lor;
c) pentru rodul viilor, din momentul înfloririi.
Răspunderea asigurătorului şi contractul de asigurare încetează din momentul
recoltării, dar nu mai târziu de data îndeobşte cunoscută pentru recoltare. La culturile a
căror recoltă se treieră, răspunderea pentru pagubele produse de incendiu încetetează din
momentul în care recolta a fost treierată.

36
 În caz de daună totală, după producerea acesteia, cotractul încetează de drept,
pentru viitor.

3.4.4. SUMA ASIGURATĂ

Suma la care se face asigurarea pe hectar se stabileşte potrivit cererii asiguratului,

dar nu poate depăşi în nici un caz suma obţinută prin înmulţirea producţiei medii
prevăzută a se realiza pe hectar de cultură respectivă-declarată de asigurat-cu suma
maximă pe kilogram prevăzută, stabilită de asigurător şi prevăzută în contractul de
asigurare iar la acele asigurări la care despăgubirile se cesionează în favoarea unor
diferite societăţi comerciale sau instituţii, suma obţinută prin înmulţirea producţiei medii
pe hectar pentru cultura respectivă cu preţul pe kilogram, rezultat din contractul încheiat
cu respectivele societăţi comerciale sau instituţii.
Asigurarea nu validează pentru partea din suma asigurată ce depăşeşte limitele
prevăzute. În aceste cazuri, partea corespunzătoare din primele de asigurare plătite se
restituie integral.
La culturile care se recoltează în mai multe culesuri sau coase, partea din suma
asigurată se referă la cantitatea totală a recoltei obţinută din toate culesurile sau coasele
împreună în anul agricol în curs.
Asiguraţii care au asigurări în curs pot încheia asigurări suplimentare, pentru
majorarea sumelor asigurate iniţial, ori pentru asigurarea culturilor de de pe diferenţele de
suprafaţă între suprafeţele efectiv însămânţate şi suprafeţele asigurate, însă numai
înaintea producerii unor daune.
Pentru culturile agricole sau rodul viilor distruse ori vătămate de riscurile cuprise
în asigurare ori distruse din orice cauză, după încheierea asigurării însă înaintea începerii
răspunderii asigurătorului, respectiv înaintea intrării în vigoare a asigurării, primele de
asigurare plătite, se restituie integral.

3.4.5. PRIMA DE ASIGURARE

Cotele de primă se stabilesc diferenţiat pe grupe tarifare de culturi şi categorii de

judeţe în funcţie de frecvenţa producerii evenimentelor asigurate şi de sensibilitatea
diverselor culturi faţă de riscurile asigurate.
Primele de asigurare se calculează prin aplicarea cotei de primă asupra sumei
asigurate care corespunde întregii suprafeţe agricole asigurate. Primele de asigurare se
stabilesc pentru anul agricol în curs, indiferent de data încheierii asigurării.
Primele de asigurare se achită în cuantumul şi la termenele prevăzute în contractul
de asigurare. De asemenea, ele pot fi plătite şi în rate.
În caz de neplată la scadenţă a unei rate de primă următoare celei dintâi, asiguraţii
au dreptul să o plătească în termenul de păsuire acordat de asigurător, termen de păsuire
care este stabilit de comun acord cu asiguratul, dar nu poate fi mai mare de 30 zile de la
scdenţa ratei respective şi nici nu poate depăşi data cunoscută pentru recoltare.

37
 3.4.6. CAZURILE DE DAUNĂ

Asiguraţii sunt obligaţi să facă pe cheltuiala lor lucrările şi investiţiile necesare

pentru întreţinerea culturilor în bune condiţii şi în conformitate cu regulile agrotehnice,
luînd, potrivit cu împrejurările, măsuri pentru prevenirea şi limitarea pagubelor, respectiv
pentru salvarea culturilor rămase. Asigurătorul are dreptul să verifice modul cum culturile
asigurate sunt întreţinute. Asigurătorul are dreptul să efectueze înspecţii de risc şi după
încheierea contractului la culturile asigurate, în prezenţa asiguratului.
Cazurile de pagubă trebuie înştiinţate în scris la unităţile ASIROM, cel mai târziu
în 5 zile de la data producerii riscului asigurat.
Pentru culturile calamitate din riscuri asigurate, asiguratul este obligat să
comunice, în scris, asigurătorului data începerii recoltatului, cu cel puţin 5 zile înainte de
aceasta.
Asiguraţii sunt obligaţi să pună la dispoziţia asigurătorului orice date şi informaţii
necesare pentru verificarea existenţei şi valorii producţiei şi culturilor agricole sau a
rodului viilor asigurate, pentru constatarea producerii evenimentului asigurat şi evaluarea
pagubelor, precum şi pentru stabilirea dreptului la despăgubiri.
Despăgubirea ce se plăteşte de către asigurător nu poate fi mai mare decât
cuantumul pagubei şi nici suma la care se face asigurarea, stabilindu-se după starea
culturilor şi a rodului viilor în momentul producerii evenimentului asigurat.
Asigurătorul acordă despăgubiri numai în cazurile în care asiguraţii sunt cu
primele asigurate la zi şi nu se acordă despăgubiri pentru pagubele produse într-o
anumită perioadă a anului în care plantele erau maturizate şi trebuia să fie terminată
recoltarea sau treieratul.
Asigurătorul nu acordă despăgubiriîn cazurile în care paguba s-a produs sau
pentru partea de pagubă care s-a mărit din intenţia sau culpa unui membru din conducerea
persoanei juridice asigurate, lucrând în această calitate, ori din intenţia ori culpa oricărui
prepus al acesteia.

3.5. ASIGURAREA ANIMALELOR

3.5.1. OBIECTUL ASIGURĂRII

SC ASIROM SA asigură facultativ animalele aparţinănd persoanelor fizice şi

persoanelor juridice cu domiciliul, sediul sau reşedinţa în România.
De asemenea ASIROM asigură animalele primite în folosinţă de persoane
juridice şi care aparţin altor persoane juridice, precum şi animalele primite spre creştere
sau îngrăşare de persoane fizice şi persoane juridice, pe baza contractării cu persoane
juridice.
Animalele ce pot fi asigurate sunt: bovinele în vârstă de 6 luni sau peste 6 luni;
cabalinele în vârstă de 1 an sau peste 1 an până la 15 ani inclusiv(fac excepţie cabalinele
aparţinând persoanelor fizice, care nu pot fi asigurate); porcinele în vârstă de 6 luni sau
peste 6 luni; porcinele având o greutate de cel puţin 40 kg indiferent de vârsta lor, aflate

38
în îngrăşătorie aparţinând persoanelor juridice; ovinele şi caprinele, în vărstă de 1 an sau
peste1 an.

3.5.2. RISCURILE ASIGURATE

ASIROM acordă despăgubiri pentru cazurile de pierire a animalelor asigurate

aparţinând:
- persoanelor juridice, ca urmare a bolilor, inclusiv sub formă de epizotii sau a
accidentelor
- persoane fizice, ca urmare a bolilor sau accidentelor.
În cazul porcinelor, la cererea asiguratului, se cuprinde în asigurare şi riscul de
trichineloză cu plata unui adaus de 20% asupra primei tarifare anuale de bază.
Se consideră accidente: incendiul, explozia, trăznetul, acţiunea curentului electric,
cutremur de pământ, prăbuşirea sau alunecarea de teren, inundaţia, furtuna, viscolul,
grindina îngheţul; atacul animalelor sălbatice sau a altor animale, muşcătura şerpilor,
înţepătura insectelor veninoase, otrăvirea subită cu ierburi sau cu substanţe toxice sau
medicamentoase, umflarea din cauza furajelor; insolaţia, asfixierea, înecul, lovirile sau
rănirile subite, căderile, căderea pe animale a unor corpuri, leziuni interne provocate de
înghiţirea de obiecte, distocia(fătarea grea), castrarea făcută de organele veterinare.

3.5.3. SUMA ASIGURATĂ

La asigurarea animalelor aparţinând persoanelor fizice şi persoanelor juridice(în

cazul animalelor de rasă comună) suma sigurată este egală cu valoarea de pe piaţa locală
a animalelor respective. La această asigurare, în caz de daună se va scădea din
despăgubire o franşiză de 20% aplicată la suma asigurată.
La porcinele aflate în îngrăşătorii, aparţinând persoanelor juridice, suma asigurată
se stabileşte pe baza greutăţii medii a animalelor şi a preţului de achiziţie a cărnii în viu
practicat de către societăţile comercialede industrializarea cărnii; greutatea medie se
calculează ţinând seama de limita de greutate minimă(40kg) şi limita maximă(140kg).
În cazul animalelor de reproducţie procurate din import de către persoane juridice,
precum şi în cazul animalelor de rasă de provenienţă indigenă, asigurarea se poate
contracta la sume asigurate corespunzătoare valorii de procurare ori de inventar a
animalelor respective.
Animalele din aceiaşi gospodărie se primesc în asigurare numai pentru suma
egală de fiecare animal din aceiaşi grupă de vârstă şi grupă de rasă. Animalele intrate în
gospodărie în cursul asigurării şi care fac parte din aceiaşi grupă de vârstă cu animalele
asigurate sunt cuprinse în asigurare, în caz de producere a evenimentului asigurat. Dacă
numărul animalelor din aceiaşi grupă cu animalul pierit, este mai mare decât numărul
animalelor asigurate, suma asigurată pentru fiecare animal se reduce, stabilidu-se în
raportul dintre numărul animalelor asigurate şi numărul animalelor din acea grupă, aflate
în gospodăria asiguratului la data producerii evenimentului asigurat. Asiguraţii, pentru a
evita acestea pot încheia asigurări suplimentare pentru majorarea sumelor asigurate
iniţial.

39
 3.5.4. PRIMA DE ASIGURARE, DURATA ASIGURĂRII ŞI
RĂSPUNDEREA ASIGURĂTORULUI

Se calculează aplicând cota de primă la suma asigurată. Prima de asigurare se

poate achita şi în două rate, ASIROM acordând un termen de păsuire de 2 luni de la
scadenţa ratei.
Asigurarea se încheie pe o perioadă de un an iar răspunderea începe în caz de
accident după 5 zile de la expirarea zilei în care s-au plătit primele de asigurare şi s-a
emis contractul de asigurare iar în caz de boală după 60 zile de la expirarea zilei în care s-
au plătit primele de asigurare şi s-a emis contractul de asigurare.
Asigurarea încetează la ora 24 a ultimei zile din perioada pentru care s-a încheiat
asigurarea;această perioadă se socoteşte de la expirarea celor 5 zile prevăzute anterior.

3.5.5. OBLIGAŢIILE ASIGURATULUI

Acetea obligaţii sunt: să-şi întreţină animalele în bune condiţii şi în conformitate

cu regulile zootehnice şi sanitar veterinare de îngrijire, hrănire, întreţinere şi folosire a
animalelor; să înştiinţeze, în scris, pieirea animalelor asigurate, cel mai târziu în 24 ore de
la data producerii evenimentului asigurat, celei mai apropite unităţi a asigurătorului; să
păstreze cadavrele animalelor sau resturile lor în vederea examinării acestora pentru
întocmirea procesului verbal de constatare; să pună la dispoziţia asigurătorului toate
actele şi evidenţele necesare pentru verificarea existenţei şi valorii animalelor asigurate,
pentru constatarea producerii evenimentului asigurat şi evaluarea pagubelor, precum şi
stabilirea dreptului de despăgubire.

3.6. ASIGURĂRI AUTO ŞI DE TRANSPORT

În această clasă de asigurări sunt cuprinse: Asigurarea facultativă de avarii auto-

casco, Asigurarea obligatorie de răspundere civilă auto, Asigurarea facultativă de
răspundere civilă auto cu valabilitate numai în afara teritoriului României-Carte verde,
Asigurarea facultativă de accidente a persoanelor transportate şi Asigurarea cărăuşului
pentru mărfurile transportate.
Prin “Asigurarea facultativă de avarii auto-casco”, ASIROM acoperă pagubele
produse prin avarierea sau distrugerea autovehicolelor asigurate provocate de: ciocniri,
loviri sau izbiri cu alte vehicule sau cu orice alte corpuri mobile sau imobile aflate în
afara sau în interiorul autovehicolului asigurat, zgârieri, căderi, derapări sau răsturnări;
incendiu, trăznet, explozie, chiar dacă trăznetul sau explozia nu au fost urmate de
incendiu, ploaie torenţială, inclusiv efecte indirecte ale acesteia, grindină, inundaţie,
furtună, uragan, cutremur de pământ, prăbuşire sau alunecare de teren, greutatea stratului
de zăpadă sau ghiaţă, avalanşe de zăpadă, căderea unor corpuri pe construcţia în care se
află autovehicolul; furtul autovehicolului sau a unor părţi componente ale acestuia.

40
 Primele de asigurare practicate pot fi achitate anticipat şi integral sau în rate
subanuale(2,3,4,7 sau10 rate).
În funcţie de felul autovehiculelor, de locul unde acestea au fost fabricate,
ASIROM a creat diferite forme ale asigurării facultative de avarii, rezultând produse
adaptate solicitărilor pieţei.
Astfel, pentru autoturismele de producţie internă, asigurarea se încheie la valoarea
reală a acestora, primele de asigurare fiind diferenţiate în funcţie de capacitatea cilindrică
a motorului.
Pentru celelalte autovehicule de producţie românească(altele decât autoturisme)
cât şi în cazul autovehicolelor de producţie externă, asigurarea se încheie la valoarea
declarată de asigurat, iar în această situaţie prima de asigurare reprezintă o cotă
procentuală din suma asigurată.
La solicitarea siguratului, în schimbul unei prime de asigurare suplimentare, se
poate extinde valabilitatea asigurării şi în afara teritoriului României.
La reînoirea asigurării, pentru avarii ale autovehicolelor, încheiate pe o perioadă
de un an, în cazul în care în anii anteriori de asigurare nu s-au plătit ori nu se datorează
despăgubiri, primele de asigurare se pot reduce. Asigurările pot fi încheiate cu sau fără
franşiză, în funcţie de opţiunea asiguratului sau pentru acoperirea numai anumitor riscuri.
Totodată, ASIROM a fost an de an autorizată, de la înfiinţare şi până în prezent,
să practice asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse terţilor prin
accidente de autovehicole în condiţiile precizate în hotărârile de Guvern aferente. Tariful
de prime este structurat pe feluri de autovehicule, şi în funcţie de destinaţia acestora.
Primele anuale se plătesc anticipat şi integral, distinct pentru două perioade sau prin plăţi
eşalonate. Asiguraţii pot beneficia de reduceri de primă în cazul plăţii anticipate şi
integrale a costului asigurării.
În baza asigurării de răspundere civilă, asigurătorul se obligă, să plătească
despăgubiri pentru prejudiciul de care asiguratul răspunde în baza legii faţă de terţele
persoane păgubite şi pentru cheltuielile făcute de asigurat în procesul civil. Nivelul
primelor de asigurare, limita maximă a despăgubirilor, termenele de plată, sancţiunile şi
alte elemente cu privire la aplicarea asigurării se stabilesc prin hotărîre a Guvernului, la
propunerea Ministerului Finanţelor.
“Asigurarea facultativă de răspundere civilă auto cu valabilitate numai în afara
teritoriului României-Carte verde” poate fi încheiată de persoane fizice şi persoane
juridice numai pentru autovehicule înmatriculate în România.
Asigurarea “Carte verde” se încheie fără stabilire de sume asigurate, în caz de
pagubă acordându-se despăgubiri în conformitate cu legislaţia de răspundere civilă din
ţara în care s-a produs evenimentul asigurat.
Primele de asigurare, care se stabilesc în funcţie de felul autovehicolului şi de
perioada de valabilitate a asigurării, se stabilesc anticipat şi integral pentru perioada
dorită(minim de 15 zile).
“Asigurarea facultativă de accidente a persoanelor transportate” se poate încheia
pentru cel mult numărul de persoane care pot fi legal transportate în autovehicule, pentru
cazul de invaliditate parţială sau totală şi deces.
În cazul “Asigurării cărăuşului pentru mărfurile transportate”, ASIROM acoperă
răspunderea cărăuşului(persoană juridică sau persoană fizică) cu domiciliul sau sediul în

41
România, care organizează transporturi de mărfuri cu autovehicule înmatriculate în
România pentru pagubele la mărfurile transportate, potrivit convenţiei referitoare la
Contractul de transport internaţional de mărfuri pe şosele. Asigurarea are valabilitate atât
pe teritoriul României cât şi în afara acestuia şi se poate încheia atât pentru o perioadă de
timp, fie pentru o călătorie.

3.7. ALTE ASIGURĂRI

Un alt tip de asigurare este “Asigurarea facultativă a maşinilor, utilajelor şi

instalaţiilor, pentru cazurile de avarii accidentale”.
Riscurile asigurate in cazul acestei asigurări sunt legate de ruperi sau deformări în
timpul funcţionării, ciocniri sau izbiri cu alte corpuri, explozie, lipsa apei în cazane sau
recipiente, acţiunea curentului electric, scurtcircuit, supratensiune, formare de arcuri
voltaice, inducţie, trăznet, îngheţ, gheaţă sau depunere de gheaţă, revărsare de ape ca
urmare a spargerii conductelor sau ventilelor, căderea pe maşini utilajesau instalaţii a
unor corpuri, greutatea stratului de zăpadă sau gheaţă, defecte de construcţie, de material,
de turnare sau de montare, cu excepţia pagubelor produse în mod lent şi numai prin uzura
sau întrebuinţarea maşinilor, utilajelor sau instalaţiilor.
Asigurarea se încheie pentru bunurile nominalizate de asigurat.
În cazul “Asigurării facultative a bunurilor sau valorilor pentru cazurile de furt
prin efracţie sau prin acte de tâlhărie” riscurile asigurate sunt: furt prin efracţie sau prin
acte de tâlhărie a bunurilor sau valorilor aflate în localul asiguratului; furt prin acte de
tâlhărie asupra curierilor, inclusiv în cazul transporturilor de valori efectuate cu
autovehicole.
Se acordă despăgubiri pentru: pagubele produse de furtul prin efracţie şi prin acte
de tâlhărie al bunurilor sau al altor valori asigurate; pagube produse bunurilor sau
valorilor asigurate prin întrebuinţarea cheilor originale care au fost obţinute prin acte de
tîlhărie.
O altă asigurare este “Asiguraea facultativă a construcţiilor-montajului şi a
răspunderii constructorului”, prin care SC ASIROM SA asigură facultativ construcţiile-
montajul, împreună cu maşinile, utilajele, instalaţiile, materialele şi alte bunuri folosite la
executarea acestora.
Răspunderea asigurătorului începe din momentul deschiderii şantierului de
construcţii-montaj, respectiv din momentul aducerii pe şantier a primului lot de materiale
sau alte bunuri şi încetează la data predări către beneficiar a lucrărilor cu proces verbal de
recepţie definitivă, sau a unor părţi sau faze de lucrare, potrivit graficelor de execuţie,
respectiv la expirarea termenului perioadei de graţie, prevăzut în contractul de construcţie
montaj, ori la data denunţării sau rezilierii contractului de asigurare.
Asigurarea facultativă a construcţiilor-montajului şi a răspunderii constructorului
cuprinde: asigurarea pagubelor materiale produse lucrării de construcţii-montaj, împreună
cu maşinile, utilajele, instalaţiile, materialele şi alte bunuri folosite la executarea acestora,
asigurarea de răspundere civilă legală a constructoruliui faţă de terţi, asigurarea
facultativă suplimentară a maşinilor, utilajelor şi insatlaţiilor pentru cazurile de avarii
accidentale.

42
 4. DERULAREA CONTRACTELOR DE ASIGURĂRI DE BUNURI

4.1. STUDIU DE CAZ PRIVIND ASIGURAREA FACULTATIVĂ

COMPLEXĂ A GOSPODĂRIILOR PERSOANELOR FIZICE

Prin acest studiu de caz se urmăreşte să se pună în evidenţă modul în care se

soluţionează cererea de despăgubire a unui asigurat, persoană fizică, în urma producerii
unei daune la domiciliul acestuia.
Obiectivele urmărite sunt:
- circumstanţele în care s-a produs evenimentul asigurat;
- obligaţiile părţilor;
- emiterea dovezilor de către organele abilitate;
- evaluarea pagubelor;
- conţinutul dosarului de daune;
- circuitul documentelor;
- soluţionarea despăgubirii.
În data de 27.02.2001 se solicită încheierea unei poliţe complexe de către
asiguratul Saiti Marika, pentru bunurile pe care aceasta le deţine în gospodăria a cărei
proprietară este. Asiguratul Saiti Marika, cu domiciliul în Lugoj, strada Neculiţă nr. 1
întocmeşte o declaraţie de asigurare, care cuprinde: datele de identificare ale asiguratului,
obiectul asigurării(în cazul nostru obiectul asigurării este reprezentat de bunuri casnice),
descrierea bunurilor asigurate etc.
În urma întocmirii declaraţiei de asigurare se completează de către un agent
ASIROM, contractul de asigurare (anexa nr. 1). Se are în vedere că poliţa de asigurare
cuprinde aceleşi elemente ca şi declaraţia de asigurare.
Contractul de asigurare se încheie pe timp de un an între Societetea Comercială
Asiguarea Românească S.A. şi asiguratul Saiti Marika.
În urma discuţiilor purtate cu solicitantul asigurării, se convine ca suma asigurată
pentru bunurile de uz casnic şi gospodăresc să fie de 20.000.000 lei.
Solicitantul asigurării va plăti o primă calculată prin aplicarea cotei de primă de
5% asupra sumei asigurate a bunurilor pentru că atât asigurarea de accidente cât şi cea de
răspundere civilă sunt acordate ca bonus, deci pentru cota de primă de 0 %. Prima de
asigurare anuală va fi deci de 100.000 lei.
Asigurarea intră în vigoare la 5 zile de la expirarea datei la care a fost încheiată
poliţa.
În data de 17 iunie 2001 în urma unei ploi torenţiale, s-a produs scurtcircuit la
reţeaua stradală de curent electric. În urma acestor evenimente, asiguratul ASIROM a
suferit următoarele pagube:
- defectarea a două frigidere(un frigider Arctic 240 litri în valoare de 5.9000.000 lei din
1993, la care s-a ars motorul, un frigider 140 litri din 1990 în valoare 4.800.000 lei)
- defectarea a două televizoare(un televizor color Mega vision, scurtcircuitat în valoare
de 4.000.000 lei din 1990, un televizor în valoare de 4.000.000 lei din 1980)

43
- distrugerea în întregime a unui telefon Toshiba în valoare de 2.300.000 cumpărat în
anul 1998
- defectarea unei clocitoare ouă în valoare de 600.000 lei, din luna martie, anul 2001
Obligaţiile asiguratului la producerea evenimentului asigurat sunt următoarele:
- să înştiinţeze, în scris, avarierea sau distrugerea bunurilor asigurate, cel mai târziu în
24 ore de la data producerii evenimentului asigurat, unităţile asigurătorului. Înştiinţarea
se face de către asigurat pe formularul asigurătorului, iar în lipsă pe hârtie simplă.
Înştiiţarea trebuie să cuprindă: locul, data, ora, cauzele şi împrejurările producerii
evenimentului asigurat, felul şi cantitatea bunurilor avriate sau distruse, mărimea
probabilă a pagubei, precum şi numărul şi data contractului de asigurare şi unitatea
asigurătorulu care l-a emis.(anexa nr. 3). În cazul avarierii sau distrugerii bunurilor
asigurate aflate la data producerii evenimentului asigurat în alte localităţi decât în cele
care domiciliază asiguraţii, înştiinţarea se poate face la unitatea asigurătorului în a cărei
rază de activitate se află locul unde s-a produs paguba;
- să dea organelor asigurătorului toate informaţiile privitoare la producerea
evenimentului asigurat, precum şi o declaraţie scrisă cuprinzând bunurile avariate sau
distruse, cu arătarea valorii fiecărui bun la data producerii evenimentului asigurat(anexa
nr.2);
- să pună la dispoziţia asigurătorului toate actele necesare pentru valorificarea existenţei
şi valorii bunurilor asigurate, precum şi pentru constatarea şi evaluarea pagubelor precum
şi pentru stabilirea dreptului la despăgubiri.
În caz de neîndeplinire a obligaţiilor prevăzute, asigurătorul are dreptul să refuze
plata despăgubirilor, dacă din acest motiv nu a putut determina cauza producerii
evenimentului asigurat şi mărimea pagubei.
Inspectorul de daune are obligaţia să se deplaseze la faţa locului în vederea
evaluării daunelor produse, luînd declaraţii martorilor. În cazul nostru declaraţiile sunt
luate de la doi martori, şi anume, Groza Ioan şi Voron Vasile vecini ai asiguratului, care
declară ce bunri au văzut distruse la domiciliul asiguratului, locul şi împrejurările
producerii evenimentului(anexa nr. 5).
În urma pagubei se întocmeşte de organele asigurătorului, Proces verbal de
constatare a pagubelor produse, cu participarea asiguratului şi a celor doi martori(anexa
nr. 4). Procesul verbal s-a încheiat cu asiguratul Saiti Marika, de către inspectorul
principal de daune, în care se descriu împrejurările în care s-a produs paguba(în cazul
nostru-furtună cu descărcări electrice, urmată de ploi torenţiale, care au provocat
scurtcircuit la reţeaua stradală de curent electric), bunurile distruse sau avariate, se
menţionează cantitatea acestora, vechimea în ani, uzura, gradul de distrugere, preţul
unitar, valoarea de nou, valoarea reală a bunului, valoarea reală a pagubei şi se calculează
despăgubirea.
În cazul dosarului prezentat valoarea pagubelor constatate la bunurile casnice
aparţinând asiguratului s-a ridicat la 5.657.606 lei, valoare calculată ca diferenţă între
valoarea de nou şi uzura bunurilor, totul înmulţit cu gradul lor de distrugere
Valoarea de nou a bunurilor procurate din comerţ, cum este cazul nostru se
stabileşte pe baza preţuluide vânzare practicat în comerţ.
Uzura bunurilor, în procente, se stabileşte ţinând cont de vechimea acestora,
starea de întreţinere şi gradul de folosinţă.

44
 În cazul studiat observăm că unele bunuri distruse sunt considerate pagubă totală
iar altele pagubă parţială.
În urma furtunii cu descărcări electrice, s-a produs scurtcircuit la reţeaua stradală
de curent electric. Asiguratul a obţinut Proces verbal de constatare de la Lucian
Mateica(autorizat depanări electronice şi electrocasnice), care a constatat că
componentele electronice ale telefonului sunt arse, fiind mult mai scumpe decât aparatul
în sine, deci paguba fiind considerată totală(anexa nr. 9).
În cazul celorlalte bunuri casnice asigurate, avem de aface cu pagubă parţială,
depunându-se de către asigurat la reprezentanţa din Lugoj, bonuri de comandă, chitanţe şi
facturi fiscale care atestă repararea acelor componente defectate ale bunurilor
asigurate(anexa nr. 7, anexa nr. 8).
Dosarul de daune cuprinde următoarele acte:
- înştiinţarea cu privire la producerea evenimentului asigurat
- cererea de despăgubire
- inştiinţare cu privire la bunurile distruse în urma evenimentelor
- proces verbal de constatare a pagubelor
- documente justificative
- deviz reparaţii
- negaţie- în cazul în care bunul distrus nu mai poate fi reparat
După încheierea contractului de asigurare de către agenţii de asigurare(persoane
fizice autorizate) sau de către inspectorii de asigurări, se încasează prima de asigurare
înscrisă în contract, pe baza unei chitanţe cu regim special.
În baza chitanţei se întocmeşte un Borderou de depunere la casierie a
numerarului. Borderoul se înregistreză în Registrul de intrări-ieşiri al unităţii, precum şi
în Registrul de casă. Borderoul şi Registrul de casă sunt înaintate la sucursala ASIROM
din Timişoara, la Serviciul contabilitate unde se se prelucrează datele.
În momentul producerii evenimentului, în urma depunerii Înştiinţării cu privire la
producerea evenimentului asigurat, în termen de 24 ore de la data producerii
evenimentului(serviciului daune), inspectorul de daune se deplasează la faţa locului
pentru stabilirea împrejurărilor în care a avut loc evenimentul, precum şi stabilirea
gradului de distrugere a bunurilor.
Totodată inspectorul solicită asiguratului, documentele necesare despăgubirii, în
funcţie de gradul de distrugere, pe bunuri(chitanţe care atestă reparaţiile, facturi, procese
verbale care atestă imposibilitatea reparării acestora în vederea despăgubirii integrale).De
asemenea efectuează pozele bunurilor degradate.
În aceiaşi perioadă, inspectorul solicită Serviciului asigurări din cadrul sucursalei
Timişoara confirmarea contractului de asigurare prezentat de asigurat, certificare care se
face prin telex, fax..
În următoarea perioadă (circa 15 zile) inspectorul de daune întocmeşte dosarul de
daune care conţine documentele solicitate asiguratului.
La depunerea ultimului document de către asigurat se încheie confirmarea către
asigurat, care se transmite spre aprobare sucursalei, împreună cu dosarul. În urma
aprobării acestuia, se elibereză suma aprobată, ca daună asiguratului.

45
 Dosarul aprobat, se reîntoarce pentru plată la reprezentanţa Lugoj. După
efectuarea plăţii, dosarul se returneată la sucursală cu Registrul de casă. Acestea se
stochează la nivelul sucursalei.
În cazul prezentat, la o plată de primă în valoare de 100.000 lei, despăgubirea
încasată de asigurat la producerea evenimentului asigurat a fost de 5.657.606 lei.
Despăgubirea ce se plăteşte de asigurător se stabileşte după starea bunului în momentul
producerii evenimentului asigurat. Despăgubirea nu poate depăşi suma la care s-a făcut
asigurarea(în cazul nostru 20.000.000 lei) şi nici valoarea bunului din momentul
producerii evenimentului asigurat. Deci s-a aplicat principiul primului risc, ţinând cont de
faptul că în caz de pagubă parţială, despăgubirea se stabileşte ţinând cont de sistemul de
acoperire adoptat: principiul acoperiririiproporţionale(dacă suma asigurată, în funcţie de
care s-a stabilit şi prima de asigurare este mai mică de valoarea bunului la data producerii
evenimentului asigurat), principiul acoperirii limitate(pe bază de franşiză) sau principiul
primului risc.

4.2. STUDIU DE CAZ PRIVIND ASIGURAREA FACULTATIVĂ A

BUNURILOR ÎN CAZ DE FURT PRIN EFRACŢIE LA O
PERSOANĂ JURIDICĂ

În acest studiu de caz se urmăreşte modul de soluţionare a unei pagube, produsă la

un asigurat persoană juridică, care a încheiat un contract de asigurare cu Societatea
comercială ASIROM S.A., pagubă produsă în urma unui furt prin efracţie.
Contractul de asigurare se încheie între Societatea Comercială ASIROM S.A. şi
Societatea Comercială ADINA S.R.L. prin care se asigură bunurile unui magazin
universal, din localitatea Lugoj. Contractul de asigurare se încheie pe o perioadă de un an
(17.02.2001-17.02.2002) aplicându-se Condiţiile generale nr. 9 privind asigurarea
facultativă de bunuri sau răspundere civilă, Condiţiile speciale nr. 10 privind asigurarea
facultativă a clădirilor, a altor construcţii şi a conţinutului pentru pagube produse de
incendiu şi alte calamităţi şi Condiţiile speciale nr.14 privind asigurarea facultativă a
bunurilor sau valorilor pentru cazurile de furt prin efracţie sau prin acte de tâlhărie.
Suma la care se face asigurarea este de 50.000.000 lei aplicându-se:
- cota de primă anuală de 0,4% pentru asigurarea mărfurilor generale(Condiţii speciale
nr. 10-Conţinut)
- cota de primă anuală de 1,25% pentru asigurarea mărfurilor generale, pentru cazul de
furt (Condiţii speciale 14-Furt)
Deci prima anuală totală pe care asiguratul o va avea de plătit se calculează astfel:
Prima =SA*ct=50.000.000*0,4%+50.000.000*1,25%=200.000+625.000=825.000 lei
Deci asiguratul a achitat o primă anuală în data de 15.02.2001 de 825.000 lei ,
primă pe care plătit-o integral, primind o chitanţă de la agentul de asigurare. Agentul de
asigurare, pe baza declaraţiei de asigurare încheie cu asiguratul contractul de asigurare.
În data de 16/17.10. 2001 are loc producerea evenimentului asigurat şi anume: doi
autori necunoscuţi au pătruns în interiorul magazinului universal din localitatea Lugoj,
magazin amplasat în încăperile casei proprietatea lui Constantin Ioan, casă în care mai

46
locuia şi mama acestuia, sustrăgând bunuri. Uşa de la intrare era prezăzută cu două lacăte
care au fost distruse. Magazinul nu era dotat cu sistem de alarmă.
Conform inventarului cu bunuri sustrase, valoarea acestora se ridică la 29.792.500
lei.
Din procesul verbal încheiat la data de 17.10.2001, cu ocazia inventarului efectuat
la magazinul universal din localitatea Lugoj, aparţinând Societăţii Comerciale ADINA
S.R.L., în urma spargerii magazinului de autori necunoscuţi, s-a constatat că stocul de
marfă este de 29.729.100 lei iar valoarea banilor în casă este de 1.800.000 lei, deci în
total 31.529.100 lei, sold faptic. Soldul scriptic, conform raportului de gestiune la data de
17.10.20001 este de 62.350.650 lei. Deci făcând diferenţa dintre soldul scriptic şi soldul
faptic, rezultă că valoarea prejudiciului cauzat în urma furtului este de 30.821.550 lei.
În cazul producerii evenimentului asigurat, asiguraţii sunt obligaţi:
a) să ia pe seama ASIROM şi în cadrul sumei asigurate, potrivit cu împrejurările, măsuri
pentru limitarea pagubelor;
b) să ia, potrivit cu împrejurările, măsuri pentru salvarea bunurilor asigurate, păstrarea şi
paza bunurilor rămase şi pentru prevenirea degradărilor ulterioare;
c) să pună la dispoziţia ASIROM toate actele şi evidenţele necesare pentru verificarea
existenţei şi valorii bunurilor asigurate, precum şi pentru constatarea şi evaluarea
pagubelor şi pentru stabilirea dreptului la despăgubiri;
d) să îngrijească ca până la cercetarea faptului să rămână neatinse toate urmele efracţiei
în caz de furt prin efracţie;
e) să înştiinţeze imediat, în scris, organele poliţiei şi unitatea asigurătorului din raza
judeţului în care işi au sediul sau reşedinţa
f) să comunice imediat asigurătorului găsirea bunurilor sau valorilor furate;
g) să comunice organelor poliţiei şi asigurătorului orice informaţii ce ar putea duce la
găsirea bunurilor sau valorilor furate şi să facă demersurile necesare pentru
descoperirea făptaşilor şi redobândirea bunurilor şi valorilor, chiar după ce au primit
despăgubirea de la asigurător.
În caz de neîndeplinire a obligaţiilor prevăzute la litera d) şi e), asigurătorul are
dreptul să refuze plata despăgubirii, dacă din acest motiv nu a putut determina cauza
producerii evenimentului asigurat şi întinderea pagubei.
Inspectorul de daune se deplasează la faţa locului în vederea evaluării daunelor
produse, luând declaraţii martorilor.
Organele asigurătorului încheie un Proces verbal de constatare a pagubelor în data
de 19.10.2001 cu proprietarul magazinului Constantin Ioan în care descriu bunurile
asigurate şi distruse total sau parţial(în cazul nostru furt prin efracţie de mărfuri generale
şi alimentare), se menţionează cauza şi împrejurările în care s-a produs paguba şi
autoritatea care a anchetatat cazul(Poliţia Lugoj). De asemenea organele asigurătorului ,
solicită poliţiei Lugoj să comunice societăţii ASIROM S.A., îmrejurările producerii
evenimentelor asigurate, vinovăţia dacă se cunosc făptuitorii precum şi dacă furtul s-a
produs prin efracţie. Totodată organele poliţiei trtebuie să trimită asigurătorului, copie
după procesul verbal de cercetare la faţa locului. Poliţia Lugoj a comunicat, societăţii
ASIROM S.A. că autorii furtului prin efracţie nu au fost identificaţi.

47
 În urma primirii înştiinţării cu privire la producerea evenimentului asigurat,
inspectorul de daune este obligat să întocmească dosarul de daune care cuprinde
următoarele documente:
- înştiinţare cu privire la producerea evenimentului asigurat
- proces verbal de constatatre şi declaraţia asiguratului
- acte de la poliţie
- declaraţiile martorilor
- proces verbal de constarea pagubelor
- raport de gestiune
- inventar cu bunurile sustrase
- proces verbal şi dovada cu adausul comercial
- inventar despre furt
- copii facturi
- fotografii
- contractul de asigurare.
Referindu-ne acum la circulaţia documentelor, aceasta se poate descrie în felul
următor: agenţii de asigurare(persoane fizice autorizate) sau inspectorii de asigurări, după
ce încheie contractul de asigurare cu asiguratul, încasează prima de asigurare înscrisă în
contract de la acesta, pe baza unei chitanţe cu regim special. În baza chitanţei se
întocmeşte un Borderou de depunere la casierie a numerarului. Borderoul se înregistreză
în Registrul de intrări-ieşiri al unităţii, precum şi în Registrul de casă. Borderoul şi
Registrul de casă sunt înaintate la sucursala ASIROM din Timişoara, la Serviciul
contabilitate unde se se prelucrează datele.
După depunerea Înştiinţării cu privire la producerea evenimentului asigurat, în
termen de 24 ore de la data producerii evenimentului(serviciului daune), inspectorul de
daune se deplasează la faţa locului pentru stabilirea împrejurărilor în care a avut loc
evenimentul şi pentru stabilirea gradului de distrugere a bunurilor. Acesta solicită
asiguratului, documentele necesare despăgubirii. De asemenea efectuează pozele
bunurilor degradate şi solicită Serviciului asigurări din cadrul sucursalei Timişoara
confirmarea contractului de asigurare prezentat de asigurat, certificare care se face prin
telex, fax..
În următoarea perioadă (circa 15 zile) inspectorul de daune întocmeşte dosarul de
daune care conţine documentele solicitate asiguratului. La depunerea ultimului document
de către asigurat se încheie confirmarea către asigurat, care se transmite spre aprobare
sucursalei, împreună cu dosarul iar în urma aprobării acestuia, se elibereză suma
aprobată, ca daună asiguratului. Dosarul aprobat, se reîntoarce pentru plată la
reprezentanţa Lugoj. După efectuarea plăţii, dosarul se returnează la sucursală cu
Registrul de casă. Acestea se stochează la nivelul sucursalei.
În ceea ce priveşte soluţionarea despăgubirii, se are în vedere că la asigurările
încheiate cu persoane juridice, în cazul în care cu ocazia unei pagube se constată că
valoarea reală a bunului este mai mare decăt suma asigurată înscrisă în contract,
despăgubirea se reduce cu raportul dintre suma asigurată înscrisă în contract şi valoarea
reală a bunului( principiul proporţiei).

48
 În cazul studiat de noi, stocul de marfă conform raportului de gestiune este de
62.350.650 lei iar suma asigurată este de 50.000.000 lei, deci despăgubirea se reduce cu
raportul 50.000.000/62.350.650=0,80(80%).
Conform inventarului cu produse sustrase, suma totală a acestora este de
29.792.500 lei, din aceasta scăzându-se adausul comercial şi TVA aferent adausului
comercial(adausul comercial a fost considerat 10,5%), astfel:
29.792.500-29.792.500*10,5%*119%=26.069.927 lei
Deci despăgubirea este 26.069.927*80%=20.855.941 lei şi se are în vedere că
aceasta se acordă numai dacă de la data înştiinţării asigurătorului au trecut 30 de zile.
Dacă după plata despăgubirii, bunurile sau valorile au fost găsite, neavariate şi
complete, asiguratul este obligat să înapoieze asigurătorului despăgubirea primită.
Asigurătorul nu acordă despăgubiri dacă organele poliţiei nu confirmă furtul sau
tentativa de furtprin efracţie, ori dacă la acestea nu s-a înregistrat o reclamaţie în legătură
cu furtul sau tentativa de furt prin efracţie sau acte de tâlhărie.

4.3. CONCLUZII

Activitatea desfaşurată în anul 2000 şi anul 2001 la nivelul Direcţiei de bunuri şi

răspundere civilă a completat în mod armonios politica promovată de S.C Asigurarea
Românească-ASIROM S.A. în calitate de lider al pieţei româneşti a asigurărilor.
Obiectivul principal l-a constituit administrarea eficientă a portofoliului de
asigurări existent concomitent cu extinderea acestuia prin continuarea promovării de noi
forme de de asigurare şi prin adaptarea celor existente la cerinţele asiguraţilor.
Într-un context economic marcat de dificultăţi financiare, rata mare a inflaţiei,
deprecierea monedei naţionale, puterea de cumpărare scăzută, s-a reuşit menţinerea unui
nivel ridicat al încasărilor, atât în ceea ce priveşte asigurările obligatorii cât şi cele
facultative. În acelaşi timp s-a urmărit continuarea politicii de eficientizare a tuturor
formelor de asigurare practicate, printr-o subscriere adecvată care să reflecte riscurile
aferente prin asigurare.
Gestionarea optimă a portofoliului existent de asigurări facultative a fost însoţită
de preocuparea extinderii acestuia. În acest context, adaparea formelor de asigurare în
derulare la exigenţele pieţei şi la cerinţele consumatorilor a fost însoţită de lansarea unor
noi produse. Aceste produse au fost elaborate în concordanţă cu evoluţia cadrului
legislativ, rezultând forme de asigurări ce vizează categorii speciale de riscuri sau
asiguraţi aparţinând unor anumite segmente sociale.
În domeniul investiţiilor se are în vedere punerea în funcţiune a unor obiective
importante în Bucureşti şi Timişoara, continuarea lucrărilor de construcţii-montaj la alte
obiective şi dezvoltarea bazei materiale a societăţii.
Printr-o analiză permanentă a pieţei financiare, s-au realizat pe de o parte
plasamente noi pe termen scurt în titluri de stat emise de Ministerul Finanţelor prin
B.N.R., iar pe de altă parte, s-a investit pe termen mediu şi lung în active rentabile.
În ceea ce priveşte aspectele legate de viitorul societăţii priorităţile pe termen
mediu sunt:managementul informaţiei, standardizarea produselor asigurate,
sistemetizarea normelor de gestionare a portofoliului şi controlul riguros al calităţii, toate
acestea în beneficiul asiguraţilor, răspunzând nevoilor reale ale acestora.

49
 Se va milita pentru implementarea conceptului de piaţă reglementată şi
supravegheată, întru-cât numai un cadru normativ riguros poate pune în valoare pe
deplin, atributele societăţii ASIROM şi anume puterea şi stabilitatea financiară iar pe de
altă parte, se va promova totodată o politica deschisă spre modernizarea, performanţă,
asimilare a standardelor internaţionale, pe baza principiilor concurenţei loiale şi se va
acorda importanţă intermediarilor în asigurări recunoscuţi pe plan internaţional, cât şi
reasigurătorilor de primă mână .

50