ASIGURRIIREASIGURRI

SUPORTDECURS NVMNTLADISTANFABBVANIII Prof.univ.dr.FeliciaALEXANDRU

Niciodat s nu priveti studiul ca pe o datorie, ci ca pe un prilej demn de invidiat care te nva ce nseamn influena eliberatoare a frumuseii pe trmul spiritului, pentru bucuria ta personal i beneficiul comunitii creia va aparine munca ta de mai trziu Albert Einstein

Introducere

Studiul disciplinei Asigurari si Reasigurari intregeste profilul viitorului specialist in finante, asigurari, banci si burse de valori, oferind deschiderea pentru un domeniu complex al stiintei finantelor in sens larg. Din perspectiva pregatirii pentru viata, pentru activitatea practica, cunoasterea fundamentelor stiintifice ale activitatii de asigurari ofera o pregatire temeinica pentru o conduita adecvata a persoanei, atat ca persoana fizica responsabila pentru propriul destin, cat si ca viitor specialist intr-o firma sau institutie financiara. In planul dezvoltarii personalitatii, cunoasterea domeniului asigurarilor constituie o provocare care poate genera satisfactia decriptarii conduitei specialistilor in domeniu, prin contactul in care viata ne pune in mod obligatoriu in ipostaze curente achizitionarea si folosirea unui bun, efectuarea unei calatorii, adoptarea unui plan de finantare a obiectivelor personale prin resurse financiare atrase de la institutii financiare, s.a. Constientizarea necesitatii, importantei si omniprezentei asigurarilor in viata omului modern poate conduce pe unii dintre dvs la ideea construirii unei cariere in acest domeniu si atunci veti dori sa cunoasteti mai multe!

ASIGURRIIREASIGURRI
SUPORTDECURS NVMNTLADISTANFABBVANIII Prof.univ.dr.FeliciaALEXANDRU

"Invatamantul ar trebui astfel conceput incat ceea ce ofera sa fie perceput ca un dar nepretuit si nu ca o datorie apasatoare" Albert Einstein

Unitatea de invatare 1

Elemente tehnice 1.1. Obiective 1.2. Continut 1.2.1. Conceptul de asigurare 1.2.2. Asigurarea sub aspect juridic 1.2.3. Termeni specifici 1.3. Bibliografie

ASIGURRIIREASIGURRI
SUPORTDECURS NVMNTLADISTANFABBVANIII Prof.univ.dr.FeliciaALEXANDRU

Nu privi niciodat nvtura ca pe o datorie, ci ca pe un prilej de invidiat de a cunoate frumuseea eliberatoare a intelectului, pentru propria ta ncntare i spre folosul comunitii creia i va aparine munca ta de mai trziu.
Albert Einstein

1.1. Obiective Parcurgerea acestei unitati de invatare ofera accesul la setul de concepte / instrumente / metode de studiu care va deschide drumul intelegerii asigurarii ca disciplina de studiu, dar si ca activitate concreta. In urma parcurgerii acestei pagini si a bibliografiei recomandate puteti fi detinatorii, in principal, a urmatoarelor competente: Intelegerea si posibilitatea de utilizare corecta a unui limbaj specializat specific specialistilor in asigurari; Perfectionarea abilitatilor de documentare, in scopul indentificarii bazelor teoretice si legale ale activitatilor de natura financiara.

ASIGURRIIREASIGURRI
SUPORTDECURS NVMNTLADISTANFABBVANIII Prof.univ.dr.FeliciaALEXANDRU

1.2. Continut 1.2.1. 1.2.2. 1.2.3. 1.2.1 . Conceptul de asigurare Conceptul de asigurare Aspecte juridice specifice asigurarilor Termeni specifici

In materia asigurarilor , asa cum se intampla si in cazul altor descipline care studiaza fenomenele si procesele financiare se impune abordarea atat sub aspect teoretic, doctrinar a problematicii specifice, dar si sub aspect normativ adica a modului cum institutiile abilitate le definesc si le reglementeaza. O definitie simpla a asigurarii ar putea sa fie redata astfel: asigurarea este o forma de protectie prin care omul doreste sa atenueze impactul financiar al unor evenimente, apeland la o institutie specializata in materie. Definitia tehnica propusa de autoarea franceza Yvonne Lambert Faivre, considera ca , sub aspectul sau tehnic, care e fundamental, asigurarea este operatia prin care un asigurator, organizand pe principiul mutualitatii un numar mare de asigurati expusi la producerea anumitor riscuri, ii indemnizeaza pe aceia dintre ei care sufera un sinistru, pe seama fondului comun constituit din primele incasate. Existenta asigurarii este indisolubil legata de necesitatea constituirii unui fond de resurse banesti destinat acoperirii pagubelor provocate de anumite fenomene. Fondul de asigurare se constituie in mod decentralizat pe seama sumelor de bani pe care le achita persoanele fizice si juridice interesate de inlaturarea pagubelor care s-ar produce daca s-ar inregistra anumite evenimente. Persoanele interesate devin asigurati numai daca prima de asigurare pe care trebuie sa o achite este indeajuns de redusa, comparativ cu marimea pagubei pe care ar urma sa o suporte daca sar produce fenomenul respectiv. Fondul de asigurare se constitue in vederea acoperirii unor pagube provocate de fenomene viitoare si nesigure. Consecinta: din acest fond nu se suporta pierderile determinate de folosirea normala a unor bunuri, de consumarea acestora in procesul de productie ori in gospodariile populatiei.

ASIGURRIIREASIGURRI
SUPORTDECURS NVMNTLADISTANFABBVANIII Prof.univ.dr.FeliciaALEXANDRU Asigurarea presupune existenta unor comunitati de risc. Persoanele fizice sau juridice, amenintate de aceleasi pericole , actioneaza pentru apararea intereselor lor comune. Ele formeaza o comunitate in mod spontan, prin simpla participare la constituirea fondului de aigurare. Membrii comunitatii de risc (asiguratii ) consimt sa contribuie la suportarea in comun a pagubelor pe care le va pricinui producerea evenimentelor in cauza. Impartirea pagubei intre asigurati se bazeaza pe posibilitatea producerii riscului pentru fiecare dintre ei, Posibilitatea devine realitate doar pentru unii din ei, dar nu se poate sti aprioric pentru cine. Concluzie: pe baza, principiului mutualitatii la construirea fondului de asigurare participa toti asiguratii, dar sumele mobilizate se repartizeaza numai acelor asigurati care au suferit pagube de pe urma producerii riscului asigurat. In principiu, impartirea riscului trebuie sa se faca intre membrii aceleiasi comunitati de risc. Aceasta inseamna ca la fiecare risc (complex de riscuri) pentru care se incheie asigurarea, primele sa acopere integral plata despagubirilor. Prin incheierea asigurarii, persoana a optat intre solutia autoprotectiei si cea a protectiei oferite de catre o societate de asigurare. Prin incheierea contractului de asigurare nu se reduce numarul riscurilor si nici nu scad intensitatea si forta de distrugere a acestora, dar se creaza conditii pentru ca oamenii sa fie mai bine pregatiti sa le faca fata. Asigurarea, in cazul unui sinistru, rezolva problemele financiare ale sinistrului, facand posibila reluarea in termen scurt a activitatii. Persoanele sunt ajutate sa: Inlocuiasca bunurile distruse Suporte consecintele diminuarii sau pierderi capacitatii de munca Faca fata raspunderii civile legale fata de terti Suplineasca, sub raport financiar , consecintele pierderii sustinatorului lor legal

1.2.2. Asigurarea sub aspect juridic

ASIGURRIIREASIGURRI
SUPORTDECURS NVMNTLADISTANFABBVANIII Prof.univ.dr.FeliciaALEXANDRU 1.Conceptul de asigurare 1.1.Asigurarea - aspecte juridice Initial contractul de asigurare apare definit in Codul Civil al fiecarei tari(Codul Civil Roman pus in aplicare la 1 Decembrie 1865 si modificat ulterior) cuprinde referiri la contractul de lasigurari.Contractul de asigurare este definit ca act prin care intreprinderile de asigurari se obliga ca in schimbul unei prime sa ia asupra sa un risc(1930).Contractul de asigurare era enumerat in cadrul contractelor aleatorii fiind definit ca o conventie reciproca ale caror efecte, in privinta beneficiilor si a pierderilor pentru toate partile sau pentru una dintre ele, depind de un eveniment incert. Pe masura dezvoltarii activitatii de asigurare s-au desprins din dreptul comun ,reglementari specifice acestui domeniu care, cu timpul,s-au constituit intr-un corp de norme de drept distinct. Astfel, pana la 1 februarie 1996 a fost in vigoare Decretul nr. 471 din 1971 al Consiliului de Stat al Romaniei cu privire la asigurarile de stat, inlocuit de la acea data cu Legea nr. 136/1995. Un alt act normativ specific a fost Legea nr. 47/1991 privind infiintarea, organizarea si functionarea societatilor de asigurari care prevedea aspecte referitoare la capitalul social, supravegherea asigurarilor si care a reglementat activitatea de asigurari din Romania pana la intrarea in vigoare a Legii nr. 32/2000. In materie de asigurari, legea si contractul de asigurare sunt izvoare ale drepturilor si obligatiilor partilor.

Contractul nu este altceva decat legea partilor(asigurat si asigurator).In stabilirea drepturilor si obligatiilor, legea si contractul de asigurare se completeaza reciproc.

Trasaturile contractului de asigurare Din perspectiva juridica , contractului de asigurare are oserie de caracteristici prezentate in cele ce urmeaza. a)Caracterul aleator

ASIGURRIIREASIGURRI
SUPORTDECURS NVMNTLADISTANFABBVANIII Prof.univ.dr.FeliciaALEXANDRU Codul Civil Roman enumera contractul de asigurare in randul contractelor aleatorii.Un contract este aleatoriu cand echivalentrul depinde pentru una sau toate partile de un eveniment incert. Doctrina a imbogatit aceasta definitie aratand ca, intinderea sau chiar existenta obligatiei, pentru una sau ambele parti, depinde de un eveniment viitor si incert.

Incertitudinea se refera la : a. indeplinirea sau neindeplinirea evenimentului(ca o conditie ) b. momentul indeplinirii evenimentului. In contractele aleatorii exista sanse de castig/pierdere pentru toate partile contractante. Fiecare parte urmareste sa realizeze un castig si sa evite suportarea unei pierderi. Sansele de castig/pierdere nu pot fi stabilite cu exactitate la momentul incheierii contractului; acestea pot fi stabilite insa, numai in momentul indepliniri sau neindeplinirii evenimentului. Sansa, in contractele aleatorii, implica si nesansa in functie de implinirea sau neindeplinirea evenimentului prevazut in contract (ALEA). Evenimentul care profita uneia dintre parti determina o pierdere pentru cealalta parte.Sansa este intotdeauna aleatorie, ea neputand fii numai favorabila.O sansa de 100% nu mai este o sansa, ci o certitudine. Sansa avuta in vedere de catre partii la incheierea contractului de asigurare reprezinta cauza obligatiilor asumate. In absenta ei, contracul de asigurare va fi lipsit de efecte. In materie de asigurari lipsa sanselor(inexistenta sau imposibilitatea producerii evenimentului asigurat) se sanctioneaza potrivit legii cu rezilierea contractului. In literatura de specialitate s-au exprimat rezerve cu privire la caracterul aleatoriu al contractului de asigurare. S-a considerat ca asiguratul, in schimbul primelor de asigurare platite, primeste de indata, o contraprestatie. Ea consta in siguranta ca v-a primi, el sau altul (beneficiarul asigurarii)o suma de bani daca se intampla evenimentul asigurat. Asiguratorul are, la momentul incheierii contractului, certitudinea asupra posibilitatilor de a plati indemnizatia de asigurare, deoarece a fundamentat, a calculat, primele de asigurare astfel incat sa poata acoperi toate situatiile. Contraargumente: 1. La incheierea contractului partile nu cunosc daca se va intampla evenimentul si cand se va intampla. Siguranta asiguratorului ca va primi o suma de bani este o eventualitate, deoarece depinde de indeplinierea evenimentului. Aceasta eventualitate nu poate fi asimilata contraprestatiei de la contractele cu titlu oneros .

ASIGURRIIREASIGURRI
SUPORTDECURS NVMNTLADISTANFABBVANIII Prof.univ.dr.FeliciaALEXANDRU Contractul de asigurare isi pastreaza caracterul aleator, chiar si in cazul asigurarilor mixte de persoane(care acopera 2 evenimente). 2. Din punct de vedere al asiguratorului, afirmatia ca aceasta are o certitudine asupra posibilitatii de a plati indemnizatiile de asigurare pe baza unor calcule statistico-matematice, acest fapt nu este un argument pentru contestarea caracterului aleatoriu al contractului de asigurare, deoarece certitudinea se refera la totalitatea contractelor incheiate iar nu la un anumit contract. La nivelul tuturor contractelor incheiate exista o certitudine stiintifica rezultata din calculul probabilitatiilor privind posibilitatea de a plati indemnizatia de aigurare. b.Contractul de asigurare este un contract cu titlu oneros Codul Civil defineste contractul oneros prin faptul ca fiecare parte voieste a-si procura un avantaj(ex. de contracte cu titlu oneros: vanzare-cumparare, schimb, locatie, imprumut). Contractele cu titlu oneros sunt opusul celor cu titlu gratuit.(ex: donatia si comodatul). In contractele cu titlu gratuit una din parti doreste sa procure, fara echivalent, un avantaj celeilalte parti. In contactul de asigurare, asiguratul beneficiaza de protectia pe care i-o ofera asiguratorul, nu in mod gratuit, ci in schimbul unei plati care se numeste prima de asigurare sau cotizatie. c. Caracterul sinalagmatic(bilateral) Contractul bilateral este actul juridic prin care partile se obliga reciproc una catre cealalta. In cadrul contractului de asigurare asiguratul se obliga, printre altele: sa faca declaratii de risc exacte, atat la incheierea contactului de asigurare cat si pe parcursul executarii lui; sa achite primele de asigurare datorate.

Asiguratorul se obliga, in principal, sa acopere riscul in cazul producerii acestuia, platind asiguratului sau beneficiarului asigurarii, indemnizatia de asigurare cuvenita. Asiguratorul este tinut sa-si respcte obligatiile asumate, numai in masura in care asiguratul si-a onorat obligatiile sale contractuale. In caz contrar, putem avea una din situatiile: asiguratul decade din drepturi -contractul este lovit de nulitate; contractul ramane valabil, dar pentru o suma asigurata mai mica.

d. Caracterul consensual rezida din faptul ca, prin simplul contimtamant al partilor, contractul este considerat valabil incheiat. Nu constituie o abdicare de la principiul consensualismului faptul ca, legea prevede in mod expres obligativitatea incheierii in scris a contractului de asigurare si a cuprinderi anumitor elemente in acesta. Contractul de asigurare este valabil din momentul in care partile si-au

ASIGURRIIREASIGURRI
SUPORTDECURS NVMNTLADISTANFABBVANIII Prof.univ.dr.FeliciaALEXANDRU exprimat acordul de vointa cu privire la continut. Forma scrisa este ceruta pentru proba, pentru a proteja interesele asiguratilor si ale tertelor persoane. . Caracterul succesiv: este dat de faptul ca existenta acestui contact se esaloneaza in timp. Asiguratorul se angajeaza sa acopere un anumit risc sau un complex de riscuri, pe o perioada relativ mare de timp (la asigurarile de persoane chiar pe termen nelimitat) cu plata anuala sau subanuala a primei de asigurare. In materie de asigurari de bunuri perioada de valabilitate a contractului este de regula de 1 an. Sunt si contracte de asigurare incheiate pe termen scurt (pe durata unei calatorii, a unui zbor aerian intre doua puncte geografice etc.), pentru care plata primei de asigurare se efectueaza integral la incheierea contractului. f.Contractul de asigurare este un contract de adeziune: acesta inseamna ca este redactat si imprimat de asigurator, iar asiguratul adera la prevederile acestuia. In marea majoritate a cazurilor, mai ales la asigurarile de persoane, asiguratorul intocmeste polite tip de asigurare, in care toate conditiile sunt standard. Solicitantii nu au decat sa accepte, sau sa refuze, semnarea politei, neexistand posibilitatea negocierii. In cazul asigurarilor de bunuri de valori foarte mari si de importanta deosebita, asiguratorul elaboreaza un proiect de contract (oferta) pe care-l negociaza cu potentialul asigurat. In cazul formularii de polite de asigurare tip, care nu sunt suficient de clare, care sunt echivoce sau, in care anumite prevederi importante nu sunt scoase in evidenta, pierzandu-se printre randuri, asiguratii pot sa le conteste fie autoritatilor de supraveghere a pietei asigurarilor sau de protectie a consumatorilor, fie , in ultima instanta, puterii judecatoresti. Pentru a evita astfel de situatii, in unele tarii, se prevad prin acte normative o serie de reguli, de dispozitii obligatorii cu privire la modul de intocmire a contractelor de asigurare, a caracterelor folosite, la locul si modul de scriere al anumitor prevederi importante. g. Contractul de asigurare este un contract de buna credinta ceea ce , presupune ca executarea contractului sa se faca cu buna credinta de catre parti. Reaua credinta manifestata, in special de asigurat este sanctionata cu fermitate de legiuitor in orice tara. Alaturi de contract, legea constituie o alta forma juridica de realizare a asigurarii. Asigurarile pe baza de contract se intemeiaza pe principiul facultativitatii (voluntarismului), ceea ce inseamna ca se incheie din proprie initiativa, de catre persoanele fizice sau juridice interesate, impotriva acelor evenimente care le ameninta bunurile, viata sau integritatea corporala, in scopul atenuarii impactului negativ prin incasarea indemnizatiei de asigurare. Asigurarea in baza legii se intemeiaza pe principiul obligativitatii. Ele actioneaza automat, fara consimtamantul prealabil al asiguratilor din momentul in care persoanele devin obligate sa le incheie deoarece intrunesc conditiile prevazute de legiuitor pentru constituirea comunitatii de risc.

ASIGURRIIREASIGURRI
SUPORTDECURS NVMNTLADISTANFABBVANIII Prof.univ.dr.FeliciaALEXANDRU Asigurarea pe baza de contract constituie o modalitate de dobandire a securitatii individuale de catre asigurati. Asigurarea prin efectul legii ofera protectie de asigurare anumitor categorii de persoane fizice si juridice din considerente de ordin social - economic. Trasaturi ale asigurarilor prin efectul legii Asigurarile incheiate prin efectul legii au o serie de trasaturi comune, astfel: caracterul obligatoriu, trasatura specifica si asigurarilor sociale; se bazeaza pe resurse provenind exclusiv de la asigurati, ceea ce inseamna ca isi procura fondurile de care au nevoie pentru plata indemnizatiilor pe seama primelor incasate de la asigurati, fapt care o diferentiaza de asigurarile sociale; este atotcuprinzatoare -toate bunurile si persoanele care indeplinesc conditiile prevazute de lege sunt cuprinse in asigurare; reclama cheltuieli relativ mai reduse pentru asiguratori, deoarece ofera, cel putin teoretic,

posibilitatea reducerii relative a cheltuielilor pentru incheierea contractelor de asigurare.Aceasta creaza, in mod echivalent, conditii pentru reducerea primei de asigurare.

SARCINA DE INVATARE: Identificati si sintetizati elementele privind: definirea asigurarii, contractul de asigurare , in urmatoarele acte normative: Codul Civil Roman, adoptat prin Legea nr. 287/17 iulie 2009, republicata in Monitorul Oficial al Romaniei nr. 505 din 15 iulie 2011; Legea nr. 136/1995 privind asigurarile si reasigurarile in Romania, cu modificarile si completarile ulterioare.

ASIGURRIIREASIGURRI
SUPORTDECURS NVMNTLADISTANFABBVANIII Prof.univ.dr.FeliciaALEXANDRU

Arta suprema a profesorului este de a trezi bucuria exprimarii creatoare si bucuria cunoasterii" Albert Einstein

ASIGURRIIREASIGURRI
SUPORTDECURS NVMNTLADISTANFABBVANIII Prof.univ.dr.FeliciaALEXANDRU 1.2.3. Elementele tehnice ale asigurarilor: Termeni specifici

Prezentarea notiunilor uzuale in materie este deosebit de utila pentru cunoasterea si intelegerea domeniului de studiu .In cele ce urmeaza vom prezenta succint principalii termini utilizati in asigurari. Asigurator: persoana juridica (societatea de asigurare) care, in schimbul primei de asigurare incasate de la asigurati isi asuma raspunderea: de a acoperi pagubele produse bunurilor asigurate de calamitati naturale sau accidente; de a plati suma asigurata la producerea unui anumit eveniment in viata persoanelor asigurate; de a plati o despagubire pentru pierderile de care asiguratul raspunde, in baza legii, fata de terte persoane. In toata lumea, constituirea, organizarea si functionarea societatilor de asigurari este supusa unor reglementari stricte care include si existenta unei autoritati care sa supravegheze piata. In Romania , aceste prerogative revin unei autoritati autonome numita Comisia de Supraveghere a Asigurarilor, infiintata si definita prin Legea nr. 32/2000.

Asiguratul: persoana fizica sau juridica care, constientizand existenta si posibilitatea de impact a riscurilor decide sa: isi asigure: - bunurile impotriva calamitatilor, accidentelor, -viata si integritatea corporala ( persoana fizica) impotriva unor evenimente, se asigure pentru prejudiciul pe care il poate produce unor terte persoane. Riscul asigurat: precizarile esentiale privitoare la risc ocupa un loc important in cadrul contractului de asigurare. Daca imprejurarile esentiale privind riscul se schimba in cursul executarii contractului, asiguratul este obligat sa comunice imediat asiguratorului schimbarea produsa. In caz contrar, asiguratorul are dreptul: - sa propuna asiguratului modificarea corespunzatoare a contractului, inca inaintea producerii evenimentului; - sa denunte contractul, daca imprejurarile noi referitoare la risc nu le-ar fi acceptat in cazul in care le-ar fi cunoscut de la inceput;

ASIGURRIIREASIGURRI
SUPORTDECURS NVMNTLADISTANFABBVANIII Prof.univ.dr.FeliciaALEXANDRU de a reduce despagubirea (suma asigurata) cuvenita asiguratului, daca evenimentul s-a produs. Reducerea este proportionala cu raportul intre prima corespunzatoare noilor imprejurari ( mai mare) si prima stabilita initial.

Asiguratorul nu plateste despagubirea sau suma asigurata daca fenomenul ( evenimentul) asigurat a fost produs cu intentie de asigurat, de beneficiar sau de un membru al conducerii persoanei juridice asigurate. Beneficiarul asigurarii: persoana care are dreptul sa incaseze despagubirea sau suma asigurata fara insa ca aceasta sa fie parte la contractul de asigurare. Uneori terta persoana ( beneficiarul asigurarii) este indicata in mod expres, de asigurat in contractul de asigurare. Alteori, desemnarea sa are loc in cursul executarii contractului de asigurare prin declaratia scrisa comunicata de asigurat societatii de asigurare, ori prin testament. Beneficiarul asigurarii este desemnat si prin conditiile de asigurare ( de ex: sotul, mostenitorii legali, etc). Cand sunt mai multi beneficiari desemnati sau mostenitori, ei au drepturi egale asupra sumei asigurate, cu conditia ca asiguratul sa nu dispus altfel. Contractantul asigurarii : persoana fizica sau juridica care poate incheia contractul de asigurare, fara insa a obtine calitatea de asigurat. Ex: asigurarea de accidente pentru salariati, incheiata de un agent economic care-i transporta spre locul de munca cu autovehicule aflate in proprietatea agentului economic respectiv. In ipostaza de asigurati se afla salariatii, iar contractantul asigurarii este agentul economic.

Intre notiunile de contractant si beneficiar al asigurarii nu exista in toate cazurile o delimitare rigida. Ex: asigurarea mixta pe viata daca asiguratul supravietuieste pana la expirarea termenului pentru care s-a incheiat contractul de asigurare, el este si beneficiarul asigurarii.

Evaluarea in vederea asigurarii: operatiunea prin care se stabileste valoarea bunurilor in vederea cuprinderii lor in asigurare. Valoarea de asigurare este intalnita numai in cadrul asigurarilor de bunuri. De principiu, nici legiuitorul si nici asiguratorul nu permit supraevaluarea la incheierea asigurarii. Suma asigurata: partea din valoarea de asigurare pentru care asiguratorul isi asuma raspunderea in cazul producerii fenomenului pentru care s-a incheiat asigurarea. Ea este suma maxima in limita careia asiguratorul plateste indemnizatia de asigurare la ivirea cazului asigurat. Determinarea ei este necesara si pentru calcularea primei; intre cele doua elemente exista o corelatie necesara: cuantumul sumei asigurate influenteaza in mod corespunzator cuantumul primei ( un anumit procent aplicat asupra sumei asigurate). In cazul diferitelor categoriilor de asigurari se disting anumite nuante :

ASIGURRIIREASIGURRI
SUPORTDECURS NVMNTLADISTANFABBVANIII Prof.univ.dr.FeliciaALEXANDRU la asigurarea de bunuri: suma asigurata nu trebuie sa depaseasca valoarea reala a bunului la data asigurarii ( valoarea de asigurare). In mod exceptional, in limitele prevazute in conditiile de asigurare, se admite asigurarea valorii de procurare a unui lucru nou sau de reconstruire a bunului asigurat. Supraasigurarea nu este admisa deoarece ar putea trezi interesul asiguratului in producerea cazului asigurat. Suma asigurata poate fi inferioara valorii reale a bunului (subasigurare) ea putand fi stabilita de parti prin contract sau potrivit criteriilor legale, in cazul asigurarii prin efectul legii; la asigurarea de raspundere civila: suma asigurata se stabileste prin contract, la asigurarile facultative, sau prin acte normative, in cazul asigurarii prin efectul legii; la asigurarile de persoane: suma asigurata nu este limitata, ea se stabileste in mod liber potrivit intelegerii intre parti. Prima de asigurare: suma de bani (remuneratia) pe care o plateste asiguratul sau contractantul, asiguratorului pentru asumarea riscului. Altfel spus, prima de asigurare este pretul asigurarii. Denumirea provine de la adverbul latin primum mai intai, de la inceput in sensul ca se plateste mai intai, conditionand existenta contractului de asigurare. In cazul asigurarilor de persoane, prima de asigurare se numeste si cotizatie. Prima platita de asigurat, numita si prima bruta (tarifara) se compune din: prima neta ( pura, teoretica) folosita pentru formarea fondului de asigurare din care urmeaza a se platii indemnizatiile de asigurare; prima adaos (incarcatura primei) destinata acoperirii cheltuielilor de functionare a asiguratorului ( inclusiv finantarea unor eventuale masuri de prevenire a daunelor), constituirii rezervelor si obtinerii profitului asiguratorului.

Prima se stabileste pe categorii de riscuri asumate si in functie de suma asigurata. Volumul primelor de asigurare se determina inmultind suma asigurata cu cota de prima tarifara stabilita pentru fiecare 100 (sau 1000) unitati monetare suma asigurata. Durata asigurarii: perioada de timp pe durata careia raman valabile raporturile de asigurare intre asigurator si asigurat, asa cum au fost ele stabilite prin contractul de asigurare. Este un element specific asigurarilor facultative. Pe tot parcursul ei, cele doua parti care intervin in asigurare trebuie sa respecte obligatiile care le revin din contractul de asigurare. Stabilirea cu precizie a duratei asigurarii facultative prezinta o importanta deosebita, deoarece influenteaza marimea primei de asigurare ce cade in sarcina asiguratului, iar raspunderea asiguratorului actioneaza numai pe parcursul acesteia. Paguba sau dauna : prejudiciul suferit de asigurat in urma realizarii cazului asigurat. In materie de asigurari se ia in calcul numai prejudiciul efectiv suferit de asigurat, nu si beneficiul nerealizat.

ASIGURRIIREASIGURRI
SUPORTDECURS NVMNTLADISTANFABBVANIII Prof.univ.dr.FeliciaALEXANDRU In cazul asigurarii de raspundere civila beneficiul nerealizat de terta persoana pagubita reprezinta pentru asigurat o paguba efectiva, ceea ce implica includerea sa in despagubirile datorate ( reparare integrala). Ex . de raspundere civila: paguba pentru asigurat = paguba + beneficiul nerealizat al tertei persoane. Aceasta notiune se aplica numai la asigurarile contra pagubelor. In asigurarile de peroane aceasta notiune nu intereseaza deoarece indemnizatia de asigurare se plateste indiferent de dauna si nu are caracter de despagubire. Indemnizatia de asigurare, in cazul asigurarilor de persoane se datoreaza independent de sumele cuvenite asiguratului sau beneficiarului asigurarii din asigurarile sociale si independent de repararea pagubei de catre cei raspunzatori de producerea ei. Indemnizatia de asigurare: suma de bani pe care asiguratorul o achita asiguratului (beneficiarului) survenirea cazului asigurat. In mod uzual, se utilizeaza termenul despagubire , pentru asigurarile contra daunelor, respectiv, suma asigurata in cazul asigurarilor de viata.

SARCINA DE INVATARE: 1. Studiati individual si sistematizati informatii suplimentare privind riscul de asigurare, in special, pe baza lucrarilor: Dumitru Badea, coordonator Manualul lucratorului in asigurari; Iulian Vacarel, Florian Bercea Asigurari si reasigurari, Ed. a III-a , Ed. Expert. Bucuresti, 2007.

2. Studiati individual si sistematizati prevederile legale ( Legea nr.32/2000 ,cu modificarile si completarile ulterioare) referitoare la constituirea , organizarea si functionarea societatilor de asigurari, precum si la supravegherea pietei asigurarilor in Romania.

ASIGURRIIREASIGURRI
SUPORTDECURS NVMNTLADISTANFABBVANIII Prof.univ.dr.FeliciaALEXANDRU

1.3.

BIBLIOGRAFIE:

FeliciaAlexandru,DanielArmeanuAsiguraridebunurisipersoane,Ed.Economica,Bucuresti, 2003; DumitruBadea,coordonatorManualullucratoruluiinasigurari; IulianVacarel,FlorianBerceaAsigurarisireasigurari,Ed.aIIIa,Ed.Expert.Bucuresti,2007.