Unitatea de învăţare 5

REPERE JURIDICE PRIVIND ÎNFIIN ȚAREA UNEI

ÎNTREPRINDERI

Cuprinsul unităţii de învăţare :

5.1. Alegerea formei juridice de desfăşurare a activităţii
5.2. Formalităţile pentru înfiinţarea unei întreprinderi
5.3. Test autoevaluare 1
5.4. Rezumat
5.5. Termeni cheie
5.6. Bibliografie

Obiectivele cursului: La terminarea acestei unități de

învățare veți fi capabili:
• să alegeţi corect, între-un context specificat, forma
juridică adecvată pentru o întreprindere;
• să enumeraţi etapele ce trebuie parcurse pentru înfiinţarea unei
întreprinderi şi documentele aferente.

Durata medie de parcurgere a unităţii de învăţare: 2 ore

5.1. Alegerea formei juridice de desfăşurare a

activităţii
Pentru a determina forma juridică „ideală” corespunzătoare condiţiilor
sale specifice, întreprinzătorul trebuie să aibă în vedere următoarele criterii de
alegere :
- suma de bani disponibilă pentru iniţierea afacerii;
- profitul estimat pentru următorii ani;
- perspectiva de dezvoltare a afacerii;
- cota parte din capitalul social pe care doreşte să o deţină şi, implicit,
participarea la luarea deciziilor;
- pregătirea profesională;
- existenţa unor surse diferite de venit pe care întreprinzătorul doreşte să
le protejeze;
- responsabilitatea pe care înţelege să şi-o asume în caz de faliment;
- răbdarea şi dispoziţia pentru elaborarea documentaţiei necesare iniţierii
şi derulării unei afaceri.

Întreprinderile mici şi mijlocii se pot constitui sub mai multe forme

juridice:

75
 • în baza OUG 44/2008 ca: întreprindere individuală, întreprindere
familială, persoană fizică autorizată;
 Întreprindere individuală este întreprinderea economică, fără
personalitate juridică, organizată de un întreprinzător persoană fizică. Pentru
organizarea şi exploatarea întreprinderii sale, întreprinzătorul persoană fizică, în
calitate de angajator persoană fizică, poate angaja terţe persoane cu contract
individual de muncă, potrivit legii. Persoana fizică titulară a întreprinderii
individuale răspunde pentru obligaţiile sale cu patrimoniul de afectaţiune1, dacă
acesta a fost constituit, şi, în completare, cu întreg patrimoniul.
 Întreprindere familială este întreprinderea economică, fără personalitate
juridică, organizată de un întreprinzător persoană fizică împreună cu familia
sa 2. Întreprinderea familială nu poate angaja terţe persoane cu contract de
muncă.
Întreprinderea familială nu are patrimoniu propriu şi nu dobândeşte
personalitate juridică prin înregistrarea la registrul comerţului. Prin acordul de
constituire a întreprinderii familiale, membrii acesteia pot stipula constituirea
unui patrimoniu de afectaţiune.
 Persoana fizică autorizată reprezintă persoana fizică autorizată să
desfăşoare orice formă de activitate economică permisă de lege, folosind în
principal forţa sa de muncă.
Iniţial în OUG 44/2008 se prevedea că PFA nu poate angaja cu contract
de muncă terţe persoane pentru desfăşurarea activităţii pentru care a fost
autorizată. Potrivit OUG 46/11.05.2011 s-a introdus posibilitatea ca PFA să poată
angaja, în calitate de angajator, terţe persoane cu contract individual de muncă.
PFA răspunde pentru obligaţiile sale cu patrimoniul de afectaţiune, dacă
acesta a fost constituit, şi, în completare, cu întreg patrimoniul său.
• în baza legii 31/1990 ca: societate în nume colectiv (SNC); societate
în comandită simplă (SCS); societate pe acţiuni (SA); societate în comandită pe
acţiuni (SCA); societate cu răspundere limitată (SRL).

Câteva restricţii de ordin general privind societăţile comerciale:

Aporturile în numerar sunt obligatorii la constituirea oricărei forme de
societate.
Capitalul social al societăţii pe acţiuni sau al societăţii în comandită pe acţiuni nu
poate fi mai mic de 90.000 lei. Guvernul va putea modifica, cel mult o dată la 2
ani, valoarea minimă a capitalului social, ţinând seama de rata de schimb, astfel
încât acest cuantum să reprezinte echivalentul în lei al sumei de 25.000 euro).
Societatea pe acţiuni se constituie prin subscriere integrală şi simultană a
capitalului social de către semnatarii actului constitutiv sau prin subscripţie
publică.
Numărul acţionarilor în societatea pe acţiuni nu poate fi mai mic de 2. În
cazul în care societatea are mai puţin de 2 acţionari pe o perioadă mai lungă de
9 luni, orice persoană interesată poate solicita instanţei dizolvarea societăţii.
Societatea nu va fi dizolvată dacă, până la rămânerea irevocabilă a hotărârii
judecătoreşti de dizolvare, numărul minim de acţionari prevăzut de prezenta
lege este reconstituit.

1 Totalitatea bunurilor, drepturilor şi obligaţiilor persoanei fizice autorizate, titularului întreprinderii

individuale sau membrilor întreprinderii familiale, afectate scopului exercitării unei activităţi economice,
constituite ca o fracţiune distinctă a patrimoniului persoanei fizice autorizate, titularului întreprinderii
individuale sau membrilor întreprinderii familiale, separată de gajul general al creditorilor personali ai
acestora.
2 Soţul, soţia, copiii acestora care au împlinit vârsta de 16 ani la data autorizării întreprinderii familiale,
rudele şi afinii până la gradul al patrulea inclusiv.

76
 Capitalul social al unei societăţi cu răspundere limitată nu poate fi mai mic de 200
lei şi se divide în părţi sociale egale, care nu pot fi mai mici de 10 lei.
Societatea în nume colectiv, societatea în comandită simplă şi societatea
cu răspundere limitată sunt obligate să verse integral la data constituirii capitalul
social subscris.
În societatea cu răspundere limitată, numărul asociaţilor nu poate fi mai
mare de 50.
O persoană fizică sau o persoană juridică nu poate fi asociat unic decât
într-o singură societate cu răspundere limitată.
Răspunderea în caz de faliment
• Obligaţiile sociale sunt garantate cu patrimoniul social.
• Asociaţii în societatea în nume colectiv şi asociaţii comanditaţi în
societatea în comandită simplă sau în comandită pe acţiuni răspund nelimitat şi
solidar pentru obligaţiile sociale. Creditorii societăţii se vor îndrepta mai întâi
împotriva acesteia pentru obligaţiile ei şi, numai dacă societatea nu le plăteşte în
termen de cel mult 15 zile de la data punerii în întârziere, se vor putea îndrepta
împotriva acestor asociaţi.
• Acţionarii, asociaţii comanditari, precum şi asociaţii în societatea cu
răspundere limitată răspund numai până la concurenţa capitalului social
subscris.
Aspectele prezentate pot fi sintetizate astfel:
Tabelul 5.1.

5.2. Formalităţile pentru înfiinţarea unei

întreprinderi

Etapele parcurse pentru constituirea unei societăţi şi actele necesare

pentru constituire sunt prezentate succint în continuare:
1. Stabilirea obiectului de activitate
Obiectul de activitate trebuie stabilit având în vedere H.G. nr.656/1997
privind aprobarea clasificării activităţilor din economia naţională – CAEN,
publicat în Monitorul Oficial nr.301 din 5 noiembrie 1997, actualizat prin
Ordinul Institutului Naţional de Statistică nr. 601/2002 publicat în Monitorul
Oficial nr. 908 din 13 decembrie 2002.

La stabilirea obiectului de activitate un întreprinzător trebuie să

aibă în vedere şi următoarele elemente 3:
3 http://www.startups.ro/tutoriale/cum-sa-alegi-codul-caen.

77
 Fiecare firmă, persoană fizică autorizată, întreprindere familială sau
întreprindere individuală are un singur obiect principal de activitate căruia îi
corespunde un singur cod CAEN, care este declarat, obligatoriu, la constituire,
este prevăzut în actul constitutiv sau stătut şi apare în certificatul d e
înregistrare.

Aceste entităţi pot efectua numai actele de comerţ recunoscute în actul de

autorizare şi trebuie să treacă în Actul Constitutiv şi activităţile secundare.

În alegerea cod urilor CAEN folosite se va ţine cont d e faptul că unele

activităţi (de exemplu, cele de apărare naţională, prelucrarea combustibililor
nucleari, cele specifice Băncii Naţionale a României etc) sunt interzise unor
categorii de agenţi economici.

Sunt şi organizaţii economice cărora legea le impune condiţia de a avea

un obiect unic de activitate (de exemplu: leasing financiar, creditare, investigaţii
etc).
Unele activităţi se pot desfăşura numai sub condiţia ca acestea să
reprezinte obiectul principal de activitate (de exemplu, activităţi de
intermediere a tranzacţiilor financiare, activităţi veterinare, activităţi de
protecţie şi garda etc.).

Din punct d e ved ere jurid ic, nu există un număr maxim d e cod uri care
poate fi ad optat d e o organizaţie economică şi nici nu este nevoie de cod
pentru activităţile care nu aduc profit şi nu sunt realizate în folosul terţilor.

2. Stabilirea locului/spaţiului unde societatea va avea sediul

principal şi, dacă este cazul, a sediilor secundare.
a) se poate face într-un spaţiu proprietatea unuia sau a mai multor
asociaţi ori aflate în folosinţa acestora;
b) se pregătesc/obţin acte doveditoare pentru spaţiu: extras de carte
funciară de la proprietari; contract de închiriere, subînchiriere, comodat; avizul
favorabil al proprietarilor sau chiriaşilor din locuinţele cu care se învecinează
spaţiul în cauză (pe orizontala şi verticală).
În alegerea amplasamentului unei afaceri trebuie analizate două aspecte:
alegerea unor anumite zone şi localităţi şi alegerea unui loc specific în cadrul
localităţii.

Alegerea zonei şi localităţii

În alegerea zonei şi localităţii un rol important îl au următorii factori
(Sasu, 2003, pp. 146-150): preferințele personale (de cele mai ori este preferată
localitatea de domiciliu, din comoditate, darși pentru că: întreprinzătorul
are o anumită notorietateși credibilitate în cadrul comunității respective;
există posibilitatea cunoașterii mai bune a clienților potențiali; prietenii și
rudele pot constitui un sprijin); factorii economici (nivelul șomajului,
existența/inexistența unei zone industriale puternice, a unor instituții de
învățământ superior, facilități de transport adecvate etc.); factorii
demografici (structura populației pe grupe de vârstă, stiluri de viață,
modalități de petrecere a timpului liber etc.); concurența.

78
 Alegerea unui anumit loc în cadrul localităţii
Dacă întreprinzătorul s-a decis asupra zonei şi localităţii, el trebuie să
aleagă în continuare locul în care să-şi amplaseze afacerea în interiorul
respectivei zone/localităţi. Desigur el va trebui să ţină cont de specificul firmei
în acest demers. Astfel, în alegerea celui mai bun amplasament un comerciant
cu amănuntul se va gândi la un loc cu o foarte mare accesibilitate la clienţii pe
care să îi deservească. Pentru comercianţii cu ridicata, mai importante sunt
costurile de transport şi cele de depozitare şi abia apoi accesibilitatea clienţilor.
Producătorii se gândesc în primul rând la posibilităţile de extindere şi accesul la
căile de transport şi depozitarea reziduurilor. O firmă prestatoare de servicii se
va gândi în special la accesibilitatea clienţilor şi costul chiriei.
În tabelul următor se prezintă în mod sintetic criteriile de alegere a unui
anumit loc în cadrul localităţii:

Tabelul 5.2.
Specificul alegerii Criterii de alegere
Comerţ cu amănuntul Apropierea de clienţi
Trafic pietonal
Acces la mijloacele de transport
Imagine favorabilă a locului
Înfăţişarea atractivă a clădirii
Restricţii de parcare
Servicii Apropiere de clienţi
Lipsa zgomotului
Curăţenie
Înfăţişare atractivă
Comerţ cu ridicata Costul transportului
Accesibilitatea clienţilor
Costul amplasării
Metoda de vânzare
Industrie Costul şi structura forţei de muncă
Accesul la mijloacele de transport feroviare şi rutiere
Costul terenului
Existenţa utilităţilor industriale
Posibilităţi de extindere
Depozitarea deşeurilor

3. Se stabileşte denumirea (firma) societăţii şi, dacă este cazul,

emblema societăţii.
a) firma şi emblema se stabilesc de asociaţi şi trebuie să se deosebească
de firma şi emblema altor societăţi;
b) firma şi emblema trebuie să fie scrise în primul rând în limba română;
c) firma şi emblema se verifică la Oficiul Registrului Comerţului din
judeţul unde se stabileşte sediul firmei, eliberându-se dovada înregistrării şi
rezervării acestora pe o perioada de 3 luni;

Experţii consideră că numele şi logo-ul reprezintă unele dintre cele mai

importante aspecte ale poziţionării pe piaţă. Un nume corespunzător poate crea
o imagine favorabilă firmei, după cum un nume neinspirat poate crea confuzie
în mintea consumatorului şi poate chiar încetini ritmul de dezvoltarea a afacerii.
Numele unei afaceri poate fi încadrat într-una din următoarele grupe
generice: acronime, denumiri descriptive, nume de familie, denumiri inventate,
denumiri umoristice.
Acronimele sunt simple şi uşor d e reţinut. Sunt utile mai ales când id eea
afacerii este complexă, tehnică sau dificil de exprimat.
79
 Numele descriptive au avantajul că lasă puţin loc pentru interpretări. Un
nume precum „Consultaţii manageriale” îi spune cu exactitate clientului
potenţial la ce se referă afacerea. Mulţi specialişti consideră că această abordare
este cea mai eficientă.
Numele de familie nu sunt în general recomandate, cu excepţia situaţiilor în
care numele este celebru, neobişnuit sau amuzant.
Pe piaţa românească exemplele de branding personal sunt foarte puţine
(Pahoncia, 2007, pg. 11). Probabil cel mai cunoscut brand al businessului
autohton este Ion Ţiriac. Marius Ghenea, preşedinte al companiei IT Fit
Distribution, analizează astfel această situaţie: „Ion Ţiriac avea un brand
puternic personal în România cu mult înainte de a înfiinţa banca sau societatea
d e asigurări. Ţinând cont că în businessul bancar, ca şi în cel de asigurări
reputaţia companiei este esenţială pentru a da încredere depunătorilor şi
asiguraţilor, Ion Ţiriac a făcut cea mai bună mutare d in punctul d e ved ere al
branding-ului prin personalizarea numelui companiei.”
Un alt exemplu vine de pe piaţa de lacuri şi vopsele: Aurel Kober
controlează alături de soţia sa Mariana Kober, întregul pachet de acţiuni al
Kober, unul dintre primii doi jucători de pe piaţă.
Brandurile personale sunt mult mai intens utilizate în domeniul serviciilor
profesionale – case de avocatură, firme de audit sau de consultanţă – acolo
unde legătura între brand şi persoană este atât de strânsă încât nu prea are sens
să fie negată printr-un nume de brand neutru.
Numele inventate pot fi utilizate pentru a poziţiona afacerea în locul dorit.
Nume amuzante pot fi o cale eficientă ca numele afacerii ca numele afacerii
să fie remarcat şi memorat de clienţi.
În concluzie, se recomandă ca denumirea societăţii să răspundă
concomitent la mai multe cerinţe:
- să fie uşor de reţinut de către potenţialii clienţi;
- să fie scurt şi concis;
- să fie uşor de pronunţat şi, eventual, de tradus;
- să aibă conotaţii pozitive;
- să fie concordant cu imaginea viitoare a firmei;
- să fie modern;
- să sugereze dacă este posibil, domeniul de activitate şi/sau să inducă
percepţia de calitate, de performanţă importantă pentru domeniul respectiv.
Logo-ul desemnează un ansamblu grafic stabil de două sau mai multe
elemente, format din simbolul corporaţiei, împreună cu logotipul şi uneori cu
sloganul corporaţiei.
Simbolul reprezintă ilustrarea grafică a esenţei corporaţiei respective,
transformarea acesteia într-un mesaj vizual consid reat a fi extrem d e
reprezentativ pentru companie. Sub formă de simbol de companie se găsesc o
multitudine de exprimări grafice (pictograme, embleme, blazoane, sigilii,
ideograme, semne abstracte etc.).
Logotipul este format de obicei din litere, fie doar un grup de litere (sub
formă de monogramă, de siglă sau, după caz, de logogramă), fie un cuvânt sau
mai multe, aproape întotdeauna lizibil.
În privinţa sloganului, acesta este cel mai adesea întâlnit dedesubtul
logotipului, de obicei cu litere mai mici, mai discrete, încercând să nu afecteze
major impactul vizual al tandemului simbol-logotip. Sloganul trebuie să fie o
frază memorabilă pe care corporaţia o foloseşte pentru a-şi construi şi
completa identitatea.

80
 4. Se întocmeşte actul constitutiv corespunzător formei juridice de
societate pe care asociaţii au ales-o:
• SNC şi SCS se constituie prin contract de societate;
• SA, SCA şi SRL se constituie prin contract de societate şi statut (SRL
se poate constitui şi prin actul de voinţă al unei singure persoane, în acest caz
se întocmeşte numai statutul).
Contractul de societate şi statutul pot fi încheiate sub forma unui înscris
unic, denumit act constitutiv. Denumirea „act constitutiv” desemnează, în baza
Legii nr.31/1990, republicată, cu modificările şi completările ulterioare, atât
înscrisul unic, cât şi contractul de societate şi/sau statutul societăţii.
Actul constitutiv al societăţii în nume colectiv, în comandită simplă sau cu răspundere
limitată (formele juridice sub care se înființează un IMM în România) va
cuprinde:
a) datele de identificare ale asociaților;
b) forma, denumirea, sediul şi, dacă este cazul, emblema societăţii;
c) obiectul de activitate al societăţii, cu precizarea domeniului şi a
activităţii principale;
d) capitalul social subscris şi cel vărsat, cu menţionarea aportului fiecărui
asociat, în numerar sau în natură, valoarea aportului în natură şi modul
evaluării, precum şi data la care se va vărsa integral capitalul social subscris;
e) asociaţii care reprezintă şi administrează societatea sau administratorii
neasociaţi, persoane fizice ori juridice, puterile ce li s-au conferit şi dacă ei
urmează să le exercite împreună sau separat;
f) partea fiecărui asociat la beneficii şi la pierderi;
g) sediile secundare - sucursale, agenţii, reprezentanţe sau alte asemenea
unităţi fără personalitate juridică -, atunci când se înfiinţează o dată cu
societatea, sau condiţiile pentru înfiinţarea lor ulterioară, dacă se are în vedere o
atare înfiinţare;
h) durata societăţii;
i) modul de dizolvare şi de lichidare a societăţii.

5. Se semnează actul constitutiv, sub formă autentică, la un birou

notarial public.

6. Se depun aporturile în numerar la o bancă şi se pregătesc actele

de proprietate pentru aporturile in natură4.

7. Se achită taxa judiciară şi taxa de timbru.

8. Întocmirea documentelor privind avizele şi autorizaţiile

necesare funcţionării societăţii.

9. Se pregăteşte dosarul cu toate actele necesare şi se depune la

Oficiul Registrului Comerţului din judeţul unde s-a stabilit sediul firmei.

Dosarul de înregistrare şi autorizare a funcţionarii trebuie să conţină:

4 Evaluarea aportului în natură se poate face de către o bancă sau de către un expert ANEVAR şi se
confirmă printr-un certificat de evaluare.

81
 Tabelul 5.3.
Nr. Denumire act Tip Precizări privind utilizarea
crt. organizaţie documentului
SNC SA SRL
SCS SCA
1. Cerere de înregistrare şi x x x Obligatoriu
autorizare
2. Dovada disponibilităţii x x x Dovada pentru
firmei/emblemei (original) disponibilitatea firmei este
obligatorie
3. Reproducerea emblemei (4 x x x Opţional, dacă se declară
exemplare) emblema
4. Dovada sediului (în copie) x x x Obligatoriu
5. Declaraţia pe proprie x x x Obligatoriu
răspundere- original
6. Actul constitutiv (original) x x x Obligatoriu pentru persoane
juridice
7. Dovezile privind efectuarea x x x Este obligatoriu să existe
vărsămintelor aporturilor capital vărsat în numerar
subscrise şi/sau vărsate (copii)
8. Facturi x x x Se utilizează pentru produse
noi achiziţionate ca aport în
natură
9. Expertiza de evaluare a x x x Numai în cazul bunurilor
aportului în natură la capitalul imobile aportate la capitalul
subscris social
10. Certificatul constatator al x x x Pentru bunurile imobile
sarcinilor de care sunt grevate aduse ca aport în natură la
imobilele capitalul social subscris
11. Dovada intabulării bunurilor Pentru bunurile mobile aduse
imobile ca aport la capitalul social
subscris
12. Cambia, contract de împrumut x x Când sunt aduse creanţe ca
bancar, contract civil aport la capitalul social. Nu
sunt permise la SA şi SCA
constituite prin subscripţie
publică şi la SRL-uri
13. Declaraţie cu privire la averea x x Obligatoriu pentru asociaţii
deţinută (original, sub care răspund nelimitat şi
semnătura privata) solidar pentru obligaţiile
sociale
14. Specimenul de semnătură x x x Obligatoriu pentru
(original) administratori
15. Certificatul cenzorilor privind Obligatoriu pentru SA şi SCA
depunerea garanţiei legale de
către administratori
16. Actele constatatoare ale x
operaţiunilor încheiate în
contul societăţii (copii)
17. Contractul de administrare x x x Numai în cazul când
(copie) societatea este administrată
de o persoană juridică
18. Acte de identitate (cu CNP) în x x x Paşaport pentru rezidenţi
copie
19. Actul de înregistrare a x x x În copie tradusă şi legalizată
fondatorilor persoane juridice pentru nerezidenţi
(copie)
20. Hotărârea organului statutar al x x x În copie tradusă şi legalizată
persoanei juridice privind pentru nerezidenţi
participarea la constituirea
societăţii (original)
21. Mandatul persoanei care a x x x În copie tradusă şi legalizată
semnat actul constitutiv în pentru nerezidenţi
numele şi pe seama
fondatorului, persoană juridică
(original)
22. Certificat de bonitate (original) x x x În copie tradusă şi legalizată

82
23. Avize prealabile prevăzute de - x
lege
24. Actele pentru autorizarea x x
funcţionării din punct de
vedere: al PSI; sanitar; sanitar-
veterinar; al protecţiei de
mediu; al protecţiei muncii.
25. Diverse taxe şi onorarii x x
x Pentru societăţile bancare, de
asigurare reasigurare,
operaţiuni cu valori mobiliare
x
x Sunt stabilite de organele
competente

10. La Oficiul Registrului Comerţului are loc:

- verificarea dosarului;
- controlul legalităţii actelor şi autorizarea înmatriculării societăţii, de
către judecătorul delegat de Tribunalul teritorial;
- obţinerea, pe cale electronică a codului unic de înregistrare de la
Ministerul Finanţelor Publice;
- redactarea încheierii judecătorului delegat;
- transmiterea spre publicare în Monitorul Oficial al României a încheierii
judecătorului delegat;
- înmatricularea societăţii;
- eliberarea certificatului de înmatriculare şi a încheierii judecătorului
delegat.

11. Autorizarea funcţionării comerciantului

Include activităţile de autorizare a funcţionării comerciantului de către
instituţiile publice abilitate, îndeplinite în perioadă, după data depunerii
dosarului la Biroul Unic şi data eliberării anexei conţinând
avizele/autorizaţiile/acordurile necesare funcţionării: autorizaţie PSI, sanitară,
sanitar-veterinară, pentru protecţia muncii, pentru protecţia mediului, etc.

12. Notificarea comerciantului către instituţii publice

Include activităţile de notificare a înregistrării unui comerciant către alte
instituţii publice cu atribuţii legate de publicitatea, înregistrarea sau evidenţa
comercianţilor (unde este cazul).

5.3. Test autoevaluare

1. Aporturile în numerar nu sunt obligatorii în cazul:

a. societăţilor în nume colectiv;
b. societăţilor cu răspundere limitată;
c. societăţilor în comandită;
d. societăţilor pe acţiuni;
e. nicunul din răspunsuri nu este corect.

2. Există restricţii privind capitalul minim în cazul:

a. societăţilor în nume colectiv;
b. societăţilor cu răspundere limitată;
c. societăţilor în comandită simplă;
d. societăţilor în comandită pe acţiuni;
e. societăţilor pe acţiuni.

83
 3. Răspunderea solidară şi nelimitată pentru obligaţiile sociale este
specifică:
a. asociaţilor, în cadrul societăţilor în nume colectiv;
b. asociaţilor comanditaţi, în cadrul societăţilor în comandită simplă;
c. asociaţilor comanditari, în cadrul societăţilor în comandită simplă;
d. acţionarilor societăţilor pe acţiuni;
e. asociaţilor, în cadrul societăţilor cu răspundere limitată.

4. În alegerea amplasamentului unui magazin, în cadrul unei

localităţi, trebuie să se aibă în vedere mai ales:
a. accesibilitatea la clienţi;
b. costurile de depozitare;
c. posibilităţile de depozitare a reziduurilor;
d. restricţiile de parcare;
e. existenţa utilităţilor industriale.

5. În alegerea amplasamentului pentru o întreprindere de

prelucrare a lemnului, trebuie să se aibă în vedere mai ales:
a. traficul pietonal;
b. lipsa zgomotului;
c. posibilităţile de depozitare a deşeurilor;
d. existenţa utilităţilor industriale;
e. apropierea de clienţi.

6. Vodafone (VOce, DAte, Fone – phone, telefon în limba engleză)

este:
a. un acronim;
b. un nume descriptiv;
c. un nume de familie;
d. un nume amuzant;
e. un simbol.

7. reprezintă:

a. un acronim;
b. un nume descriptiv;
c. un logo;
d. un slogan;
e. un simbol.

8. reprezintă:

a. un acronim;
b. un nume descriptiv;
c. un logo;

84
 d. un slogan;
e. un simbol.

9. reprezintă:
a. un acronim;
b. un logotip;
c. un logo;
d. un slogan;
e. un simbol.

10 Se constituie exclusiv prin contract de societate:

a. societatea nume colectiv;
b. societatea în comandită simplă;
c. societatea cu răspundere limitată;
d. societatea în comandită pe acţiuni;
e. societatea pe acţiuni.

11. Se poate constitui exclusiv în baza statutului:

a. societatea nume colectiv;
b. societatea cu răspundere limitată cu un singur asociat;
c. societatea cu răspundere limitată cu mai mulţi asociaţi;
d. societatea pe acţiuni cu doi acţionari;
e. societatea pe acţiuni cu mai mult de doi acţionari.

Răspunsurile la întrebările testului de autoevaluare 1 se

regăsesc în Unitatea de învăţare 5, pp. 75-83. Răspunsurile
grilelor se regăsesc la sfârşitul manualului.

5.4. Rezumat

În prima subunitate de învăţare s-au explicat

principalele forme juridice sub care se poate iniţia o afacere : întreprindere
individuală, întreprindere familială, persoană fizică autorizată (OUG 44/2008),
societate în nume colectiv, societate în comandită simplă, societate cu
răspundere limitată, societate în comandită pe acţiuni, societate pe acţiuni
(Legea 31/1990).
În cea de-a doua subunitate de învăţare au fost descrise formalităţile
pentru înfiinţarea unei întreprinderi , respectiv principalele etape ce trebuie
parcurse şi acte corespondente ce trebuie întocmite.

85
5.5. Termeni cheie
Întreprindere individuală, întreprindere familială, persoană fizică autorizată,
societate comercială.

5.6. Bibliografie

1. Nicolescu Ov., Sistemul organizatoric al firmei, Editura

Economică, Bucureşti, 2003.
2. Popescu D., Întreprinzătorul de succes, Editura Economică, Bucureşti,
2005.
3. Sasu C., Iniţierea şi dezvoltarea afacerilor, Editura Polirom, Iaşi, 2003.

86