Contabilitate publica / Socoliuc

INTREBARI DIN SUBIECTE intrebari din examene anii trecuti + curs

1. Tipuri de conturi utilizate in organizarea contabilitatii institutiilor publice.

În vederea organizării contabilităţii, în instituţiile publice se folosesc două tipuri de conturi, şi anume :

- conturi bugetare care au ca rol: de a reglementa încasarea veniturilor şi plata cheltuielilor;

determinarea rezultatului execuţiei bugetare - respectiv determinarea excedentului sau
deficitului bugetar;
- conturi generale sau contabile care au rolul:
- care au rolul de a ţine evidenţa activelor, capitalurilor şi datoriilor instituţiei;
- a veniturilor şi cheltuielilor efectuate de aceasta în timpul exerciţiului financiar,
indiferent dacă cheltuielile au fost plătite sau veniturile încasate;
- determinarea rezultatului patrimonial (excedent sau deficit patrimonial).
- Conturile bugetare - au rolul de a furniza informaţii pentru întocmirea contului de execuţie
(situaţia fluxurilor de numerar – cash-flow).
- Conturi generale sau contabile – sunt folosite pentru ţinerea contabilităţii patrimoniale bazată
pe principiul constatării drepturilor şi obligaţiilor, pentru stabilirea rezultatului patrimonial şi
sunt acele conturi care fac obiectul Planului de conturi general pentru instituţii publice.

2. Definiti procesul bugetar si prezentati executia partii de venituri bugetare.

Procesul bugetar, sub aspectul conţinutului, reprezintă ansamblul acţiunilor şi măsurilor întreprinse de
instituţiile competente ale statului în scopul concretizării politicii financiare aplicate de autoritatea
guvernamentală

Execuţia părţii de venituri bugetare (încasarea impozitelor) implică mai multe sub etape eşalonate în
timp: asezarea veniturilor bugetare; lichidarea veniturilor bugetare; emiterea titlurilor de incasare;
perceperea veniturilor bugetare.

3. Contabilitatea rezervelor din reevaluare.

Instituțiile publice, în conformitate cu legislația în domeniu, trebuie să reevalueze activele fixe cu

suficientă regularitate, astfel încât valoarea contabilă să nu difere substanţial de cea care ar fi
determina0tă folosind valoarea justă la data bilanţului.

Dacă rezultatul reevaluării este o creştere a valorii contabile nete, aceasta se tratează astfel :
- ca o creştere a rezervei din reevaluare, din cadrul capitalurilor proprii, dacă nu a existat o
descreştere anterioară, recunoscută ca o cheltuială aferentă acelui activ;
- ca un venit care să compenseze cheltuiala cu descreşterea recunoscută anterior la acel activ.

Dacă rezultatul reevaluării este o descreştere a valorii contabile nete, aceasta se tratează astfel:
- ca o scădere a rezervei din reevaluare, din cadrul capitalurilor proprii, cu valoarea minimă dintre
valoarea acelei rezerve şi valoarea descreşterii; eventual diferenţă rămasă neacoperită din
rezervele din reevaluare existente se înregistrează ca o cheltuială;
 - ca o cheltuială cu întreaga valoare a descreşterii, dacă în rezerva din reevaluare nu este
înregistrată o sumă aferentă acelui activ.

Dintre activele fixe sunt supuse reevaluării amintim:

a. activele fixe corporale aflate în patrimoniu:
b. activele fixe corporale date în concesiune, cu chirie, în folosință gratuită persoanelor juridice
fără scop patrimonial, precum și cele date în administrarea regiilor autonome;
c. capacitățile puse în funcțiune parțial, de natura activelor fixe corporale pentru care încă nu s-au
întocmit formele de înregistrare ca active fixe corporale;
d. activele fixe corporale la care s-au efectuat lucrări de investiții

4. Componentele trezorariei institutiei publice.

Operaţiile care vizează trezoreria instituţiei publice sunt reprezentate de ansamblul operaţiilor de
încasare sau plată, realizate cu ajutorul:

- mijloacelor băneşti din conturile curente ale instituţiei în lei sau valută;
- mijloacelor băneşti din împrumuturi externe şi interne garantate sau contractate;
- acreditivele în lei sau valută;
- efectele comerciale depuse spre încasare sau scontare,inclusiv cecurile;
- investiţiile financiare pe termen scurt realizate de instituţia publică;
- disponibilităţile obţinute din fonduri speciale; împrumuturi contractate de instituţia publică pe
termen scurt;
- alte valori de trezorerie.

5. Contul de executie bugetara.

Contul de execuţie bugetară trebuie să reflecte, într-o formă sintetică, totalitatea veniturilor şi a
cheltuielilor bugetare realizate şi rezultatul execuţiei, care poate fi deficit sau excedent, pe anul bugetar
respectiv.

Structura contului de executie este urmatoarea:

- pentru venituri: prevederi bugetare initiale/definitive; drepturi constatate; incasari realizate;

drepturi constatate de realizat
- pentru cheltuieli: credite bugetare initiale/definitive; angajamente bugetare; angajamente
legale; plati efectuate; angajamente legale de platit; chleltuieli efective
- informatii privind rezultatul ececutiei bugetare

6. Enumerati situatiile financiare ale institutiilor publice conform reglementarilor nationale si

internationale si prezentati situatia fluxurilor de trezorarie.

Situațiile financiare ale instituțiilor publice sunt formate din:

 - situația poziției financiare (bilanțul).
- situația performanței financiare (contul de profit și pierdere).
- situația modificărilor activelor nete/capitalurilor proprii;
- situația fluxurilor de trezorerie;
- politici contabile și note la situațiile financiare.

Informatiile prezentate de situatia fluxurilor de trezorerie permit stabilirea capacitatii unei entitati de a
genera numerar si echivalente de numerar. De asemenea, maresc gradul de comparabilitate al raportarii
rezultatelor din exploatare intre diferitele entitati.

7. Definiti notiunea de ordonatori de credite si prezentati tipologia acestora.

Principala sursă de finanţare a instituţiilor publice o reprezintă sursele provenite de la diversele

bugete. Răspunderea pentru modul în care au fost utilizate aceste fonduri revine conducătorilor
instituţiilor care poartă numele de ordonatori de credite.
După drepturile şi atribuţiile pe care le au în procesul execuţiei bugetare, ordonatorii de credite
bugetare se împart în trei categorii:

a. ordonatori principali de credite; se înţelege persoana fizică împuternicită să îndeplinească o

funcţie de conducere într-un organ de stat, într-o instituţie investită de legiuitor cu dreptul de a
dispune de creditele bugetare aprobate prin bugetul propriu de venituri şi cheltuieli al instituţiei
respective.
b. ordonatori secundari de credite; sunt reprezentați de miniştrii, conducătorii celorlalte organe
de specialitate ale administraţiei publice centrale, conducătorii altor autorităţi publice şi
conducă
c. Ordonatorii terţiari de credite sunt conducători ai instituţiilor publice împuterniciţi de către
ordonatorii principali sau secundari (în funcţie de poziţia instituţiei în ierarhie) să folosească
creditele bugetare numai pentru nevoile proprii ale unităţilor pe care le conduc. Ordonatorii
terţiari de credite nu au în subordine alte instituţii publice cu personalitate juridică.

8. Definiti notiunea de buget public si prezentati veniturile si cheltuielile publice.

Bugetul public - este un instrument complex folosit de către stat prin care se proiectează şi se
desfăşoară activitatea privind finanţele publice, fiind instrumentul de programare, de executare şi de
control asupra rezultatelor execuţiei resurselor băneşti ale societăţii şi a modului de repartizare şi
utilizare a acestora prin cheltuieli publice.
 Veniturile publice provin din impozite şi taxe. Impozitele reprezintă o formă -de prelevare a unei
părţi din veniturile sau averea persoanelor fizice sau juridice la dispoziţia statului, în vederea acoperirii
cheltuielilor sale.
Structura veniturilor publice: Veniturile bugetului asigurărilor sociale de stat, fondurilor special;
Veniturile bugetului de stat; Veniturile extrabugetare ale instituţiilor publice; Veniturile bugetelor
locale.

Cheltuielile publice se referă la totalitatea cheltuielilor efectuate prin intermediul instituţiilor publice
care se acoperă fie de la buget, pe plan central sau local, fie din fondurile extrabugetare sau de la
bugetele proprii ale instituţiilor, pe seama veniturilor obţinute de acestea.

Cheltuielile publice: Cheltuieli bugetare, Cheltuieli acoperite din fonduri cu destinaţie special, Cheltuieli
extrabugetare, Cheltuieli efectuate din bugetul trezoreriei publice.

9. Metode de evidenta sintetica a stocurilor a institutiilor publice.

Contabilitatea stocurilor din instituţiile publice face obiectul IPSAS 12 „Stocuri”. Obiectivele
acestui standard constau în stabilirea tratamentelor contabile ale stocurilor la nivelul sistemului
costului istoric. IPSAS 12 defineşte stocurile ca fiind:
a) „active în formă materială, destinate consumului în cadrul procesului de producţie;
b) active în formă materială, destinate a fi consumate pentru efectuarea de servicii;
c) destinate vânzării sau distribuite în cursul normal al operaţiilor.”

Stocurile participă la un singur ciclu de exploatare, consumându-se în totalitate, în cadrul unui proces
de transformare şi până în momermtul în care acestea se transformă în numerar sau echivalente de
numerar.

10. Definirea, evaluarea, clasificarea creantelor si datoriilor institutiilor publice.

O creanţă reprezintă dreptul instituţiei publice asupra unui terţ (numit debitor), rezultat în urma
relaţiilor acesteia cu mediul socio-economic, relaţii în urma cărora instituţia a avansat un bun, o lucrare
sau a prestat un serviciu şi în schimbul cărora este îndreptăţită să primească numerar sau echivalente
de numerar sau o contraprestaţie.

O datorie reprezintă dreptul terţilor (numiţi creditori) asupra instituţiei publice, rezultat în urma
relaţiilor acesteia cu mediul socio-economic, relaţii în urma cărora instituţia publică a beneficiat de
resurse externe de finanţare puse la dispoziţie de către terţi şi pentru care instituţia publică trebuie să
asigure o prestaţie, numerar sau echivalente de numerar.
 a. în funcţie de conţinutul datoriilor şi creanţelor acestea se grupează în:
- datorii şi creanţe: comerciale; financiare; fiscale; în legătură cu personalul; sociale;
- decontările referitoare la fondurile nerambursabile primite de la C.E.;
- creanţele bugetare şi creditorii bugetari; decontările între instituţiile publice.
b. în funcţie de moneda în care se realizează decontarea, avem:
- datorii şi creanţe în lei; în valută.
c. în raport natura şi lichiditatea creanţelor / exigibilitatea datoriilor, acestea se grupează în:
- datorii şi creanţe curente;
- datorii pe termen lung şi creanţe imobilizate.

11. Clasificarea cheltuielilor institutiilor publice dupa natura acestora.

- cheltuieli privind stocurile;
- cheltuieli cu lucrările şi serviciile executate de terţi cheltuieli cu alte servicii
executate de terţi;
- cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate;
- cheltuieli cu personalul;
- alte cheltuieli operaţionale;
- cheltuieli financiare;
- alte cheltuieli finanţate din buget;
- cheltuieli cu amortizările, provizioanele şi ajustările pentru depreciere sau
pierderile de valoare; - cheltuieli extraordinar

12. Enumerati situatiile financiare ale institutiilor publice conform reglementarilor

international si prezentati contul de rezultat patrimonial.
Situațiile financiare ale instituțiilor publice sunt formate din:
- situația poziției financiare (bilanțul).
- situația performanței financiare (contul de profit și pierdere).
- situația modificărilor activelor nete/capitalurilor proprii;
- situația fluxurilor de trezorerie; - politici contabile și note la situațiile financiare.
Contul de rezultat patrimonial prezintă situația veniturilor, finanțărilor și cheltuielilordin cursul exercițiului
curent. Veniturile și finanțările sunt prezentate pe feluri de venituri, după natura sau sursa lor,indiferent
dacă au fost încasate sau nu. Cheltuielile sunt prezentate pe feluri de cheltuieli, după natura sau destinația
lor,indiferent dacă au fost plătite sau nu.
Contul de rezultat patrimonial reflecta rezultatul activitatii ca diferenta dintre. venituri si cheltuieli,
respective excedent sau deficit. Elementele component sunt veniturile si cheltuielile.
Venituri – Cheltuieli = Rezultat. Venituri > Cheltuieli => Excedent. Venituri < Cheltuieli => Deficit.
cap1

1. Definiţi instituţiile publice şi prezentaţi un criteriu de clasificare al instituţiilor

publice.
Instituţii publice reprezintă denumirea generică ce include Parlamentul, Administraţia Prezidenţială, Guvernul,
ministerele, celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice, alte autorităţi publice, instituţiile publice
autonome, precum şi instituţiile din subordinea acestora, indiferent de modul de finanţare al acestora.
Dupa statutul juridic, institutiile publice se grupeaza in institutii publice cu personalitate juridica si
institutii publice fara personalitate juridica.

2. Definiţi ordonatorii de credite şi precizaţi pe scurt atribuţiile acestora în procesul

execuţiei bugetare.
Prin ordonator de credite se înţelege persoana fizică împuternicită să îndeplinească o funcţie de conducere într-un
organ de stat, într-o instituţie investită de legiuitor cu dreptul de a dispune de creditele bugetare aprobate prin bugetul
propriu de venituri şi cheltuieli al instituţiei respective.

Ordonatorii de credite bugetare au următoarele atribuţii:

- elaborarea şi aprobarea proiectului de buget propriu;
- urmărirea modului în care se realizează încasarea veniturilor;
- angajarea şi utilizarea creditelor bugetare pe baza bunei gestiuni financiare;
- asigurarea integrităţii bunurilor încredinţate instituţiei pe care o conduc;
- organizarea şi ţinerea la zi a contabilităţi;
- organizarea activităţii de inventariere anuală a patrimoniului instituţiei;
- organizarea auditului intern şi controlului financiar preventiv.

3. Definiţi obiectul contabilităţii instituţiilor publice.

Obiectul contabilităţii instituţiilor este de a asigura „informaţii ordonatorilor de credite cu privire la
execuţia bugetelor de venituri şi cheltuieli, patrimoniul aflat în administrare, precum şi pentru
întocmirea contului general anual de execuţie a bugetului de stat, a contului anual de execuţie a
bugetului asigurărilor sociale de stat, fondurilor speciale, precum şi a conturilor anuale de execuţie a
bugetelor locale

4. Definiţi contabilitatea de angajamente.

Contabilitatea de angajamente presupune ca efectele evenimentelor şi tranzacţiilor trebuie recunoscute
atunci când acestea se produc şi nu pe măsură ce numerarul sau echivalentul de numerar este încasat
sau plătit. Elementele recunoscute ca făcând parte din contabilitatea de angajament sunt activele,
activele nete / capitalul propriu, veniturile şi cheltuielile.
 5. Enunţaţi atribuţiile persoanelor care răspund de organizarea şi conducerea
contabilităţii la nivelul instituţiilor publice.
- Asigurarea condițiilor pentru organizarea și conducerea corectă și la zi;
- Organizarea și efectuarea inventarierii tuturor elementelor de activ și de pasiv;
- Respectarea regulilor de întocmire a situațiilor financiare;
- Depunerea la termen a acestora;
- Pastrarea documentelor justificative, a registrelor contabile și situațiilor fianciare;
- Organizarea contabilității de gestiune adaptată la specificul instituţiei.

6. Precizaţi care sunt registrele contabile obligatorii pentru instituţiile publice

următoarele şi realizaţi o scurtă prezentare a acestora.
Bilanţul – care reflectă poziţia financiară a instituţiei publice;
Contul de rezultate patrimonial – care reflectă performanţele financiare;
Situaţia fluxurilor de numerar – cu ajutorul căreia este prezentată situaţia încasărilor şi plăţilor în
numerar şi echivalente de numerar, efectuate de instituţie pe parcursul exerciţiului financiar;
Situaţia modificărilor în structura activelor nete(capitalurilor);
Anexe la situaţiile financiare, care includ: politici contabile şi note explicative;

cap 2

1. Definiţi bugetul public şi prezentaţi componenţa acestuia.

Bugetul public reprezintă ansamblul documentelor din sectorul public, care împreună formează
sistemul de bugete, format din:
• Bugetul de stat
• Bugetul asigurărilor sociale de stat
• Bugetele locale;
• Bugetele fondurilor speciale;
• Bugetul trezoreriei generale a statului;
• Bugetul instituţiilor publice autonome',
• Bugetele instituţiilor publice finanţate integral sau parţial clin bugetul de stat. bugetul
asigurărilor sociale de stat, bugetele locale şi bugetele fondurilor speciale
• Bugetele instituţiilor publice finanţate integraI din venituri proprii;
• Bugetele creditelor externe rambursabile, contractate sau garantate de star,
• Bugetele fondurilor externe nerambursabile;
2. Enunţaţi principiile de delimitare a cheltuielilor bugetare în cadrul celor publice.

(raspuns de pe internet) Principiile bugetare sunt urmatoarele:

- principiul universalitatii bugetului;
- principiul unitatii bugetului;
- principiul realitatii bugetare;
- principiul anualitatii bugetului;
- principiul echilibrului bugetar;
- principiul neafectarii veniturilor bugetare;
- principiul specializarii;
- principiul publicitatii bugetului.

3. Definiţi clasificaţia bugetară şi precizaţi importanţa acesteia.

Bugetul public - este un instrument complex folosit de către stat prin care se proiectează şi se desfăşoară
activitatea privind finanţele publice, fiind instrumentul de programare, de executare şi de control
asupra rezultatelor execuţiei resurselor băneşti ale societăţii şi a modului de repartizare şi utilizare a
acestora prin cheltuieli publice. (???)

4. Definiţi procesul bugetar şi enumeraţi etapele procesului bugetar.

Procesul bugetar reprezintă ansamblul acţiunilor şi măsurilor întreprinse de instituţiile competente ale
statului în scopul concretizării politicii financiare aplicate de autoritatea guvernamentală.

Etape: . Elaborarea proiectului de buget, aprobarea bugetului, Execuţia bugetului, Încheierea execuției
bugetului, Controlul execuţiei bugetului, Aprobarea execuţiei bugetului.

5. Enunţaţi etapele procesului bugetar şi prezentaţi pe scurt o etapă la alegere.

Elaborarea proiectului de buget, aprobarea bugetului, Execuţia bugetului, Încheierea execuției
bugetului, Controlul execuţiei bugetului, Aprobarea execuţiei bugetului.
Încheierea execuției bugetului presupune lucrări caracteristice care urmăresc să stabilească
rezultatul activităţii de execuţie bugetară, respectiv, cheltuielile efectuate, veniturile încasate şi soldul
înregistrat la finele fiecărui an bugetar. In acest scop, se întocmeşte contul de execuţie bugetară, care
trebuie să reflecte, într-o formă sintetică, totalitatea veniturilor şi a cheltuielilor bugetare realizate şi
rezultatul execuţiei, care poate fi deficit sau excedent, pe anul bugetar respectiv.
cap 3

1. Definiţi capitalurile proprii ale unei instituţii publice.

Capitalul propriu reprezintă interesul rezidual al statului sau al unităţilor administrativteritoriale, în
calitate de proprietari ai activelor unei instituţii publice după deducerea datoriilor.

2. Care sunt fondurile cu destinaţie specială ale unei instituţii publice?

Fondul de rezervă al bugetului asigurărilor sociale de stat; fondul de rezervă constituit conform Legii
nr. 95/2006 (fondul pentru sănătate); fondul de dezvoltare a spitalului.

3. Care sunt elementele ce compun datoria publică guvernamentală?

Datoria publică guvernamentală internă este reprezentată de totalitatea obligațiilor financiare ale
statului și provin din împrumuturi contractate/garantate de stat, de la persoane fizice sau juridice
rezidente în România.

4. Care sunt condiţiile de recunoaştere a provizioanelor?

- să existe o obligaţie curentă determinată de un eveniment anterior;
- să fie probabilă efectuarea unei plăţi pentru stingerea datoriei respective;
- să poată fi estimată suma.

5. Prin ce diferă capitalurile proprii ale unei instituţii publice de cele ale unui agent
economic?
Capitalurile proprii ale unui agent economic sunt primele de capital, iar al unei institutii publice, sunt
formate din: fonduri proprii, rezultat patrimonial, rezultat reportat, rezerve din reevaluare, fonduri cu
destinatie speciala.

cap 4

1. Definiţi activele fixe din perspectiva legilaţiei româneşti.

În conformitate cu normele româneşti, activele reprezintă ’’resurse controlate de către instituţia
publică ca rezultat a unor evenimente trecute, de la care se aşteaptă să genereze beneficii economice
viitoare pentru instituţie şi al cărui cost poate fi evaluat în mod credibil”.

2. Definiţi activele fixe din perspectiva IPSAS.

În conformitate cu Standardele Internaţionale de Contabilitate pentru Sectorul Public (IPSAS), activele
reprezintă ’’resurse controlate de o entitate ca rezultat al evenimentelor anterioare şi din 60 care
entitatea va avea viitoare beneficii economice sau potenţial de servicii”.
 3. Prezentaţi categoriile de active fixe.

Activele fixe pe care o instituţie publică le poate deţine se grupează în: active fixe necorporale; active
fixe corporale; active fixe financiare.
Activele fixe necorporale reprezintă active fără substanţă fizică, care se utilizează pe o perioadă mai
mare de un an.
Cctivele fixe corporale reprezintă obiectul sau complexul de obiecte ce se utilizează ca atare şi care
îndeplinesc cumulativ următoarele condiţii: au valoare de intrare mai mare decât limita stabilită prin
hotărâre a Guvernului şi o durată normală de utilizare mai mare de un an.

cap 5

1. Definiţi stocurile conform legilaţiei naţionale.

Conform reglementărilor contabile româneşti pentru sectorul public, stocurile sunt active circulante:
- “deţinute pentru a fi vandute pe parcursul desfăşurării normale a activităţii;
- în curs de producţie în vederea vânzării în procesul desfăşurării normale a activităţii;
- sub forma de materii prime, materiale şi alte consumabile ce urmează să fie folosite în desfăşurarea
activităţii curente a instituţiei, în procesul de producţie sau pentru prestarea de servicii”.

2. Definiţi stocurile din perspectiva normelor internaţionale.

a) „active în formă materială, destinate consumului în cadrul procesului de producţie;
b) active în formă materială, destinate a fi consumate pentru efectuarea de servicii;
c) destinate vânzării sau distribuite în cursul normal al operaţiilor.

3. Cum se evaluează stocurile cu ocazia întocmirii situaţiilor financiare?

Evaluarea stocurilor se face la valoarea contabilă de intrare, reprezentată de:
- costul de achiziţie – pentru stocurile intrate în entiatte cu titlu oneros;
- costul de producţie – pentru stocurile obţinute din producţia proprie - valoarea de
utilitate – pentru bunurile donate

4. Ce categorii de stocuri sunt specifice instituţiilor publice, nu şi agenţilor economici?

În funcţie de momentul şi de locul unde apar, stocurile pot fi structurate în 3 categorii:
- stocuri utilizate în activitatea de producţie adică: materiile prime, materialele
consumabile, obiectele de inventar, materialele rezervă de stat etc.;
- stocuri obţinute din activitatea de producţie adică: produsele finite, semifabricatele,
produsele reziduale;producţia în curs de execuţie.
- stocuri destinate vânzării (mărfurile) sau păstrării lor în unitate (ambalajele).
 5. Cum se evaluează stocurile la ieşirea din gestiune?
Se realizează folosind una din următoarele metode de evaluare la ieşire: FIFO (primul intrat, primul
ieşit), LIFO (ultimul intrat, primul ieşit), CMP (cost mediu ponderat). Normele naţionale de contabilitate
recomandă utilizarea metodei FIFO, ca metodă de evaluare a stocurilor la ieşire

cap 6

1. Definiţi noţiunea de creanţă.

O creanţă reprezintă dreptul instituţiei publice asupra unui terţ (numit debitor), rezultat în urma
relaţiilor acesteia cu mediul socio-economic, relaţii în urma cărora instituţia a avansat un bun, o lucrare
sau a prestat un serviciu şi în schimbul cărora este îndreptăţită să primească numerar sau echivalente
de numerar sau o contraprestaţie.

2. Definiţi noţiunea de datorie.

O datorie reprezintă dreptul terţilor (numiţi creditori) asupra instituţiei publice, rezultat în urma
relaţiilor acesteia cu mediul socio-economic, relaţii în urma cărora instituţia publică a beneficiat de
resurse externe de finanţare puse la dispoziţie de către terţi şi pentru care instituţia publică trebuie să
asigure o prestaţie, numerar sau echivalente de numerar.

3. Prezentaţi clasificarea datoriilor conform normelor internaţionale.

„Prezentarea situaţiilor financiare”, o datorie trebuie clasificată ca datorie curentă în următoarele
situaţii:
- se aşteaptă ca datoria să fie decontată în cursul ciclul operaţional al unei entităţi;
- datoria este exigibilă în termen de 12 luni de la data bilanţului.
Toate celelalte datorii trebuie clasificate ca datorii pe termen lung.

4. Prezentaţi componenţa salariului brut efectiv realizat.

Salariu brut efectiv realizat = salariul tarifat (contractual) + sporuri permanente + alte sporuri +
avantaje in natura + alte drepturi + retineri

cap 7

1. Definiţi noţiunea de activ financiar.

Un activ financiar este orice activ care reprezintă: depozite, un instrument de capitaluri proprii al unei
alte entitati, un drept contractual. Activele financiare cuprind: titluri de participare; alte titluri
imobilizate; creanţe imobilizate.
2. Definiţi noţiunea de datorie financiară.

(raspuns de pe internet) Datoria financiară reprezintă orice datorie care este fie o obligație
contractuală de a ceda lichidități sau alt activ financiar, fie un contract care va fi sau poate fi decontat
în propriile instrumente de capitaluri proprii ale companiei. După conţinutul economic, datoriile pot fi:
financiare, comerciale, calculate.

3. Prezentaţi operaţiile care vizează trezoreria instituţiei publice.

Operaţiile care vizează trezoreria instituţiei publice sunt reprezentate de ansamblul operaţiilor de
încasare sau plată, realizate cu ajutorul:
- mijloacelor băneşti din conturile curente ale instituţiei în lei sau valută;
- mijloacelor băneşti din împrumuturi externe şi interne garantate sau contractate;
- acreditivele în lei sau valută;
- efectele comerciale depuse spre încasare sau scontare,inclusiv cecurile;
- investiţiile financiare pe termen scurt realizate de instituţia publică;
- disponibilităţile obţinute din fonduri speciale; împrumuturi contractate de instituţia publică pe
termen scurt; alte valori de trezorerie .

cap 8

1. Definiţi principalele grupe de cheltuieli.

Principalele grupe de cheltuieli sunt: cheltuieli privind stocurile; cheltuieli cu lucrările şi serviciile
executate de terţi; cheltuieli cu alte servicii executate de terţi; cheltuieli cu alte impozite, taxe şi
vărsăminte asimilate; cheltuieli cu personalul; alte cheltuieli operaţionale; cheltuieli financiare; alte
cheltuieli finanţate din buget; cheltuieli cu amortizările, provizioanele şi ajustările pentru depreciere
sau pierderile de valoare; cheltuieli extraordinare.

2. Prezentaţi modul de recunoaştere a cheltuielilor unei instituţii publice.

În ceea ce privește momentul recunoașterii cheltuielilor unei instituții publice, legislația românească
prevede ca:
- cheltuielile de personal, fie că este vorba de salarii în bani şi în natură, prime, fie de al 13-lea salariu,
contribuţiile aferente acestora, se recunosc în perioada în care munca a fost prestată.
- cheltuielile cu stocurile se recunosc atunci când acestea au fost consumate, cu excepţia materialelor
de natura obiectelor de inventar care se înregistrează la scoaterea din folosinţă a acestora.
- cheltuielile cu serviciile se recunosc în perioada când serviciile au fost prestate şi lucrările executate,
indiferent de momentul când a fost efectuată plata acestora.
- transferurile între unităţi ale administraţiei publice, curente şi de capital, se recunosc ca şi costuri la
beneficiarii finali ai fondurilor.
- alte transferuri, interne şi în străinătate, se recunosc ca şi costuri la instituţia care transferă fondurile.

cap 9

1. Definiţi veniturile unei instituţii publice din perspectiva normelor internaţionale

Veniturile din activităţi curente reprezintă intrări brute de beneficii economice şi potenţial de servicii
înregistrate pe parcursul perioadei de raportare atunci când aceste intrări se concretizează în creşteri
ale activelor nete / capitalurilor proprii, altele decât cele legate de contribuţii ale proprietarilor.

2. Definiţi veniturile unei instituţii publice conform reglementărilor naţionale.

Veniturile reprezintă impozite, taxe, contribuţii şi alte sume de încasat potrivit legii, precum şi preţul
bunurilor vândute şi serviciilor prestate, după caz, aferente unei perioade de timp.

3. Enumeraţi principalele categorii de venituri ale unei instituţii publice.

- Gruparea veniturilor după natura acestora: operationale, financiare, extraordinare

- În funcţie de momentul recunoaşterii veniturilor în contabilitatea instituţiei publice: venituri din
activitati economice, din productia realizata
- dupa perioada la care se refera: venituri curente, venituri in avans

cap 10

1. Prezentați structura contului de profit și pierdere al unei instituții publice.

Se realizeaza sub forma unui tabel impartit in cele trei categorii de venituri si cheltuieli (de exploatare,
financiare si extraordinare sau exceptionale). De obicei, in partea de sus a tabelului sunt plasate
veniturile, iar cheltuielile sunt plasate in partea de jos.

O alta forma de prezentare este cea sub forma de lista. In cazul acesteia, se incepe cu veniturile si
cheltuielile de exploatare si rezultatul acestora, continuand cu veniturile si cheltuielile financiare si cele
exceptionale, urmate fiecare de rezultatele proprii. Dupa sunt prezentati si alti indicatori (daca este
cazul), lista incheindu-se cu rezultatul final.
 2. Prezentați structura
bilanțului unei instituții publice.

3. Prezentați structura situației privind fluxurile de trezorerie ale unei instituții publice