Raspunsuri Analiza financiara a intreprinderii

1. Analiza financiară este un domeniu al activității umane orientat spre cercetarea,

explicarea și previziunea proceselor care se petrec cu resursele financiare și fluxurile
acestora, prin aplicarea unor metode și procedee specifice asupra situațiilor financiare și
asupra altor date relevante, cu scopul de a obține informații utile pentru gestiunea
eficientă a entității economice.

2. În sens larg , obiectul analizei financiare îl reprezintă diferite sisteme social-economice și

elementele acestora (entitățile din producție și comerț, organizațiile bugetare, burse,
companiile financiare).

În sens restrâns, obiectul analizei financiare vizează performanțele entității și situația

financiară.

3. Performanțele financiare sunt prezentate de profit sau pierdere și rentabilitate. Acești

indicatori sunt specifici activității economico-financiare a întreprinderii.
Situația financiară a întreprinderii caracterizează capacitatea acesteia de a-și finanța
activitatea și este privită sub următoarele 2 aspecte: a) gradul de asigurare cu resurse
financiare necesare funcționării normale; b) raționalitatea alocării resurselor și eficiența
utilizării capitalului. Situația financiară este rezultatul final întregii activități economice .

4. Analiza economico-financiară realizează, prin ea însuşi, în fundamentarea deciziilor

manageriale citeva roluri esențiale, precum
a) rolul informaţional, asigură valorificarea datelor furnizate de întregul sistem de
evidenţă economică, în scopul informării asupra modului de realizare a
performanţelor economico-financiare, precum şi a cauzelor care au generat eventuale
dereglări, în vederea reglării lor în perioada următoare.
b) rolul de evaluare a potenţialului tehnico-economic al întreprinderii.
c) rolul de fundamentare a deciziei pe criterii de eficienţă, reprezintă o cerinţă obiectivă a
desfăşurării activităţii în oricare domeniu al vieţii economico-sociale.
d) rolul de reflectare a gestionării eficiente a patrimoniului şi de evaluare a performanţelor
managementului se realizează cu ajutorul contabilităţii. Analiza are rolul de a cuantifica
aspectele de ordin cantitativ şi calitativ privind performanţele economico-financiare realizate, de
a reflecta păstrarea puterii şi autonomiei financiare a întreprinderii, ceea ce conduce la realizarea
respectivelor performanţe. De asemenea, ea are rolul de a semnala deficienţele de ordin financiar
privind degradarea rentabilităţii şi creşterea riscului, de a evalua calitatea managementului prin
nivelul performanţelor obţinute.
e) rolul de realizare a conexiunii cu mediul exterior economico-financiar, presupune analiza
relaţiilor cu: furnizorii de capital, partenerii de afaceri, statul, alţi utilizatori (organizaţiile
profesionale, auditorii, organele de urmărire penală sau instanţele de judecată, publicul).

5. Subiecții analizei financiare sunt persoanele și organele de conducere ce manifestă interes

față de activitatea entității economice.
 Subiecții interni

Subiecții interni includ 2 grupe: a) proprietarii - manifestă un interes deosebit față de

utilizarea eficientă a capitalurilor investite, capacitatea acestor capitaluri de a genera
venituri și profituri; b) personalul managerial-are sarcina de a organiza activitatea
întreprinderii, gestiunea eficientă a resurselor financiare puse la dispoziție de către
proprietari și investitori. În afară de acesta managerii sunt interesați în
remunerare, asigurare socială, dezvoltarea carierei.

 Subiecții externi

Subiecții externi se divizează în 2 grupe: a) cu interes financiar direct - creditorii,

furnizorii de resurse (materiale, energetice)
b) cu interes financiar indirect –statul care este reprezentat de organe fiscale, organe de
control fiscal, organe de administrare locală și organe statistice; partenerii de afaceri,
cumpărătorii; consultanții financiari; bursele de valori și alte persoane ce examinează
situația entităților.
6. Scopul analizei interne constă în examinarea situației financiare a entităților și
identificarea rezervelor financiare de perfecționare a acelei entități.

Analiza financiară externă mai mult se axează pe aprecierea întreprinderii în special sub
aspectul echilibrului financiar, solvabilității și riscului din relațiile entității cu alți
participanți ai mediului exterior.

7. Informația din surse interne este formată în contabilitatea financiară. Informația din
sursele interne poate fi cu caracter: de report, de plan, de gestiune.
Informația cu caracter de raport se găsește în Situația Financiară care conform SNC
includ următoarele anexe: ● „Bilanțul”; ● „Situația de profit și pierdere”; ● „Situația
modificărilor capitalului propriu”; ● „Situația fluxurilor de numerar”; ● rapoarte
statistice; ● alte documente cu caracter de raport elaborate pentru uz intern în entitate.

Informația cu caracter de plan este prezentată în: ● business planuri ale diferitor
afaceri; ● analizele eficienței proiectelor investiționale; ● planurile de activitate a
subdiviziunilor în cadrul entităților economice; ● planul general de dezvoltare a
întreprinderii pe anul current; ● planul de dezvoltare strategică a entității pe o perioadă de
medie și lungă durată.
Informația cu caracter de gestiune este reprezentată de contractele încheiate între
entitate și partenerii de afaceri, procesele verbale a ședințelor, adunărilor generale,
ordinele conducătorilor.
8. Metodele principale, utilizate în analiza finaciară.
În practica analizei financiare, se aplică diferite metode, dintre care 6 se consideră
metode universale:
I. Metoda de comparație prin care orice rezultat sau indicator al activităţii
întreprinderii se apreciază în raport cu anumite criterii.
II. Analiza orizontală (analiza în timp, în dinamică) - înseamnă comparația
indicatorilor pe perioada de gestiune cu perioadele precedente sau cu indicatorii
planificați.
III. Analiza pe verticală (analiza structurală) - reprezintă determinarea structurii
indicatorilor financiari sumari.
IV. Analiza trendului
V. Analiza ratelor sau a coeficienților - reprezintă calcularea proporțiilor dintre
datele rapoartelor și stabilirea corelațiilor dintre indicatori. Indicatorii absoluți
care permit calcularea coeficienților nu întotdeauna caracterizează suficient
fenomenul, deoarece nu există o bază de comparație, de aceea se calculează
indicatorii relativi care pot fi prezentați ca rată (coeficient) sau procent.
VI. Analiza factorială stabilește influența factorilor, cauzelor asupra indicatorului
rezultativ sau integral. Poate fi directă și indirectă. În cazul analizei directe are loc
descompunerea fenomenului. În cazul analizei indirecte are loc sinteza factorilor
și determinarea rezultatelor.
Metodele prezentate contribuie la efectuarea analizei datelor reflectate în situații
financiare și alte documente relevante.
9. Indicatorii analitici pot fi clasificați în funcție de mai multe criterii, precum
A. După modul de calculare:
- indicatori absoluți - de regulă se regăsesc în informațiile inițiale și caracterizează
volumul activității (de ex.: profit net, profit brut, venituri din vânzări, pierderea, volumul
producției fabricate);
- indicatori relativi - sunt proporții dintre 2 valori absolute și se obțin din procesul
prelucrării datelor informaționale (de ex.: rentabilitatea, productivitatea muncii,
indicatorii lichidității, ai solvabilității).
B. După componență:
- indicatori unici - caracterizează părțile separate a activității întreprinderii; (randamentul,
producția,salariul,rentabilitatea economică, productivitatea)
- integrali - formează o evaluare complexă a activității întreprinderii.(
C. După caracteristicile obținute:
- indicatori cantitativi - de regulă sunt valori absolute;( volumul fizic al producției, nr
mediu al salariaților, valoarea medie a activelor circulante, valoarea medie a mijloacelor
fixe, timpul lucrat de salariați)
- indicatori calitativi - de regulă sunt valori relative. (rata rentabilității financiare,
productivitatea muncii, nr. mediu de rotații a activelor circulante, prețul de producție,
cheltuielile cu forța de muncă)

10. Coeficientul analitic este o valoare relativă ce se determină prin împărțirea unui
indicator la altul. Coeficientul descrie proporția celor 2 valori, dar nu informează despre
conținutul acestei proporții. De aceea este nevoia de a avea o bază de comparație.
 11. Coeficienții analitici au următoarele funcții:
a) informează despre situația financiară și semnalează despre problemele identificate.
b) interpretează în mod obiectiv documentele financiare ale întreprinderii.

12. Cerințele, înaintate față de un tabel analitic.

La construirea unui tabel analitic trebuie să fie respecte următoarele cerințe:

1. Unitatea factorilor de cantitate, valoare, calitate și structură;

2. Unitatea perioadelor de timp sau momentelor de timp, pentru care au fost calculați: indicatori
comparați;
3. Comparabilitatea condițiilor inițiale de producție;
4. Unicitatea metodologiei de calculare a indicatorilor.

13. Utilizarea procedeului de neutralizare a factorilor de influență asupra rezultatului.

Metoda de neutralizare poate fi aplicată și față de factorul calității, prin prezentarea cantității
de producție la standardele calității ce rezultă în cantități mai mici sau mai mari. De exemplu,
grăsimea laptelui, conținutul de zahăr în struguri. Însă luarea în seamă a indicatorului calității –
determină devierea semnificativă a cantității de producție și valorii costurilor de producție față de
indicatorii, luați fără centralizarea factorului calitativ.

14. Aplicarea procedeului de substituire în lanț.

Cel mai general procedeu este cel de substituire în lanț, care poate fi aplicat pentru
examinarea influenței factorilor în toate tipurile de modele determinate ( aditive,
multiplicative, multiple, combinate. ). Se utilizează atunci când între factorii care determină
mărimea unui fenomen există relaţii de tip determinist care îmbracă forma de produs sau
raport. La aplicarea procedeului de substituire în lanț se calculează cîteva valori condiționale
a indicatorului rezultativ.
15. Aplicarea procedeului abaterilor absolute.
Ca și procedeul de substituire în lanț , procedeul abaterilor absolute se bazează pe eliminare,
dar poate fi aplicat în modele determinate de tip multiplicativ si de tip multiplicativ-aditiv .
Influența factorilor cu aplicarea procedeului de abateri absolute se determină prin îmulțirea
modificării absolute factorului examinat cu valoarea de bază a factorilor , ce se află în partea
din dreapta de cel examinat și cu valoarea efectivă a factorilor ce se află în partea din stinga
de la cel examinat în model.
16. Definiția activelor conform SNC.
Conform SNC, activele reprezintă resurse economice identificate și controlate de către
subiect ca rezultatul faptelor economice din trecut, de la utilizarea cărora se așteaptă
obținerea beneficiilor economice;
17. Aspectele analizei poziției financiare a entității economice.
În procesul analizei patrimoniului se examinează activele, indiferent de sursa acoperirilor.
Analiza situației patrimoniale prevede calcularea unor indicatori (coeficienți, rate):
1) (active circlante/ active imobilizate) - nivelul acestei rate în special în dinamică vorbește
despre tendințel accelerării rotației;
2) rata patrimoniului cu destinație de producție – ( r < 0,5)
3) Rata compoziției tehnice a activelor în condiții de criză sau inflație- rata aceasta poate să
scadă în urma scumpirii materialelor, mărfurilor, creșterii volumului de producție nerealizată;
4) Rata de reînnoire a mijloacelor fixe - reflectă posibilitatea entității de a corespunde
progresului tehnico-științific.
5) rata medie de acumulare a uzurii a mijloacelor fixe- indicatorul dat va scădea atunci când rata
de reînnoire a mijloacelor fixe va crește;
6) rata activelor corporale ce temporar nu funcționează
7) rata activelor perfect lichide in total active
8) rata activelor arendate
9) rata activelor puse in gaj in total activ
10) rata activelor ce au adus venituri

18. Definițiile părților componente a pasivului bilanțului, conform SNC.

Conform SNC pasivul bilantului este compus din
capitalul propriu - valoarea reziduală a activelor după scăderea obligațiilor;
datorii pe termen lung- sume ce trebuie platite într-o perioada mai mare de un an
datorii pe termen scurt ( curente) – sume al căror termen de achitare nu depăşeşte 12 luni
calendaristice.
19. După sursa de întocmire avem bilanț:
- de inventariere - se întocmește în baza înregistrării și reviziei a bunurilor;
- de tip carte - se întocmește în baza datelor din contabilitate;
- general - include rezultatele, identificate în procesul inventarierii și în baza datelor
înregistrate în contabilitate.
20. Echilibrul financiar reprezintă dependența entității de surse împrumutate de finanțare. Ea
se determină prin corelații dintre capitalul împrumutat și capitalul propriu .

21. Aspectele analizei situației patrimoniale a entității economice.

Situația patrimonială se examinează prin următoarele aspecte:
- structura și componența activului; - durata perioadei de utilizare; - destinația utilizării; -
apartenența activelor întreprinderii (deoarece careva active pot fi luate în arendă); - aflarea
patrimoniului în gaj;
22. Conceptul de solvabilitate și dimensiunile solvabilității.
Solvabilitatea - una din cele mai importante caracteristici a poziției financiare a întreprinderii
și înseamnă capacitatea entității economice de a-și onora obligațiile la timp în corespundere cu
condițiile stabilite.
Solvabilitatea are 3 dimensiuni:
1. Lichiditatea bilanțului contabil - capacitatea de acoperire a datoriilor curente și se
caracterizează prin indicatori absoluți și relativi.
2. Lichiditatea activelor - capacitatea patrimoniului de a se transforma în mijloace bănești,
din acest punct de vedere această dimensiune se corelează cu lichiditatea bilanțului.
3. Solvabilitatea generală - se examinează cu ajutorul următoarelor rate: 1. rata autonomiei
financiare; 2. rata de atragere a capitalului împrumutat; 3. levierul financiar; 4. rata
lichidității generale; 5. rata de acoperire a capitalului propriu.
23. Ratele echilibrului finaciar.
1. Rata autonomiei financiare = cap.propriu/ total pasiv ≥ 0.5
2. rata de atragere a capitalului împrumutat = cap.împrumutat/ total pasiv ≤ 0,5
3. rata de capitalizare = total datorii/ capital permanent
4. rata de asigurare cu stocuri (active circulante – datorii curente) / stocuri ≥ 0,7
5. rata de autofinanțare a activelor circulante = fond rulement / total active circulante ≥ 0,5
6. rata de autofinantare a activelor = cap. Propriu / total activ ≥ 0.5
7. rata de acoperire cu active reale = (total activ- INC) –( TDC- Cr. Bancare si Î. Term. Scurt)/
TD
8. Rata de acoperire a investitiilor = cap. Permanent / total activ
9. rata levierului financiar= datorii t. Lung/ cap.propriu ≤ 1
10. rata mobilitatii capitalului propriu = cap.propriu- active imob./ cap.propriu (0,3-0,5)

24. Ratele solvabilității generale.

Solvabilitatea generală - se examinează cu ajutorul următoarelor rate 1. rata autonomiei
financiare; 2. rata de atragere a capitalului împrumutat; 3. levierul financiar; 4. rata lichidității
generale; 5. rata de acoperire a capitalului propriu.

25. Ratele lichidității bilanțului contabil. Sunt

 1. rata lichiditatii absolute = (numerar+ invest. Finan.curente)/ total datorii curente (0,2-
0,25)
2. rata lichiditatii intermediare = (numerar + invest.curente +creante termen scurt ) / total
datorii curente (0,7-1,0)
3. rata lichiditatii curente = active ciculante/ total datorii curente ( 2,0-2,5)

26. Esența rotației activelor.

Rotaţia activelor reprezintă un factor esenţial al performanţei financiare; influenţa acesteia
este semnificativă şi pozitivă. În urma cercetărilor am constatat că rotaţia capitalului
influenţează performanţa financiară nu doar prin efecte izolate, dar şi prin cele sistemice.
Astfel, pot afirma că nu e suficient ca viteza de rotaţie a activelor să accelereze, ci este
nevoie de a respecta o corelaţie între rotaţia elementelor componente ale capitalului
întreprinderii.
Rotaţia activelor influenţează pozitiv şi pe termen lung performanţa financiară a înt
reprinderii doar atunci când accelerarea sa este determinată de creşterea veniturilor din
vânzări mai mare decât sporirea valorii medii a capitalului întreprinderii.

27. Factorii de influență asupra vitezei de rotație a activelor.

Viteza de rotație depinde de factori interni și de factori externi.
La factorii externi se referă: ●politica de formare a prețurilor; ●structura patrimoniului
(divizarea activelor în active imobilizate și active circulante); ●metoda de evaluare a
stocurilor.
La factori externi se referă: ●sfera de activitate (producția, comerț și intermediere); ●ramura
sau sectorul; ●proporțiile entității; ●situația macroeconomică (mai ales inflația).
28.Indicatorii de rotație a activelor.
Rotația activelor se caracterizează de indicatori ce pot fi divizați în 3 grupe:
1. Indicatori generali:
● nr. de rotatii a activelor
 Rata inzestrarii veniturilor din vinzari cu active
 Durata de rotatie a activelor
2. Rata de rotatie a partilor componente a activelor
 Nr de rotatii ale mijloacelor fixe
 Nr de rotatii ale activelor circulante
 Durata de rotatii ale activelor circulante
3. Indicatori particulari ai rotației
 Durata de rotatie a stocurilor
 Durata de rotatie a creantelor curente
 Durata de rotatie a produselor
 29.Determinarea valorii patrimoniului net, valorii fondului de rulment.

Fondul de rulment reprezintă o marjă de siguranţă a întreprinderii. Valoarea pozitivă a

fondului de rulment reflectă o stare de echilibru pe termen lung la nivelul agentului
economic . El se determina dupa urmatoarele relații
Fondul de rulment = Active circulante - Datorii pe termen scurt
Fondul de rulment propriu = Capital propriu - Active imobilizate
Iar patrimonial net poate fi determinat astfel
valoarea activelor nete (patrimoniul net) = total active - total datorii

30. Determinarea rentabilității activelor.

Rentabilitatea activelor reflectă profitul pină la impozitare cîștigat , în medie, la un leu de active .
Ea poate fi determinate dupa formula
Ra = (profitul pina la impozitare / valoarea medie a activelor ) * 100