Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea Ştiinţe Economice

Departamentul „Finanţe şi Bănci”

RAPORT
privind efectuarea practicii de inițiere în specialitate

Mencheli Ludmila
Grupa: FB 202

Conducător ştiinţific
Girlea Mihai
Dr.hab., conf. univ.

Chisinau 2022
 CUPRINS
INTRODUCERE
CAPITOLUL I. Organizarea intreprinderii:forma de organizare si de proprietate ;
procedura de inregistrare . Legislatia in baza careia se formeaza intreprinderea . Deosebiri
de organizare in dependenta de forma organizatorico-juridica …………………………...4
CAPITOLUL II . Modalitati de formare a capitalolui la diferite tipuri de
intreprinderi(SRL,SA,II). ………………………………………………………………..7
CAPITOLUL III. Formarea resurselor financiarein componentele sistemului bugetar
(APL,autoritati publice la autogestiune). ………………………………………………..11

CAPITOLUL IV. Descrierea structurii entitatilor la diferite forme organizatorico-

juridica , institutii si autoritati publice (Ministrul
finantelor ,APL,Parlament ,Guvern,APC,institutii bugetare , CNAS, CNAM ).
…………………………………….14

CAPITOLUL V . Componente si responsabilitati in domeniul finantelor intreprinderii .

……………………………………………………………………………………………17
CAPITOLUL VI . Competente si responsabilitati in domeniul finantelor pubilic
Institutiile subordonate ministerului finantelor . ………………………………………..19
CAPITOLUL VII . Evaluarea activitatii si locul departamentului financiar in structura
entitatii . . Analiza fisei postului lucratorului financiar in sfera privata si publica …….. 24
CAPITOLUL VIII. Acumularea si selectarea informatiei necesare pentru desfasurarea
activitatii financiare , exemple de rapoarte financiare , modalitati de rapoarte ………… 26
CAPITOLUL IX. Sarcina individuala formulata de coordonatorul de practica . ………
Bibliografie . …………………………………………………………………………..30
Anexe ………………………………………………………………………………………
 INTRODUCERE

Strategia de practica constituie o parte integrata a procesului de formare profesionala

initiala.Fiind un element al procesului , asigura formarea competentelor profesionale si
acumularea experientei privitor la organizarea si realizarea activitatilor in domeniu profesional .
Importanta si atractivitatea unui astfel de stagiu de practica consta in insusirea si dezvoltarea
unor abilitati profesionale aplicate , precum munca in echipa sau managementul de proiect ,
sansa de a cistiga experienta profesionala reala si , la final , de a obtine un loc de munca
permanent in domeniul de lucru ales .

Cresterea globala a concurentei , internationalizarea economiei , progresul stiintific si

tehnologic si schimbarea inevitabila a naturii muncii reprezinta sarcina unui raspuns modern , la
timp , eficient si adatibil la schimbarile din mediul extern , folosind intregul arsenal de
instrumente de management .

Majoritatea întreprinderilor din Republica Moldova se confruntă cu diverse probleme în

dezvoltarea activității , ajungând la faliment sau lichidare. Cauza acestor acțiuni întreprinse este
– incapacitatea managementului de a se adapta la condițiile mediului extern.Totalitatea regulilor
impuse de autoritățile de supraveghere nu sunt deseori respectate.

Astfel , prezentul raport de practică are drept scop relatarea pașilor de constituire și
organizare a unei întreprinderi, modalitățile de formare a capitalului, a resurselor financiare,
structura entităților, selectarea corectă a informației, competențele lucrătorilor din domeniul
financiar. Raportul este structurat în 9 capitole care redau conținutul sau esența, rolul finanțelor
publice și finanțelor întreprinderii. Raportul dat de practică prezintă modul de organizare a
finanțelor la nivel de întreprindere și la nivel de stat. Rolul departamentului financiar în cadrul
oricărei activități desfășurate rezidă din rezultatele pe care le obține fiecare întreprindere de stat .
 CAPITOLUL I. Organizarea intreprinderii:forma de organizare si de
proprietate:procedura de inregistrare . Legislatia in baza careia se formeaza
intreprinderea. Deosebiri de organizare in dependenta de forma organizatorici-
juridica .

Intreprinderea constituie un agent economic cu firma proprie infiintata de antreprenor in modul

stabilit de Legea nr.845 din 03/01/1991 cu privire la antreprinoriat si itreprinderi .
Intreprinderea – persoana juridica , intreprinderea- persoana fizica au aceleasi drepturi si
obligatii , cu exceptia raspunderii patrimoniale pentru obligatiile lor .
In Republica Moldova forma de antreprenoriat poate fi practicata sub mai multe forme
organizatorico-juridice:
 Intreprindere individuala ;
 Societatea in nume-colectiv;
 Societatea in comandita ;
 Societatea pe actiuni;
 Societatea cu raspundere limitata;
 Cooperativa de productie;
 Intreprinderea de arenda;
 Intreprinderea colectiva;
 Intreprinderea de stat si intreprindere municipala.

Societatea pe Acţiuni „BUCURIA” (S.A) este înfiinţată în scopul activităţii de producere

și comercializare a produselor de cofetărie şi dobîndirea profitului în urma acesteia.
„BUCURIA” S.A. a fost înregistrată la Camera Înregistrării de Stat pe lîngă Ministerul
Justiţiei al Republicii Moldova la 28.09.1992 cu Seria MD-2004.
 Denumire societăţii deplină: Societatea pe acţiuni „BUCURIA” S.A.
 Denumirea prescurtată: „BUCURIA” S.A.
 Numărul de identificare de stat şi codul fiscal: 1002600023736
 Sediul societăţii: Republica Moldova, mun. Chișinău, str. Columna 162.
 Obiectul principal de activitate: producerea și comercializarea produselor de cofetărie.
 Conducerea societăţii este obligată să creeze condiţiile necesare desfăşurării tuturor
acţiunilor pentru evidenţa contabilă corectă, pentru întocmirea şi prezentarea oportună a
rapoartelor.

Drept subiect al raportului in continuare este intreprinderea S.A.,,BUCURIA”.

‘’BUCURIA’’ SA este o companie producătoare de patiserie și cofetărie, care activează în
Chișinău, Republica Moldova. A fost fondată în septembrie 1946. Este cea mai mare
întreprindere moldovenească specializată în producerea tuturor tipurilor de produse de cofetărie
zaharoase, producerea ciocolatei și produselor de ciocolată.

În prezent volumul de producere constituie aproape 90% din volumul producției de

bomboane din Republica Moldova.

Începînd cu data de 28.09.1992 , conform Extrasului din Registrul de stat al persoanelor

juridice nr.23181 (Anexa 1), eliberat de Camera Înregistrărilor de Stat, compania este declarată
Societate pe Acțiuni ‘’BUCURIA’’, codul fiscal fiind 1002600023736.

Conform Politicii de contabilitate (Anexa 2), în activitatea sa ’’BUCURIA’’SA se conduce

de Legislaţia Republicii Moldova, Standartele Naţionale de Contabilitate, Planul de Conturi
Contabile al Republicii Moldova, de Declaraţia de Constituire a Societăţii , de Statut , de Politica
de contabilitate.

‘’BUCURIA’’ SA dispune de independenţă financiară, economică şi organizatorică, de

bilanţ autonom, conturi în bănci, sigilă, ştampile cu antet, blanchete cu denumirea sa şi alte
rechizite necesare pentru activitatea sa, precum şi alte mijloace de identificare vizuală.

Datele prezentate în Situațiile financiare (Anexa 3) reflectă că la entitatea „BUCURIA” SA

pe parcursul anului de gestiune 2015 s-a înregistrat o creştere a venitului din vînzări în valoare de
61 466 347 lei, comparativ cu perioada corespunzătoare anului precedent, această creștere
reprezentînd la entitate un factor pozitiv. Deasemenea s-a majorat costul vînzărilor cu 58 943
282 lei, faţă de perioada precedentă. Profitul brut faţă de perioada precedentă a crescut cu 2 523
065 lei. Profitul pînă la impozitare și profitul net a înregistrat o majorare în anul de gestiune față
de anul precedent de 493 910 lei și respectiv 338 152 lei.Creştrea profitului net în urma
desfăşurării activităţii la entitate poate asigura o durabilitate a activităţii sale.

Cele constatate mai sus demonstrează că întreprinderea a utilizat eficient resursele în cadrul
activităţii economice.
 CAPITOLUL II . Modalitati de formare a capitalolui la diferite tipuri de
intreprinderi.
Capitalurile intreprinderii se formeaza la infiintare , se modifica prin cresteri sau diinuari si se
lichideaza la incetarea existentei ei .

Aşa cum am arăt şi în cele de mai sus, legea consacră două modalităţi de formare a capitalului
social, care sunt în acelaşi timp şi modalităţi de constituire a societăţii pe acţiuni. Legea nr.
31/1990, în art. 9, prevede că societatea pe acţiuni se constituie prin subscripţie integrală şi
simultană a capitalului social de către semnatarii actului constitutiv sau prin subscripţie publică.

La 28 septembrie 1992, prin acord cu colectivul de muncă și în conformitate cu Legea

Republicii Moldova „Privind societățile pe acțiuni”, întreprinderea de arendă a devenit societate
pe acțiuni de tip închis cu capital mixt de stat și privatizat. Astfel întreprinderea a primit statutul
de SACP „Bucuria”.
În 1994, în conformitate cu legislația Republicii Moldova, SACP „Bucuria” și-a schimbat
forma de proprietate – acum este o societate pe acțiuni de tip deschis cu formă privată a
capitalului. Structura producerii SA „Bucuria” constă din secții de producere, filiale cu volum
propriu de producere, echipament special.
În prezent SA „Bucuria” este cea mai mare întreprindere specializată în fabricarea producției
de cofetărie. Volumul de producere constituie aproape 90 de procente din volumul producției de
bomboane din Republica Moldova. 
Legea privind societăţile pe acţiuni din Republica Moldova defineşte societatea pe acţiuni ca
fiind acea societate comercială al cărei capital social este în întregime împărţit în acţiuni şi ale
cărei obligaţii sunt garantate cu patrimoniul societăţii .

SA ,, BUCURIA “ , fiind o societate de tip deschis cu forma private a capitalului , unde acţionarii
ei au dreptul nelimitat să înstrăineze acţiunile ce le aparţin si  este în drept să plaseze public şi să
vîndă public acţiunile sale şi alte hîrtii de valoare unui cerc nelimitat de persoane.

Capitalul social al societăţilor pe acțiuni determină valoarea minimă a activelor nete ale
societăţii, care asigură interesele patrimoniale ale creditorilor şi acţionarilor. Capitalul social al
societăţii nu poate fi mai mic de 20000 lei.
Capitalul social se constituie din valoarea aporturilor primite în contul achitării acţiunilor
şi va fi egal cu suma valorii nominale (fixate) a acţiunilor plasate, dacă aceasta a fost stabilită.
Dacă valoarea aporturilor efectuate în contul plăţii acţiunilor depăşeşte valoarea nominală
(fixată) a acţiunilor plasate, această depăşire constituie capitalul suplimentar al societăţii, care
poate fi utilizat numai pentru majorarea, capitalului social al societăţii.
 Capitalul social al societăţii poate fi mărit prin:
 mărirea valorii nominale (fixate) a acţiunilor plasate; şi/sau
 plasarea de acţiuni ale emisiunii suplimentare.
Capitalul social al societăţii poate fi redus prin:
 reducerea valorii nominale (fixate) a acţiunilor plasate; şi/sau
 anularea acţiunilor de tezaur.
Aporturi la capitalul social
    Felurile aporturilor la capitalul social al societăţii se stabilesc de prezenta lege, de contractul
de societate sau de hotărîrea privind emiterea suplimentară de acţiuni.
   Aporturi la capitalul social pot fi:
1. mijloace băneşti;
2. valorile mobiliare plătite în întregime;
3. alte bunuri,  inclusiv  drepturi patrimoniale sau  alte  drepturi care pot fi evaluate în bani;
4. obligaţiile (datoriile) societăţii faţă de creditori.
    Aporturile nebăneşti la capitalul social pot fi transmise societăţii cu drept de proprietate sau
cu drept de folosinţă.Obiectele proprietăţii publice ce nu sînt supuse privatizării pot fi transmise
societăţii în calitate de aport la capitalul social numai cu drept de folosinţă. Valoarea de piaţă a
aporturilor nebăneşti transmise societăţii cu drept de folosinţă se determină pornind de la plata
pentru folosinţă calculată pe perioada stabilită în documentele de constituire ale societăţii sau în
hotărîrea adunării generale a acţionarilor. Valoarea de piaţă a aporturilor nebăneşti se aprobă prin
hotărîrea adunării constitutive sau a adunării generale a acţionarilor ori prin decizia consiliului
societăţii, pornindu-se de la preţurile pieţei organizate publicate la data transmiterii acestor
aporturi.
Valoarea de piaţă a aportului nebănesc în capitalul social al societăţii se aprobă în temeiul
raportului organizaţiei de audit sau al unei alte organizaţii specializate care nu este persoană
afiliată. În cazul prelungirii dreptului de folosinţă a aporturilor nebăneşti, cesionat societăţii,
societatea este obligată să elibereze suplimentar acţiuni proprietarului acestor aporturi în modul
prevăzut de documentele de constituire sau de hotărîrea adunării generale a acţionarilor
societăţii.

Aporturi la capitalul social nu pot fi:

 1. evaluarea în bani a activităţii fondatorilor pentru înfiinţarea societăţii, precum şi a
activităţii de muncă a acţionarilor care lucrează în societate;
2. obligaţiile  (datoriile) fondatorilor, acţionarilor societăţii şi ale altor persoane;
3. bunurile mobiliare şi  imobiliare  neînregistrate,  inclusiv produsele activităţii
intelectuale, supuse înregistrării în conformitate cu legislaţia;
4. d) bunurile aparţinînd achizitorului de acţiuni cu drept de administrare economică sau
gestionare  operativă, fără   acordul proprietarului acestor bunuri;
5. bunurile destinate consumului curent al populaţiei civile, bunurile a căror circulaţie este
interzisă ori limitată de actele legislative.
Capitalul  social al societăţii poate fi modificat prin  mărirea sau  reducerea  lui, în
conformitate cu prezenta lege, cu legislaţia  cu privire la valorile mobiliare şi cu statutul
societăţii.
  Capitalul social al societăţii poate fi mărit prin:
1. mărirea valorii nominale (fixate) a acţiunilor plasate; şi/sau
2. de acţiuni ale emisiunii suplimentare.
    La majorarea valorii nominale a acţiunilor, cota deţinătorilor acestora va rămîne
neschimbată.

Surse ale măririi capitalului social pot fi:

a) capitalul propriu al societăţii în limita părţii ce depăşeşte capitalul ei social; şi/sau
b) aporturile primite de la achizitorii de acţiuni.
  Mărirea valorii nominale (fixate) a acţiunilor plasate se efectuează în proporţie egală
pentru toate acţiunile societăţii, dacă statutul nu prevede că această mărire a valorii se extinde
asupra acţiunilor de o clasă sau de cîteva clase.Capitalul social nu poate fi mărit şi acţiunile nu
pot fi emise pînă nu vor fi plătite integral acţiunile din emisia precedentă.
Societatea formează un capital de rezervă, a cărui mărime va fi stabilită de statut şi va
constitui nu mai puţin de 10% din capitalul social al societăţii.Capitalul de rezervă se formează
din defalcări anuale din profitul net pînă la atingerea mărimii prevăzute de statutul societăţii.
Volumul defalcărilor se stabileşte de adunarea generală a acţionarilor şi va constitui nu mai puţin
de 5% din profitul net al societăţii. Capitalul de rezervă trebuie să fie plasat în active cu
lichiditate înaltă, care ar asigura folosirea lui în orice moment.
 Capitalul de rezervă poate fi folosit doar pentru acoperirea pierderilor societăţii şi/sau la
majorarea capitalului ei social.
CAPITOLUL III. Formarea resurselor financiare in componentele sistemului
bugetar
În Republica Moldova, procesul bugetar se află la baza politicii bugetare, fiind subiect
de negociere. Cei care au anumite obiective încearcă să le atingă prin modificări asupra
procesului bugetar pentru atingerea obiectivelor lor. Gradul în care grupurile de interes şi
publicul au acces la formularea politicilor bugetare, gradul în care este respectat procesul
transparenţei decizionale reprezintă instrumente prin care bugetele pot fi influenţate într-o
anumită direcţie pentru atingerea obiectivelor.
Politica bugetară este dependentă şi de comportamentul instituţiilor politice şi
administrative. În acest context,trebuie remarcat faptul că politica bugetara poate fi privită şi ca
un proces care arată unde, când şi de către cine sunt alocate resursele cât mai eficient.Pentru a
răspunde la aceste întrebări este necesar de efectuat o sinteză aanalizei cadrului legislativ şi
instituţional în domeniul finanţelor publice din RM.
Veniturile bugetare se formează din:
 impozite şi taxe;
 contribuţii de asigurări sociale de stat şi prime de asigurări obligatorii de asistenţă
 medicală;
 granturi pentru susţinerea bugetului şi pentru proiectele finanţate din surse externe;
 alte venituri prevăzute de legislaţie.
Fluxurile financiare publice sunt consecinţa procesului de constituire şi utilizare a
resurselor financiare publice, derulate prin componentele bugetului public naţional.
Activitatea întreprinderilor de stat și a societăţilor comerciale cu capital integral sau majoritar
de stat este supusă monitoringului financiar, efectuat de către Ministerul Finanţelor.
Monitoringul financiar este un proces de selectare, prelucrare şi analiză a indicatorilor activităţii
economico-financiare a entităţilor, în scopul consolidării disciplinei financiare şi eficientizării
utilizării patrimoniului public de către autorităţile publice responsabile de administrarea acestuia.
Modul de organizare şi desfăşurare a monitoringului financiar, de prelucrare şi valorificare a
informaţiei aferente activităţii economico-financiare a întreprinderilor de stat și a societăţilor
comerciale cu capital integral sau majoritar de stat este stabilit de către Regulamentul privind
monitoringul financiar al autorităţilor publice la autogestiune, al întreprinderilor de
stat/municipale şi al societăţilor comerciale cu capital integral sau majoritar public, aprobat prin
Hotărîrea Guvernului nr. 56 din 17.01.2018.
Monitoringul financiar are drept obiectiv evaluarea şi analiza riscurilor bugetar-fiscale aferente
activităţii entităților economice cu capital integral sau majoritar de stat, ce pot avea efect
substanţial asupra situaţiei bugetar-fiscale.
De asemenea, monitoringul financiar se efectuează pentru a obţine o imagine pertinentă cu
privire la situaţia economico-financiară a entităţilor cu capital integral sau majoritar de stat,
reflectată în nivelul rentabilităţii, eficienţei şi riscului financiar. Totodată, rezultatele
monitoringului financiar servesc drept sursă suplimentară de informare a Guvernului şi
autorităţilor publice competente în procesul luării deciziilor privind administrarea şi deetatizarea
patrimoniului public, după caz, privind restructurarea, atragerea investiţiilor private prin
privatizare sau identificarea soluţiilor de consolidare a disciplinei financiare şi de sporire a
eficienţei utilizării patrimoniului public.
În același timp, rezultatele monitoringului financiar se utilizează de către autorităţile publice
competente la efectuarea previziunilor cu privire la evoluţia activităţii întreprinderilor de stat şi a
societăţilor comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, diagnosticarea stării financiare a
acestora şi a nivelului de gestionare a patrimoniului public, inclusiv prin estimarea încasărilor la
buget sub formă de defalcări/dividende din profitul net obţinut.
Rezultatele monitoringului financiar al activității economico-financiare a întreprinderilor de
stat și societăților comerciale cu capital integral sau majoritar de stat se prezintă Guvernului,
Ministerului Economiei şi Infrastructurii şi Agenţiei Proprietăţii Publice şi se plasează pe pagina
web a Ministerului Finanţelor.Totodată, rezultatele monitoringului financiar se prezintă ca
material adiţional la proiectul legii bugetare anuale.
Autoritățile Publice Locale
Finanţele unităţilor administrativ-teritoriale se administrează în condiţiile Legii finanțelor
publice și responsabilității bugetar-fiscale și ale Legii privind finanţele publice locale, conform
principiului autonomiei locale.
Procesul bugetar şi bugetele locale de nivelurile întîi şi al doilea sînt independente unul
de altul, precum şi de bugetul de stat. Autoritățile publice locale dispun de bază fiscală proprie
(distinctă de cea a statului), constituită din impozite, taxe, precum și alte venituri în conformitate
cu Legea finanțelor publice locale. Baza fiscală a autorităţilor publice locale va fi proporţională
competenţelor lor proprii prevăzute de Constituţie şi de alte acte legislative.
Autoritățile publice locale dispun și de alte venituri bugetare, prevăzute de legislație.
Procedurile de distribuire a resurselor financiare proprii ale autorităţilor publice locale, precum
şi orice modificare a legislaţiei referitoare la funcţionarea sistemului finanţelor publice locale vor
fi coordonate în mod obligatoriu cu structurile reprezentative ale autorităţilor publice locale.
Veniturile colectate de către autorităţile bugetare se utilizează, alături de veniturile generale
şi sursele de finanţare, pe măsura încasării lor pentru finanţarea cheltuielilor aprobate în bugetele
acestora, fără a fi condiţionate pentru anumite cheltuieli.
Dacă pe parcursul anului bugetar autorităţile/instituţiile bugetare colectează venituri peste
volumul aprobat, veniturile ce depăşesc volumul aprobat se utilizează pentru finanţarea
cheltuielilor în volumul aprobat.Dacă pe parcursul anului bugetar autorităţile/instituţiile bugetare
colectează venituri în volum mai mic decît cel aprobat, acestea vor efectua cheltuieli în volum
diminuat cu suma respectivă a veniturilor neîncasate.
Veniturile cu destinaţie, instituite prin acte legislative cu caracter special (fondurile
speciale), se direcţionează integral către programele corespunzătoare de cheltuieli.Resursele
aferente proiectelor finanţate din surse externe.Resursele aferente proiectelor finanţate din surse
externe se administrează în conformitate cu prevederile acordurilor respective, în limitele
alocaţiilor bugetare aprobate.
Se interzice utilizarea mijloacelor băneşti din conturile proiectelor finanţate din surse
externe, acordate conform destinaţiei prevăzute în acordurile de finanţare, în alte scopuri decît
cele prevăzute de acordurile respective.Mijloacele băneşti prevăzute la alin.(1) neutilizate pînă la
data încheierii anului bugetar sînt accesibile pentru utilizare în aceleaşi scopuri în anul bugetar
următor doar dacă acestea sînt prevăzute în bugetele corespunzătoare. 
Sumele obţinute din vînzarea activelor fixe şi a bunurilor material. Sumele provenite din
vînzarea activelor fixe sau a materialelor rezultate în urma demontării şi dezmembrării acestora,
precum şi din vînzarea bunurilor materiale, care aparţin autorităţilor/instituţiilor bugetare, se
încasează la bugetul de la care acestea se finanţează.
Modul de comercializare a activelor fixe şi a altor bunuri materiale ale
autorităţilor/instituţiilor bugetare se stabileşte de Guvern.
 CAPITOLUL IV. Descrierea structurii entitatilor la diferite forme
organizatorico-juridica , institutii si autoritati publice

Organele puterii şi administraţiei centrale şi locale de stat îndeplinesc pe lângă atribuţiile

lor specifice şi o serie de atribuţii de natură financiar-bugetară, şi anume:
Ministerul Finanțelor este organul central de specialitate al administraţiei publice care
asigură realizarea politicii guvernamentale în domeniile de competență ce îi sînt încredinţate.
Ministerul este persoană juridică de drept public, cu sediul în municipiul Chişinău, şi dispune de
denumire, de ştampilă cu Stema de Stat a Republicii Moldova, de conturi trezoreriale şi bancare,
precum şi de alte atribute specifice autorităţilor publice, stabilite în legislaţie.
În activitatea sa, Ministerul se conduce de Constituţia Republicii Moldova, de Legea
nr.136 din 7 iulie 2017 cu privire la Guvern, de alte acte normative, decretele Preşedintelui
Republicii Moldova, ordonanţele, hotărîrile şi dispoziţiile Guvernului, structura Ministerului
Finanțelor este prezentată în Anexa 2.
Parlamentul este organul suprem care ia decizii în domeniul politicii financiar-bugetare,
valutare şi monetare; aprobă legile bugetare, legile fiscale, legea finanţelor publice, legea
bancară, a asigurărilor sociale etc. De asemenea are dreptul de control privind aplicarea acestor
legi, privind modul în care sunt constituite şi utilizate fondurile publice, precum şi asupra
organelor, organismelor şi persoanelor care sunt implicate în mânuirea fondurilor publice.
Guvernul are un rol important în pregătirea şi executarea deciziilor financiar-bugetare,
elaborarea proiectului bugetului de stat, al proiectului bugetului asigurărilor sociale de stat şi
conturilor generale anuale de execuţie al acestor bugete, care după ce sun însuşite se supun spre
dezbatere şi aprobare Parlamentului.
Guvernul este alcătuit din:
    a) Prim-ministru;
    b) prim-viceprim-ministru;
    c) viceprim-miniștri;
    d) miniștri;
    e) alți membri stabiliți prin lege organică.
 Ministerul Finanţelor, ca organ de specialitate al Guvernului în domeniul financiar-
bugetar, îndeplineşte o serie de atribuţii printre care:
1) Propune Guvernului politica macroeconomică şi asigură aplicarea uniformă a
acesteia prin gestiunea balanţelor financiare, monetare şi valutare;
2) Elaborează proiectul bugetului de stat, pe care îl supune aprobării Guvernului;
3) Avizează programele de investiţii publice;
4) Efectuează controlul general financiar asupra utilizării eficiente a resurselor
financiar, precum şi respectării legilor în domeniul financiar-bugetar;
5) Contractează şi garantează împrumuturile de stat;
6) Elaborează proiecte de acte normative privind stabilirea impozitelor directe şi
indirecte.
Casa Naţională de Asigurări Sociale este o instituţie publică autonomă de interes naţional,
cu personalitate juridică ce administrează şi gestionează sistemul public de asigurări sociale. A
fost înfiinţată în anul 2001 în baza Legii privind sistemul public de asigurări sociale de stat
nr.489-XIV din 08.07.1999.
Casa Naţională este condusă de un preşedinte desemnat de Guvernul Republicii Moldova.
Activitatea CNAS este supravegheată de către Consiliul de Administraţie, compus din 12
persoane: reprezentanţi ai Guvernului, Sindicatelor, Patronatului şi Consiliului Republican al
Veteranilor.CNAS – este organul puterii executive, care realizează politica statului în domeniul
asigurărilor sociale.
Prin intermediul sistemului public de asigurări sociale, statul garantează cetăţenilor
dreptul la protecţie socială în cazurile de bătrâneţe, şomaj, boală, invaliditate, de pierdere a
întreţinătorului prin plăţi sociale – a pensii, indemnizaţii, compensaţii nominative şi alte prestaţii
de asigurări sociale. În Casa Naţională de Asigurări Sociale activează 1172 de specialişti (din ei
1050 – functionari publici) care deservesc mai mult de 1 mln. de cetăţeni, beneficiari de plăţi
sociale. Din ei numai beneficiari de pensii – 686490 persoane, de indemnizaţii adresate familiilor
cu copii – 78238  persoane, de alocaţii sociale de stat – 56062 de persoane (la situaţia de
01.10.2016).
Compania Naţională de Asigurări în Medicină este o organizaţie de stat autonomă de
nivel naţional, care dispune de personalitate juridică şi desfăşoară activităţi nonprofit în
domeniul asigurării obligatorii de asistenţă medicală, fondată prin Hotărârea Guvernului
Republicii Moldova nr.950 din 7 septembrie 2001 în scopul implementării Legii cu privire la
asigurarea obligatorie de asistenţă medicală nr.1585-XIII din 27 februarie 1998.
Compania Naţională de Asigurări în Medicină este o organizaţie de stat autonomă de
nivel naţional, care dispune de personalitate juridică şi desfăşoară activităţi nonprofit în
domeniul asigurării obligatorii de asistenţă medicală, fondată prin Hotărîrea Guvernului
Republicii Moldova nr.950 din 7 septembrie 2001 în scopul implementării Legii cu privire la
asigurarea obligatorie de asistenţă medicală nr.1585-XIII din 27 februarie 1998.
Statutul Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină a fost aprobat prin Hotărîrea
Guvernului Republicii Moldova nr.156 din 11 februarie 2002 în temeiul aceleiaşi Legi şi al altor
acte normative aferente şi are drept obiectiv reglementarea activităţii Companiei. În activitatea sa
Compania se călăuzeşte de Constituţia Republicii Moldova, hotarîrile Parlamentului, decretele
preşedintelui, hotararile şi dispoziţiile Guvernului Republicii Moldova, de alte acte normative
precum şi de Statutul sus menţionat.Compania îşi exercita atribuţiile pe întreg teritoriul
Republicii Moldova prin intermediul Agenţiilor teritoriale, activitatea cărora o organizează, o
coordonează şi o supraveghează în condiţiile legii. Prin Hotărîrea Guvernului Republicii
Moldova cu privire la unele măsuri pentru implementarea asigurărilor obligatorii de asistenţă
medicala, nr.1432 din 7 noiembrie 2002 a fost aprobata structura aparatului central şi lista
agenţiilor teritoriale ale Companiei Naţionale de Asigurări în Medicină.
Curtea de Conturi este un organ de control al Parlamentului, care exercită un control
aposteriori asupra modului în care au fost constituite şi folosite resursele financiare publice de
către instituţiile publice sau regiile autonome, dar şi asupra tuturor persoanelor juridice care
mânuiesc sau beneficiază de fonduri publice din partea statului. Curtea de Conturi analizează
calitatea gestionării financiare din punct de vedere al economicității, eficienței și eficacității ,
verifică conturile anuale de execuție ale bugetului public, descarcă de gestiune conducătorii
indtituțiilor publice.
 CAPITOLUL V . Componente si responsabilitati in domeniul finantelor
intreprinderii

În conditiile economiei de piata, eficienta unei întreprinderi depinde într-o proportie

covârsitoare de capacitatea managerilor de a întelege si aplica principiile, metodele si tehnicile
moderne de management. Calitatea actului de management este o conditie vitala pentru ca
firmele sa obtina avantaje competitive si sa reziste în mecanismele concurentiale. Afirmatia
anterioara este cu atât mai importanta cu cât, în ultimii ani, s-a demonstrat ca factorul principal al
falimentului unei întreprinderi îl reprezinta incompetenta managerilor si greselile de conducere
datorate unor erori în materie decizionala. Într-o analiza structurala, acest factor detine o pondere
de 60%, fiind urmat la mare distanta de evolutia nefavorabila a pietei (cu o pondere de 20%),
fenomene naturale, incendii, calamitati, cutremure (cu o pondere de 10%) si alte cauze (10%)

Având în vedere ca falimentul apare ca urmare a imposibilitatii întreprinderii de a-si

onora obligatiile de plata si este determinat de lipsa de lichiditati, putem sustine
ca managementul activitatii financiare este cauza succesului sau esecului întreprinzatorilor.
Asadar, conducerea prin finante a unei întreprinderi vine în sprijinul  fundamentarii politicii
financiare la nivel microeconomic, concretizându-se într-o multitudine de decizii financiare, cu
impact asupra performantelor financiare. În aceste conditii, întreprinderea apare ca un centru
autonom de decizie care detine putere economico-financiara.

Un rol fundamental revine calitatii comunicarii care în conditiile economiei de piata a

devenit la fel de inportanta ca si informatia. Comunicarea este considerata "materia prima" a
deciziei si se deruleaza în primul rând între oameni, apoi între servicii si compartimente, precum
si între întreprindere si mediu.Deciziile financiare care formeaza continutul managementului
financiar al întreprinderii pot fi reprezentate sub forma unui circuit financiar, dupa cum se
observa în Figura nr. 1
 Finanțele unei întreprinderi sunt gestionate de către conducerea întreprinderii, de către
departamentele financeare-contabile, astfel întreprinderea în conformitate cu legislaţia în
vigoare, este obligată să respecte regulile de comportament pe piaţă în condiţiile concurenţei
libere, drepturile şi interesele legitime ale consumatorilor să asigure calitatea cuvenită a
mărfurilor fabricate (a lucrărilor  şi serviciilor prestate);
 să practice antreprenoriat;să participe cu patrimoniul  său la activitatea altor agenţi economici;
să utilizeze, în, sub firmă proprie, activitate de antreprenoriatsă procure de la alte persoane
juridice şi persoane fizice bunuri şi drepturi patrimoniale în scopul practicării activităţii de
cadrul activităţii sale, orice resurse, inclusiv naturale, informative şi intelectuale;să-şi stabilească,
în mod independent, genurile de activitate, să-şi formeze programul de producţie, să-şi aleagă
furnizorii şi beneficiarii producţiei fabricate , să execute, pe bază de contract, lucrări la comanda
statului;să stabilească, preţurile şi  tarifele la producţia fabricată (lucrările şi serviciile
prestate);să deschidă conturi  la bancă în scopul efectuării tuturor genurilor de operaţiuni de
decontare, creditare, încasare .
 CAPITOLUL VI . Competente si responsabilitati in domeniul finantelor
pubilice . Institutiile subordonate ministerului finantelor
În domeniul finanțelor publice organele competente și responsabile sunt:
- Parlamentul
- Guvernul
- Ministerul Finanțelor
- Autoritățile publice locale
În domeniul finanţelor publice, Parlamentul are următoarele competenţe şi
responsabilităţi de bază:
 adoptă acte legislative în domeniul finanţelor publice;
 adoptă, după caz, modificările şi completările la legislaţie ce rezultă din politica
bugetar-fiscală;
 adoptă legile bugetare anuale şi legile privind modificarea bugetelor; 
 examinează raportul semianual privind executarea bugetului public naţional şi a
componentelor acestuia;
 aprobă rapoartele anuale privind executarea bugetului de stat, a bugetului
asigurărilor sociale de stat şi a fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă
medicală.
Rolul Guvernului
Un alt organ este Guvernul care are următoarele competenţe şi responsabilităţi de bază:
- exercită conducerea generală a activităţii executive în domeniul gestionării
finanţelor publice, în conformitate cu principiile şi regulile stabilite de prezenta
lege;
- asigură durabilitatea programului de guvernare şi a altor documente de politici din
punct de vedere bugetar-fiscal;
- administrarea datoriei de stat şi monitorizarea datoriei sectorului public;
- aprobă cadrul bugetar pe termen mediu;
- aprobă şi prezintă Parlamentului proiectele legilor bugetare anuale, precum şi
proiectele de legi privind modificarea bugetelor;
- asigură gestionarea eficientă şi transparentă a fondului de rezervă şi a fondului de
intervenţie ale Guvernului;
 - prezintă Parlamentului rapoarte privind executarea bugetului public naţional şi a
componentelor acestuia;
- aprobă regulamentul-cadru de activitate a serviciilor financiare din cadrul
autorităţilor publice;
- adoptă acte normative în scopul implementării prezentei legi.
Ministerul Finanţelor este autoritatea publică centrală în domeniul finanţelor publice şi
are următoarele competenţe şi responsabilităţi de bază:stabileşte activităţile intermediare ale
calendarului bugetar şi monitorizează implementarea  acestuia, precum şi asigură coordonarea
generală a procesului bugetar; elaborează şi asigură implementarea politicii bugetar-fiscale în
conformitate cu principiile şi regulile bugetar-fiscale stabilite de prezenta lege, elaborează şi
prezintă Guvernului spre aprobare cadrul bugetar pe termen mediu, examinează propunerile de
buget ale autorităţilor publice centrale, elaborează şi prezintă Guvernului proiectul legii
bugetului de stat pe anul respectiv şi, în caz de necesitate, proiectele de legi privind modificarea
acestuia; examinează proiectele legilor anuale ale bugetului asigurărilor sociale de stat,
fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală şi sintezele consolidate ale proiectelor
bugetelor locale de nivelul întîi și al doilea, precum şi determină transferurile interbugetare în
conformitate cu legislaţia; asigură gestionarea mijloacelor financiare ale bugetelor componente
ale bugetului public naţional prin contul unic trezorerial şi prin alte conturi deschise în Banca
Naţională a Moldovei şi în instituţiile financiare, administrează bugetul de stat şi monitorizează
executarea celorlalte bugete componente ale bugetului public national.

Pentru analiza bugetară şi analiza perspectivelor în domeniul finanţelor publice,

Ministerul Finanţelor poate solicita şi dispune de orice informaţie necesară de la oricare
autoritate/instituţie publică.
 - În domeniul finanţelor publice, instituţiile bugetare au următoarele competenţe şi
responsabilităţi de bază:elaborează şi prezintă propuneri de buget; repartizează limitele de
alocaţii bugetare conform clasificaţiei bugetare; îşi asumă angajamente bugetare şi efectuează
cheltuieli în scopurile şi în limitele alocaţiilor bugetare; implementează şi raportează programele
în conformitate cu obiectivele şi indicatorii de performanţă asumaţi; asigură gestionarea
alocaţiilor bugetare şi administrarea patrimoniului public, în conformitate cu principiile bunei
guvernări; publică bugetele şi rapoartele privind executarea acestora, inclusiv privind
performanţa în cadrul programelor; exercită alte competenţe şi responsabilităţi prevăzute de
legislaţie. 
În domeniul finanţelor publice, autoritatea publică centrală în domeniul ocrotirii sănătăţii
are următoarele competenţe şi responsabilităţi de bază:
1. elaborează politica în domeniul asigurării obligatorii de asistenţă medicală şi prezintă
Ministerului Finanţelor, în baza propunerilor Companiei Naţionale de Asigurări în
 Medicină, prognoze ale fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală şi alte
informaţii necesare pentru elaborarea cadrului bugetar pe termen mediu;
2. prezintă şi promovează, în procesul consultărilor cu Ministerul Finanţelor, Guvernul
şi cu Parlamentul, proiectul legii fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală
pe anul respectiv şi, în caz de necesitate, proiecte de legi privind modificarea
fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală;
3. monitorizează şi analizează executarea fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă
medicală, precum şi performanţa în cadrul programelor;
4. exercită alte competenţe şi responsabilităţi prevăzute de legislaţie.
În domeniul finanţelor publice, Compania Naţională de Asigurări în Medicină are
următoarele competenţe şi responsabilităţi de bază:
 elaborează şi prezintă autorităţii publice centrale în domeniul ocrotirii sănătăţii
prognoze ale fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală şi alte
informaţii necesare pentru elaborarea cadrului bugetar pe termen mediu;
 întocmeşte şi prezintă autorităţii publice centrale în domeniul ocrotirii
sănătăţii proiectul legii anuale a fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă
medicală şi, în caz de necesitate,  propuneri de modificare a fondurilor
asigurării obligatorii de asistenţă medicală, precum şi furnizează informaţiile
necesare pentru fundamentarea acestora;
 participă în procesul de consultare şi promovare a proiectului legii anuale a
fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală la Ministerul Finanţelor,
Guvern şi Parlament;
 administrează fondurile asigurării obligatorii de asistenţă medicală şi
implementează programele în conformitate cu obiectivele şi indicatorii de
performanţă asumaţi;
 asigură gestionarea mijloacelor fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă
medicală şi administrarea patrimoniului public aflat în gestiune, în
conformitate cu principiile bunei guvernări;
 prezintă Guvernului, autorităţii publice centrale în domeniul ocrotirii sănătăţii
şi Ministerului Finanţelor rapoarte privind executarea fondurilor asigurării
 obligatorii de asistenţă medicală, inclusiv privind performanţa în cadrul
programelor, şi asigură publicarea acestora;
 exercită alte competenţe şi responsabilităţi prevăzute de legislaţie.
Rolul instituţiilor bugetare
În domeniul finanţelor publice, instituţiile bugetare au următoarele competenţe şi responsabilităţi
de bază:
 elaborează şi prezintă propuneri de buget;
 repartizează limitele de alocaţii bugetare conform clasificaţiei bugetare;
 colectează venituri
 îşi asumă angajamente bugetare şi efectuează cheltuieli în scopurile şi în limitele
alocaţiilor bugetare;
 implementează şi raportează programele în conformitate cu obiectivele şi
indicatorii de performanţă asumaţi;
 asigură gestionarea alocaţiilor bugetare şi administrarea patrimoniului public, în
conformitate cu principiile bunei guvernări;
 publică bugetele şi rapoartele privind executarea acestora, inclusiv privind
performanţa în cadrul programelor;
 CAPITOLUL VII . Evaluarea activitatii si locul departamentului financiar
in structura entitatii . . Analiza fisei postului lucratorului financiar in sfera privata
si publica
Departamentul Financiar Contabil are in principal urmatoarele atributii: de realizarea
planului de achizitii publice al institutiei; de organizarea licitatiilor, evaluarea ofertelor,
selectarea contractorului, negocierea si incheierea contractelor pentru activitatile contractate; de
realizarea corespondentei legate de activitatea financiara; de arhivarea documentelor legate de
activitatea financiara; de realizarea evidentei-financiar contabile si a rapoartelor financiare
potrivit legislatiei in vigoare; de realizarea evidentei incasarii si platilor in numerar;efectuarea
platilor de decontare;realizarea evidentei gestionare a patrimoniului si precum a materialelor
procurate;efectuarea receptiei materialelor procurate;realizarea evidentei gestionar-operative a
mijloacelor fixe si a obiectelor de inventar din dotarea institutiei;realizarea evidentei sintetice si
analitice a cheltuielilor;intocmirea notelor contabile si executia cheltuielilor si platilor de
casa;realizarea corespondentei legata de activitatea financiara suportata din venituri buget
precum si din venituri proprii;asigurarea platilor si realizarea documentelor de decontare pentru
salariatii organizatiei.
Departamentul financiar este extrem de important în structura fiecărei entități.
Prin întocmirea rapoartelor și calcularea indicatorilor necesari care evaluază activitatea intr-o
anumită perioadă de gestiune, departamentul financiar identifică problemele de lichiditate , de
randament a entității, le soluționează și urmărește planificarea activității pe temen scurt șui lung.
Fişa postului este actul juridic în care se stipulează scopul general, sarcinile de bază
împuternicirile şi responsabilităţile specifice funcţiei publice/private, precum şi cerinţele faţă de
titularul acestei funcţii. Fişa postului reprezintă instrumentul de informare a titularului funcţiei
publice/private privind sarcinile pe care trebuie să le realizeze, precum şi un instrument de
control din partea autorităţii publice/private angajatoare privind activitatea titularului funcţiei
publice, inclusiv privind executarea sarcinilor stabilite.
Fişa postului se elaborează pentru fiecare funcţie publică/privată, poartă un caracter
nonpersonal şi se aduce la cunoştinţa titularului funcţiei publice/private la data numirii în funcție.
Fişa postului are următoarele scopuri:
a) instituirea unui sistem organizatorico-juridic;
b) facilitarea recrutării corecte a personalului;
 c) delimitarea raţională a muncii în cadrul autorităţii publice, inclusiv stabilirea
nivelurilor de ierarhizare în cadrul autorităţii publice;
d) asigurarea obiectivităţii în procesul de evaluare a performanţelor profesionale;
e) corectitudinea dezvoltării carierei şi managementului resurselor umane;
f) soluţionarea eventualelor conflicte de serviciu.
În fişa postului se includ sarcinile care conduc la realizarea obiectivelor subdiviziunii
structurale din care face parte funcţia respectivă, precum şi a obiectivelor autorităţii.
Principalele atribuții ale compartimentului financiar-contabil sunt:
 Organizează și desfășoară activitatea financiar-contabilăa entității în conformitate cu
dispozițiile legilor, care sunt în vigoare în Republicii Moldova.
 Urmărește evoluția indicatorilor financiari, precum și respectarea disciplinei de plan
și a celei financiare de către entitate.
 Asigură întocmirea documentelor de planificare financiară, care să urmărească
utilizarea eficientă a resurselor de capital puse la dispoziție.
 Asigură plata integrală și la timp a remunerațiilor personalului.
 Raportează lunar situația privind execuția bugetului de venituri și cheltuieli.
 Răspunde de prezentarea la termen a situațiilor financiare trimestriale și anuale, și a
altor rapoarte importate, cum ar fi toate declarațiile fiscale.
 Asigură îndeplinirea sarcinilor contabilității cu privire la exercitarea controlului
financiar atât cel preventiv, cât și a celui ierarhic operativ-curent.
 CAPITOLUL VII . Evaluarea activitatii si locul departamentului financiar in
structura entitatii . . Analiza fisei postului lucratorului financiar in sfera privata si
publica
Situaţiile financiare au drept scop prezentarea informaţiilor utile în luarea deciziilor
economice pentru o gamă largă de utilizatori cum ar fi: proprietarii (acţionarii, asociaţii),
creditorii, clienţii, salariaţii, autorităţile publice şi publicul. Pentru realizarea acestui scop
situaţiile financiare oferă informaţii despre:

- active;
- capital propriu;
- datorii;
- venituri şi cheltuieli;
- fluxuri de numerar.
În funcţie de criteriile stabilite în Legea contabilităţii şi necesităţile informaţionale ale
utilizatorilor entitatea poate întocmi:

1. situaţii financiare complete; sau

2. situaţii financiare simplificate.
Situaţiile financiare complete cuprind:
1. bilanţul;
2. situaţia de profit şi pierdere;
3. situaţia modificărilor capitalului propriu;
4. situaţia fluxurilor de numerar;
5. notele la situaţiile financiare.
Situaţiile financiare simplificate cuprind:
1. bilanţul;
2. situaţia de profit şi pierdere;
3. nota explicativă.
Situaţiile financiare se întocmesc şi se prezintă anual. În cazul modificării datei de raportare
şi prezentării situaţiilor financiare pe o perioadă mai lungă sau mai scurtă de un an, entitatea
trebuie se dezvăluie:

1. perioada acoperită de situaţiile financiare;

2. motivul stabilirii unei perioade de gestiune mai lungi sau mai scurte de un an; şi
3. faptul că informaţiile din situaţiile financiare nu sînt pe deplin comparabile (de exemplu,
pentru entităţile nou înregistrate prima perioadă de gestiune se consideră perioada din
data înregistrării de stat a entităţii pînă la 31 decembrie al aceluiaşi an calendaristic. În
 cazul în care înregistrarea de stat a entităţii are loc după 1 octombrie, prima perioadă de
gestiune se consideră perioada din data înregistrării de stat pînă la 31 decembrie al
următorului an calendaristic).

Situaţiile financiare includ indicatorii activităţii tuturor filialelor, reprezentanţelor şi

subdiviziunilor entităţii amplasate pe teritoriul Republicii Moldova. Situaţiile financiare se
întocmesc în baza informaţiilor contabile după reflectarea rezultatelor inventarierii pentru
confirmarea existenţei şi stării activelor şi pasivelor. Situaţiile financiare trebuie identificate şi
separate de alte informaţii prezentate în acelaşi document, de exemplu, în raportul anual al
entităţii sau în prospectul de emisiuni a valorilor mobiliare. Entitatea trebuie să identifice în mod
clar situaţiile financiare şi să evidenţieze în mod special următoarele informaţii:
1. denumirea entităţii şi alte elemente de identificare;
2. data raportării sau perioada acoperită de situaţiile financiare;
3. activitatea de bază;
4. forma de proprietate;
5. forma juridică de organizare;
6. unitatea de măsură.
Entitățile micro și persoanele fizice care desfășoară activitate de întreprinzător, după
înregistrarea acestora ca plătitori ai taxei pe valoare adăugată, țin contabilitatea în partidă dublă
și întocmesc situaţii financiare prescurtate conform SNC. Entitățile mici țin contabilitatea în
partidă dublă și întocmesc situaţii financiare simplificate conform SNC. Entitățile mijlocii și
entitățile mari țin contabilitatea în partidă dublă și întocmesc situaţii financiare complete
conform SNC. Entităţile de interes public țin contabilitatea în partidă dublă şi întocmesc situaţii
financiare conform IFRS. Organizaţiile necomerciale și reprezentanțele entităților nerezidente țin
contabilitatea în partidă dublă și întocmesc situaţii financiare conform indicaţiilor metodice
aprobate de către Ministerul Finanţelor.  Persoanele fizice care desfășoară activitate de
întreprinzător, pînă la înregistrarea acestora în calitate de plătitori ai taxei pe valoare adăugată,
persoanele fizice care desfășoară activitate profesională în sectorul justiției și birourile înființate
de acestea țin contabilitatea în partidă simplă în baza contabilității de casă, fără întocmirea
situaţiilor financiare, conform indicaţiilor metodice aprobate de către Ministerul Finanţelor.

Entitatea care are obligația să țină contabilitatea în partidă simplă poate ține
contabilitatea în partidă dublă, începînd cu următoarea perioadă de gestiune.Entitatea care are
obligația să întocmească situaţii financiare prescurtate poate întocmi situaţii financiare
simplificate sau complete. Entitatea care are obligația să întocmească situaţii financiare
simplificate poate întocmi situaţii financiare complete.Trecerea de la un set de situații finanicare
la altul se efectueaza începînd cu următoarea perioadă de gestiune.
Bilanţul prezintă poziţia financiară a entităţii şi include informaţii aferente soldurilor
existente la data raportării privind:
1. activele - resurse economice identificabile şi controlabile de către entitate ce provin din
fapte economice trecute din a căror utilizare se aşteaptă obţinerea unor beneficii economice;
2. capitalul propriu - mărimea rămasă în activele entităţii după scăderea datoriilor;
3. datoriile - obligaţii actuale ale entităţii provenite din fapte economice trecute a căror
stingere contribuie la o reducere a resurselor, purtătoare de beneficii economice.
În bilanţ totalul activelor este echivalent cu suma totalurilor capitalului propriu şi
datoriilor.
Situaţia de profit şi pierdere caracterizează performanţa financiară a entităţii pentru
perioada de gestiune şi conţine informaţii privind:
1. veniturile - creşteri ale beneficiilor economice înregistrate în cursul perioadei de
gestiune, sub forma intrărilor de active sau majorării valorii acestora sau a diminuării datoriilor
care au drept rezultat creşteri ale capitalului propriu, cu excepţia celor legate de contribuţiile
proprietarilor;
2. cheltuielile - diminuări ale beneficiilor economice înregistrate în perioada de gestiune
sub formă de ieşiri sau reduceri ale valorii activelor sau de creşteri ale datoriilor care contribuie
la diminuări ale capitalului propriu, altele decît cele rezultate din distribuirea acestuia
proprietarilor;
3. rezultatele financiare - profitul (pierderea) calculat ca diferenţă dintre veniturile şi
cheltuielile perioadei de gestiune.
Situaţia modificărilor capitalului propriu caracterizează existenţa şi modificarea
elementelor capitalului propriu în cursul perioadei de gestiune şi conţine informaţii privind:
1. capitalul social şi suplimentar - capitalul social, capitalul suplimentar, capitalul
nevărsat, capitalul neînregistrat şi capitalul retras;
2. rezervele - capitalul de rezervă, rezervele statutare şi alte rezerve;
3. profitul nerepartizat (pierderea neacoperită) - corecţiile rezultatelor anilor precedenţi,
profitul nerepartizat (pierderea neacoperită) al anilor precedenţi, profitul net (pierderea netă) al
perioadei de gestiune, profitul utilizat al perioadei de gestiune şi rezultatul din tranziţia la noile
reglementări contabile;
4. alte elemente de capital propriu care nu se includ în subpct.1) - 3).
  Situaţia fluxurilor de numerar caracterizează soldurile şi fluxurile de numerar pentru
perioada de gestiune şi conţine informaţii privind:
1.numerarul - numerar în monedă naţională şi valută străină în casierie şi conturi curente;
2. numerarul în expediţie - numerarul depus în casieriile băncilor, oficiilor poştale sau
transmise încasatorilor pentru înregistrarea ulterioară a acestora în conturile curente ale entităţii
sau pentru transmiterea către beneficiari;
 3. documentele băneşti - timbrele taxei de stat, mărcile poştale, biletele de călătorie
achitate, biletele de tratament şi odihnă achitate etc.
În situaţia fluxurilor de numerar nu se reflectă:
1. mişcarea internă a numerarului (de exemplu, ridicările în numerar de la conturile
curente, deschiderea acreditivului, alimentarea cardurilor bancare ale entităţii, transferarea
numerarului de la un cont curent la altul, procurarea/vînzarea valutei străine);
2. tranzacţiile pe bază de barter (schimb de active/servicii);
3. convertirea datoriilor în capital social;
4. amortizarea şi pierderile din deprecierea activelor imobilizate etc.
Situaţia fluxurilor de numerar se întocmeşte în baza contabilităţii de casă, conform căreia:
1. intrările de numerar sînt reflectate la sumele efectiv încasate în casierie şi conturi
curente;
2. ieşirile băneşti - la sumele efectiv achitate din casierie şi conturi curente;
3. documentele băneşti - la valoarea documentelor băneşti efectiv intrate şi ieşite.
Situaţia fluxurilor de numerar se întocmeşte conform metodei directe, potrivit căreia
intrările şi ieşirile de numerar se determină în baza datelor din conturile de evidenţă a
numerarului.
Elementele situaţiei fluxurilor de numerar sînt divizate separat pe activităţile
operaţională, de investiţii şi financiară, cu prezentarea distinctă a diferenţelor de curs valutar.
Pe lîngă informaţiile cerute conform prevederilor Legii contabilităţii, Standardelor
Naţionale de Contabilitate şi altor acte normative, nota explicativă trebuie să includă următoarele
compartimente:
1.informaţii privind corespunderea situaţiilor financiare Standardelor Naţionale de
Contabilitate;
2. dezvăluirea politicilor contabile;
3.analiza activităţii economico-financiare a entităţii;
4 .alte informaţii.

Bibliografie
1. Legea nr.1134 din 02/04/1997 privind societățile pe acțiuni
2. Legea nr. 181 din 25/07/2014 cu privire la finanțele publice și responsabilității bugetar-
fiscale
3. Legea nr. 135 din 14/06/2007 privind societăție cu răspundere limitată
4. Legea nr. 845 din 03/01/1992 cu privire la antreprenoriat și întreprinderi
5. Legea nr. 289 din 15/12/2017 privnd bugetul de stat pentru anul 2018
6. Legea contabilității nr. 113 –XVI din 27/04/2007
7. Legea despre adoptarea Regulamentului Parlamentului, Monitorul Oficial 59-62
din 25.05.2000
8. Legea Republicii Moldova Privind Comisia Naţionala a Valorilor mobiliare
nr.192-XV din 12.11.98, Monitorul Oficial nr.22-23/91 din 4.03.1999
9. Legea Republicii Moldova cu privire la BNM Nr.548-XIII din 21.07.95,
Monitorul Oficial nr.56-57 din 12.X.1995
10. Hotărârea nr. 56 din 17/01/2018 pentru aprobarea Regulamentului privind monitoringul
financiar al autorităților publice la autogestiune, al întreprinderilor de stat/municipale și
al societăților comerciale cu capital integral sau majoritar public
11. Hotărârea Guvernului nr.201 din 11 martie 2009 “Privind punerea în aplicare a
prevederilor Legii nr.158-XVI din 4 iulie 2008 cu privire la funcţia publică şi
statutul funcţionarului public”
12. lex.justice.md
13. https://monitorul.fisc.md
14. http://consumator.gov.md/
15. http://www.cnas.md/
16. https://gov.md/ro
17. http://www.cnam.md/
18. http://mf.gov.md/ro
19. www.justice.gov.md/