Profesionistul și

întreprinderea
Prof. univ. dr. Daniel-Mihail Șandru
mihaisandru.ro
Plan
• Profesionistul și întreprinderea – noțiuni și importanță. Dobândirea
calității de profesionist.Condiţiile de exercitare a activităţii economice
(comerciale)
• Obligaţiile profesioniştilor-comercianţi
• Obligaţiile născute în legătură cu exploatarea unei întreprinderi
• Obligaţiile profesioniştilor. Principii generale aplicabile profesioniştilor
• Patrimoniu
Profesionist..... întreprindere
Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a
Legii nr. 287/2009 privind Codul civil - Articolul
8(1)
Noţiunea "profesionist" prevăzută
la art. 3 din Codul civil include
categoriile de comerciant,
întreprinzător, operator economic,
precum şi orice alte persoane
autorizate să desfăşoare activităţi
economice sau profesionale, astfel
cum aceste noţiuni sunt prevăzute
de lege, la data intrării în vigoare a
Codului civil.
Codul civil - Articolul 3
Aplicarea generală a Codului civil
(1) Dispoziţiile prezentului cod se aplică şi raporturilor
dintre profesionişti, precum şi raporturilor dintre
aceştia şi orice alte subiecte de drept civil.
(2) Sunt consideraţi profesionişti toţi cei care
exploatează o întreprindere.
(3) Constituie exploatarea unei întreprinderi
exercitarea sistematică, de către una sau mai multe
persoane, a unei activităţi organizate ce constă în
producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri
sau în prestarea de servicii, indiferent dacă are sau nu
un scop lucrativ.
Referiri la întreprindere mai regăsim în noul
Cod civil
•  art. 1297, contractarea "pe seama unei întreprinderi";
• art. 1446, care se referă la "obligaţii contractate în exerciţiul activităţii
unei întreprinderi";
• art. 1523, care reia formularea "activităţii unei întreprinderi", însă de
aici s-ar deduce că întreprinderea nu este o activitate în sine, ci că
întreprinderea desfăşoară o activitate.

B. Tene, Elemente definitorii ale noţiunilor "profesie/profesionist", "comerciant" şi "întreprindere" în reglementarea

noului Cod civil, Revista română de jurisprudență, nr. 3/2017
Întreprinderea, în doctrină
• potrivit definiţiei legale, exploatarea unei întreprinderi sau întreprinderea are următoarele
caracteristici:
• a) Întreprinderea constă în exercitarea sistematică şi permanentă a unei activităţi organizate,
potrivit unor reguli proprii;
• b) Activitatea organizată este realizată de una sau mai multe persoane pe riscul lor.
Persoanele care realizează activitatea organizată au calitatea de profesionişti;
• c) Obiectul activităţii organizate este producerea, administrarea ori înstrăinarea de bunuri sau
prestarea de servicii;
• d) Scopul întreprinderii poate fi obţinerea unui profit sau realizarea unui scop nonprofit.
•
St.D. Cărpenaru, Dreptul comercial in condiţiile noului Cod civil, 10 decembrie 2010, articol
disponibil la adresa https://www.juridice.ro/129735/dreptul-comercial-in-conditiile-noului-
cod-civil.html
Noțiunea de întreprindere în dreptul Uniunii
Europene al concurenței
•  CJUE, în cauza C-35/96, Comisia / Italia: „orice entitate implicată în
activități economice, indiferent de statutul juridic al acestei entități și
de modul în care este finanțată”
II. Obligaţiile profesioniştilor-comercianţi
• Înmatricularea în Registrul Comerţului, înscrierea menţiunilor în cazul
modificării anumitor elemente (Legea nr. 26/1990)
• Exemple de obligații cu caracter de drept public
• Ţinerea contabilităţii în conformitate cu dispoziţiile legale
• Exercitarea comerţului în limitele concurenţei licite şi protecţia
împotriva concurenţei neleale
• Respectarea regulilor de mediu
• Respectarea regulilor privind protecția datelor
Patrimoniu - patrimoniu de afectaţiune

• "Sunt bunuri lucrurile corporale sau necorporale, care constituie obiectul unui drept patrimonial" [art.
535 C. civ.].
• 1. Condiţii de formă şi de fond
• ”Constituirea unui patrimoniu de afectaţiune destinat exercitării unei profesii (sau exploatării unei
întreprinderi) reprezintă un instrument juridic care permite profesioniştilor să trateze bunurile incluse în
respectiva masă patrimonială fie distinct, fie împreună, ca un tot unitar.
• Potrivit dispoziţiilor art. 33 C. civ., constituirea patrimoniului profesional individual (afectat exercitării
unei profesii autorizate) se stabileşte prin actul încheiat de titular, cu respectarea condiţiilor de formă şi
de publicitate prevăzute de lege. Astfel, dacă patrimoniul de afectaţiune este constituit de o persoană
fizică autorizată sau de titularul unei întreprinderi individuale, o declaraţie scrisă a acestuia este
suficientă; în cazul întreprinderii familiale sau al unei persoane juridice, un acord al asociaţilor va fi
solicitat. Aceste acte vor fi depuse spre înregistrare la oficiul registrului comerţului, asigurându-se astfel
publicitatea cerută de lege.
• Monica IONAS-SALAGEAN, Ioan SCHIAU, Despre patrimoniul de afectaţiune profesională, RRDA, nr.
6/2016
• Constituirea patrimoniului de afectaţiune nu este, însă, o operaţiune care să ridice un văl impenetrabil
între diversele mase patrimoniale rezultate din diviziunea unui patrimoniu unic; legea permite
circulaţia bunurilor, respectiv a drepturilor şi obligaţiilor, între aceste mase patrimoniale, impunând
însă unele condiţii de formă şi de fond.
• Sub raportul formei, transferul intrapatrimonial nu este considerat o înstrăinare, astfel încât nu este
supus altor condiţii de formă decât cele cerute pentru constituirea sa, legea prevăzând că aceste
condiţii sunt valabile şi în cazul măririi sau micşorării patrimoniului profesional individual [art. 33 alin.
(2) C. civ.].
• Condiţia de fond impusă de lege este aceea ca acest transfer dintr-o masă patrimonială în alta să nu
prejudicieze drepturile creditorilor, născute asupra fiecărei mase patrimoniale [art. 31 alin. (1) C. civ.
]. Această cerinţă, are în vedere faptul că realizarea creanţelor născute în legătură cu un
anumit patrimoniu de afectaţiune poartă, mai întâi, asupra bunurilor din acel patrimoniu şi, în
consecinţă, diminuarea unui patrimoniu de afectaţiune ar putea afecta drepturile creditorilor.”
• Monica IONAS-SALAGEAN, Ioan SCHIAU, Despre patrimoniul de afectaţiune profesională, RRDA, nr.
6/2016
• Patrimoniul profesional, potrivit prevederilor art. 32-33C. civ., constituie o masă patrimonială alcătuită din drepturi şi
obligaţii, rezultată din diviziunea unui patrimoniu şi afectată exerciţiului unei profesii autorizate. Art. 541C. civ. defineşte
universalitatea de fapt ca fiind "ansamblul bunurilor care aparţin aceleiaşi persoane şi au o destinaţie comună stabilită prin
voinţa acesteia sau prin lege".
• Rezultă că legiuitorul face o distincţie structurală între cele două instituţii; explicaţia acestei distincţii rezidă în structura
diferită a celor două instituţii juridice: masa patrimonială este o universalitate juridică, consfinţită prin lege, care poate
cuprinde atât drepturi, cât şi obligaţii, în timp ce universalitatea de fapt este doar un ansamblu de bunuri, deci de elemente
de activ patrimonial şi nu cuprinde elementele de pasiv - obligaţiile corelative. Aşa fiind, între patrimoniu sau masa
patrimonială, pe de o parte, şi universalitatea de drept, este o relaţie între întreg şi parte, aceasta din urmă putându-se
regăsi ca o diviziune a masei patrimoniale; pe de altă parte, patrimoniul profesional şi universalitea de fapt prezintă
conexiune prin prisma destinaţiei lor - ambele sunt afectate, în exprimarea legii, exercitării unei activităţi profesionale.
• Din această perspectivă, fondul de comerţ ar trebui privit ca specie a universalităţii de fapt, întrucât dispoziţiile art. 11 din
Legea nr. 11/1991 privind combaterea concurenţei neloiale - în prezent abrogate - defineau fondul de comerţ ca fiind
"ansamblul bunurilor mobile şi imobile, corporale şi necorporale (mărci, firme, embleme, brevete de invenţii, vad
comercial), utilizate de un comerciant în vederea desfăşurării activităţii sale."

• Monica IONAS-SALAGEAN, Ioan SCHIAU, Despre patrimoniul de afectaţiune profesională, RRDA, nr. 6/2016
• Patrimoniul profesional individual reglementat de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului
nr. 44/2008
• Patrimoniul profesional individual este o specie a patrimoniului de afectaţiune,
reglementat ca instituţie de drept comercial încă înainte de apariţia noului Cod civil
. Pentru prima oară, patrimoniul de afectaţiune a fost definit de Ordonanţa de urgenţă
a Guvernului nr. 44/2008 ca fiind "totalitatea bunurilor, drepturilor şi obligaţiilor
persoanei fizice autorizate, titularului întreprinderii individuale sau membrilor
întreprinderii familiale, afectate scopului exercitării unei activităţi economice,
constituite ca o fracţiune distinctă a patrimoniului persoanei fizice autorizate,
titularului întreprinderii individuale sau membrilor întreprinderii familiale, separată de
gajul general al creditorilor personali ai acestora".
• Monica IONAS-SALAGEAN, Ioan SCHIAU, Despre patrimoniul de afectaţiune
profesională, RRDA, nr. 6/2016
Multumesc!