Universitatea de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara “Regele Mihai I al

Romaniei” din Timisoara

Facultatea de Management si Turism Rural

REFERATE
La disciplina “ASIGURĂRI ŞI REASIGURĂRI”

Student: TEACOIU RADU IOAN

Anul 3, IEA

An universitar 2020-2021
 1. Elementele tehnice ale asigurărilor
SUBIECTUL ASIGURĂRII : asigurarea implică o serie de părţi sau subiecte, pesoane fizice sau
juridice, între care se nasc raporturi juridice pe temeiuri legale sau contractuale. Aceşti subiecţi
sunt:

ASIGURATORUL: este persoana juridică (societatea de asigurări) care, în schimbul primei de

asigurare încasate de la asiguraţi, îşi asumă răspunderea: de a acoperi pagubele bunurilor asigurate
provocate de anumite calamităţi naturale sau accidente, de a plăti suma asigurată la producerea
unui anumit eveniment în viaţa persoanei respective sau de a plăti despăgubiri pentru prejudiciul
de care asiguratul răspunde, în baza legii, faţă de alte persoane;

ASIGURATUL – poate fi:

 persoana fizică sau juridică care, în schimbul primei de asigurare plătite asiguratorului, îşi
asigură bunurile împotriva anumitor calamităţi naturale sau accidente, ori
 persoana fizică care se asigură împotriva unor evenimente care pot să apară în viaţa sa,
precum şi
 persoana fizică sau juridică care se asigură pentru prejuduciul pe care îl poate produce unor
terţe persoane.
 contractantul asigurării – persoana fizică sau juridică care poate încheia asigurarea, fără
a obţine prin aceasta calitatea de asigurat (ex.: un agent economic poate să încheie
asigurarea pentru salariaţiii săi – transportaţi la şi de la locul de muncă).
 beneficiarul asigurării – este persoana care are dreptul să încaseze suma asigurată sau
despăgubirea, fără să fie neapărat parte în contractul de asigurare.

OBIECTUL ASIGURĂRII – poate fi reprezentat de:

 bunuri – asigurările de bunuri implică plata unor despăgubiri de către asigurator în

favoarea asiguratului, în cazul în care, datorită unor calamităţi, accidente, se produc
pagube, prejudicii bunurilor asigurate;
 persoane – acestea pot constitui obiect în asigurare prin faptul că asiguratorul garantează
persoanei fizice – ca asigurat – sau unei terţe persoane – ca beneficiar în asigurare – plata
sumei asigurate, la ivirea evenimentului în funcţie de care s-a perfectat asigurarea;
 răspunderea civilă – asiguratorul preia asupra sa obligaţiile de despăgubire pe care
asiguratul le-ar putea avea faţă de o terţă persoană fizică sau juridică, căreia asiguratul i-a
produs un prejudiciu.
 riscul – noţiunea de risc este esenţială şi caracteristică în ansamblul elementelor generale
ale asigurărilor. Riscul are semnificaţii multiple: pericol sau primejdie posibilă sau
eveniment incert, posibil şi viitor, care ar putea afecta bunurile, capacitatea de muncă,
sănătatea, viaţa, etc.

RISCUL ASIGURABIL este fenomenul, evenimentul sau un grup de fenomene sau

evenimente care, odată produs, datorită efectelor sale, obligă pe asigurator să plătească
asiguratului despăgubirea sau suma asigurată.
Noţiunea de risc asigurabil are, de regulă, mai multe sensuri:

 risc asigurabil folosit în sensul de probabilitate de producere a evenimentului. Cu cât acest

eveniment are o frecvenţă mai mare, cu atât este mai mare pericolul de producere a pagubei
şi apare mai necesară asigurarea.
 un alt sens este posibilitatea de distrugere parţială sau totală a bunurilor de unele fenomene
imprevizibile (grindină, incendiu, seism etc.).

În cazul asigurărilor de persoane, riscul asigurabil este elementul neprevăzut, dar posibil de
realizat, care, odată produs, conduce la pierderea totală sau parţială a capacităţii de muncă a
asiguratului.

În asigurare nu pot fi cuprinse toate fenomenele care produc pagube, ci numai acelea care
îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii:

 producerea fenomenelor, pentru care se încheie asigurarea, să fie posibilă, cu o anumită

regularitate în producere şi un grad de dispersie teritorială cât mai mare, pentru că altfel nu
se poate manifesta interesul pentru asigurarea lui, nu se poate constitui nici mutualitatea
necesară formării unui fond de asigurare de dimensiuni corespunzătoare;
 fenomenul trebuie să aibă, în toate cazurile, caracter întâmplător;
 înregistrarea fenomenului să se poată realiza în evidenţa statistică. Existenţa unor date
referitoare la producerea riscului pe o perioadă cât mai îndelungată, permite stabilirea, cu
un grad de precizie sporit, a răspunderii asiguratorului şi, implicit, a primei de asigurare;
 producerea fenomenului să nu depindă de voinţa asiguratului sau a beneficiarului
asigurării.

Un bun poate fi asigurat împotriva unuia sau mai multor riscuri.

Evaluarea în vederea asigurării reprezintă operaţia prin care se stabileşte valoarea

bunurilor, în vederea cuprinderii lor în asigurare. Această valoare este necesar să fie stabilită
în deplină concordanţă cu valoarea reală a bunului respectiv, deoarece orice exagerare, într-un sens
sau în altul, poate avea consecinţe negative pentru asigurat. Astfel, supraevaluarea duce la slăbirea
preocupării asiguraţilor pentru prevenirea pagubelor, iar subevaluarea nu permite, în caz de
pagubă, acordarea unei despăgubiri cu care asiguratul să-şi poată acoperi întreaga pierdere.

Valoarea de asigurare poate fi mai mică sau cel mult egală cu valoarea bunului respectiv,
înregistrată în evidenţa contabilă sau stabilită la preţul de vânzare-cumpărare practicat pentru acel
bun pe piaţă, în momentul încheierii asigurării.

Valoarea în asigurare este un element pe care îl întâlnim numai în asigurările de bunuri.

SUMA ASIGURATĂ – conform contractului de asigurare, este partea din valoarea

asigurării pentru care asiguratorul îşi asumă răspunderea, în cazul producerii fenomenului
pentru care s-a încheiat asigurarea. Suma asigurată este limita maximă a răspunderii
asiguratorului şi ea nu poate depăşi valoarea reală a bunului asigurat.
În asigurările obligatorii, asiguratul nu-şi poate stabili suma asigurată, aceasta fiind prevăzută de
lege, restrictiv sau alternativ, purtând denumirea de normă de asigurare. La cele facultative,
aceasta se stabileşte în funcţie de propunerea asiguratului, cu condiţia ca asiguratorul să fie de
acord. La asigurările de persoane, suma asigurată se stabileşte în funcţie de înţelegerea dintre
asigurator şi asigurat.

PRIMA DE ASIGURARE – suma de bani pe care o plăteşte asiguratorul pentru ca acesta să

constituie fondul de asigurare necesar plăţii indemnizaţiilor în cazul producerii riscului asigurat.

Valoarea primei de asigurare se stabileşte înmulţind suma asigurată cu cota-primă, stabilită la 100
u.m. sumă asigurată (sau 1000 u.m.).

DURATA ASIGURĂRII – perioada de timp cât există raportul de asigurare între asigurat şi
asigurator, aşa cum au fost stabilit prin contractul de asigurare. Durata asigurării este specifică
asigurărilor facultative: la asigurările de bunri, contractele de asigurări durează între câteva luni şi
un an; la asigurările de viaţă – durata este mai extinsă (5-30 ani). Durata asigurării exercită o
influenţă deosebită asupra mărimii primei de asigurare.

PAGUBA SAU DAUNA – reprezintă pierderea, exprimată valoric, suferită de un bun asigurat, ca
urmare a producerii unui fenomen împotriva căruia s-a încheiat asigurarea. Aceasta nu poate fi
decât mai mică sau cel mult egală cu valoarea bunului asigurat. Astfel, paguba poate fi:

 totală – bunul a fost distrus în întregime;

 parţială – pierderea este mai mică decât valoarea bunului asigurat.

DESPĂGUBIREA DE ASIGURARE – suma de bani pe care asiguratorul este obligat să o

plătească, cu scopul de a compensa paguba produsă de riscul asigurat. Despăgubirea nu poate
depăşi suma asigurată şi este mai mică sau egală cu valoarea pagubelor, în funcţie de princpiul de
răspundere al asiguratorului care a fost aplicat la acoperirea pagubei.

În practica curentă se utilizează trei principii valabile la acordarea despăgubirii:

 principiul răspunderii proporţionale – despăgubirea este stabilită în aceeaşi proporţie

faţă de pagubă în care se află suma asigurată faţă de valoarea bunului asigurat. În cazul în
care suma asigurată este egală cu valoarea reală a bunului asigurat, atunci despăgubirea
este şi ea egală cu paguba suferită de bunul respectiv.
 principiul primului risc – se aplică mai des, la bunurile la care riscul de producere a
pagubei totale este mai redus (ex.: la asigurarea clădirilor). Valoarea sumei asigurate este
considerată ca reprezentând maximum de pagubă previzibilă pentru bunul respectiv. La
acest principiu, raportul dintre suma asigurată şi valoarea bunului nu mai influenţează
nivelul despăgubirii, aceasta depinzând numai de valoarea pagubei şi a sumei asigurate.

 principiul răspunderii limitate (clauza cu franchiză) – se caracterizează prin faptul că

despăgubirea se acordă numai dacă paguba depăşeşte o anumită valoare prestabilită. Astfel,
o parte din pagubă va cădea în răspunderea asiguratului, numită franchiză.
 2. Asigurarea culturilor agricole
BENEFICIARUL:

Toti fermierii agricoli si investitorii din agricultura.

OBIECTUL ASIGURAT:

Se pot asigura culturile de câmp - grâu, orz, orzoaica, ovaz, secara, triticale, orez, rapita, floarea
soarelui, porumb, sorg,soia, cartofi, sfecla de zahar, sfecla furajera, mustar, coriandru, mazare,
naut, in, canepa, fasole boabe, plante de nutret, lucerna si trifoi pentru samânta, legume in camp
si in sistem protejat (sere, solarii) etc

RISCURI ASIGURATE prin asigurarea culturii agricole:

 Grindina
 Ploile torentiale (efectul direct al ploilor torentiale),
 Furtuna/uragan
 Incendiul provocat din orice cauza
 Alunecarile si prabusirile/surparile de terenuri cultivate
 Inghetul târziu de primavara
 Inghetul timpuriu de toamna
 Inghetul de iarna (gerul) *
 Seceta din toamna care duce la nerasarirea culturilor.
 Seceta din timpul verii.
 riscul de daune produse de particulele de nisip antrenate de vântul puternic, crustă, spălarea
solului/ acoperirea plantelor cu pământ

PERIOADA DE ASIGURARE:

Asigurarea poate incepe de la semanat si se incheie la recoltarea culturii respective.

Este posibila asigurarea culturilor atat inainte de insamantare (in special atunci cand sunt cesionate
in favoarea bancilor sau unor investitori), cat si ulterior rasaririi culturilor (oricand in perioada de
vegetatie dar nu mai tarziu cu o luna inainte de perioada de recoltare). Exceptie face asigurarea
riscului de seceta, la care perioada limita de incheiere a asigurarii este stabilita de asigurator.

SUMA ASIGURATĂ:

In agricultura suma asigurata poate fi data de valoarea recoltei (productie x pret/kg), valoarea
cheltuielilor de productie, sau o suma asigurata fixa intre cele doua, dar care sa nu depaseasca
valoarea productiei.
CONSTATAREA DAUNEI SI DESPAGUBIREA:

De indata ce a avut loc un eveniment asigurat care a afectat cultura asigurata, se va face Avizarea
Daunei de catre Asigurat.

Avizarea trebuie să conțină:

 date clientului
 datele de identificare ale poliței
 data și ora producerii evenimentului
 cultura afectată
 blocul fizic
 suprafața afectata în hectare

Evaluarea daunei se efectuează în câmp, in prezenta Asiguratului, de indata ce conditiile meteo

permit accesul la parcela afectata, dar nu mai târziu de începutul recoltării. Metoda de evaluare și
stabilirea procentului de daună se va stabili de către Asigurator impreuna cu Asiguratul în funcţie
de stadiul de dezvoltare a culturilor distruse (de ex. producția culturii afectate, compararea
plantelor dăunate cu plantele nedăunate din cadrul parcelei afectate, folosirea indiciilor biologici-
piedere de masă foliară și pentru calculul pierderii de producție etc.).

Suma reprezentând despăgubirea se calculează ca procent (procentul de dauna stabilita in camp)

din suma asigurată din care se scade fransiza și urmeaza sa fie achitata asiguratului în termen de
30 (treizeci) de zile calendaristice de la data finalizării procedurii de constatare a daunei.

AVANTAJELE UNEI ASIGURĂRI AGRICOLE:

 Flexibilitate in stabilirea sumei asigurate: suma asigurata pe hectar se stabileste prin inmultirea
productiei medii la hectar cu suma asigurata pe kg, agreata de ambele parti
 Posibilitatea revalorizarii contractului de asigurare. La asigurarea in curs se poate incheia o
asigurare suplimentara, fie pentru majorarea sumelor/kg asigurate initial, fie pentru majorarea
productiei medii/hectar asigurate, in situatia in care productia asteptata a se obtine este mai
mare decat cea estimata la incheierea asigurarii
 Flexibilitate in stabilirea transelor de plata, plata primei de asigurare putandu-se face in rate,
in cuantum si la termene convenite de comun acord
 3. Asigurarea animalelor de la fermă
BENEFICIARII ACESTUI TIP DE ASIGURARE:

→ Pot fi toţi fermierii şi investitorii din zootehnie şi avicultura.

OBIECTUL ASIGURAT:
Se asigură numai animalele strict identificabile prin crotaliu sau microcip şi/ sau înscrise în
evidenţa de gestiune a unităţii, pentru care există un certificat de sănătate eliberat de Direcţia
sanitar veterinară locală care să ateste că animalele sunt indemne de boli infecto-contagioase.
ANIMALE: PĂSĂRI:
 bovine şi bubaline;  găini pentru ouă consum, cu vârsta între 18 săptămâni si 75
 familii și stupi de albine; săptămâni;
 cai de rasă;  găini de reproducție, rase ușoare și grele cu vârsta între 20
 Ovine şi caprine; săptămâni și 64 săptămâni;
 Porcine;  tineret de înlocuire si reproducție până la 20 săptămâni;
 Pești.  pui de carne cu vârsta de până la 45 zile;
 curci cu vârsta între 27 si 75 săptămâni;
 gâște pentru ouă cu vârsta de până la 3 ani şi gaste pentru
producerea ficatului gras cu vârsta între 14 si 22 săptămâni;
 alte categorii de păsări specificate în poliță prin acordul
părtilor

RISCURILE ASIGURATE:

În cazul ANIMALELOR se asigură:

1. Riscuri generale, care au drept efect moartea sau sacrificarea de necesitate a animalelor.
- incendiul, explozia, trăsnetul, acţiunea curentului electric, cutremurul de pământ, prăbuşirea,
alunecarea sau surparea de teren, inundaţia, furtuna, uraganul, viscolul, avalanşa de zăpadă,
grindina, îngheţul, greutatea stratului de zapada, avarierea accidentala a instalatiilor si/sau
echipamentelor tehnice aferente adaposturilor, căderea pe animale a unor corpuri de exemplu:
copaci, blocuri de gheaţă sau strat de zăpadă, bolovani etc.
2. Boli: chirurgicale, obstetricale, interne și parazitare care au drept efect moartea sau sacrificarea
de necesitate a animalelor.
3. Accidentele care au drept efect moartea sau sacrificarea de necesitate a animalelor,
astfel:

a) atacul animalelor sălbatice, muşcătura şerpilor, înţepătura insectelor veninoase, intoxicaţia

cu ierburi (numai dacă diagnosticul a fost stabilit de către o autoritate veterinară),
asfixierea, înecul, lovirea sau rănirea subită, căderea, leziunile interne provocate de
 înghiţirea de obiecte (cu excepţia leziunilor de reticulită sau pericardită traumatică),
distocia (fătarea grea), meteorism acut (cu asistență veterinară obligatorie).
b) efectele factorilor de temperatură – insolaţie, degerături.

În cazul PĂSĂRILOR se asigură:

 Cazurile de incendiu (inclusiv degajarea de fum, gaz sau vapori ca urmare a incendiului);
 Boli specifice păsărilor, boli parazitare, boli micotice
 Accidente.

PERIOADA DE ASIGURARE:

→ Asigurarea se încheie pe o perioadă de 1 an. La cerere, asigurarea se poate încheia şi pe o

perioadă mai mică, dar cel puţin 3 luni.

SUMA ASIGURATĂ:

→ Suma asigurată este data de evidenţă contabilă (ex: factura sau alte documente de
achiziţieetc ) în cazul persoanelor juridice, respectiv preţul acestora pe piaţa locală în cazul
persoanelor fizice.
→ Suma asigurată este înscrisă în poliţa de asigurare şi stabilită pe baza unor informaţii
despre animale/păsări (rasă, vârstă, categorie) şi starea de întreţinere a animalelor. Suma
asigurată nu va depăşi valoarea animalelor din documentele de evidenţă contabilă în cazul
persoanelor juridice, respectiv preţul acestora pe piaţa locală în cazul persoanelor fizice. În
funcţie de categoria animalelor (animale pentru reproducţie sau animale pentru carne) suma
asigurată se stabileşte pe cap sau pe efectiv. În cazul animalelor pentru carne se stabileşte
şi suma asigurată pe kg în viu.

CONSTATAREA DAUNEI ŞI DESPĂGUBIREA:

În cazul producerii evenimentului asigurat, mai intai se va face Avizarea Daunei de catre Asigurat
la asigurator.

Avizarea trebuie să conțină:

→ date clientului
→ datele de identificare ale poliței
→ data și ora producerii evenimentului
→ descrierea evenimentului produs, cauza morții;
→ animalele asigurate decedate/ sacrificate (categoria, specia, vârsta, greutatea);

Constatarea daunei se efectuează de către Asigurător împreună cu Asiguratul sau împuterniciţii

acestuia şi cu consultarea medicului veterinar de liberă practică curant sau consultant după caz, în
termen de 48 ore de la data primirii înştiinţării de daună.
Despăgubirea va fi plătită în termen de 30 zile calendaristice de la data depunerii ultimului
document necesar instrumentarii daunei.

4. Asigurarea complexă a gospodăriei persoanelor fizice

Este o polita de asigurare care se adreseaza numai persoanelor fizice. Dintre toate poliţele de
asigurare de bunuri, poliţa de asigurare complexă a gospodăriilor persoanelor fizice reprezintă
instrumentul cel mai flexibil şi cel mai util pentru asigurarea bunurilor mobile şi imobile pe care
le deţin indivizii şi familiile acestora, cât şi pentru asigurarea împotriva anumitor daune în care
răspunderea lor civilă poate fi implicată.

Pe aceasta polita de asigurare se poate asigura pe mai multe sectiuni intreaga gospodarie:

1. Pe prima sectiune se poate asigura cladirea si continutul acesteia precum si alte constructii
din gospodarie precum magazii, grajduri etc, la riscuri ca incendiu, inundatii de la vecini,
inundatii din cauze naturale, alunecari de teren, cutremur etc.
2. In cea de a doua sectiune se pot asigura persoanele care gospodaresc la acea adresa pentru
riscuri ca deces din orice cauza (nu numai din accident) sau invaliditate permanenta.
3. Sectiunea a treia este o asigurare de raspundere civila locativa. Aceasta acopera daunele
involuntare pe care le produce persoana asigurata unor terte persoane (vecini sau alte
persoane).

ASIGURAREA DE BUNURI

Această asigurare se referă la următoarele categorii de bunuri aparţinând persoanelor fizice:

− mobilier şi obiecte casnice;

− produse agricole, viticole, pomicole, animaliere şi alimentare;
− unelte agricole, viticole, pomicole, agricole şi pentru deservire zootehnică, stupi de albine,
mijloace de transport cu tracţiune animală, motociclete şi biciclete, produsele din lemn;
− furaje.

Se cuprind în asigurare atât bunurile asiguratului cât şi cele aparţinând persoanelor ce locuiesc şi
gospodăresc împreună cu acesta şi toate bunurile ce sunt depuse în locurile în care asiguratul este
proprietar, la locul de muncă, în drum spre acesta sau în alte locuri.

Nu se cuprind în asigurare următoarele categorii de bunuri:

− maşinile, instalaţiile, uneltele, aparatele, instrumentele şi alte bunuri din ateliere, motoarele
şi electromotoarele destinate producţiei;
− produse agricole, viticole, pomicole şi animaliere obţinute de asigurat în gospodăria sa şi
care urmează a fi valorificate;
− banii, hârtii de valoare, acte, documente, bijuterii, pietre preţioase;
− autovehicule şi ambarcaţiuni de orice fel;
− bunurile care nu mai pot fi folosite potrivit destinaţiei lor, din cauza degradării.
 Se acordă despăgubiri în caz de pagube produse de:

o incendiu, trăsnet, explozie, inundaţie, grindină, furtună, cutremur, alunecare de teren,

avalanşe de zăpadă, greutatea stratului de zăpadă sau gheaţă;
o carbonizarea sau topirea bunurilor;
o avarii accidentale produse la instalaţiile de gaz, apă, canal sau încălzire centrală;
o dărâmare, demontare sau mutare a clădirilor sau construcţiilor în care se găseau bunurile
asigurate, dacă aceasta se face cu scopul de a opri întinderea riscului;
o distrugerea sau avarierea de către un risc asigurat a clădirilor sau a altor construcţii în care
se aflau bunurile respective;
o căderea unor corpuri pe clădirile sau alte construcţii în care se aflau bunurile asigurate ori
prăbuşirea clădirilor sau construcţiilor respective, precum şi izbirea lor de către un vehicul;
o pierderea sau dispariţia bunurilor asigurate;
o furt prin efracţie;
o spargerea bunurilor casabile din sticlă;
o pagubele produse bunurilor asigurate de avarieri sau distrugeri prilejuite de măsurile de
salvare luate în timpul producerii riscului asigurat;
o cheltuielile făcute pentru limitarea pagubelor.

Nu se acordă despăgubiri pentru pagubele produse de:

o cauze necuprinse în asigurare;

o explozii organizate în scop lucrativ;
o inundaţii produse în timpul formării unor lacuri de acumulare sau al schimbării artificiale
a cursurilor de apă;
o comiterea furtului prin efracţie cu participarea unor persoane care locuiesc în acelaşi
apartament cu asiguratul;
o furtul prin efracţie al bunurilor asigurate în clădiri sau alte construcţii nelocuite sau
părăsite.

Nu se acordă despăgubiri nici pentru pagubele indirecte şi nici pentru cele produse de operaţiuni
militare în timp de război, invazie, ocupaţie militară, rebeliune sau revoluţie.

Suma asigurată se stabileşte global pentru toate bunurile, potrivit cererii asiguratului, fără să
depăşească valoarea bunurilor respective, apreciată pe baza preţurilor cu amănuntul, mai puţin
uzura.

Răspunderea asigurătorului începe după cinci zile de la expirarea zilei în care s-au achitat primele
de asigurare şi s-a întocmit contractul de asigurare şi încetează la ora 24 a ultimei zile din perioada
pentru care s-a încheiat asigurarea.

Asigurarea de invaliditate permanentă şi de deces

În această asigurare sunt cuprinşi: asiguratul, soţul sau soţia acestuia, părinţii şi copiii acestuia,
dacă locuiesc şi gospodăresc împreună cu asiguratul.
Sumele asigurate se plătesc în cazul în care invaliditatea permanentă sau decesul s-a produs de
evenimente subite, fără voinţa asiguratului, la locuinţa acestuia.

În caz de invaliditate permanentă, suma asigurată este de 100% din suma asigurată iniţial a tuturor
bunurilor, iar în caz de deces de 50% din aceeaşi sumă. Suma astfel calculată nu poate depăşi un
anumit plafon stabilit de asigurător.

Suma se plăteşte în întregime în caz de invaliditate permanentă totală, iar dacă aceasta este parţială,
se plăteşte doar o parte din suma asigurată, corespunzătoare gradului de invaliditate permanentă,
majorată cu 25%.

Suma de asigurare plătită de acest tip de poliţă se plăteşte independent de alte sume de care
beneficiază asiguratul respectiv pentru cazurile de accidente, drepturi de pensie şi alte drepturi din
sistemul asigurărilor sociale.

Asigurarea de răspundere civilă

La acest tip de asigurare se acordă despăgubiri pentru sumele pe care asiguratul şi membrii familiei
acestuia trebuie să le plătească cu titlu de despăgubiri şi cheltuieli de judecată pentru prejudiciile
de care răspund în baza legii:

→ proprietarului imobilului în care se aflau bunurile asigurate, pentru pagubele datorate în

calitate de locatar, produse de incendiu sau explozie;
→ terţilor, pentru accidentarea persoanelor şi avarierea bunurilor, la domiciliul asiguratului;
→ locatarului imobilului învecinat, situat la acelaşi nivel sau la un nivel inferior, pentru
pagubele la bunurile asigurabile sau la pereţi, uşi, pardoseală, ferestre, instalaţii electrice,
cauzate de o inundaţie produsă în apartamentul în care se aflau bunurile asigurate, inclusiv
ca urmare a infiltrării apei provenite din inundaţia respectivă.

Se acordă despăgubiri şi pentru cheltuielile făcute în procesul civil de asigurat şi membrii familiei
acestuia dacă au fost obligaţi la dezdăunări.

Nu se acordă despăgubiri pentru cazurile în care paguba s-a produs cu intenţie de asigurat sau de
familia acestuia.

Suma asigurată la asigurarea de răspundere civilă este egală cu suma asigurată pentru bunurile din
gospodărie, înscrisă în contractul de asigurare, fără a putea depăşi un anumit plafon stabilit de
asigurător.
 5. Asigurari facultative de pensii
Sistemul de pensii din România este structurat pe trei Piloni de pensii, astfel: Pilonul I, Pilonul II,
Pilonul III.

Pilonul I reprezintă sistemul pensiilor de stat și este reglementat prin Legea 263/2010
privind sistemul unitar de pensii publice. Conform art.51 din Legea 263/2010 privind
sistemul unitar de pensii publice, în Pilonul I se pot înscrie următoarele categorii de pensii:

 pensia pentru limită de vârstă

 pensia anticipată
 pensia anticipată parțial
 pensia de invaliditate
 pensia de urmaș

Pilonul II reprezintă fondurile de pensii administrate privat și este reglementat prin Legea
nr. 411/2004, cu modificările și completările ulterioare. Acest sistem a fost gândit pentru a
te ajuta să-ți completezi veniturile din pensia de stat și a fost introdus în România în 2008.

Conform legii, Pilonul II este obligatoriu dacă ai între 18 și 35 de ani și ești asigurat deja în sistemul
public de pensii. În cazul în care ai peste 35 de ani, până în 45 poți adera la o astfel de pensie în
mod voluntar.

Pilonul III reprezintă sistemul de pensii facultative administrate privat și este

reglementat prin Legea nr. 204/2006. Persoanele care vor să își asigure un venit în plus față
de pensia publică şi de cea administrată privat obligatorie au posibilitatea de a opta pentru
Pilonul III. În sistemul pensiilor facultative poate deveni participant orice persoană care
câştigă venituri dintr-o activitate profesională impozitată.

Spre deosebire de Pilonul II, care este obligatoriu, Pilonul III este opțional. Poți alege să contribui
sau nu la această componentă de economisire. Procentul alocat este de maximum 15% din venitul
salarial lunar brut, iar suma acumulată se adaugă veniturilor obținute din cele două pensii
menționate mai sus. Mai mult, există chiar posibilitatea ca angajatorul să contribuie suplimentar,
în numele angajatului, la fondul de pensii facultative. Sumele cu care contribuie angajatul la fondul
de pensii facultative sunt deductibile la calcul impozitului pe venit, în limita a 400 de euro pe
an/participant, în baza actului individual de aderare şi a documentelor care atestă plata.

La fel ca în cazul Pilonului II, investițiile activelor fondurilor de pensii sunt scutite de impozit până
la momentul plății sumelor cuvenite, când acestora li se va aplica impozitul pe venit.
Diferențele între Pilonul II și Pilonul III sunt următoarele:

→ În primul rând, caracterul Pilonului II este obligatoriu, pe când aderarea la Pilonul III este
facultativă.
→ De asemenea, pentru Pilonul II contribuţia va fi colectată din CAS, în timp ce pentru
Pilonul III este vorba de o cotă distinctă din venitul salarial brut lunar.
→ În cazul pensiei facultative, fiecare salariat poate opta pentru unul sau mai multe fonduri
de pensii private şi poate decide cu ce sumă va contribui la fiecare în parte, în timp ce
sistemul Pilonului II presupune ca angajatul să semneze un singur act de aderare, adică să
adere la un singur fond dedicat pensiei private, iar suma investită lunar în contul de pensie
este procent din salariul brut lunar, iar de acest transfer se ocupă CNPP.
→ altă diferență dintre cele două tipuri de pensii este reprezentată de comisioanele bancare și
de tranzacționare. În cazul Pilonului II, participanții sunt scutiți de impozit, acesta fiind
plătit de Administrator, în timp ce în cazul Pilonului III sunt plătite de către participanți.

Avantajele pensiei private:

Desigur că primul avantaj al pensiilor private este acela că asigură un venit suplimentar de care te
poți bucura atunci când va veni vremea să ieși la pensie și pe care, în cazul Pilonului II nu îl plătești
tu direct, ci Statul îl virează în numele tău din CAS-ul pe care îl plătești lunar. Este un vehicul
investițional care te ajută să acumulezi, până la momentul pensionării, un venit în plus față de
pensia de stat.

Un alt punct forte este faptul că poți ști care este suma adunată în cont încă din prima lună de la
aderarea la un fond de pensii. Așadar, transparența este unul dintre punctele cheie ale pensiilor
private, dar și o calitate reglementată în Capitolul XIV din Legea nr. 411/2004 privind fondurile
de pensii administrate privat.

Astfel, ai disponibilă public o raportare săptămânală privind valoarea activului net, una lunară
privind situația investiţiilor şi structura participanţilor, o raportare trimestrială privind rata de
rentabilitate, una semestrială privind situaţia detaliată a investiţiilor, o raportare anuală, dar și
raportări trimise către ASF, informări în scris cu privire la situațiile financiare anuale auditate ale
Administratorului și ale Fondului de Pensii.

Un alt avantaj al pensiilor private este acela că sumele cuvenite pot fi încasate de către beneficiar
în două modalități:

 integral, în cont sau prin mandat poştal;

 în tranșe, pe o perioadă de maximum 5 ani.

Totodată, sumele acumulate pot fi încasate de beneficiar în cazul următoarelor trei situații:

 în situaţia pensionării pentru limită de vârstă, conform legislaţiei în vigoare;

 în situația în care intervine invaliditatea de gradul I sau II;
 în cazul decesului participantului, de către moștenitorii legali.
BIBLIOGRAFIE:
https://conspecte.com/asigurari/elementele-tehnice-si-clasificarea-asigurarilor.html
https://www.cityinsurance.ro/persoane-juridice/asigurare-culturi-agricole/
https://www.renomia.ro/asigurarea-culturilor-agricole
https://www.renomia.ro/asigurarea-animalelor
https://www.euroins.ro/asigurarea-animalelor,254.html
https://www.groupama.ro
https://administrare.info/economie/11785-asigurarea-complex%C4%83-a-gospod%C4%83riilor-
persoanelor-fizice
http://www.bursaasigurarilor.ro/asigurare-locuinte/asigurare-obligatorie-locuinta/polita-de-
asigurare-complexa-a-gospodariei-persoanelor-fizice-groupama-asigurari
https://www.euroins.ro/asigurarea-complexa-a-locuintei-,231.html
https://www.metropolitanlife.ro/blog/economii-pentru-un-viitor-mai-sigur/ghidul-pensiilor-totul-
despre-pensia-privata/
https://mmuncii.ro/j33/index.php/ro/2014-domenii/protectie-sociala/pensii/3921
https://www.nn.ro/pensii/pensii-facultative