Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea De Stiinte Economice

Departamentul Finante si Banci

RAPORT
Privind efectuarea practicii de initiere in specialitate

Trofin Lucia Grupa FB1802

Conducator Stiintific:Lachi Cristina
drd.asist.univ.

Chisinau,2019

Cuprins
Capitolul I Organizarea intreprinderii:forma de organizare si de proprietate;procedura de
inregistrare.Legislatia in baza careia se formeaza intreprinderea .Deosebiri de organizare
independent de forma organizational-juridica……………………………………………………
Capitolul II Modalitati de formare a capitalului la diferite tipuri de intreprinderi………………..

Capitolul III Formarea resurselor financiare in componenta sistemului bugetar ……………

Capitolul IV Descrierea structurii entitatilor la diferite forme organizatorico-juridice,institurii si

autoritati publice………………………………………………………………………………….

Capitolul V Competente si responsabilitati in domeniul finantelor intreprinderilor………………

Capitolul VI Competente si responsabilitati in domeniul finantelor publice .Institutii subordonate

ministerului finantelor…………………………………………………………………………….

Capitolul VII Evaluarea activitatiii si locul departamentului financiar in structura

entitatii.Analiza fisei postului lucratorului financiar ,modalitati de raportare…………………….

Capitolul VIII Acumularea si selectarea informatiei necesare pentru desfasurarea activitatii

financiare,exemple de raportare financiarae,modalitati de raportare…………………………….

Capitolul IX Capitalul propriu al entitatilor economice……………………………………………

Anexe……………………………………………………………………………………………….

Capitolul I Organizarea intreprinderii:forma de organizare si de proprietate;procedura de

inregistrare.Legislatia in baza careia se formeaza intreprinderea .Deosebiri de organizare
independent de forma organizational-juridica.

 Intreprinderea individuala
Este întreprinderea care aparţine cetăţeanului, cu drept de proprietate privată, sau membrilor
familiei acestuia, cu drept de proprietate comună. Patrimoniul întreprinderii individuale se
formează pe baza bunurilor cetăţeanului (familiei) şi altor surse care nu sînt interzise de legislaţia
în vigoare.
Intreprinderea Individuala nu este persoana juridical si se prezinta in cadrul raporturilor de drept
ca persoana fizica.Patrimoniul intreprinderii individuale este inseparabil de bunurile persoanele
ale antreprenorului.
Antreprenor-posesor al intreprinderii individuale poarta raspundere nelimitata pentru obligatiile
acesteia cu intreg patrimonial sau,exceptandu-se acele bunuri care,conform legislatiei in vigoare
nu fac obiectul urmaririi.
Modul de Constiruire ,inregistrare si incetare a activitailor intreprinderilor individuale este
reglementat de prezenta Lege si de legislatia civila.
Document de constituire a intreprinderii individuale este hotararea cu privire la infiintarea
intreprinderii ,semnata de catre fondator ,incluzand:
a)Numele ,prenumele,data nasterii ,cetatenia ,domiciliu fondatorului.
b)Numele.prenumele,data nasterii,domiciliu sefului de intreprindere –in cazul in care acesta nu
este fondator ;
c)firma intreprinderii inclusive abreviata
d)sediul intreprinderii
e)data infiintarii intreprinderii
f)genul de activitate a intreprinderii
g)conditiile reorganizarii si lichidarii intreprinderii.
Firma intreprinderii individuale ,inclusive abreviata,trebuie sa include cuvintele ‘Intreprindere
Individuala ’precum si numele cel putin a unui posesor.

 Societatea pe actiuni ,societate cu raspundere limitata

Reprezinta intreprinderi aflate in posesiunea a doua sau mai multe persoane juridice sau persoane
fizice ,care si-au asociat bunurile in scopul desfasurarii in comun a unei activitati de
antreprenoriat ,sub aceeasi firma ,in baza contractului de constituire si a statului.
Societatea pe actiuni si societatea cu raspundere limitata sant persoane juridice si poarta
raspundere pentru obligatiile asumate cu intreg patrimoniu lor .
Actionarii,precum si asociatii societatii cu raspundere limitata poarta rasoundere pentru
obligatiile intreprinderii numai in limitele valorii actiunii care ii apartin.
Particulkaritatile infiinatrii ,functionarii si incetarii activitatii societatii pe actiuni si a societatii
cu raspundere limitata sant reglementate de legislatia privind societatile pe actiuni si societatile
comerciale ,de legislatia civila,precum si de contractual de constituire si de statutul intreprinderii.
Legislatia in baza careia se formeaza intreprinderea
1.Intreprinderea poate fi constituita :
-De catre titularul patrimoniului,din propria initiativa ori de catre persoanele juridice sau fizice
imputernicite de acesta ;
-In urma divizarii fortate a intreprinderii in functiune ,in conformitate cu legislatia antimonopol.
2.Modul de constituire a întreprinderii se stabileşte:
-Pentru întreprinderile individuale - prin prezenta Lege;
- Pentru întreprinderile cu o altă formă organizatorico-juridică a activităţii de antreprenoriat -
prin prezenta Lege şi prin alte acte legislative.
3. Documentele de constituire a întreprinderii sînt
-decizia privind înfiinţarea întreprinderii - pentru întreprinderile individuale;
-contractul de constituire (de societate) - pentru societăţile în nume colectiv şi societăţile în
comandită;
-contractul de constituire (de societate) şi statutul - pentru societăţile pe acţiuni, societăţile cu
răspundere limitată şi cooperativele de întreprinzător. În cazul înfiinţării unei societăţi pe acţiuni
sau unei societăţi cu răspundere limitată de către o singură persoană, în loc de contract de
constituire (de societate) fondatorul întocmeşte declaraţie de constituire a societăţii. Declaraţia
trebuie să cuprindă aceleaşi date ca şi contractul şi se întocmeşte în conformitate cu cerinţele
înaintate faţă de perfectarea contractului de constituire (de societate);

Documentele de constituire trebuie să conţină următoarele informaţii: firma, sediul, data

constituirii, genurile de activitate, răspunderea antreprenorului pentru obligaţiile întreprinderii,
condiţiile de reorganizare şi lichidare a întreprinderii, firmele (numele de familie) şi sediul
(domiciliul) fondatorilor, iar în cazurile prevăzute de legislaţie, şi ale asociaţilor, precum şi alte
condiţii de fondare şi activitate a întreprinderii prevăzute de legislaţia în vigoare.

Principiile înregistrării
1.Întreprinzătorul este obligat să înregistreze întreprinderea, filialele şi reprezentanţele (denumite
în continuare întreprinderi), înfiinţate de către acesta pe teritoriul Republicii Moldova, pînă la
începerea activităţii lor economice, în conformitate cu Legea nr.1265-XIV din 5 octombrie 2000
cu privire la înregistrarea de stat a întreprinderilor şi organizaţiilor.
2. Întreprinderea se înregistrează de Camera Înregistrării de Stat a Ministerului Dezvoltării
Informaţionale la locul unde se află sediul întreprinderii.
Sediul întreprinderii se consideră locul unde se află organele ei de conducere.
3. Întreprinderea se înregistrează, în mod obligatoriu, la organul fiscal pentru a i se atribui codul
fiscal în conformitate cu legislaţia în vigoare.
Procedura înregistrării
1. Pentru înregistrare, întreprinderea prezintă actele specificate la articolul 11 din Legea cu
privire la înregistrarea de stat a întreprinderilor şi organizaţiilor.
2. Pentru înregistrare, întreprinderile înfiinţate în urma reorganizării întreprinderilor de stat şi
întreprinderile în al căror capital social statul deţine o cotă-parte prezintă autorizaţia organului
central de specialitate respectiv.
3. Camera Înregistrării de Stat, în termen de 15 zile de la data înregistrării întreprinderii, va
expedia autorităţii administraţiei publice locale respective, organului fiscal, organului de
statistică, Serviciului de Stat de Arhivă şi organului de asigurare socială cîte o copie de pe
hotărîrea de înregistrare a întreprinderii, iar în cazul înregistrării întreprinderii în al cărei capital
social statul deţine o cotă-parte - şi organului central de specialitate respectiv.

Capitolul II Modalitati de formare a capitalului la diferite tipuri de intreprindere

Orice intreprindere, pentru a functiona in conditii optime, trebuie sa dispuna de lichiditati banesti
pentru a-si onora obligatiile asumate, respectiv datoriile cu scadente apropiate asigurandu-si
astfel echilibrul financiar pe termen scurt. In acelasi timp insa, trebuie sa actioneze si in directia
realizarii unor investitii care sa-i faciliteze dezvoltarea ulterioara, caz in care se ridica problema
finantarii necesitatilor pe termen mediu si lung. Deci, in permanenta trebuie sa se urmareasca
adaptarea mijloacelor de finantare la nevoile de finantare. Sursele de procurare a capitalului
intreprinderii sunt interne (autofinantare) si externe - crearea si majorarea capitalului social,
indatorare si subventii. Analizand capitalul pe structura capitalurilor proprii si imprumutate se
poate spune ca acesta poate fi procurat prin doua modalitati:
-finantare interna
-finantare externa

Prin rolul sau deosebit de important in ansamblul factorilor de productie, capitalul detine o
pozitie privilegiata in toate abordarile teoretice care vizeaza modul de desfasurare a activitatii
firmelor.

Capitalurile se formeaza la infintarea firmei, se modifica prin cresterea sau diminuarea lor pe
parcursul desfasurarii activitatii si se lichideaza la incetarea existentei firmei. Asadar, putem
aprecia capitalurile ca fiind totalitatea surselor de finantare de care dispune firma si pe care le
poate utiliza pentru procurarea tuturor elementelor patrimoniale de activ.

In functie de modul cum se constituie (sursa de provenienta si de apartenenta), putem vorbi de:
-capitaluri proprii;
-capitaluri imprumutate;
-provizioane.

Asadar, firma are, de la inceput, de ales intre doua surse de finantare principale: capitaluri proprii
si indatorare ce sunt valabile atat in cazul gestiunii pe termen mediu si lung, respectiv gestiunii
activelor imobilizate, cat si in cazul gestiunii pe termen scurt, respectiv gestiunea activelor
circulante. De asemenea, in ultimul timp, pe langa aceste modalitati clasice (traditionale) de
finantare se pune un accent deosebit pe finantarea nerambursabila prin programe europene.

Decizia de finantare, care sta la baza formarii capitalului firmei, este, in cea mai mare parte,
asumata de conducerea firmei si mai putin de catre “furnizori” de capitaluri (actionarii si
creditorii firmei).
Aceasta poate fi realizata prin doua modalitati:
-finantare interna;
-finantare externa.
Capitalurile proprii reprezinta ansamblul finantarilor pe care proprietarii firmei le-au adus in
firma fie prin aporturi directe (constituirea si sporirea capitalului social), fie indirect, prin
renuntarea integrala sau partiala la remunerarea ce li s-ar fi cuvenit sub forma de dividende,
respectiv prin autofinantare.
Se poate aprecia ca sursele proprii ale firmei au:
-fie origine externa (constituirea si sporirea capitalului social);
-fie origine interna (autofinantarea, alte surse asimilate capitalurilor proprii si alte surse de
capital).
Dat fiind faptul ca in cadrul capitalurilor proprii o importanta deosebita o are capitalul social,
accentul, in continuare va fi pus pe constituirea si sporirea capitalului social.
A.Constituirea capitalului social
Prima si cea mai importanta componenta a capitalurilor proprii o reprezinta capitalul social.

Capitalul social este conditia fundamentala a infintarii unei firme, aceasta notiune fiind
“inseparabila de cuvantul societate”, constituind pentru firma si actionarii sau asociatii sai baza
juridica in relatiile cu tertii.
Modul de constituire, dar, mai ales, modul de circulatie al capitalului social sunt diferite in
functie de forma juridica a societatilor comerciale.

Astfel, potrivit art. 2 din legea 31/1990, societatile comerciale se pot constitui in una din
urmatoarele forme:
a) societate in nume colectiv;
b) societate in comandita simpla;
c) societate pe actiuni;
d) societate in comandita pe actiuni;
e) societate cu raspundere limitata
are difera in functie de numarul asociatilor sau actionarilor (minim 5 actionari la societatea pe
actiuni si maxim 50 de asociati la societatea cu raspundere limitata) si raspunderea juridica a
acestora.

Capitolul III Formarea resurselor financiare in component sistemului bugetar

 Bugetul de stat sau bugetul administratiei generale de stat este elaborate de Guvern si
aprobat de Parlament prin legea bugetara anuala si cuprinde veniturile si cheltuielile la dispozitia
statului pentru realizarea actiunilor social cultural ,instructive educative de aparare si ordine
publica ,de infaptuire a justitiei si de finantare a unor institutii si activitati de interes strategic.

Legea Bugetului de stat ,continutului sau ,tine seama de conceptiile politice ,economice si
sociale ale partidului de la putere.Astfel elaborarea ,executia si controlul bugetar sunt realizate in
concordanta cu prevederile dreptului bugetar ,cu prevederile constitutionale si cu masurile luate
de puterea legidlativa si de cea executive in materie bugetara.

Bugetul de Stat exprima relatii economice sub forma baneasca ce i-au nastere in procesul
repartitiei produsului intern brut,pet imp de un an ,in sensul constituirii fondurilor financiare
publice si al repartizarii acestora in conformitate cu nevoile sociale ,economice si financiare ale
ficarei perioade.

Veniturile bugetului de stat sunt materializate din produsul intern brut prin intermediul
impozitelor ,taxelor si contributiilor de la societati comerciale.

La bugerul de stat se concetreaza urmatoarele criteria de venituri:

1.Venituri curente:
-impozitul pe profit,ipozitul pe salarii,impozit pe dividente de la societatile comerciale ,etc.
2.Venituri nefiscale:
-Varsaminte din profitul net al regiilor autonome sau al companiilor nationale,varsaminte de la
institutiile publice ca:taxe de specializare ,consultatii,analize,etc.
3.Diverse venituri din care enumeram:
-veniturile din recuperararea cheltuielilor de judecata ,imputari si despagubiri,venituri din
amenzi aplicate potrivit dispozitiilor legale ,etc.
4.Venituri din capital ,cu sunt:
-venituri din valorificarea unor bunuri ale institutiilor publice
-venituri din valorificarea stocurilor de la reserve de stat.

Legea Privind Finantele Publice precizeaza faptul ca gestionarea resurselor financiare publice se
realizeaza printr-un system unitary de bugete care cuprinde:

-bugetul asigurarilor sociale de stat;

-bugetele locale
-bugetul de stat;
-bugetele fondurilor special;
-bugetele trezoreriei statului;
-bugetele institutiilor publice autonome;
Acest sistem unitar formeaza bugetul public national .Asadar bugetul public national reflecta
formarea veniturilor nefiscale si fiscal si repartizarea acestora pe destinatii in functie de nevoia
sociala si de obiectivele de politica financiara previzionate de Guvern.

Bugetul public cumuleaza la nivel national toate veniturile si cheltuielile publice reflecatate in
urmatoarele fonduri:
-fonduri de proprietati de stat;
-fonduri special pentru sanatate
-fonduri de risc si accident pentru protectia persoanelelor handicapate;
-fonduri special pentru dezvoltarea si modernizarea punctelor de trecere a frontierei;
-fonduri special pentru dezvoltarea sistemului energic;
-fonduri special pentru modernizarea drumurilor publice ;
-fonduri special protejarea asiguratilor;
-fonduri special al aviatiei civile;

Capitolul IV Descrierea structurii entitatilor la diferite forme organizatorico-

juridice,institutii si autoritatile publice.
Cele mai frecvent intalnite forme organizatorico-juridice sunt :societatatea cu raspundere
limitata , intreprindere individuala,societate pe actiuni si altele .

SRL poate fi constituita de unul sau mai multi fondatori persoane fizice sau juridice carora legea
nu le interzice acest lucru.numarul de asociati nu poate fi mai mare de 50.Marimea capitalului
social al societatii se stabileste de catre fondatori in statut,prin urmare marimea capitalului social
poate fi stabilit si in marime de un leu.

Societatea cu răspundere limitată se constituie prin actul de constituire. Actul de constituire

a societăţii cu răspundere limitată trebuie să conţină următoarele clauze:

 Numele de familie (firma) şi adresele asociaţilor;

 Firma şi adresa societăţii;
 Scopurile societăţii, sferele şi termenele ei de activitate;
 Formele şi mărimea cotelor de participare în expresie bănească, mărimea fondului
statutar;
  Modul şi termenele de depunere a cotelor de participare, încasarea amenzilor
(penalităţilor), în caz de încălcare a acestor condiţii.

Ministerul Finantelor

Ministerul Finanțelor este organul central de specialitate al administrației publice, care

elaborează și promovează politica unică a formării și gestiunii finanțelor publice, al aplicării
pârghiilor financiare în concordanță cu exigențele economiei de piață. În activitatea sa Ministerul
Finanțelor se conduce de Constituția Republicii Moldova, legile Republicii, decretele
Președintelui RM, hotărârile Parlamentului, ordonanțele, deciziile și dispozițiile Guvernului.

Ministrul Finanțelor poartă raspundere pentru îndeplinirea atribuțiilor ministerului, reprezintă

ministerul în relațiile cu terții, precum și cu persoanele juridice și fizice din țară sau strainătate.
Viceminiștrii exercită atribuțiile delegate de ministrul Finanțelor. Totodata, ministrul e
responsabil personal pentru modul în care sunt utilizate mijloacele bugetare destinate asigurării
activitații ministerului și pentru asigurarea integritații mijloacelor financiare și a bunurilor
materiale, aflate la dispoziția ministerului în cauză.

Parlamentul RM
Parlamentul Republicii Moldova este organul reprezentativ suprem al Republicii Moldova,
unica autoritate legislativă a statului, fiind o structură unicamerală compusă din 101 deputați
aleși pe liste, pentru o perioadă de 4 ani. Parlamentul este ales prin vot universal, egal direct,
secret și liber exprimat. Președintele Parlamentului Republicii Moldova este ales de parlament,
cu minim 52 de voturi. În prezent această funcție este îndeplinită de deputatul PSRM, Zinaida
Greceanîi.

Curtea Constituțională a Republicii Moldova, la propunerea Comisiei Electorale Centrale,

hotărăște validarea sau nevalidarea mandatului de deputat. Mandatul este nevalidat în cazul
încălcării legislației electorale.

Parlamentul se întrunește la convocarea Președintelui Parlamentului în cel mult 30 de zile de la

alegeri. Mandatul Parlamentului se prelungește pînă la întrunirea legală a noii componențe. În
această perioadă nu poate fi modificată Constituția și nu pot fi adoptate, modificate sau abrogate
legi organice.

Guvernul
Guvernul Republicii Moldova asigură, conform Constituției, realizarea politicii interne și
externe a statului și exercită conducerea generală a administrației publice. Guvernul se
organizează și funcționează în conformitate cu prevederile constituționale, având la bază un
program de guvernare acceptat anterior de către parlament. Acesta este alcătuit dintr-un lider
numit prim-ministru, un prim-viceprim-ministru, viceprim-miniștri, miniștri și alți membri
stabiliți prin lege organică.

Principalele atribuții ale Guvernului în exercițiu (demisionar) :

1.asigură transpunerea în viață a legilor, indiferent de domeniul reglementat de acestea;
2.exercită funcția de conducere generală și control asupra activității organelor centrale de
specialitate;
3.realizează programele de dezvoltare economică și socială a țării;
4.asigură securitatea statului și a cetățenilor lui, îndeplinind funcții de administrare a treburilor
publice;
5.întreprinde orice activitate de conducere și gospodărire în chestiuni ce privesc întreaga
societate.

 În vederea realizării atribuțiilor stabilite, Guvernului.

.aprobă hotărâri și dispoziții în vederea executării legilor;

 avizează inițiativele legislative;

 elaborează și prezintă spre aprobare Parlamentului proiectul legii bugetului de stat,
propune Parlamentului inițiative legislative pentru:
 realizarea obligațiilor ce rezultă din conținutul legilor și dispozițiilor finale ale acestora în
limita stabilită de cadrul legislativ primar;
 asigurarea securității interne și externe a statului, menținerea stării de legalitate, a
stabilității sociale, economice, financiare și politice și pentru evitarea efectelor
fenomenelor naturale și ale factorilor imprevizibili care prezintă pericol public;
 poate semna acorduri internaționale, atunci cînd semnarea acestora este necesară pentru
executarea legilor adoptate de Parlamentul Republicii Moldova și/sau acestea sînt
necesare pentru asigurarea securității interne și externe a statului, menținerea stării de
 legalitate, a stabilității sociale, economice, financiare, politice și pentru evitarea efectelor
fenomenelor naturale și ale factorilor imprevizibili care prezintă pericol public;
 emite acte cu caracter individual privind efectuarea remanierilor de cadre.

Capitolul V Componenta si responsabilitati in domeniul finantelor intreprinderilor.

Firma moderna isi desfasoara avtivitatea intr-un spatiu financiar ii ofera instrumente si
posibilitati de actiune specific ,dar care o supune unor constrangeri deosebite.

Problemele puse finantelor firmei apar extreme de differentiate dupa cum este vorba de exemplu:
-de tratarea unor problem a microintreprinderii dintr-o tara in curs de dezvolatare ,aproape lipsita
de orice suprastructura financiara.
-de problemele de finantare a unei firme multinationale ,care are acces la pietele international de
capital.

Obiectul finantelor intreprinderii

Spatiul finaciar in care isi desfasoara activitatea firmele constituie un ansamblu de procese legate
de creare ,conservarea si circulatia banilor si a altor active financiare .

In primul rand ,sistemul financiar inglobeaza un ansamblu de instrumente care reprezinta avtive
financiare ,avand multiple forme .Aceste titluri constituie titlurile financiare ,adica documente
reprezentand drepturi de proprietate sau drepturi de creanta detinuta de o peroana fata de alta
persoana.

In al doilea rand,sistemul financiar implica o serie de agenti avand ca specializare exclusive sau
principala realizarea a operatiunilor financiare si care pot fi deci caracterizati ca fiind institutii
finaciare .Este cazul bancilor ,al caselor de economii etc.

Sarcinile finantelor intreprinderii

Inainte ca departamentul de conducere sa ia orice decizie ,trebuie stabilite obiectivele firmei.Deci
unele pot avea obiective specific organizarii lor ,obiectivul principal al majoritatii firmelor este
maximizarea bogatiei proprietarilor.

Autoritarea si responsabilitatea la ultimul nivel in firma revin actionarilor .Cum cei mai multi
investitori cumpara actiuni la purtator in special pentreu a-si mari averea si cum managerii firmei
lucreaza pentru actionari ,obiectivul managmentului ar trebui sa fie maximizarea bogatiei
proprietarilor .Directorii executive ai companiilor ,in general,fac declaratii care confirma acest
obiectiv ca fiind obiectivului principal.

Maximizarea valorii intreprinderii

Organizarea financiara se ocupa in primul rand de maximizarea valorii firmei.Aceasta valoare nu
poate fi apreciata numai in raport cu patrimonial sau ,cu bogatiile acumulate de firma pana la un
anumit moment .Ea trebuie analizata si in raport cu proiectele si activitatile viitoare in care pot fi
angajati in patrimoniu.

Bogatia cumulata de firma la un moment data nu constituie decat unul dintre elementele care
permit aprecierea valorii sale.Aceasta trebuie sa tina seama si de rezultatele,asteptate in viitor,ca
urmarea folosirii a patriimoniului acumulat.cu alte cuvinte ,valoarea firmei este o valoare
anticipate ,ea tine seama de valoarea actual ,pe care o corelam cu veniturile viitoare preconizate ,
provenite din activitatile firmei .Acesta este motivul pentru care valoarea firmei nu poate fi
separata de calitatea proiectelor in care este angajat patrimonial aceteia.

Capitolul VI Competente si responsabilitati in domeniul finantelor publice .Institutii

subordonate ministerului finatelor.

Articolul 18. Rolul Parlamentului

În domeniul finanţelor publice, Parlamentul are următoarele competenţeşiresponsabilităţi de
bază:a) adoptă acte legislative în domeniul finanţelor publice;
b) adoptă legea privind limitele macrobugetare pe termen mediu şi, după caz, modificările şi
completările la legislaţie ce rezultă din politica bugetar-fiscală;
c) adoptă legile bugetare anuale şi legile privind modificarea bugetelor;
d) examinează raportul semianual privind executarea bugetului public naţionalşi a
componentelor acestuia;
e) aprobă rapoartele anuale privind executarea bugetului de stat, a bugetului asigurărilor sociale
de stat şi a fondurilor asigurării obligatorii de asistenţă medicală.

Articolul 19. Rolul Guvernului

În domeniul finanţelor publice, Guvernul are următoarele competenţeşiresponsabilităţi de bază:
a) exercită conducerea generală a activităţii executive în domeniul gestionării finanţelor publice,
în conformitate cu principiile şi regulile stabilite de prezenta lege;
b) asigură durabilitatea programului de guvernare şi a altor documente de politici din punct de
vedere bugetar-fiscal;
c) asigură administrarea datoriei de stat şi monitorizarea datoriei sectorului public;
d) aprobă cadrul bugetar pe termen mediu şi prezintă Parlamentului proiectul legii privind
limitele macrobugetare pe termen mediu;
Articolul 20. Rolul Ministerului Finanţelor

Articolul 20. Rolul Ministerului Finanţelor

(1) Ministerul Finanţelor este autoritatea publică centrală în domeniul finanţelor publice şi are
următoarele competenţe şi responsabilităţi de bază:
a) stabileşteactivităţile intermediare ale calendarului bugetar şi monitorizează implementarea
acestuia, precum şi asigură coordonarea generală a procesului bugetar;
b) elaborează şi asigură implementarea politicii bugetar-fiscale în conformitate cu principiile şi
regulile bugetar-fiscale stabilite de prezenta lege;
c) elaborează şi prezintă Guvernului spre aprobare cadrul bugetar pe termen mediu şi proiectul
legii privind limitele macrobugetare pe termen mediu;

Articolul 21.Rolul autorităţilor publice central

În domeniul finanţelor publice, autorităţile publice centrale au următoarele
competenţeşiresponsabilităţi de bază:
monitorizează activitateainstituţiilor publice la autogestiune pentru care au calitatea de fondator,
precum şi a întreprinderilor de stat şi a societăţilor comerciale cu capital integral sau majoritar de
stat care activează în domeniul de competenţă;

Serviciul Fiscal de Stat este un sistem centralizat de organe fiscale, cuprinzînd şi activitatea
funcţionarilor fiscali care deţin funcţii în aceste organe, orientată spre exercitarea atribuţiilor de
administrare fiscală, conform legislaţiei fiscale, reprezintă un organ de stat a cărui activitate este
orientată spre asigurarea încasării impozitelor, taxelor şi altor plăţi obligatorii la buget, care sunt
direcţionate ulterior la dezvoltarea statului, asigurarea asistenţei şi protecţiei sociale a populaţiei.
Serviciul Fiscal de Stat va promova continuu spiritul de conformare benevolă a contribuabililor
la declararea şi la plata obligaţiilor fiscale, îmbunătăţirea civismului fiscal prin instituirea unui
cadru unitar al relaţiilor de parteneriat în raport cu mediul de afaceri şi cetăţeni, bazat pe
încrederea şi susţinerea reciprocă, oferind soluţii optime şi competente, concretizate într-un
ansamblu de servicii automatizate de o înaltă calitate, prestate în conformitate cu realizările de
ultimă oră în domeniul tehnologiilor informaţionale, concomitent cu armonizarea legislaţiei
fiscale a Republicii Moldova la standardele internaţionale de administrare fiscală. Administraţia
fiscală are grija constantă de a vă sprijini în îndeplinirea obligaţiilor fiscale şi doreşte
îmbunătăţirea permanentă a relaţiilor de parteneriat cu contribuabili și anume „Funcționarul
fiscal în serviciul contribuabilului” ceia ce rezultă un contact ușor, un tratament rapid şi
personalizat.

Serviciul Vamal al Republicii Moldova este o instituţie din sistemul organelor de drept şi de
securitate a statului având misiunea de a asigura securitatea economică a ţării prin colectarea
eficientă a taxelor şi impozitelor, combaterea fraudelor vamale, facilitarea comerţului
internaţional şi protejarea societăţii, aplicând uniform şi imparţial legislaţia vamală.

Agenția Servicii Publice este o întreprindere subordonată Ministerului Tehnologiei Informației

și Comunicațiilor din Republica Moldova, care realizează proiecte de integrare și formare a
resurselor informaționale de stat. Deține drepturi exclusive privind acordarea unor anumite
servicii informaționale și elaborarea produselor software (inclusiv de importanță statală.

Inspecţia financiară este o instituţie subordonată Ministerului Finanţelor care are ca misiune
protecţia intereselor financiare publice ale statului prin exercitarea, conform principiilor
transparenţei şi legalităţii, a controlului financiar centralizat al Ministerului Finanţelor privind
conformitatea cu legislaţia a operaţiunilor şi tranzacţiilor ce ţin de gestionarea resurselor
bugetului public naţional şi patrimoniului public şi respectarea de către agenţii economici, care
livrează produse alimentare în adresa instituţiilor publice şi către populaţie, a disciplinei formării
preţurilor la mărfuri social importante.

Capitolul VII Evaluarea activitatii si locul departamentului financiar in structura

entitatii.Analiza fisei postului lucratorului financiar in sfera private si publica
Potentialul economic al unei tari ,posibiitatile acesteia de a satisface cerintele economic-sociale
,locul pe care il ocupa in economia mondiala si masura participarii la diviziunea internationala a
muncii,asigurarea unor conditiid e viata decenta a populatiei,ca si independent tarii depend de
modul cum resursele materiale,financiare si umane sunt atrase si folosite in circuitul
economic,de organizare si conducere activitatii economic-sociale ,de mecanizmul financiar de
functionare a economiei nationale.Mecanismul financiar este determinat de natura economic a
relatiilor de productie ,de complexitatea acestor relatii ,de nivelul de dezvoltare al fortelor de
productie ,de instrumentele financiare si bancare,de conditii in care se desfasoara procesul
reproductiei sociale ,precum si de factorii morali-publici care actioneaza in societatea noastra.
Mecanismul finaciar reprezinta un sitem complex si dinamic de conducere ,de organizare si
utilizare eficienta a resurselor materiale,de munca si banesti ale intregii societati.
El are o sfera de aplicare larga ,cuprinzand practic intregul sistem de conducere a ageentilor
economici,a institutiilor publice si a autoritatilor administrativ-teritoriale ,toate
masurile,instrumentele si normele economic-financiar.

Funcţionarea optimă a mecanismului financiar în profil de ramură economică şi teritorial, la

nivel macro şi microeconomic are la bază câteva principii şi anume:
 conducerea şi orientarea dezvoltării economice şi sociale a ţării de catre stat;
 aşezarea întregii actrivităţi pe baze economice profitabile;
 realizarea gestiunii economico-finaciare a autofinanţării;
 participarea agenţilor economici într-o măsură crescândă la constituirea fondurilor de resurse
sociale ale statului;
 perfecţionarea stimulării materiale şi întărirea răspunderii;
 organizarea activităţii economico-financiare pe baza de bugeturi de venituri şi cheltuieli;
 perfecţionarea autocontrolului şi a controlului financiar-bancar;
 optimizarea relaţiilor de plată.

FIȘA DE POST - LUCRĂTOR COMERCIAL

1.Denumirea compartimentului:
COMPARTIMENTUL DESFACERE
2. Denumirea postului:
LUCRĂTOR COMERCIAL
3. Numele și prenumele salariatului:
NUME ȘI PRENUME SALARIAT
4. Se subordonează:
DIRECTOR DE MAGAZIN
5. Numele șefului ierarhic:
NUME ȘI PRENUME ȘEF IERARHIC
11. Responsabilități și sarcini:
ATRIBUȚII PRINCIPALE (și sarcini aferente):
1. Asigură necesarul de marfă la raft
2. Adaptează etichetele și afișele în funcție de cerințele curente
3. Asigură prețul produselor care se cantaresc
5. Verifică termenul de valabilitate al produselor
6. Realizează comenzile pentru produsele ce urmează a fi expuse la raft
7. Oferă relații clienților
RESPONSABILITĂȚILE POSTULUI:
- Răspunde de asigurarea volumului de marfă corespunzător, în rafturi
- Răspunde de valabilitatea produselor expuse
- Răspunde de raportarea pierderilor de orice fel (rebuturi, furturi)
- Răspunde de condițiile de igienă a mărfii
- Răspunde de informarea clienților
- Răspunde de rezolvarea problemelor și de satisfacerea cerințelor clientului
- Răspunde de supravegherea raioanelor
- Informează superiorii cu privire la vânzările din raioane
- Identifică acele produse care nu se vând și raportează Asistentului Manager pentru măsuri
adecvate
- Respectă instrucțiunile verbale și scrise date de superiori
APTITUDINI ȘI DEPRINDERI NECESARE:
- Percepție vizuală;
- Atenție: concentrare, mobilitate, distributivitate, selectivitate;
- Rapiditate;
- Spirit practic;
- Coordonare manuală bună;
- Memorie vizuală bună;
- Abilități de comunicare;
- Capacitate de a lua decizii;
- Persoană de încredere;
- Implicare în activitate;
Pregătirea și experiență:
NIVEL DE STUDII: minim liceul (diplomă de bacalaureat)

EXPERIENȚĂ:
- Nu este obligatorie;
- Au prioritate persoanele cu experiență în domeniul commercial
Fişa postului pentru postul de administrator public I.
Denumirea postului: Administrator public
II. Identificarea funcţiei: Funcţia de administrator public
Scopul principal al postului: Eficientizarea managementului în administraţia publică locală prin
organizarea,
coordonarea şi gestionarea activităţii aparatului de specialitate al Consiliului Judeţean şi/sau a
serviciilor publice de
interes judeţean, conform contractului de management.
III. Condiţii specifice privind ocuparea postului:
IV. Abilităţi, calităţi şi aptitudini necesare:
V. Cerinţe specifice postului:
VII. Atribuţii:
 coordonarea aparatului de specialitate al Consiliului Judeţean;

a)  coordonarea serviciilor publice de interes judeţean prestate prin intermediul aparatului

de specialitate şi/sau
b) prin intermediul organismelor prestatoare de servicii publice şi de utilitate publică de
interes judeţean;
c)  exercitarea calităţii de ordonator principal de credite pentru proiectele aflate în sfera
de responsabilitate;
d)  poate îndeplini orice alte atribuţii relevante, încredinţate de către preşedintele
Consiliului Judeţean, în
e) limitele legi
VIII. Responsabilităţi:
f) să îndeplinească obiectivele şi indicatorii de performanţă stabiliţi în Anexă3

g)  să elaboreze şi să aplice strategii specifice, în măsură să asigure desfăşurarea în

condiţii performante a
h) activităţii curente şi de perspectivă a instituţiei;
i)  să adopte măsuri în vederea îndeplinirii prevederilor bugetului anual de venituri şi
cheltuieli al instituţiei,
j) pentru dezvoltarea şi diversificarea surselor de venituri extrabugetare, în condiţiile
reglementărilor legale în
k) vigoare şi a mandatului încredinţat;etc.
Numele şi prenumele: .............................
Funcţia publică de conducere: .................
Semnătura: ...............................................
Data întocmirii: ......................................

Capitolul VIII Acumularea si selectarea informatiei necesare pentru desfasurarea

activitatii financiare ,exemple de rapoarte financiare ,modalitati de raportare.
 Situatiile financiare reprezinta produsul final al activitatii contabile. Ele reprezint clasificarea i
sintetizarea unui cumul de tranzacii financiare, unele dintre ele fiind extreme de complexe.
Confonn organismului american de normalizare, Financial accounting Standards Board
(FASB)55, situaiile financiare reprezinta elementul central al raportariirii financiare,
reprezentând principalul scop al comunicarii informaiei contabile catre cei din exterior
întreprinderii.

Rapoartele financiare trebuie să cuprindă informaţii:

a) privind activele controlabile de entitate (acestea constituind surse ale unor eventuale afluxuri
de mijloace băneşti sau ale altui avantaj economic în viitor);

b) privind pasivele entităţii (acestea constituind surse ale unor eventuale refluxuri (retrageri) de
mijloace băneşti sau ale altui avantaj economic în viitor);

c) privind profitul net al entităţii (care reprezintă modificările resurselor economice şi datoriilor
entităţii de la o perioadă de gestiune la alta, cu excepţia cotelor proprietarilor şi plăţilor efectuate
acestora);
d) privind fluxul mijloacelor băneşti în perioada de gestiune (în calitate de indicator al fluxului
eventual de mijloace băneşti în viitor).

Entităţile, cu excepţia instituţiilor publice, întocmesc şi prezintă rapoarte financiare anuale

care cuprind:
a) bilanţul contabil;
b) raportul de profit şi pierderi;
c) raportul privind fluxul capitalului propriu;
d) raportul privind fluxul mijloacelor băneşti;
e) notele explicative, inclusiv anexele la rapoartele financiare.

Capitolul IX Capitalul propriul al entitatilor economice

Capitalul propriu- reprezintă interesul rezidual al proprietarilor în activele unei întreprinderi

după deducerea tuturor datoriilor sale și sursa de proveniență a activelor întreprinderii.

Orice entitate, pentru a funcționa în condiții optime, trebuie să dispună de lichidități bănești
pentru a face față obligațiilor asumate, respectiv datoriilor cu scadențe apropiate, asigurându-și
astfel echilibrul financiar pe termen scurt. În același timp, trebuie să acționeze și în direcția
realizării unor investiții care să-i faciliteze dezvoltarea ulterioară, caz în care apare problema
finanțării necesităților pe termen mediu și lung. Deci, în permanență este necesar să se
urmărească adaptarea mijloacelor de finanțare la nevoile de finanțare. În urma desfășurării
activității economice, entitatea, în mod normal, reușește să majoreze valoarea capitalului propriu.
Dacă mărimea acestuia se reduce, devine importantă examinarea cauzelor care au provocat
apariția tendinței negative de reducere

Capitalul propriu este partea de capital pusă la dispoziția întreprinderii de către proprietari:
întreprinzători individuali, asociați sau acționari și aparține de drept acestora.
În structura acestuia se includ următoarele elemente: capital subscris (vărsat și nevărsat), prime
de capital, rezerve din reevaluare, rezerve (legale, pentru acțiuni proprii, statutare sa
contractuale, alte rezerve), rezultatul raportat, rezultatul exercițiului financiar.

În urma desfășurării activității economice, întreprinderea, în mod normal, reușește să majoreze

valoarea capitalului propriu. Dacă mărimea acestuia se reduce, devine importantă examinarea
cauzelor care au provocat apariția tendinței negative de scădere.

Cauzele modificării capitalului propriu pot avea caracter extern (depunerile proprietarilor,
primirea subvențiilor etc.) și intern (reinvestirea profitului generat). Pentru studierea surselor
interne de creștere a capitalului se aplică un coeficient financiar – sporul creșterii capitalului
propriu.

Acest coeficient caracterizează mărimea relativă a profitului generat și reținut la întreprindere cu

scopurile investiționale, evaluat în procente la valoarea capitalului propriu. Indicatorul dat este
influențat de patru factori:
 Principală sursă internă de creștere a capitalului propriu este reușita activității operaționale; în
cazul reducerii rentabilității și generării pierderilor se constată descreșterea indicatorului
rezultativ sub influența acestui factor.

 Accelerarea rotației activelor (creșterea numărului de rotații) condiționează sporirea

capitalului propriu, atât timp cât activitatea întreprinderii este profitabilă; în caz invers, fiecare
rotație suplimentară a activelor aduce pierderi adăugătoare.

 Folosirea mai largă a surselor împrumutate (creșterea gradului de îndatorare și a ratei pârghiei
financiare) este avantajoasă, dacă rentabilitatea întreprinderii depășește rata cheltuielilor de
deservire a datoriilor, adică rata dobânzii. Varianta opusă semnifică descreșterea capitalului
propriu din cauza atragerii împrumuturilor prea costisitoare.

 Reinvestirea profitului obținut permite majorarea capitalului propriu fără finanțarea din
exterior. De menționat că, în condițiile activității cu pierderi, are loc reducerea investițiilor
efectuate anterior și reducerea capitalului propriu.
Bibliografie:
http://oaji.net/articles/2017/2054-1502278687.pdf
https://elibrary.ceiti.md/files/12/capital_propriu_si_datorii.pdf
https://www.contabilsef.md/ro-snc-capital-propriu-i-datorii-ru-en-46669/
https://mf.gov.md/ro