Capitolul I Aspectele generale cu privire la intocmirea situatiilor

financiare in conformitate cu IAS/IFRS

1.1 Cadrul general de intocmire si prezentare a situatiilor

financiare

Situatiile financiare infatiseaza o colectie de rapoarte cu privire la pozitia si

performantele financiare ale unei intreprinderi,organizatie,firma.
Financial Accouting Standars Bord caracterizeaza situatiile finaciare ca
elementul cheie al raportarii finaciare si scopul central al comunicarii
informatiilor contabile catre exterior.
In literatura franceza, situatiile financiare sunt denumite ca documente
contabile de sinteza ce definesc conditia si performantele unei organizatii.
Standardul international de contabilitate 1 (IAS 1) spune ca situatiile
financiare sunt o prezentare structurata a stadiului financiar al unei
organizatii si a tranzactiilor realizate de aceasta, cu scopul de a transmite
catre diversi utilizatori date cu privire la stadiu financiar si fluctuatiile
sale,cat si a rezultatelor sale. Desi astfel de situatii pot parea
asemanatoare de la o tara la alta, exista deosebiri ce au fost posibile
datorita varietatii de factori sociali, economici si juridici, precum si de
faptul ca diferitele tari au avut in vedere folosirea lor de catre utilizatori
diferiti. Aceste conjuncturii diferite au dus la folosirea unei game de
termeni pentru situatiile financiare cum ar fi: active, datorii, cheltuieli,
venituri,capitaluri proprii.
Cadrul general de intocmire si raportare a situatiilor financiare spune ca
situatiile financiare sunt parte a raportarii financiare, iar cuprinsul standard
al unui set de situatii financiare este:

bilant Bilantul fotografiaza la un moment dat activele, datoriile si

capitalul propriu ale unei entitati.
Bilantul este un document contabil de sinteza ce prezinta elementele de
activ, datorii si capital propriu ale unei companii la un anumit moment,
acesta este un raport static.
Bilantul contabil reflecta scriptic o sinteza in expresie baneasca a
patrimoniului unei societati. Datoriile si capitalul propriu sunt denumite si
pasive bilantiere.
Ecuatia bilantiera fundamentala este active=datorii+capital propriu
Ecuatia arata ca resursele companiei reprezentate de active sunt egale cu
capitalul propriu si datoriile ce sunt resurse atrase sau drepturi asupra
activelor companiei. In mod obisnuit ambele parti ale ecuatiei sunt egale
intodeauna.
contul de profit si pierdere daca bilantul era un raport static
realizat la un moment dat, atunci contul de profit si pierdere este
raportul dinamic ce prezinta fluxul de venituri si cheltuieli aferente
unei perioade.
Contul de profit si pierdere cuprinde fluxurile reale si financiare si pune in
lumina operatiunile realizate de intreprindere in cursul exercitiului. Contul
de profit sau pierdere ofera informatii si despre felul cum organizatia isi
gestioneaza facerile prin dimesiunea veniturilor, cheltuielilor si rezultatelor
pe care le obtine.
Contul de profit si pierdere are activitate este un cont bifunctional credit,
debit.
Astfel in creditul contului de profit sau pierdere se noteaza:
- soldul creditor al conturilor din clasa 7 la sfarsitul perioadei
- pierderea contabila reportata
In cazul in care veniturile depasesc cheltuielile soldul creditor arata profitul
realizat.
Iar in debitul contului de profit sau pierdere se trec:
- soldul debitor al conturilor din clasa 6 ( cheltuieli) la sfarsitul perioadei
-profitul net creat in exercitiul anterior si nerepartizat
-profitul net creat in exercitiul anterior, ce a fost repartizat pe destinatii
In cazul in care cheltuielile devanseaza veniturile soldul debitor arata
pierderea realizata.
Pe piata informatiilor financiare, contul de profit si pierdere este cel mai
utilizat deoarece arata daca societate si-a atins obiectivul, acela de a
obtine profit.
Situatia fluxurilor de numerar/trezorerie. Sunt reprezentate de
modificarile in fluxurile de trezorerie ale societatii pe parcursul
intervalului de raportare.
Situatia modificarilor capitalului propriu. Aceasta situatie
reflecta schimbarile capitalului propriu intre startul si incheierea
exercitiului financiar. Fluctuatiile capitalului propriu intre doua clase
consecutive ale bilantului arata cresterea sau dimnuarea activului
net, respectiv averii intreprinderii.
 Politici contabile. Conform IAS, politicile contabile sunt
bazele,normele, conventiile, practicile, si principiile contabile folosite
pentru intocmirea si prezentarea situatiilor financiare.
Notele explicative. Notele explicative cuprind referinte cu privire
la modul de evaluare a activelor si informatii suplimentare care sunt
importante pentru cei ce folosesc situatiile financiare. Chiar daca
notele explicative sunt simplificate sau complexe, ele sunt parte
integrala din situatiile financiare.

Bilantul impreuna cu contul de profit si pierdere si situatia fluxurilor de

trezorerie sunt situatiile financiare cele mai importante in analiza unei
organizatii.

1.1.1 Principii de baza pentru intocmirea situatiilor

financiare.

Pentru intocmirea situatiilor financiare se folosesc anumite principii de

baza.
Continuitatea activitatii. Conform acestui principiu situatiile
financiare se prezinta pornind de la teoria ca organizatia isi va
continua in mod normal activitatea cel putin 12 luni de la momentul
raportarii fara intentia de micsora in mod semnificativ al activitatii.
Daca nu se respecta principiu continuitatii activitatii se cere
prezentarea bazei de intocmire a situatiilor financiare si se cere
explicarea situatiei pentru care organizatia nu isi poate continua
activitatea. Daca se contata unele elemente de nesiguranta ce pot
duce la necontinuarea activitatii in mod normal acestea trebuie
prezentate in notele explicative.
Contabilitatea de angajamente. Se refera la faptul ca o
societate trebuie sa prezinte situatiile financiare utilizant
contabilitatea de angajamente cu exceptia datelor ce privesc
fluxurile de trezorerie. Contabilitatea de angajamente
implementeaza recunoasterea elementelor situatiilor financiare, fara
elementele situatiilor fluxurilor de numerar indiferent de momentul
incasarii/platii sau compensarii in alta forma.
Separarea patrimoniului si a datoriilor. Reprezinta trecerea in
situatiile financiare doar a informatiilor ce privesc patrimoniul si
datoriile societatii, ce necesita contabilizare separata de patrimoniul
si datoriile proprietarilor si a altor societati.
 Necompensarea. Acest principiu se bazeaza pe infatisarea
distincta a activelor, veniturilor, cheltuielilor si datoriilor in situatiile
financiare. Compensarea reciproca se utilizeaza doar in cazurile
exceptionale permise de Standardele Nationale de Contabilitate.
Consecventa prezentarii. Impune pastrarea modului de
prezentare si clasificare a elementelor in situatiile financiare de la un
moment al gestiunii la altul, exceptand cazurile cand:
- au fost midificate modul de prezentare a situatiilor financiare in
Standardele Nationale de Contabilitate
-exista schimbari semnificative in natura activitatii organizatiei
Principiul prudentei. Este principiul ce adopta un puncte de
vedere pesimist in intocmirea situatiilor financiare. Prudenta solicita
prezentarea minusurilor de valoare si interzice prezentarea plusurilor
de valoare. Respectand acest principiu evaluarea se face astfel:

- se include doar profitul realizat la momentul bilantului.

-se tine cont de toate datoriile aparute in cursul exercitiului financiar
actual ori din cadrul exercitiului anterior.
- se tine cont atat de pierderile posibile cat si de toate datoriile
posibile aparute in exercitiul financiar curent ori precedent.
- se tine cont de deprecieri chiar daca la final rezultatul exercitiului
este profit sau pierdere.

1.1.2 Caracteristici calitative ale situatiilor financiare.

Utilitatea informatiilor din situatiile financiare este data caracteristicile de

calitate ale situatiilor financiare. Patru caracteristici foarte importante
sunt:

Relevanta. Informatiile infatisate de situatiile financiare sunt

relevante daca influenteaza deciziile economice luate de utilizator.
Pentru a fi utile situatiile financiare trebuie sa ii ajute la evaluarea
evenimentelor din trecut, prezent, viitor sau sa confirme unele
evaluari anterioare ori sa le corecteze pe acestea.

Credibilitatea. Pentru ca informatiile din situatiile financiare sa fie

credibile ele trebuie sa fie neutre, sa nu contina greseli semnificative
si sa nu fie partiale. Credibilitatea situatiilor financiare are urmatoare
structura de elemente:

- neutralitate: neutralitatea informatiei este data de lipsa

influentelor. Informatia din situatiile financiare nu trebuie sa fie
selectata astfel incat sa influenteze luarea unor hotarari sau
 formularea unui rationament ce are ca scop realizarea unui rezultat
sau obiectiv predeterminat.

- reprezentarea fidela a informatiilor: Credibilitatea situatiilor

financiare consta si in expunerea fidela a tranzactiilor si
evenimetelor, ori in reprezentarea rezonabila a ceea ce ar fi de
asteptat de catre utilizator.

- integralitatea informatiilor: Informatiile din situatiile financiare

trebuie sa fie complete si fara omisiuni in limita realizabila a pragului
de semnificatie si a costului de dobandire a informatiei, pe scurt
beneficiile obtinerii informatiei sa depaseasca costul acesteia. Daca
exista omisiuni in informatie, aceasta poate avea caracter eronat si
sa devina defectuasa din punct de vedere al relevantei.

- prudenta informatiilor: Prudenta informatiilor se bazeaza pe un

grad de precautie in realizarea unor estimari. Astfel se evita
supraevaluarea veniturilor si activelor si subevaluarea cheltuielilor si
datoriilor.

- prevalenta economicului asupra juridicului: Se intampla atunci

cand tranzactiile si realizarile unei organizatii sunt contabilizate nu
doar prin forma juridica ci si in concordanta cu evenimentele
economice reale.

Inteligibilitate. Aceasta caracteristica este data de prezentarea

informatiilor intr-o forma accesibila tuturor utilizatorilor, informatiile
trebuie prezentate in mod clar si concis.

Comparabilitate. Fiecare informatie are valoare mai mare daca

poate fi comparata in timp si spatiu. Pentru ca utilizatorii sa poate
folosi in mod eficient situatiile financiare, acestea trebuie sa fie
comparabile cu perioade financiare precedente, comparabile cu
situatiile financiare ale altor organizatii.

1.1.3 Concepte de situatii financiare.

Situatiile financiare generale trebuie sa infatiseze o fotografie reala a

performantelor societatii, pozitiei financiare, fluxurilor de trezorerie si a
capitalurilor proprii.

Exista mai multe concepte ale situatiilor financiare:

- Raportul financiar interimar: O perioada de raportare financiara mai

scurta decat un exercitiu financiar intreg reprezinta o perioada financiara
interimara. Raportul financiar interimar este acel raport ce contine un set
complet de situatii financiare, in conformitate cu IAS 1, sau setul
condensat de situatii financiare pentru o anumita perioada din exercitiul
financiar al unei organizatii. Raportul financiar interimar constituie o
improspatare a ultimelor situatii financiare anuale. Din considerente de
cost si pentru a evita repetarea unor informatii raportate in precedentele
situatii financiare , o societate poate prezenta sau i se poate cere sa
prezinte in rapoartele interimare mai putine informatii decat in situatiile
financiare anuale.

- Situatiile financiare retratate: In timp in urma unor factori specifici

sau generali, fie de natura economica, sociala sau politica preturile,
costurile variaza. In marea majoritate a tarilor, situatiile financiare sunt
constituite fie pe baza costului istoric, fie pe baza costului curent, cu
conditia expremarii in raport cu unitatea de masura curenta de la data
bilantului.
Orice informatie referitoare la perioadele precedente trebuie exprimate de
asemenea in raport cu unitatea de masura existenta in bilant. Practicarea
constanta a acestor rationamente de la o perioada financiara la alta este
cu mult mai importanta decat precizia totala a rezultatelor din situatiile
financiare retratate.

- Rapoartele de informare sectoriala infatiseaza anumite rapoarte

detaliate ale situatiilor financiare, cu privire la o anumita categorie de
produse sau servicii, datorii, clienti sau asupra unor anumite zone
geografice in care organizatie activeaza.

- Situatiile financiare consolidate. Consolidarea presupune

acumularea situatiilor financiare individuale a doua sau mai multe societati
cu obiectivul prezentarii unui singur set de situatii financiare. Situatiile
financiare consolidate sunt referitoare la pozitia si statutul financiar a
grupului ca intreg. Un Grup se constituie dintr-o societate mama si filialele
sale, filiala fiind controlata de societatea mama.

Ca rezultat al procesului de consolidare se intocmesc si prezinta situatiile

financiare consolidate la nivelul grupului. Aceste situatii financiare
consolidate cuprind: bilantul consolidat, contul de profit si pierdere
consolidat, tabloul consolidat al fluxurilor de trezorerie, situatia consolidata
a capitalurilor proprii si o anexa consolidata.
Situatiile financiare consolidate se intocmesc in comformitate cu
Standardele Internationale de Contabilitate, asadar au fost create doua
reglementari contabile internationale cu privele la acestea:

- IAS 27 Situaii financiare consolidate i contabilizarea participaiilor n

filiale;

- IAS 31 Informarea financiar n participaiile n ntreprinderile de tip

joint-venture
Sunt anumite cazuri cand anumite informatii trebuiesc eliminate din
situatiile financiare consolidate. Spre exemplu vanzarea de marfa intre
filiala si societatea mama se elimina din situatiile financiare consolidata.
Alt exemplu comun este venitul din dobanzi, obtinut de filiale de la
societatea-mama, daca numerarul lor se utilizeaza pentru investitii.

- Situatiile financiare comparative. Reprezinta situatiile financiare pe

care societatea le prezinta, dar care arata atat rezultatele din perioada de
raportare curenta cat si aceleasi rezultate pentru una sau mai multe
perioade din trecut. Cu ajutorul situatiilor financiare comparative putem
executa o analiza pe orizontala a societatii, compararea performantelor
financiare ale societatii pe perioade multiple sau putem executa o analiza
pe verticala comparand cheltuielile cu veniturile si proportia diverselor
elemente de bilant pe perioade multiple.