Universitatea de Stat din Moldova

Facultatea de drept

Departamentul: Drept privat

“ Aspecte generale şi practice în vederea

înregistrării unei Întreprinderi Individuale”

Au elaborat : Adam Tatiana , grupa 1501

Colţa Irina, grupa 1501

A verificat: Tretiacov Olga, magistru în drept, lector universitar

Chişinău 2018
 Cuprins :

1. Consideraţii generale privind Întreprinderea Individuală;

2. Impozitarea veniturilor fondatorilor întreprinderilor individuale si reflectarea acestora in
dările de seamă.
3. Întreprinderea Individulă în România.
4. Avantajele şi dezavantajele Întreprinderii Individuale ca formă organizatorico-juridică.
5. Consideraţii practice privind Întreprinderea Individuală cu spacificul activităţii de
architect.
6. Anexele
 1. Consideraţii generale privind Întreprinderea Individuală;

Întreprinderea individuală este o activitate economică desfășurată de către o persoană fizică, în

condițiile prevăzute de lege, cu scopul obținerii de profit, pe risc propriu, cu răspunderea
nelimitată pentru obligațiile firmei cu întreg patrimoniul personal.
Î.I. este una dintre cele mai accesibile forme organizatorico-juridice de desfășurare a activității
de antreprenoriat. Poate fi întemeiată de o singură persoană și va aparține acesteia cu drept privat
sau poate fi întemeiată de membrii unei familii și în cazul respectiv va aparține acestora cu drept
de proprietate comună.
În general, cheltuielile suportate de întreprinzător pentru înregistrarea întreprinderii sunt reduse,
iar modalitatea de înregistrare este una simplă. Întreprinzător individual este considerată
persoana fizică cu capacitate deplină de exercițiu, care îndeplinește activitatea de întreprinzător,
fiind cetățean al țării unde se dorește deschiderea întreprinderii sau cetățean străin domiciliat în
țara respectivă.

Întreprinderea individuală în Republica Moldova

Pentru înregistrarea de stat a unei întreprinderi individuale, e necesar să se depună la oficiul

teritorial al Camerei Înregistrării de Stat în a cărui rază de deservire se află sediul acestuia (viza
de domiciliu a fondatorului) următoarele acte:
— cererea de înregistrare, în conformitate cu modelul aprobat de Camera Înregistrării de Stat;
— buletinul de identitate al fondatorului sau al reprezentantului acestuia, împuternicit prin
procură autentificată;
— documentul ce confirmă că taxa de înregistrare a fost achitată.

În regim obișnuit, decizia de înregistrare a întreprinderii se adoptă în 3 zile lucrătoare de la data

depunerii documentelor. În situații de urgență, înregistrarea se poate realiza în 24 sau în 4 ore, iar
taxa de înregistrare majorându-se respectiv de 2 sau de 4 ori, în zi de odihnă sau de sărbătoare –
de 2 ori.
Patrimoniul întreprinderii individuale se formează în baza bunurilor cetățeanului (familiei) și a
altor surse neinterzise de legislație. Referitor la denumirea întreprinderii individuale, aceasta
neapărat trebuie să conțină numele proprietarului.
Întreprinzătorul individual poartă răspundere nelimitată pentru obligațiile întreprinderii cu
întreaga sa avere. Întreprinderea individuală are posibilități limitate de dezvoltare și de obținere
a creditelor bancare. Un alt aspect destul de important constă în aceea că orice antreprenor care-
și deschide o întreprindere individuală ar trebui să aibă aptitudinile necesare și o experiență
oarecare în domeniul în care intenționează să activeze. Un întreprinzător al unei astfel de
societăți se poate confrunta și cu o altă problemă, destul de actuală și de care ar depinde
mult succesul companiei sale. Întrucât întreprinderea individuală este limitată referitor la
ascensiunea pe scara ierarhică, pot exista dificultăți la angajarea personalului competent și
profesionist, pentru că astfel de angajați ar dori să fie remunerați mai mult decât și-ar permite să
le ofere un întreprinzător individual.

De obicei, alegerea formei organizatorico-juridice de întreprindere individuală se recomandă

 întreprinzătorilor care așteaptă de la afacerea lor venituri relativ reduse și în același timp optează
pentru un gradul de risc la fel mic.

Decizia de fondare a întreprinderii individuale trebuie să conțină:

 datele de identificare a fondatorului: numele, prenumele,domiciliul, cetățenia, numărul

actului de identitate, data și locul nașterii;

 denumirea de firmă a întreprinderii.

 sediul întreprinderii;

 data înființării întreprinderii, care este data înscrierii ei în Registrul de stat;

 genul de activitate a întreprinderii;

 condițiile de lichidare ale întreprinderii.

Nu se admite înregistrarea de stat a unei întreprinderi individuale, în cazul în care:

 persoana fizică este înregistrată deja în calitate de întreprinzător individual;

 persoana respectivă este lipsită de dreptul de a practica o activitate de întreprinzător prin

hotărârea instanței de judecată;

 în cazul în care pe numele persoanei au fost înregistrate anterior alte întreprinderi care nu
funcționează, dar care nu au fost lichidate în modul stabilit de lege sau care au datorii la bugetul
public național.

Întreprinderea este obligată să plătească toate impozitele și taxele prevăzute de legislație.

Totodată, întreprinzătorul este obligat să țină evidența contabilă a veniturilor obținute din această
activitate, precum și evidența cheltuielilor suportate. Fondatorul întreprinderii individuale
răspunde nelimitat pentru obligațiile întreprinderii individuale cu întreg patrimoniul său, cu
excepția bunurilor care nu pot fi urmărite.

2. Impozitarea veniturilor fondatorilor întreprinderilor individuale si reflectarea

acestora in dările de seamă.

Întreprindere individuală este întreprinderea care aparţine cetăţeanului, cu drept de proprietate

privată, sau membrilor familiei acestuia, cu drept de proprietate comună. Patrimoniul
Întreprinderii individuale se formează pe baza bunurilor cetăţeanului (familiei) şi altor surse care
nu sunt interzise de legislaţie.

Întreprinderea individuală nu este persoană juridică şi se prezintă în cadrul raporturilor de drept

ca persoană fizică întreprinzător individual, potrivit art.14 alin.(1) și (2) din Legea cu privire la
 antreprenoriat şi întreprinderi nr. 845-XII din 03.01.1992.

Astfel, deoarece în cadrul legal Întreprinderea individuală se prezintă ca persoană fizică vom
examina situația cum se va declara de către întreprinzătorul individual venitul obținut de către
fondatorul întreprinderii. Potrivit prevederilor Codului fiscal,în dependență de numărul de
salariați Întreprindere individuală este obligată să prezinte:

 anual către data de 25 martie al anului următor anului fiscal de gestiune, Darea de seamă
fiscală unificată (forma UNIF14) aprobată prin ordinul Inspectoratului Fiscal Principal de Stat nr.
1804 din 30.12.2014 (art. 92 alin. (8)) dacă numărul mediu anual de salariaţi, pe parcursul
perioadei fiscale, nu depăşeşte 3 unităţi sau;

 nu mai tîrziu de data de 25 a lunii a treia după finele perioadei fiscale de gestiune,
Declarația cu privire la impozitul pe venit (forma VEN12) aprobată prin Hotărîrea Guvernului
nr.596 din 13 august 2012 (art.83 alin. (4), lit. d)) dacă numărul mediu anual de salariaţi, pe
parcursul perioadei fiscale, depăşeşte 3 unităţi.

Menționam, că începând cu anul 2017, Întreprinderea individuală care are în subordine mai mult
de cinci angajați vor prezenta dările de seamă fiscale obligatoriu în formă electronică (art.187
alin.(21) din Codul fiscal).

Suma rămasă după impozitare îndreptată către fondatorul Întreprinderii individuale nu constituie
dividend și nu se va supune impozitării potrivit art.901 alin.(31).

Întreprinzătorii individuali potrivit art.14 alin.(1) și (2) din Legea cu privire la antreprenoriat şi
întreprinderi nr. 845-XII din 03.01.1992 se echivalează cu Întreprinderea individuală, nu sunt
acționari si nu dețin cote în capitalul social.

Deoarece, deseori activînd în cadrul Întreprinderii individuale ca fondator, persoana fizică

(cetățean rezident al Republicii Moldova) este încadrată în aceiaşi perioadă fiscală şi ca angajat
al altei întreprinderi în bază contractului individual de muncă, și/sau obține venit din prestarea
serviciilor și/sau lucrărilor altor întreprinderi în baza contractelor încheiate din numele
fondatorului si nu a Întreprinderii individuale, și/sau obține venit sub formă de dividende de la
întreprinderea aflată în afara Republicii Moldova, acest fondator va declara venitul obținut în
cadrul Întreprinderii individuale și celelalte venituri ca persoană fizică care nu practică activitate
de întreprinzător.

Reieșind din prevederile Codului fiscal, fondatorul Întreprinderii individuale va declara

veniturile obținute pe parcursul perioadei fiscale în modul următor:

 venitul impozabil încasat din activitatea desfășurată în cadrul Întreprinderii individuale

— în Darea de seamă fiscală unificată (forma UNIF14) sau Declarația cu privire la impozitul pe
venit (forma VEN12) în dependență de numărul salariaților (art. 92 alin. (8)) sau art.83 lit. d));

 venitul impozabil încasat din alte surse (angajat al altei întreprinderi în bază contractului
individual de muncă, și/sau obține venit din prestarea serviciilor și/sau lucrărilor altor
întreprinderi în baza contractelor încheiate din numele fondatorului,si nu a Întreprinderii
individuale ș.a.) – în Declarația persoanei fizice cu privire la impozitul pe venit (forma CET15)
aprobată prin Hotărîrea Guvernului nr.834 din 01.12.2015 (art. 83 alin.(2)).
 Respectiv, venitul impozabil obținut din alte surse de venit, cu excepția activității în cadrul
Întreprinderii individuale, va fi declarat de fondator obligatoriu în situația în care vor fi întrunite
condițiile prevăzute la art. 83 alin.(2) din Codul fiscal și anume:

 obţin venit impozabil din surse altele decît salariul, cu excepţia cazurilor în care obţin
venituri impozabile doar din plăţile primite conform art.90, care depăşeşte suma scutirii
personale de 10620 lei pe an, acordate conform art.33 alin.(1);

 obţin venit impozabil sub formă de salariu, care depăşeşte suma de 31140 lei pe an, cu
excepţia persoanelor fizice care obţin venit sub formă de salariu la un singur loc de muncă;

 obţin venituri impozabile atît sub formă de salariu, cît şi din orice alte surse, a căror sumă
totală depăşeşte 31140 lei pe an;

 obţin venit impozabil care depăşeşte suma de 31140 lei pe an doar din plăţile primite
conform art.90;

 direcţionează un cuantum procentual din impozitul pe venit calculat anual la buget.

II. Dreptul de a prezenta declaraţia cu privire la impozitul pe venit, verificînd astfel

corectitudinea calculării impozitului și acordării scutirilor îl au toţi contribuabilii.
Mărimea cotelor în anul 2017, la impozitul pe venit, potrivit art.15 lit.a) din Codul fiscal, pentru
întreprinzătorii individuali și persoanele fizice (cetățeni) este stabilită în mărime de:

 7% din venitul anual impozabil ce nu depăşeşte suma de 31140 lei;

 18% din venitul anual impozabil ce depăşeşte suma de 31140 lei.

Astfel, la completarea Declarației persoanei fizice cu privire la impozitul pe venit (forma

CET15), fondatorul va include în rind.C4 din Declarație suma venitului și a impozitului calculat
în Darea de seamă fiscală unificată (Forma UNIF14) sau Declarația cu privire la impozitul pe
venit (forma VEN12) a Întreprinderii individuale.

Totodată, menționăm că, în legătură cu faptul că cotele impozitului pe venit, stabilite în art.15
lit.c) din Codul fiscal pentru gospodăria ţărănească (de fermier), care este singurul tip de
Întreprindere individuală în agricultură și persoana fizică (cetățean) sunt diferite, venitul obținut
de fondatorul gospodăriei țărănești (de fermier) nu se va include în Declarația persoanei fizice cu
privire la impozitul pe venit (forma CET).

Declarația se va completa de către persoana fizică în baza ”Informației privind veniturile

calculate şi achitate în folosul persoanei fizice (juridice) şi impozitul pe venit reţinut din aceste
venituri” (anexa 5 la Hotărîrea Guvernului nr.697 din 22.08.2014), prezentată pînă la 1 martie al
anului fiscal imediat următor celui în care au fost efectuate plăţile de întreprinderile rezidente,
care au achitat plăți în favoarea persoanei fizice (art.92 alin.(4) din Codul fiscal).
n cazul în care pe parcursul perioadei fiscale fondatorul a obținut venit în calitate de persoană
fizică sub forma de dividend, cîstiguri sau royalty, potrivit art.901 alin.(4) din Codul fiscal
beneficiarul cîştigurilor şi veniturilor specificate este scutit de la includerea lor în componenţa
venitului brut, precum şi de la declararea acestora, deoarece din aceste venituri la momentul
achitării sa efectuat reţinerea finală a impozitului pe venit.

Declarația se completează cu cerneală sau cu pixul, înscriind cu majuscule, citeț și corect, datele
prevăzute de formular. Suma veniturilor se indică în lei şi bani, conform modelului: XXX,YY,
unde XXX este partea întreagă (în lei) a valorii, iar YY – partea zecimală (banii pînă la sutimi de
unitate).

Declaraţia se prezintă obligatoriu în două exemplare de către persoanele fizice rezidente fie pe
suport de hîrtie, fie în format electronic. Totodată, în cazul în care persoana fizică se confruntă cu
greutăți la completarea acesteia, pînă la 30 aprilie ea se prezintă la orice subdiviziune a
Serviciului Fiscal de Stat cu buletinul de identitate (pașaportul), unde în baza codului fiscal
indicat în buletin inspectorul fiscal va prezenta ,,Declaraţie precompletată”, conform informației
generate din dările de seamă prezentate lunar pe parcursul perioadei fiscale, de către agenții
economici.

III. Reieșind din prevederile Codului fiscal fondatorul Întreprinderii individuale și persoana
fizică (cetățean) sunt contribuabili cu coduri fiscale și mod de impozitare diferit.

Astfel, informația din Darea de seamă fiscală unificată (Forma UNIF14) se cumulează la contul
curent al contribuabilului Întreprinderea individuală ”X”, care deține codul fiscal (IDNO),
îndicat în certificatul de înregistrare a Întreprinderii individuale.

Pe cînd informația din Declarația persoanei fizice cu privire la impozitul pe venit (forma CET15)
se va plasa la contul curent al contribuabilului persoana fizică (cetățean), codul fiscal al căruia
reprezintă codul personal indicat pe versoul buletinului de identitate (IDNP). În lipsa buletinului
de identitate, drept cod fiscal servește seria şi numărul pașaportului sau adeverinței de naștere a
contribuabilului ori numărul de identitate din alte documente de identitate decît buletinul (de
exemplu Forma F-9 etc.).

În contextul celor expuse, persoanele care practică activitatea de întreprinzător și prezintă Forma
UNIF 14 urmează să achite impozitul pe venit la codul 111 210 (Impozit pe venitul obţinut din
activitatea de întreprinzător) al clasificației economice, iar persoanele fizice (cetățeni) care
urmează să prezinte Forma CET-15 vor achita impozitul pe venit la codul 111 121 (Impozit pe
venitul persoanelor fizice spre plată/achitat) al clasificației economice, conform anexei nr. 1 la
Ordinul Ministerului Finanţelor nr. 158 din 23.12.2016 ”Cu privire la modul de achitare şi
evidenţă a plăţilor la bugetul public naţional prin sistemul trezorerial al Ministerului Finanţelor
în anul 2017” (publicat în Monitorul Oficial al R. Moldova, nr. 478-490 art. 2226 din
30.12.2016).

Persoanele care nu prezintă Declarația riscă o amendă de 1000 de lei, persoanele care prezintă
întârziat declarațiile riscă o amendă de 200 de lei. Prezentarea dării de seamă cu informații
neautentice implică o sancțiune de o mie de lei. Darea de seamă fiscală se consideră recepţionată
de organul fiscal, în cazul în care contribuabilul prezintă dovezi în acest sens: un exemplar de
dare de seamă fiscală cu menţiunea organului fiscal că a primit-o, o recipisă, eliberată de organul
fiscal, avizul poştal, o recipisă electronică de confirmare a acceptării acesteia în sistemul
informaţional al Serviciului Fiscal de Stat etc.(art.187 alin(6) din Codul fiscal). i Î.I. este o
afacere care poate fi ușor gestionată, unde, de regulă, întreaga activitate este realizată de către
fondatorul acesteia. Î.I. are avantajul simplității, care se manifestă prin numărul minim de acte
necesare pentru înregistrare, taxa mai mică de înregistrare, organizarea și ținerea evidenței
contabile într-o formă mai simplă.

3. Întreprinderea individuală în România

În condițiile prevăzute de legislație, orice antreprenor care dorește să-și deschidă o întreprindere
individuală în România, va trebui să dețină un sediu profesional pe teritoriul acestei țări.

O persoană fizică poate desfășura o activitate economică doar dacă:

 a împlinit vârsta de 18 ani, în cazul persoanelor fizice care solicită autorizarea pentru
desfășurarea de activități economice

 nu a săvârșit fapte sancționate de legile financiare, vamale și cele care privesc disciplina
financiar-fiscală de natura celor care se înscriu în cazierul fiscal;

 are un sediu profesional care este declarat.

Nu importă dacă activitatea va fi desfășurată temporar, permanent sau periodic, orice

întreprindere individuală trebuie înregistrată în Registrul Comerțului și autorizată. La Registrul
Comerțului se va depune cererea de verificare disponibilitate și/sau rezervare firmă (original),
completă cu 3 denumiri, în ordinea preferințelor și actul ce confirmă achitarea taxei de registru.
Aceste documente se vor depune cu scopul de a înregistra în registrul comerțului și de a autoriza
funcționarea întreprinzătorilor persoane fizice titulari ai întreprinderilor individuale. Alături de
acestea, se vor depune și alte documente:

— cartea de identitate sau pașaportul titularului întreprinderii individuale, fotocopie certificată

olograf de către titular privind conformitatea cu originalul;

— document care să ateste drepturile de folosință asupra sediului profesional, precum: contract
de închiriere, de comodat, certificat de moștenitor, contract de vânzare-cumpărare;

— declarație de luare în spațiu sau orice alt act juridic care conferă dreptul de folosință etc.,
copie legalizată;

— declarație pe propria răspundere care să ateste îndeplinirea condițiilor legale de funcționare

prevăzute de legislația specială din domeniul sanitar, sanitar-veterinar, protecției mediului și
protecției muncii;

— fotocopii certificate olograf de pe documentele care atestă pregătirea profesională dacă

aceasta este cerută potrivit unor prevederi legale speciale;

— fotocopii certificate olograf de pe documentele care atestă experiența profesională, dacă este
cazul.

Documentul care atestă înregistrarea întreprinderii individuale în Registrul Comerțului, precum

și autorizarea funcționării acesteia și luarea la evidență de către autoritatea fiscală competentă
este certificatul de înregistrare, care conține codul unic de înregistrare. Termenul de eliberare a
certificatului variază de la 3 la 5 zile lucrătoare din momentul depunerii cererii.
După obținerea certificatului de înregistrare, persoana fizică înregistrată în calitate de
întreprinzător individual, este obligată să se apropie la administrația finanțelor publice în termen
de 15 zile pentru a declara opțiunea privind modul de impozitare și pentru a depune declarația
privind veniturile și cheltuielile estimate pentru anul respectiv.
Întreprinzătorul individual nu va obține statutul de persoană juridică. Persoana fizică titulară a
întreprinderii individuale răspunde pentru obligațiile sale cu patrimoniul său, iar în caz de
insolvență, va fi supusă procedurii simplificate prevăzute de Legea nr. 85/2006, cu modificările
ulterioare. Evidența contabilă se va ține în partidă simplă, potrivit reglementărilor privind
organizarea și conducerea evidenței contabile în partidă simplă de către persoanele fizice care au
calitatea de contribuabil, în conformitate cu prevederile Legii nr. 571/2003 privind Codul fiscal.
Întreprinzătorul persoană fizică titular al unei întreprinderi individuale își poate înceta activitatea
și este radiat din Registrul Comerțului în următoarele cazuri: prin deces sau prin voința acestuia,
în condițiile art. 25 din Legea nr. 26/1990, cu modificările și completările ulterioare.

4. Avantajele şi dezavantajele Întreprinderii Individuale ca formă organizatorico-

juridică.

Popularitatea acestei forme se explică prin faptul că întreprinderea individuală, ca formă

organizatorico-juridică prezintă următoarele avantaje:

1. poate fi fondată de către o singură persoană sau de membrii unei singure familii;
2. modalitatea de înregistrare este simplificată, iar cheltuielile suportate de antreprenor pentru
perfectarea actelor de înregistrare a întreprinderii sunt reduse;
3. ÎI organizează şi ţin contabilitatea în baza sistemului contabil în partidă simplă (sistem
contabil care prevede reflectarea unilaterală a faptelor economice, utilizînd înregistrarea în
partidă simplă conform metodei “intrare-ieşire”), fără prezentarea situaţiilor financiare, pînă la
înregistrarea acestora ca contribuabili ai T.V.A. În entităţile care aplică sistemul contabil în
partidă simplă, contabilitatea poate fi ţinută nemijlocit de conducătorul entităţii. Acest fapt nu
scuteşte ÎI de prezentarea dărilor de seamă fiscale.

Antreprenorii care sunt dispuşi să aleagă forma organizatorico-juridică respectivă trebuie să ţină
cont şi de limitele acesteia, adică ca formă organizatorico-juridică ÎI prezintă următoarele
dezavantaje:

1. patrimoniul întreprinderii individuale (ÎI) se formează pe baza bunurilor cetăţeanului (familiei)

şi a altor surse neinterzise de legislaţie;
2. întreprinderea individual (ÎI) nu este persoană juridică şi se prezintă în cadrul raporturilor de
drept ca persoană fizică întreprinzător individual (fondatorul). Prin urmare, întreprinderea
individual (ÎI) poate fi considerată persoană fizică cu statut de persoană juridică, adică,
întreprinderea individuală (ÎI) are cod fiscal separat de codul fiscal al fondatorului şi din punct de
vedere al practicării activităţii sale se aseamănă cu un SRL sau SA, dar totuși întreprinderea
individuală (ÎI) se echivalează cu întreprinzătorul individual (fondatorul). Adică mai simplu spus
compania(ÎI) şi fondatorul acesteia sunt una şi aceeaşi persoană;
3. deoarece patrimoniul întreprinderii individuale (ÎI) este indispensabil de bunurile personale ale
antreprenorului (persoană fizică), acesta (fondatorul) poartă răspundere nelimitată pentru
obligaţiile/datoriile întreprinderii (ÎI) cu întreaga sa avere, exceptîndu-se acele bunuri care,
conform legislaţiei în vigoare, nu fac obiectul urmăririi;
4. membrii familiei-posesori ai întreprinderii individuale (ÎI) poartă răspundere nelimitată
solidară pentru obligaţiile acesteia cu întreg patrimoniul lor, exceptîndu-se acele bunuri care, în
conformitate cu legislaţia în vigoare, nu fac obiectul urmăririi;
5. întreprinderea individual (ÎI) are posibilităţi limitate de dezvoltare şi de obţinere a creditelor
bancare;
6. întreprinderea individual (ÎI) poate avea şi probleme legate de personal, angajaţii fiind limitaţi
în ceea ce priveşte ascensiunea pe scara ierarhică. Adică, angajatul întreprinderii individuale (ÎI)
nu poate deveni cu timpul partener/asociat în cadrul ÎI prin deţinerea unei cote de participaţie (ÎI
nu are capital social), deoarece ÎI este persoană fizică şi se identifică cu fondatorul acesteia şi are
în patrimoniu întreaga sa avere (locuinţă, automobile etc.);
7. ÎI are posibilităţi reduse de atragere a capitalului străin, împrumuturilor;
8. orice cetăţean poate fi fondator numai al unei întreprinderi individuale (ÎI);
9. antreprenorul individual (fondatorul) poartă răspundere personală pentru ţinerea contabilităţii
şi raportarea financiară.

5. Consideraţii practice privind Întreprinderea Individuală cu spacificul activităţii

de architect.

Articolul 8. Formele de activitate arhitecturală

(1) Arhitectul poate practica activitate arhitecturală în următoarele forme:
a) în cadrul instituţiilor de proiectare sau intreprinderilor cu orice formă juridică de
organizare, înregistrate în modul stabilit;
[Art.8 al.(1), lit.a) modificată prin LP185 din 21.09.17, MO371-382/27.10.17 art.632; în vigoare
27.10.17]
b) individual.
(2) Arhitectul are dreptul să-şi exercite activitatea creativă şi de proiectare în una din formele
de activitate arhitecturală sau în ambele.

Una din activităţile supuse licenţierii este activitatea de proiectare (arhitectură) pentru toate
categoriile de construcţii, pentruurbanism si (sau) inginerie, reconstrucţii, restaurări. Licenţă - act
oficial, eliberat de autoritatea pentru licenţiere, ce atestă dreptul titularului de licenţă de a
desfăşura, pentru o perioadă determinată, genul de activitate indicat în acesta, cu respectarea
obligatorie a condiţiilor de licenţiere; licenţă - act administrativ cu caracter permisiv, eliberat de
autoritatea de licenţiere în procesul de reglementare a activităţii de întreprinzător, ce atestă
dreptul titularului de licenţă de a desfăşura, pentru o perioadă stabilită, genul de activitate indicat
în aceasta, integral sau parţial, cu respectarea obligatorie a condiţiilor de licenţiere; Licenţa este
eliberată, prelungită, reperfectată, suspendată, retrasă de către Camera de Licenţiere. Camera de
Licențiere a Republicii Moldova reprezintă autoritatea publică regulatorie pe segmentul
activității de întreprinzător. Documentele permisive eliberate de Camera de Licențiere –
licențele, vizează cele mai diverse ramuri ale economiei naționale. Licenţa noastră are un termen
prevăzut de 5 ani, deoarece conform : Legea Nr. 451 din 30.07.2001 privind reglementarea prin
licenţiere a activităţii de întreprinzător, art 8. Alin (8) indice 12 12) activitatea de proiectare
pentru toate categoriile de construcţii, urbanism, instalaţii şi reţele tehnico-edilitare,
reconstrucţii, restaurări; - este supusă licenţierii. Iar conform art 13 Termenul de valabilitate al
licenţei alin (1) Pentru genurile de activitate specificate la art. 8 alin. (1) lit. a) pct. 1), 2), 4),
9), 12)–17), 19)–29), 31)–321) și lit. e) pct. 43), licenţa se eliberează pe un termen de 5 ani.

Anexa la licență este parte integrantă a acesteia și conține toate condițiile de licențiere, precum și
lista filialelor și subdiviziunilor separate ale titularului de licență la care va fi efectuată activitatea
pe baza licenței obținute, lista specialiștilor angajați (art. 8 alin. (1) lit. a) pct. 1), 2), 9)–11), 15),
19), 20), 22)–29) și 321)), lista utilajului de joc (art. 8 alin. (1) lit. a) pct. 5)), lista unităților de
transport (art. 8 alin. (1) lit. a) pct. 11) și 32 1)), lista produselor (art. 8 alin. (1) lit. a) pct. 8)),
procesele tehnologice sau comerciale (art. 8 alin. (1) lit. a) pct. 7) și 25)), lista
lucrărilor/serviciilor prestate (art. 8 alin. (1) lit. a) pct. 4), 12), 13), 19), 25), 27) și 321)).

Certificatul de calificare a arhitectului.

Certificatul de calificare al arhitectului este un document ce confirma calificarea profesională de

arhitect pentru arhitectură şi urbanism. Examenul de calificare poate fi susţinut de cetăţenii
Republicii Moldova, de cetăţenii străini şi de apatrizii care întrunesc următoarele cerinţe:

a) să aibă capacitate de exerciţiu deplină, studii superioare în domeniul arhitecturii şi

urbanismului, confirmate prin diplomă de studii superioare complete, eliberată de o instituţie de
învăţămînt superior din Republica Moldova sau dintr-un alt stat, cu condiţia recunoaşterii
calificării şi echivalării acestei diplome de către Ministerul Educaţiei al Republicii Moldova;

Certificatul de competenţă profesională se eliberează de către Agenţie în urma frecventării unor

cursuri de calificare iniţială, în cadrul centrelor de instruire, perfecţionare şi atestare profesională
acreditate şi înregistrate, pentru practicarea activităţii de arhitect contra cost, finalizate cu o
examinare sub formă de test-grilă.