Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
CAPITOLUL 3 ACTIVELOR
1
conceptul de pierdere este utilizat în sens de pierdere economică, care presupune considerarea
tuturor efectelor semnificative ale actualizării şi costurile semnificative, directe şi indirecte, asociate
cu încasarea instrumentului.
2
STRATEGII SI TEHNICI BANCARE
2
in cazul în care acest un singur debitor are în componenţa sa cel puţin un membru al grupului
instituţiei de credit raportoare, iar membrul respectiv este societatea-mamă, filială a societăţii-mamă
sau filială a instituţiei de credit raportoare, procentul prevăzut la pct. 1 va fi redus la 20%
3
BOGDAN MOINESCU
% în
Sume Sume Gradul Risc
ELEMENTELE DE ACTIV Prov. Fonduri
brute nete de risc net
proprii
30 0 30.00%
Credit pentru echipament 30 100% 30
20 0.1 9.95%
Credit ipotecar 19.9 50% 9.95
În aceste conditii, banca trebuie să gasească soluţii de diminuare a impactului unei eventuale
incapacităţi de plată a societăţii respective asupra capitalului instituţiei de credit. Variantele
majore sunt legate fie de creşterea fondurilor proprii cu 20 de mil lei, fie de reducerea cu 5 mil
lei a riscului net faţă de debitor.
Astfel, limitarea prudenţială a expunerilor din riscul de credit permite un grad minim al
diversificării plasamentelor. Acest demers trebuie însă susţinut la nivelul fiecărei instituţii de
credit prin norme interne care să stabilească niveluri rezonabile ale toleranţei la risc pe tipuri
de facilităţi, sectoare de activitate şi zone geografice.
Aplicaţie rezolvată
Societatea comercială ALFA, care deţine controlul asupra societăţii BETA a beneficiat de un
credit ipotecar în sumă de 200.000 u.m garantat integral cu ipoteci în favoarea băncii.
Societatea BETA formulează o cerere de creditare băncii sale, aceeaşi cu cea a societăţii
“mamă“, în sumă de 200.000 u.m. Fondurile proprii ale băncii sunt de 800.000 u.m. Stabiliţi
suma maximă ce poate fi angajată în creditarea societăţii BETA dacă debitul societăţii ALFA
rămâne nemodificat.
REZOLVARE:
Cele două societăţi, ALFA şi BETA, datorită relaţiilor dintre ele, sunt considerate un singur
debitor. Riscul net al societăţii ALFA este RN ALFA 0.5 200000 100000
Concluzie: Societatea BETA poate primi doar 100000 u.m. din cele 200000 pe care le-a
solicitat prin aplicatia de credit.
4
STRATEGII SI TEHNICI BANCARE
Clasificarea creditelor se realizează în baza a trei criterii: (a) serviciul datoriei; (b)
performanţa financiară; (c) iniţierea de proceduri judiciare.
Serviciul datoriei reprezintă numărul de zile de întârzire de plată de la scadenţă. Acesta se
structurează în cinci categorii (0-15 zile, 16-30 zile, 31-60 zile, 61-90 zile, minimum 91 de
zile).
Performanţa financiară exprimă potenţialul economic şi soliditatea financiara a debitorului,
însă se prezintă diferit în funcţie de tipul contrapartidei. În cazul persoanelor juridice
nebancare şi a persoanelor fizice, performanţa financiară se clasifică în categorii de bonitate
de la A la E, în timp ce instituţiile de credit se consideră doar de categorie A. Societăţile
apreciate de categorie A au făcut dovada unor performanţe foarte bune, care permit
achitarea la scadenţă a datoriei, cu menţinerea acestor performanţe. Societăţile apreciate de
categorie B prezintă performanţe foarte bune, dar fără certitudine pe o perspectivă medie, în
timp de entităţile comerciale clasificate în categoria C evidenţiază performanţe financiare
satisfăcătoare, cu tendinţe de înrăutăţire. În categoria D sunt grupate firmele cu performanţe
financiare scăzute şi ciclice, iar în categoria E se găsesc companiile cu pierderi,
incapacitatea rambursării fiind iminentă.
3
persoană fizică ce nu generează fluxuri de numerar nete pozitive în valuta de exprimare a creditului,
care să permită rambursarea la termen a fiecărei rate de credit (principal şi dobândă)
5
BOGDAN MOINESCU
6
STRATEGII SI TEHNICI BANCARE
În situaţia în care nu apar indicii privind începerea procedurilor judiciare asupra clientului,
creditul său va fi încadrat pe baza informaţiilor legate de serviciul datoriei şi performanţa
financiară. Pentru fiecare deteriorare faţă de situaţia optimă, atât în ceea ce priveşte serviciul
datoriei, cât şi performanţa financiară, creditul este declasat cu câte o categorie. Astfel,
numărul total de declasări a creditului este egal cu suma dintre numărul de deteriorări
înregistrate la nivelul serviciului datoriei şi numărul de deteriorări înregistrate la nivelul
performanţei financiare.
N C - numărul de declasări a categoriei creditului
NC N SD N PF N SD - numărul de deteriorări la nivelul serviciului datoriei
N PF numărul de deteriorări la nivelul performanţei financiare
Spre exemplu, un credit cu o întârziere la plată de la data scadenţei de 21 de zile, contractat
de un client evaluat cu o performanţă financiară de categorie B, va fi încadrat cu două clase
mai jos decât categoria standard, respectiv în categoria substandard.
În cazul în care un debitor deţine mai multe credite de categorii diferite la aceeaşi bancă, se
aplică principiul declasării prin contaminare, potrivit căruia toate creditele vor fi încadrate în
categoria celui mai slab. Spre exemplu, presupunem că un debitor de performanţa financiară
A înregistrează o întarziere la plată de 20 de zile la creditul de producţie, însă la creditul
pentru echipamente şi la cel de trezorerie toate ratele sunt plătite la zi. Tratate individual, atât
creditul pentru echipamente cât şi cel de tezorerie ar trebui clasificate în categoria „standard”,
în timp ce creditul de producţie ar trebui încadrat în categoria „în observatie”. Aplicând
principiul declasării prin contamiare, toate creditele vor fi încadrate în categoria celui mai
slab, respectiv în categoria „în observaţie”. Astfel, coeficientul de provizionare aferent este de
0,05 la sută.
A doua etapă a procesului de calculare a provizionului aferent unui credit acordat constă în
ajustarea valorii debitului rămas de rambursat (credit şi dobândă asociată) cu valoarea
garanţiilor acceptate de bancă (Tabel 4).
Tabel 4. Coeficienţi de ajustare a valorii debitelor rămase de rambursat
Coeficientul
Tipurile de garanţie acceptate a fi luate în considerare în vederea reducerii expunerii băncii fata de
pentru
debitor, conform Normelor metodologice ale BNR nr. 12/2002
deducere
Garanţii exprese, irevocabile şi necondiţionate ale administraţiei publice centrale de
1
specialitate a statului român sau ale BNR
Titluri emise de administraţia publică centrală de specialitate a statului român sau ale BNR 1
Garanţii exprese, irevocabile şi necondiţionate ale administraţiei centrale, băncilor centrale din
1
ţările de categoria A sau ale CE
Titluri emise de administraţiile centrale, băncile centrale din ţările din categoria A sau ale CE 1
Depozite colaterale plasate la banca insasi 1
Certificate de depozit sau instrumente similare emise de banca însăşi şi încredinţate acesteia 1
Garanţii exprese, irevocabile şi necondiţionate ale băncilor de dezvoltare multilaterală sau ale
0.8
BEI
Titluri emise de ale băncile de dezvoltare multilaterala sau ale BEI 0.8
Garanţii exprese, irevocabile şi necondiţionate ale administraţiilor locale din România 0.8
Garanţii exprese, irevocabile şi necondiţionate ale băncilor din România 0.8
Garanţii exprese, irevocabile şi necondiţionate ale administraţiilor regionale din ţările de categ.
0.8
A
Garanţii exprese, irevocabile şi necondiţionate ale băncilor din tarile din categoria A 0.8
Ipoteci în favoarea băncii, de ranguri superioare ipotecilor instituite în favoarea altor creditori,
asupra locuinţelor care sunt sau vor fi ocupate de debitor sau care sunt date cu chirie de către 0.5
acesta
7
BOGDAN MOINESCU
Deducerea din expunerea băncii faţă de debitor a garanţiilor acceptate este luată în
considerare în procent de maxim 25 la sută în situaţia în care: (a) creditul este clasificat în
categoria pierdere; (b) s-au iniţiat proceduri judiciare asupra debitorului; (c) cel puţin una
dintre sumele respectivului credit înregistrează un serviciu al datoriei mai mare de 90 de zile.
Aplicaţii rezolvate
1. Determinaţi nivelul provizioanelor ce sunt constituite de Banca Vega la 01.10.2008 pentru
creditele acordate clienţilor săi cu performante financiare din categoria B, care nu
înregistrează întârziere de plată şi asupra cărora nu s-au început proceduri judiciare.
Agent Valoarea
Tipul garanţiei
economic debitelor
X 100,000 Depozit colateral plasat la banca insasi
Y 50,000 Scrisoare de garanţie bancară
Ipoteci în favoarea băncii, de ranguri superioare
Z 150,000
ipotecilor instituite în favoarea altor creditori
REZOLVARE:
a. determinarea bazei de calcul:
Deoarece debitorii nu se află sub incidenţa începerii unor proceduri judiciare asupra lor şi nici
nu înregistrează întârzieri de plată, determinarea bazei de calcul se obţine prin deducerea
integrală din expunerea băncii faţă de debitor a garanţiilor acceptate a fi luate în considerare
conform Normelor metodologice ale BNR nr. 12/2002.
Coeficientul pentru deducere Baza de calcul
Agent Valoarea
din expunerea băncii fata de col.4 = col.2 * (1 –
economic debitului
entitatea de risc col.3)
1 2 3 4
X 100,000 1 0
Y 50,000 0.8 10,000
Z 150,000 0.5 75,000
85,000
8
STRATEGII SI TEHNICI BANCARE
REZOLVARE:
Creditul pentru echipament:
a. determinarea bazei de calcul:
Deoarece debitorul nu se află sub incidenţa începerii unor proceduri judiciare asupra lui şi
nici nu înregistrează întârzieri de plată mai mari de 90 de zile, determinarea bazei de calcul
se obţine prin deducerea din expunerea băncii faţă de debitor a garanţiilor acceptate a fi luate
în considerare conform Normelor metodologice ale BNR nr. 12/2002. Fiind un credit garantat
cu titluri emise de administraţia publică centrală de specialitate a statului român, coeficientul
pentru deducere din expunerea băncii faţă de debitor este 1. Deci baza de calcul este:
Baza de Calcul e Debit e ( 1 deducere e ) 110 ,000 ( 1 1 ) 0
b. determinarea coeficientului de provizioane
Deoarece debitorul înregistrează o întârziere de plată de 36 de zile, dar are o performanţa
financiară de categoria A şi nici nu se află sub incidenţa începerii unor proceduri judiciare
asupra lui, debitul este clasificat în categoria de credit „substandard”. Prin urmare coeficientul
de provizioane este de 0.2.
c. aplicarea coeficientului de provizioane asupra bazei de calcul obţinute:
Pr ovizione Baza de Calcul e coef . provizion e 0
Creditul de exploatare:
a. determinarea bazei de calcul:
Deoarece debitorul nu se afla sub incidenţa începerii unor proceduri judiciare asupra lui şi
nici nu înregistrează întârzieri de plata mai mari de 90 de zile, determinarea bazei de calcul
se obţine prin deducerea din expunerea băncii faţă de debitor a garanţiilor acceptate a fi luate
în considerare conform Normelor metodologice ale BNR nr. 12/2002. Fiind un credit garantat
printr-un gaj general asupra bunurilor sale mobile, coeficientul pentru deducere din
expunerea băncii fata de debitor este 0. Deci baza de calcul este:
Baza de Calcul t Debit t ( 1 deducere t ) 23,100 ( 1 0 ) 23,100
b. determinarea coeficientului de provizioane
Deoarece debitorul nu înregistrează întârzieri de plată, are o performanţă financiară de
categoria A şi nici nu se află sub incidenţa începerii unor proceduri judiciare asupra lui, acest
credit ar fi clasificat ca fiind „standard”. Având în vedere că creditul pentru echipament al
aceluiaşi client este clasificat substandard şi creditul de trezorerie va fi declasat la
9
BOGDAN MOINESCU
K RC RWA 8% .
k
Principalele diferente constau în folosirea a patru ponderi de risc suplimentare (10%, 35%,
75% şi 150%) şi o gamă mai largă de diminuatori de risc, precum instrumentele financiare
derivate pentru riscul de credit.
Ponderile sunt acordate în funcţie de tipul contrapartidei. Cele mai importante categorii de
debitori sunt: (a) autorităţile publice centrale, inclusiv băncile centrale; (b) instituţiile de credit;
(c) corporaţii; (d) retail. În plus, la nivelul fiecărei grupe de contrapartide ponderile de risc sunt
corelate cu bonitatea debitorilor, apreciată în baza ratingului (Tabel 5) obţinut de la o instituţie
externă de evaluare a creditelor (engl. „External credit assessment institution” - ECAI).
Tabel 5. Ponderi de risc de credit funcţie de tipul şi rating-ul debitorului
Debitor Cerinţe de capital
AAA la AA- A+ la A- BBB+ la BBB- BB+ la B- Sub B- fără rating
Autoritati publice centrale 0% 20% 50% 100% 150% 100%
4
Bănci Opţiunea 1 20% 50% 100% 100% 150% 100%
5 6 20% 50% 100% 150% 50%
Opţiunea 2 , 50% (20%)
(20%) (20%) (50%) (150%) (20%)
BB+ la BB- Sub BB-
Corporaţii 20% 50% 100% 150% 150% 100%
4
ponderile sunt bazate pe rating-urile statului unde băncile îşi au sediul social.
5
ponderile sunt stabilite pe baza rating-ului băncii.
6
în paranteză sunt prezentate ponderile pentru creditele pe termen scurt (mai mici de trei luni)
10
STRATEGII SI TEHNICI BANCARE
Pentru expunerea pe creditul retail ponderea de risc este de 75 la sută. Conform Basel II,
pentru a fi clasificată ca retail, expunerea trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
să fie asociată unei contrapartide de tip persoana fizică sau IMM;
să fie generată de produse bancare precum cardurile de credit sau creditele de
consum;
să nu depăşească mai mult de 0,2 la sută din portofoliul de retail recunoscut ca atare
de către autoritatea de supraveghere;
să nu depăşească 1 milion de euro pentru orice contrapartidă.
Pentru expunerea pe credite ipotecare, cerinţa de capital este de 35 la sută, substanţial mai
redusă faţă de ponderea de 50 la sută din Basel I.
Acordul Basel II recunoaşte tehnicile de reducere a riscului de credit prin colateralizare,
garanţi şi contracte derivate pe risc de credit (Tabel 6).
În privinţa colateralului, sunt permise două modalităţi de tratare a acestuia. Cea mai simplă
abordare este similară cu cea a acordului Basel I, conform căreia ponderea de risc a
creditului este înlocuită cu ponderea de risc a colateralului, care nu poate fi mai mică de 20 la
sută.
Cealaltă abordare, mai avansată, pentru a proteja banca împotriva volatilităţii preţului
colateralului, se bazează ajustarea preţului de piaţă al colateralului prin aplicarea unor
coeficienti de ajustare (haircuts), fie furnizati de autoritatea de supraveghere (pe bază de
criterii cantitative şi/sau calitative), fie obtinuti în baza unor calcule interne. Ulterior, valoarea
ajustată de piaţă a colateralului este dedusă din valoarea brută a creditului acordat,
obţinându-se astfel expunerea ajustată, care apoi este înmulţită cu ponderea de risc
corespunzătoare. Astfel, pentru o tranzacţie colateralizată, expunerea după procedura de
reducere a riscului (risk mitigation), este calculată după cum urmează:
7
E max 0, E 1 He C 1 Hc Hfx
Atunci când colateralul este format dintr-un coş de active, ponderea aplicată coşului de active
este H ai H i 8.
i
Colateralul acceptabil conform ambelor abordări reprezintă: (a) bani sau depozite; (b) titluri
financiare cu rating de cel puţin BB-, emise de guverne sau entităţi publice; (c) titluri
financiare emise de corporaţii care au rating de cel puţin BBB-; (d) acţiuni ce fac parte dintr-
un indice principal; (d) aur.
Table 6
7 *
E reprezintă valoarea expunerii după procedura de diminuare a riscului; E reprezintă valoarea
curentă a expunerii; He reprezintă ponderea (haircut) aplicată expunerii respective; C reprezintă
valoarea curentă a colateralului primit; Hc reprezintă ponderea aplicată colateralului respectiv; Hfx
reprezintă ponderea aplicată pentru reducerea riscului valutar (currency mismatch) datorat faptului
exprimării în valute diferite a expunerii şi a colateralului.
8
ai reprezintă ponderea activului (măsurată în unităţi monetare) în coş; Hi – ponderea aplicată
activului respectiv.
11
BOGDAN MOINESCU
În plus, abordarea avansată acceptă acţiuni care nu fac parte dintr-un indice principal, dar
sunt tranzacţionate pe o piaţă principală, obligaţiuni fără rating emise de instituţii bancare,
titluri de investiţii colective şi ale fondurilor mutuale. Pentru a utiliza aceste tipuri de colateral,
o bancă trebuie să îndeplinească standarde referitoare la:
certitudinea legală a documentaţiei utilizate;
cerinţa ca activele utilizate pentru reducerea riscului să aibă o corelaţie redusă cu
creditele al căror risc îl reduc;
12
STRATEGII SI TEHNICI BANCARE
9 *
E reprezintă valoarea expunerii după procedura de diminuare a riscului; E reprezintă valoarea
curentă a expunerii; He reprezintă ponderea aplicată expunerii respective; C reprezintă valoarea
colateralului primit; Es reprezintă valoarea absolută a poziţiei nete într-un anumit titlu financiar; Hs
reprezintă ponderea aplicată Es; Efx reprezintă valoarea absolută a poziţiei nete într-o monedă
diferită faţă de moneda de compensare (settlement currency); Hfx reprezintă ponderea aplicată
pentru reducerea riscului valutar (currency mismatch).
10
Instituţia de supraveghere cotează aceste modele funcţie de erorile generate în zona verge, zona
galbenă şi zona roşie şi funcţie de zona căreia îi aparţine modelul acordă un multiplicator pentru
valoarea VaR.
13
BOGDAN MOINESCU
14
STRATEGII SI TEHNICI BANCARE
15
BOGDAN MOINESCU
0.22
0.2
0.18
0.16
0.14
0.12
0.1
0.08
0 0.04 0.08 0.12 0.16 0.2
Probabilitatea de nerambursare (PD)
350
LDG=0.45
300 LGD=0.60
LGD=0.75
250
200
150
100
50
0
0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7 0.8 0.9 1
Probabilitatea de nerambursare (PD)
Astfel, ceilalţi factori fiind egali, două expuneri cu probabilităţi de nerambursare de 20 la sută,
respectiv 40 la sută, au asociate cerinţe de capital similare. MF reprezintă funcţia de
1 (M 2,5) b( PD)
maturitate şi este calculată ca: MF (M , PD) , cu funcţia de ajustare a
1 1,5b( PD)
2
maturităţii, b( PD) 0,11852 0,05478 log( PD) . Funcţia MF a fost obţinută de către
Comitetul de Supraveghere Bancară de la Basel prin calibrare şi ia valoarea 1 pentru
scadenţe de un an. Coeficientul de 1.06 reprezintă un factor de multiplicare estimat prin
studiile de impact cantitativ derulate.
Spre deosebire de abordarea standard, valoarea activelor ponderate la risc este determinată
indirect prin intermediul valorii cerinţei de capital, respectiv: RWA 12,5 EAD K . Spre
16
STRATEGII SI TEHNICI BANCARE
Pentru a acorda creditul solicitat, banca trebuie să realizeze o analizǎ financiarǎ amplă a
activitǎţii clientului, bazatǎ pe raportǎrile financiare ale acestuia şi o analizǎ nefinanciarǎ
legată de managementul şi marketingul activitǎţii clientului, dispunând de cât mai multe
informaţii, din surse autorizate.
11
Conform Regulament nr. 5 din 22/07/2002 privind clasificarea creditelor şi plasamentelor, precum şi
constituirea, regularizarea şi utilizarea provizioanelor specifice de risc de credit: “Evaluarea
performanţei financiare se va realiza potrivit normelor interne ale instituţiilor de credit, pe bazǎ de
punctaj atribuit unor factori cantitativi şi calitativi. Factorii cantitativi se vor referi în principal la
urmǎtorii indicatori, acolo unde aceştia pot fi determinaţi: lichiditate, solvabilitate, profitabilitate şi
risc, inclusiv riscul valutar. Factorii calitativi se vor referi cel puţin la aspecte legate de modul de
administrare a entitǎţii economice analizate, de calitatea acţionariatului, de garanţiile primite (altele
decât cele care unt acceptate la diminuarea expunerii faţǎ de debitor), de condiţiile de piaţǎ în care
aceasta îşi desfǎşoarǎ activitatea.
17
BOGDAN MOINESCU
18
STRATEGII SI TEHNICI BANCARE
12
Modelele statistice sunt o expresie a paradigmei default mode.
19
BOGDAN MOINESCU
13
precum in cazul modelului logit
14
se folosesc evaluările externe ale furnizorilor de rating, in special a agenţiilor de rating recunoscute
15
o procedura standard de notare este aplicată şi în această situaţie
20
STRATEGII SI TEHNICI BANCARE
Analiza financiară
Criteriile ce stau la baza evaluarii performanţelor financiare ale clientului şi a capacitatăţii
acestuia de a–şi onora datoria la scadenţă se stabilesc de fiecare bancă în parte şi se aprobă
de către autoritatea de supraveghere.
Analiza financiară a clienţilor se bazează pe informaţiile financiare furnizate de client: bilanţ şi
raport de gestiune, cont de profit şi pierdere, balanţa de verificare. Prin această analiză
banca urmăreşte să identifice şi să cuantifice riscul performanţei clientului, riscul de
lichiditate, riscul de insolvabilitate şi riscul legat de managementul activelor.
Modificarea unei rate în timp permite decelarea tendinţelor. Analiza ratelor are ca scop
identificarea cauzelor de insolvabilitate a debitorului. Alegerea unei rate pertinente pentru un
debitor este fundamentată, printre altele, de caracteristicile ramurei de activitate din care
face parte.
Literatura financiară şi practica de specialitate au consacrat o serie indicatori de
profitabilitate, solvabilitate, lichiditate, managementul activelor şi rate de crestere ca fiind
adecvate procesului de modelare a comportamentului de nerambursare a creditelor bancare.
Tabelul 7 oferă o scurtă selecţie a acestora.
16
modelele bazate pe informaţii de piaţă sunt expresia paradigmei marcării la piaţă.
17
datoria firmei este privită ca o obligaţiune zero cupon cu o valoare nominală F şi scadenţă peste T
ani.
21
BOGDAN MOINESCU
Rate de creştere
Ritmul de creştere a profitului Profit net curent / Profit net precedent -
Ritmul de creştere a cifrei de afaceri Cifra de afaceri curentă / Cifra de +/-
afaceri precedentă
Ritmul de creştere a activului total Activ total curent / Activ total precedent -
Analiza riscului de credit nu se rezuma la calculul unor rate şi indicatori, ci este o evaluare
completă a mediului intern şi extern al întreprinderii. Calculele financiare (rate, solduri
intermediare de gestiune, etc.) au un aport informaţional limitat daca nu sunt studiate într-un
context sectorial. Există sectoare economice care generează în mod „natural” trezorerie şi
22
STRATEGII SI TEHNICI BANCARE
altele care au o nevoie structurală de lichidităţi. Astfel, poate părea logic ca unele
întreprinderi să aibă deficit, iar altele excedent de trezorerie. În plus, scăderea cifrei de
afaceri a unei întreprinderi trebuie mai putin penalizata dacă ansamblul sectorului este în
dificultate. Analizele sectoriale sunt furnizate de: (a) serviciile de studii economice ale
băncilor; (b) organisme specializate: camerele de comerţ şi industrie, banca centralã,
asociaţiile profesionale; (c) presa specializată.
23
BOGDAN MOINESCU
24
STRATEGII SI TEHNICI BANCARE
25
BOGDAN MOINESCU
Din punct de vedere cronologic, analiza calitativă se poate realiza atât înainte, cât şi după
analiza cantitativă. Acest fapt este posibil deoarece metodele calitative îndeplinesc un
dublu rol din perspectiva activităţii de validare: pe de o parte, susţin procesul cantitativ prin
testarea condiţiilor necesare aplicării cu succes a tehnicilor statistice, iar pe de altă parte îl
rafinează prin faptul ca expertul are posibilitatea de a ajusta rezultatul obţinut prin metoda
cantitativă cu informaţia pe care el o deţine şi care nu este procesată prin modelare.
Testarea condiţiilor necesare aplicării metodelor cantitative reprezintă prima etapă a
procesului calitativ şi se compune din: (a) studierea modelului conceptual al sistemului de
rating; (b) analiza calităţii datelor utilizate şi (c) verificarea metodologiei de aplicare şi a
modului în care modelul intern este utilizat la nivelul instituţiei de credit respective.
(a) Studierea modelului conceptual are în vedere verificarea coerenţei relaţiilor cauza-efect
atât din perspectiva tehnicilor statistice utilizate, cat mai ales din perspectiva argumentului
economic. În acest sens, sunt urmărite pertinenţa demonstraţiilor matematice şi
26
STRATEGII SI TEHNICI BANCARE
18
în concordanţă cu prevederile paragrafului 462 din acordul de capital Basel II
27
BOGDAN MOINESCU
19
o sinteza a acestor metode se regaseste in lucrarea: “Studies on the Validation of Internal Rating
Systems” , BCBS, 2005, WP no. 14
20
de regula un an
21
Relevanta acestui demers este conditionata de echivalenta elementelor structurale ale celor doua
sisteme de rating cel putin din perspecitva definiţiei starii de nerambursare utilizate, orizontul de
timp considerat in evaluare şi filozofia sistemului de notare.
22
esantioane de cel putin 1000 de debitori, dar pentru care nu exista informatii decat in ultimii trei ani.
23
agenţii de rating sau de alţi furnizori de ratinguri
28
STRATEGII SI TEHNICI BANCARE
Predictie:
Predictie:
6 Rambursare
NERAMBURSARE
0
0 0.1 0.2 0.3 0.4 0.5 0.6 0.7 0.8 0.9 1
Abordarea cea mai utilizată pentru cuantificarea puterii de discriminare la nivelul unui
sistem de rating este desemnată de curba ROC şi indicele său de cuprins. Curba ROC este
expresia grafică a relaţiei dintre procentul debitorilor răuplatnici corect identificaţi prin model
(eng. „Hit Rate”)24 şi rata alarmei false
Grafic 7. Curba ROC
(eng. „false alarm rate”). Concavitatea
1
curbei ROC pune în evidenţă faptul că
Rata previziunilor corecte (HR)
AUROC = 76.52%
variabilele alese au o putere de
discriminare suficient de mare, astfel 0.8
încât modelul în ansamblul său să
realizeze o bună ordonare a debitorilor Model
0.6
perfect
în funcţie de probabilitatea acestora de
Sistem
nerambursare (Grafic 10). de rating 0.4
Modelul reuşeşte să concentreze Model
majoritatea cazurilor de nerambursare 0.2 aleator
în categoriile cele mai riscante (cu
scorul cel mai mic), iar curbura testului 0
0 0.2 0.4 0.6 0.8 1
ROC tinde către laturile pătratului Rata alarmei false (FAR)
unitate; în fapt, concavitatea curbei
ROC este echivalentul scorurilor cu un conţinut informaţional, fiind funcţie descrescătoare.
Dacă modelul nu ar fi avut putere de discriminare, scorurile evenimentelor de nerambursare
ar fi fost răspândite aleatoriu pe grafic, fără o concentrare anume, astfel încât curba ROC ar fi
fost similară cu prima bisectoare. În cazul în care modelul ar fi fost perfect, scorurile tuturor
cazurilor de nerambursare ar fi fost mai mici decât scorul debitorului cel mai slab dintre cei
plătitori. Această reprezentare intuitivă este întărită de nivelul relativ ridicat al suprafeţei
delimitate de curba ROC, respectiv 76.52%25.
24
Se calculează scăzând din 1 valoarea erorii de tip 1.
25
Conform “Applied Logistic Regression” (David Hosmer şi Stanley Lemeshow), un sistem de rating
acceptabil are o valoare a indicatorului de suprafaţă a curbei ROC între 75 şi 80%
29
BOGDAN MOINESCU
26
Cf. “Guidelines on Credit Risk Management” – Banca Austriei, p. 127
27
Intervalul de încredere aferent indicelui ROC pentru exemplul prezentat este [74,5%-78,5%].
30
STRATEGII SI TEHNICI BANCARE
Stabilirea pragului de decizie pentru acordarea unui credit are la baza distribuţia clienţilor
solvabili şi răuplatnici pe clase de risc şi costul relativ dintre erorile de predicţie. Eşantionul de
credite folosit pentru dezvoltarea sistemului de rating aplicat în procesul de acordare a
creditelor cuprinde 6867 de clienţi solvabili şi 784 de clienţi răuplatnici, iar scala de notare
este formată din 10 clase de risc calibrate adecvat (Tabel 10).
Probabilitate de
91.7 52.1 37.5 18.1 8.9 5.1 3.0 2.0 1.0 0.0
nerambursare (%)
Din perspectiva băncii, respingerea solicitării de credit unui client care se dovedeşte solvabil
cauzează instituţiei de credit o pierdere relativă echivalentă cu rata dobânzii percepute
debitorilor. În acelaşi timp, aprobarea solicitării de credit unui client care se dovedeşte
răuplatnic cauzează instituţiei de credit un procent mai mare sau mai mic de pierdere din
creditul acordat şi dobanda aferentă, în funcţie de numărul de rate achitate şi valoarea de
piaţă a garanţiei depuse în favoarea băncii la momentul instrării în stare de nerambursare.
Convenţional se consideră că un client solvabil aduce o rentabilitate de 10 la sută, iar un
client nesolvabil produce, în prima variantă, o pierdere 40% din suma acordată, în a doua
variantă o pierdere de 60%, iar în a treia variantă 100%.
Beneficiul net obţinut de bancă pentru fiecare clasă de risc, în funcţie de cele trei variante ale
costului relativ dintre erorile de predicţie este descris în Tabelul 11. Valoarea medie a unui
credit acordat este considerată la 1000 u.m.
Tabel 9. Rezultatul net pe fiecare clasă de risc
Cost 0- 11- 21- 31- 41- 51- 61- 71- 81- 91-
relativ 10 20 30 40 50 60 70 80 90 100
1:4 -30,100 -53,900 -34,300 7,000 59,500 123,900 119,000 64,400 68,600 43,400
1:6 -45,500 -88,900 -63,700 -19,600 38,500 107,100 110,600 61,600 67,200 43,400
1:10 -76,300 -158,900 -122,500 -72,800 -3,500 73,500 93,800 56,000 64,400 43,400
31
BOGDAN MOINESCU
În cazul în care costul relativ dintre erorile de predicţie este de unu la patru, punctajul minim
care optimizează beneficiul băncii este 31. În cazul în care costul relativ dintre erorile de
predicţie este de unu la şase, pragul de decizie trebuie stabilit la 41. O valoare a pierderii în
caz de nerambursare de 100% implică alegerea pragului de decizie la nivelul de 51 de
puncte.
32