1.

Definiția managementului financiar

Managementul financiar un ansamblu de principii, metode, instrumente și acțiuni prin intermediul cărora se
fundamentează deciziile financiare în vederea realizării obiectivelor prevăzute în strategia întreprinderii.

2. Obiectivele managementului financiar

1.Creșterea averii proprietarilor/investitorilor:

- creșterea veniturilor

-optimizarea cheltuielilor

2.Menținerea lichidității și solvabilității la un nivel acceptabil

3.Evitarea situațiilor de faliment

4.Soluționarea unor probleme cu caracter social

3. Obiectul managementului financiar

Obiectul managemetului financiar-în reprezintă finanțele entității economice- pot fi prezentate ca un ansamblu de relații
economice monetare ce apar în procesul formării veniturilor; efectuarea cheltuielilor în vederea realizării activității
eficiente a entității.

4. Funcțiile managementului financiar

1. Funcțiile generale:
-planificarea și previziunea
-organizarea și coordonarea
-motivația
-analiza și control

2.Funcțiile specifice:
-gestiunea activelor
-gestiunea capitalului
-gestiunea investițiilor
-gestiunea fluxurilor de numerar
-gestiunea riscurilor financiare și a situațiilor de criză financiară

5.Funcțiile obiectului managementului financiar

6.Principiile managementului financiar

-cointeresarea materialului
-eficiența economică
-autofinanțarea
-control financiar

7.Aspectele managementului financiar

-disciplină didactică

-sferă de activitate

-organ de conducere
8.Subiectii managementului financiar

1. Subiecții implicați în mod direct:

a) Proprietarii/acționarii- deținătorii de titluri de proprietate asupra patrimoniului entității.

Proprietarii elaborează analize diagnostice, rezultatele cărora le permite să adopte decizii cu privire
la păstrarea sau vânzarea cotelor sale din patrimoniu, există:

-proprietari ce dețin cote mici- se vor limita la examinarea rentabilității capitalului investit.

-proprietari ce dețin cote mari- având un acces mai larg lainformații și având posibilitatea de-a
adopta decizii.

b) Conducătorii sau managerii:

-manageri inferiori- conduc nemijlocit colectivelor de muncă, sunt obligate să realizeze sarcinile de
producție puse în fața lor, ei răspund pentru efectuarea comenzilor și pentru utilizarea rațională a
resurselor puse la dispoziția lor; sunt obligați să raporteze la nivelul mediu despre rezultatele
obținute și despre problemele apărute, precum și recomandări pentru înlăturarea acestor dificultăți.

-manageri medii- examinează rezultatele de la nivelul inferior și prezintă aceste date la nivelul de
vârf. Managerii participă la elaborarea planurilor, programelor de dezvoltate cât pentru entitate în
ansamblu, cât și pentru fiecare subdiviziune din cadrul ei.

-managerii șef- adoptă decizii privind investițiile

1. Subiecții implicați în mod indirect:

a)Creditorii- în procesul de prestare a acestor servicii sunt supuși diferitor riscuri. Pentru
minimalizarea acestor riscuri, creditorul să insiste asupra restricționării repartizării profitului net al
debitorului.

b)Statul- se consideră subiect al managementului financiar deoarece prin intermediul diferitor

ministere, organe de administrare fiscală, structuri abilitate cu funcția de control, intervine în
activitatea proceselor entității economice modificând legislația, stabilind taxe și impozite,
contribuind la formarea prețurilor.

10. Indicatori bazei informaționale de MF

1.Indicatroii macroeconomici- utilizati in elaborarea strategiilor strategice, deoarece vizează mediul

eterior; ex: veniturile populației, alocațiile populației în conturile depozitare bancare, veniturile
bugetului de stat, cheltuielile bugetului de stat, bancile comercilale, rata inflatiei.

2. Indicatori apartenentei ramurale a intreprinderii- se utilizează la elaborarea deciziilor operative

curente; ex: indicele preturilor la produse, mărfuri, servicii; volumul producției fabricate- vindute,
valoarea activelor.

3. Indicatorii pietei financiare- necesari pentru elaboarea deciziilor investitionale. Se referă la ratele
dobînzii, depzite și credite; Ex: tipuri de instrumente de bază, cotele pe baza bursieră și
extrabursieră; preturile și volumul afacerilor; ratele dobinzilor la depozite si la credite a bancilor
comerciale.
4. Indicatori ce se formează in mediul intern al entității economice, mai exact în contabilitatea
financiară; EX: reprezintă baza MF

11. Definitia nalizei financiare

Analiza financiară- un ansamblu de concepte, metode , tehnici și procedee și instrumente
care asigură tratarea informației interne și externe în vederea formulării unor aprecieri referitoare la
situatia economico-financiare a unui agent economic, identificarea factorilor și condițiilor care au
determinat-o, precum și a rezervelor interne de îmbunătățire a acesteia din punctul de vedere a
utilizării eficiente a resurselor umane, materiale și financiare.
Constituie un instrument managerial care contribuie la cunoașterea situației financiare a
întreprinderii, factorilor și cauzelor care au determinat-o în vederea fundamentării obiectivelor
strategice de menținere și de dezvolatre a întreprinderii într-un mediu concurențial.

12. Obiectul AF- finanțele întreprinderii

13. Subecții AF:

1. Proprietarii- îi vor interesa performanțele entității economice. Baza remunerării investiției este
Profitul Net al entității.

2.Managerii- sunt motivați de o salarizare decentă, de posibilitatea de ași construi o carieră.

Managerii se vor strădui ca entitatea condusă de echipa managerială să satisfacă cerințele tuturor.

3.Creditorii- manifestă interes nemijlocit față de rezultatele activității economico-financiarea

intreprinderii. În centrul atenției creditorului sunt indicatorii de lichiditate și solvabilitate, precum și
executarea palnurilor de afacere pentru care s-a solicitat creditul împrumutat.

14. Obiectivul AF- întocmirea diagnosticului financiar a întreprinderii, în vederea evidențierii

punctelor forte și a punctelor slabe, adică stării de sănătate sau slăbiciunea financiară a
întreprinderii.

15. Esența analizei orizontale și verticale

Analiza pe orizontală- presupune determinarea modificării absolute și relative a unor rînduri din
raportul financiar față de perioada precedentă; stabilirea corelațiilor dintre A și P. Se poate stabili gr.
de lichiditate și solvabilitate, capacitatea de îndatorare, echilibru financiar, modul de utilizare a
creditelor bancare.

Analiza pe verticală- se efectuează cu scopul de-a determina ponderea unor componente de A și P în

suma totală a acestora, care se iau 100%. Permite identificarea rapoartelor existente întrediferite
Active și Pasive.

16. Sursele informaționale ale AF

a) Sursele interne- informațiile generate de procesele interne de combinare și utilizare a factorilor

de producție.
Situațiile financiare- principala sursă de informație p/u diverse categorii de utilizatori interesați de
politica și performanța finaciară a întreprinderii și constituie în același timp o bază bună pentru orice
analiză financiară.

b) Surse externe- includ: informații privind conjunctura pieței interne și externe, performanțele
concurenței; progresul tehnic în respectiva ramură de activitate. Info externe servesc întreprinderii
în ceea ce privește orientarea activității acesteia și în dimisionarea obiectivelor într-un anumit
context concurențial;

-după natura lor:

-științifice, tehnologice, tehnice;
-economice, financiare, juridice;
-politice;
-de MK
-sociale și sociologice;

-după legalitatea lor:

-Info legale- 90% din info sunt legale, iar 70% din acestea sunt deschise. Info deschise (revista,
magazine periodice, colocvii, conferințe;
Info inchise- relații cu clienții, furnizorii, concurenții
-Info ilegale-10%

17. Aspectele diagnosticului situației financiare

Diagnosticul economico-financiar se consideră finalitatea analizei eco-fin, obiectivele diagnosticului
fin sunt orientate spre evidențierea rentabilității și a riscului.