Tema 11.

SITUAŢII FINANCIARE
1. Componenţa şi caracteristica generală a situaţiilor financiare
2. Lucrările premergătoare întocmirii situaţiilor financiare
3. Conţinutul şi modul de întocmire a bilanţului
4. Conţinutul şi modul de întocmire a situaţiei de profit şi pierdere
5. Conţinutul şi modul de întocmire a situaţiei modificărilor capitalului propriu
6. Conţinutul şi modul de întocmire a situaţiei fluxurilor de numerar
7. Conţinutul, caracteristica şi modul de întocmire a notelor la situaţiile financiare

Literatura:
 Legea contabilităţii şi raportării financiare nr. 287 din 15.12.2017.
 SNC „Prezentarea situaţiilor financiare”
 Nederiţa A. Noile formulare de situații financiare: conținutul de bază și interconexiunea cu conturile
contabile. În: Contabilitate şi audit. 2015, nr. 1-2.

Întocmirea situaţiilor financiare constituie principala etapă de finalizare a procesului contabil. Situaţiile financiare cu
destinaţie generală reprezintă cel mai important procedeu de prezentare periodică către utilizatorii externi ai informaţiei colectate
şi prelucrate în contabilitatea financiară a entităţii.
SNC „Prezentarea situaţiilor financiare” reglementează modul de întocmire şi prezentare a situaţiilor financiare complete
şi simplificate ale entităţilor care aplică SNC. SNC nu reglementează modul de întocmire a situaţiilor financiare ale:
1) entităţilor de interes public şi altor entităţi care aplică IFRS (IAS 1 „Prezentarea situaţiilor financiare”);
2) organizaţiilor necomerciale (Indicaţii metodice privind particularităţile contabilităţii în organizaţiile necomerciale);
3) instituţiilor publice (Norme stabilite de Ministerul Finanţelor).
În SNC noţiunile utilizate semnifică:
Fluxuri de numerar – intrări şi/sau ieşiri de mijloace şi documente băneşti.
Modificări de capital propriu – majorări şi diminuări ale elementelor de capital propriu.
Situaţii financiare – set de rapoarte care conţin informaţii privind poziţia financiară, performanţa financiară, modificările
capitalului propriu şi fluxurile de numerar ale entităţii pe o perioadă de gestiune.
Poziţie financiară – relaţia dintre activele, capitalul propriu şi datoriile entităţii prezentate în bilanţ.
Valoare contabilă – valoarea activului recunoscut în bilanţ după deducerea amortizării şi pierderilor din depreciere cumulate.
Situaţiile financiare au drept scop prezentarea informaţiilor utile în luarea deciziilor economice pentru o gamă largă de
utilizatori cum ar fi: proprietarii (acţionarii, asociaţii), creditorii, clienţii, salariaţii, autorităţile publice şi publicul.
În funcţie de criteriile stabilite în Legea contabilităţii (art.4,5,21) şi necesităţile informaţionale ale utilizatorilor
entitatea poate întocmi:
 situaţii financiare complete (entitățile mijlocii și mari);
 situaţii financiare simplificate (entitățile mici);
 situaţii financiare prescurtate(entitățile micro).

Situaţiile financiare complete cuprind: Situaţiile financiare simplificate/prescurtate cuprind:

1. bilanţul; 1. bilanţul /prescurtate;
2. situaţia de profit şi pierdere; 2. situaţia de profit şi pierdere/prescurtate;
3. situaţia modificărilor capitalului propriu; 3. nota explicativă.
4. situaţia fluxurilor de numerar;
5. notele la situaţiile financiare;
6. nota explicativă.

Componenţa şi caracteristica generală a situaţiilor financiare

 Suplimentar la situațiile financiare entitatea trebuie să întocmesc şi să prezinte anual, împreună cu situaţiile
financiare, raportul conducerii (art.23 Legea contabilității...) și raportul auditului (art.32 LC).
 Situaţiile financiare se întocmesc anual conform formularelor tipizate din anexele la SNC „Prezentarea situaţiilor
financiare”.
 Conform art. 36 din Legea contabilităţii situaţiile financiare se semnează pînă la momentul prezentării lor
utilizatorilor de către directorul sau altă persoană (organ) responsanbilă de ţinerea contabilităţii şi raportarea
financiară.
 Entitatea prezintă, pe suport de hîrtie sau în formă electronică, situaţiile financiare individuale, raportul conducerii
şi raportul auditorului proprietarilor (asociaţilor, acţionarilor, fondatorilor, membrilor) şi Biroului Naţional de
Statistică (art.33 LC).
 Suplimentar la situațiile financiare entitatea trebuie să întocmesc şi să prezinte anual, împreună cu situaţiile
financiare, raportul conducerii (art.23 Legea contabilității...) și raportul auditului (art.32 LC).
 Situaţiile financiare se întocmesc anual conform formularelor tipizate din anexele la SNC „Prezentarea situaţiilor
financiare”.
 Suplimentar la situațiile financiare entitatea trebuie să întocmesc şi să prezinte anual, împreună cu situaţiile
financiare, raportul conducerii (art.23 Legea contabilității...) și raportul auditului (art.32 LC).
 Situaţiile financiare se întocmesc anual conform formularelor tipizate din anexele la SNC „Prezentarea situaţiilor
financiare”.
 Prezentarea şi publicarea situaţiilor financiare:

1
  Entitatea prezintă, pe suport de hîrtie sau în formă electronică, situaţiile financiare individuale, raportul
conducerii şi raportul auditorului proprietarilor (asociaţilor, acţionarilor, fondatorilor, membrilor) şi Biroului Naţional de
Statistică.
 Entitatea prezintă situaţiile financiare individuale şi altor autorităţi publice, instituţii financiare şi utilizatori
interesaţi conform legislaţiei în vigoare sau în baza acordului cu entitatea.
 Entitatea are obligaţia să prezinte situaţiile financiare individuale, raportul conducerii şi raportul auditorului,
dupa caz, în termen de 120 de zile de la ultima zi a perioadei de gestiune.
 Situaţiile financiare supuse auditului obligatoriu, raportul conducerii entităţilor respective şi raportul auditorului
se plasează pe pagina web a entităţii.
 Membrii consiliului, ai organului executiv şi ai celui de supraveghere, în limita competenţelor prevăzute de
legislaţie şi de actele de constituire, sînt obligaţi să se asigure că situaţiile financiare individuale şi raportul conducerii,
situaţiile financiare consolidate şi raportul consolidat al conducerii sînt întocmite, prezentate şi publicate în conformitate
cu prezenta lege şi standardele de contabilitate.

2. Lucrările premergătoare întocmirii situaţiilor financiare

Întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare cuprind etapele:
1) efectuarea lucrărilor premergătoare întocmirii situaţiilor financiare: inventarierea generală a elementelor
contabile, decontarea cheltuielilor şi veniturilor anticipate aferente perioadei de gestiune, determinarea diferenţelor de curs
valutar, întocmirea înregistrărilor de corectare, determinarea cotei curente a activelor imobilizate şi datoriilor pe termen
lung etc.;
2) completarea formularelor situaţiilor financiare;
3) întocmirea notelor şi notelor explicative la situaţiile financiare;
4) aprobarea, semnarea şi prezentarea situaţiilor financiare;
5) reformarea bilanţului.
Lucrările premergătoare întocmirii situaţiilor financiare:
 inventarierea generală a elementelor contabile,
 decontarea cheltuielilor şi veniturilor anticipate aferente perioadei de gestiune,
 determinarea diferenţelor de curs valutar,
 întocmirea înregistrărilor de corectare,
 determinarea cotei curente a activelor imobilizate şi datoriilor pe termen lung etc.

3. Conţinutul şi modul de întocmire a bilanţului

Bilanţul prezintă poziţia financiară a entităţii şi include informaţii aferente soldurilor existente la data raportării privind:
1) activele – resurse economice identificabile şi controlabile de către entitate ce provin din fapte economice trecute din a
căror utilizare se aşteaptă obţinerea unor beneficii economice;
2) capitalul propriu – mărimea rămasă în activele entităţii după scăderea datoriilor;
3) datoriile – obligaţii actuale ale entităţii provenite din fapte economice trecute a căror stingere contribuie la o reducere
a resurselor, purtătoare de beneficii economice.
În bilanţ totalul activelor este echivalent cu suma totalurilor capitalului propriu şi datoriilor.
Reguli de bază:
 nu se admite compensarea reciprocă între elementele de activ şi pasiv;
 la data raportării entitatea determină cota curentă a activelor imobilizate şi a datoriilor pe termen lung care se reflectă în
bilanţ, respectiv, în componenţa activelor circulante şi/sau datoriilor curente;
 creanţele, numerarul şi datoriile în valută străină se recalculează şi se reflectă în bilanţ conform cursului oficial al leului
moldovenesc la data raportării;
 activele sînt prezentate în bilanţ în ordinea creşterii lichidităţii acestora, iar datoriile în baza creşterii exigibilităţii;
 prezentarea activelor ca active imobilizate sau ca active circulante depinde de destinaţia acestora (de exemplu, avansurile
acordate pentru procurarea activelor imobilizate se reflectă în componenţa acestor active indiferent de termenul de acordare
a avansurilor);
 dacă un activ sau o datorie are legătură cu mai mult de un element din structura bilanţului, relaţia sa cu alte elemente se
prezintă în nota explicativă la situaţiile financiare (de exemplu, o imobilizare corporală procurată parţial din subvenţii şi
parţial din surse proprii, un împrumut sub formă de obligaţiuni pentru care s-a prevăzut o primă de rambursare, o majorare
de capital la o valoare mai mare decât valoarea nominală a acţiunilor corespunzătoare etc.).
Formatul bilanţuliu a fost elaborat în baza Anexei III (conform structurii orizontale) la Directiva 2013/34/UE şi este
prezentat în Anexa 1 la SNC „PSF”.

Reformarea bilanţului:
 se efectuează după aprobarea şi prezentarea situaţiilor financiare (pct. 165 din SNC „Prezentarea situaţiilor
financiare”) şi constă în decontarea: profitului utilizat al perioadei de gestiune la profitul net (pierderea netă) al
(a) perioadei de gestiune curente prin formula contabilă: Dt 333 Ct 334
 corecţiilor rezultatelor anilor precedenţi, constatate în perioada de gestiune, la profitul nerepartizat (pierderea
neacoperită) al (a) anilor precedenţi:
1) la suma profitului anilor precedenţi, constatată în perioada de gestiune curentă: Dt 331 Ct 332
2) la suma pierderii anilor precedenţi, constatată în perioada de gestiune curentă: Dt 332 Ct 331
 profitului net (pierderii nete) al (a) perioadei de gestiune la profitul nerepartizat (pierderea neacoperită) al (a)
anilor precedenţi:
1) la suma profitului net al perioadei de gestiune curente: Dt 333 Ct 332

2
 2) la suma pierderii nete a perioadei de gestiune curente: Dt 332 Ct 333
După reformarea bilanţului, conturile 331, 333 şi 334 se închid.

4. Conţinutul şi modul de întocmire a situaţiei de profit şi pierdere

Situaţia de profit şi pierdere (SPP) conţine informaţiile despre:
veniturile – creşteri ale beneficiilor economice înregistrate în cursul perioadei de gestiune, sub forma intrărilor de active sau
majorării valorii acestora sau a diminuării datoriilor care au drept rezultat creşteri ale capitalului propriu, cu excepţia celor legate
de contribuţiile proprietarilor;
cheltuielile – diminuări ale beneficiilor economice înregistrate în perioada de gestiune sub formă de ieşiri sau reduceri ale
valorii activelor sau de creşteri ale datoriilor care contribuie la diminuări ale capitalului propriu, altele decît cele rezultate din
distribuirea acestuia proprietarilor;
rezultatele financiare – profitul (pierderea) calculat ca diferenţă dintre veniturile şi cheltuielile perioadei de gestiune.
Veniturile şi cheltuielile aferente aceloraşi operaţiuni economice se reflectă în SPP în aceiaşi perioadă de gestiune (de ex.
valoarea contabilă a bunurilor vîndute şi valoarea de vînzare a acestora se recunosc concomitent în aceiaşi perioadă de gestiune).
În cazul în care în perioada de gestiune nu au fost înregistrate venituri, dar au fost suportate cheltuieli, care trebuie recunoscute în
conformitate cu SNC „Cheltuieli”, acestea se prezintă în SPP în perioada de gestiune în care au fost suportate. Dacă în perioada
de gestiune au fost înregistrate doar venituri, care trebuie recunoscute în conformitate cu SNC „Venituri” şi nu au fost suportate
cheltuieli, acestea trebuie prezentate în SPP în perioada de gestiune în care au fost cîştigate.
Situaţia de profit şi pierdere se întocmeşte în baza clasificării cheltuielilor după destinaţie (funcţii), conform
formularului tipizat din anexa 2 la SNC „Prezentarea situaţiilor financiare”.

5. Conţinutul şi modul de întocmire a situaţiei modificărilor capitalului propriu

Situaţia modificărilor capitalului propriu (SMCP) caracterizează existenţa şi modificarea elementelor capitalului propriu
în cursul perioadei de gestiune şi conţine informaţii privind:
- capitalul social şi suplimentar − capitalul social, suplimentar, nevărsat, neînregistrat şi retras;
- rezervele − capitalul de rezervă, rezervele statutare şi alte rezerve;
- profitul nerepartizat (pierderea neacoperită) − corecţiile rezultatelor anilor precedenţi, profitul nerepartizat
(pierderea neacoperită) al anilor precedenţi şi al perioadei de gestiune, profitul utilizat al perioadei de gestiune şi
rezultatul din tranziţia la noile reglementări contabile;
- alte elemente de capital propriu.
Elementele capitalului propriu se determină în conformitate cu SNC „Capital propriu şi datorii”.
În SMCP pentru fiecare element se indică soldul la începutul perioadei de gestiune, majorările şi diminuările pe parcursul
perioadei şi soldul la sfîrşitul perioadei de gestiune, care se determină prin relaţia:
Sold la
Sold la sfîrşitul
= începutul perioadei + Majorările − Diminuările
perioadei de gestiune
de gestiune
Soldurile la începutul perioadei de gestiune aferente corecţiilor rezultatelor anilor precedenţi, profitului net (pierderii nete) al
perioadei de gestiune şi profitului utilizat al perioadei de gestiune întotdeauna sînt egale cu zero, ca urmare a reformării bilanţului
pentru perioada de gestiune precedentă. Soldurile elementelor capitalului propriu la începutul şi sfîrşitul perioadei de gestiune
prezentate în SMCP trebuie să fie identice soldurilor elementelor respective din bilanţ.
Mărimea elementelor care majorează capitalul propriu, cum ar fi capitalul social, capitalul neînregistrat, rezervele, profitul
net al perioadei de gestiune, se reflectă în SMCP în mod obişnuit (fără paranteze). Mărimea elementelor care diminuează capitalul
propriu, cum ar fi capitalul nevărsat, capitalul retras, profitul utilizat al perioadei de gestiune, pierderea netă a perioadei de gestiune,
se reflectă în SMCP cu semnul minus (între paranteze).
Formatul situaţiei modificărilor capitalului propriu se bazează pe compartimentul C. „Capital propriu” este prezentat în
anexa 5 la SNC „PSF”.

6. Conţinutul şi modul de întocmire a situaţiei fluxurilor de numerar

Situaţia fluxurilor de numerar (SFN) conţine soldurile şi fluxurile de numerar pentru perioada de gestiune şi conţine:
- numerarul – numerar în monedă naţională şi valută străină în casierie şi conturi curente;
- numerarul în expediţie – numerarul depus în casieriile băncilor, oficiilor poştale sau transmise
încasatorilor pentru înregistrarea ulterioară a acestora în conturile curente ale entităţii sau pentru transmiterea către
beneficiari;
- documentele băneşti – timbrele taxei de stat, mărcile poştale, biletele de călătorie achitate, biletele de
odihnă achitate etc.
În situaţia fluxurilor de numerar nu se reflectă:
- mişcarea internă a numerarului (de ex., ridicările în numerar de la conturile curente, deschiderea
acreditivului, alimentarea cardurilor bancare ale entităţii, transferarea numerarului de la un cont curent la altul,
procurarea/vînzarea valutei);
- tranzacţiile pe bază de barter (schimb de active/servicii);
- convertirea datoriilor în capital social;
- amortizarea şi pierderile din deprecierea activelor imobilizate etc.
SFN se întocmeşte în baza contabilităţii de casă, conform căreia:
- intrările de numerar sînt reflectate la sumele efectiv încasate în casierie şi conturi curente;
- ieşirile băneşti – la sumele efectiv achitate din casierie şi conturi curente;
- documentele băneşti – la valoarea documentelor băneşti efectiv intrate şi ieşite.

3
 SFN se întocmeşte conform metodei directe, potrivit căreia intrările şi ieşirile de numerar se determină în baza datelor din
conturile de evidenţă a numerarului. Elementele SFN sînt divizate separat pe activităţile operaţională, de investiţii şi financiară, cu
prezentarea distinctă a diferenţelor de curs valutar.
Formatul situţiei fluxurilor de numerar nu s-a modificat în comparaţie cu formatul existent şi este prezentat în
anexa 6 la SNC „PSF”.

7. Conţinutul, caracteristica şi modul de întocmire a notelor la situaţiile financiare

Notă explicativă la situaţiile financiare

(art. 22 din Legea nr. 287 şi compartimentele „Prezentarea informaţiilor” din SNC)
Reguli de bază
 la întocmirea Notei explicative la situaţiile financiare individuale se respectă ordinea în care sînt prezentate elementele
contabile în bilanţ şi în situaţia de profit şi pierdere (alin. (1));
 nota explicativă conţine informaţii suplimentare care nu sînt incluse în situaţiile financiare;
 volumul, structura şi forma de prezentare a notei explicative se stabilesc de entitate de sine stătător, în funcţie de categoria
acesteia, de dimensiunea, forma juridică de organizare, domeniul/profilul de activitate al acesteia, de necesităţile
informaţionale proprii şi de cerinţele Legii nr. 287 (alin. (2));
 Legea nr. 287 stabileşte cerinţe distincte de prezentare a informaţiilor în Notă explicativă la situaţiile financiare pentru
diferite categorii de entităţi;
 cerinţele de prezentare în Notă explicativă a informaţiilor prevăzute în SNC sunt obligatorii pentru entităţile care
întocmesc situaţii financiare complete.

Cerinţe de prezentare a informaţiilor pentru toate categoriile de entităţi

(art. 22 alin. (3) din Legea nr. 287)
 politicile contabile adoptate;
 în cazul evaluării ulterioare a activelor imobilizate conform modelului reevaluării:
– valoarea reevaluată pe fiecare categorie de imobilizări la începutul şi sfîrşitul perioadei de gestiune;
– modificarea diferenţelor din reevaluare pe parcursul perioadei de gestiune, cu explicarea tratamentului fiscal al
acestora; şi
– valoarea contabilă, în cazul în care imobilizările nu ar fi fost reevaluate;
 în cazul evaluării ulterioare la valoarea justă a instrumentelor financiare şi altor categorii de active:
– metodele folosite la determinarea valorii juste şi informaţiile care au stat la baza aplicării acestora;
– valoarea justă pe fiecare categorie la începutul şi sfîrşitul perioadei de gestiune şi modificările diferenţelor de
valoare provenite din ajustările valorii juste decontate la cheltuielile sau veniturile perioadei de gestiune;
– tipul şi natura instrumentelor financiare derivate, inclusiv termenele şi condiţiile semnificative care afectează
valoarea, calendarul şi certitudinea fluxurilor de numerar viitoare;
– mişcarea rezervelor de valoare justă pe parcursul perioadei de gestiune;
 valoarea totală a angajamentelor financiare, a garanţiilor sau activelor şi datoriilor contingente neincluse în bilanţ,
indicîndu-se natura şi forma oricărei garanţii care a fost acordată; angajamentele privind pensiile şi cele către
entităţile afiliate sau asociate sînt prezentate separat;
 sumele avansurilor şi împrumuturilor acordate membrilor consiliului, ai organului executiv şi ai celui de
supraveghere, cu indicarea ratelor dobînzii, condiţiilor principale de acordare a acestora, sumelor rambursate, precum
şi a angajamentelor asumate în numele lor sub garanţii de orice fel;
 cuantumul şi natura elementelor individuale de venituri sau de cheltuieli care au o mărime sau o incidenţă
neordinară;
 sumele datoriilor cu un termen de achitare mai mare de 5 ani şi valoarea totală a datoriilor acoperite cu garanţii, cu
indicarea naturii şi formei garanţiilor;
 răscumpărarea părţilor sociale şi a acţiunilor proprii, în cazul în care entitatea nu întocmeşte raportul conducerii;
 elementele individuale de active sau datorii care au legătură cu mai mult de un element din structura bilanţului, dacă
nu sînt prezentate distinct în bilanţ;
 numărul mediu al salariaţilor în perioada de gestiune.