UNIVERSITATEA SPIRU HARET

FACULTATEA DE STIINTE ECONIMICE BUCURESTI

Programul de studii universitare de masterat: CONTABILITATEA

AGENTILOR ECONOMICI SI A INSTITUTIILOR PUBLICE

ANUL UNIVERSITAR 2017-2018 (ANUL II,SEMESTRUL I)

Proiect pentru disciplina

SITUATII FINANCIARE DE SINTEZA SI RAPORTARE

Conducător ştiinţific : Floarea Georgescu

Student : Deca Andrei Octavian

BUCURESTI
2018
 CUPRINS

Capitolul I

1. Reglementari contabile in Romania privind situatiie

financiare…..………………………………………………. 1

2. Rolul si importanta situatiilor financiare ……………….. 2

3. Intocmirea si prezentarea situatiilor financiare ……….. 3

4. Principii Contabile si aplicarea lor la intocmirea situatiilor
financiare ………………………………………………....... 4

5. Auditul Situatiilor Financiare .............................................. 5

Capitolul II

1. Intocmirea si prezentarea situatiilor financiare la SC Barbone

Distributione SRL – studiu de caz ................................................. 6

Bibliografie ……………………………………………………… 15

CAPITOLUL I

1
1.Reglementari contabile in Romania privind situatiile financiare

Legea contabilitatii nr.82/1991, Ordinul 1752/17.11.2005, IAS1, Reglementari contabile din

17.11.2005 conforme cu Directiva a IV-a a Comunitatii Economice Europene , Reglementari
contabile din 17.11.2005 conforme cu Directiva a VII-a Comunitatii Economice Europene.
Societăţile comerciale , companiile naţionale, regiile autonome, institutele naţionale de cercetare-
dezvoltare , societatile cooperatiste si celelalte persoane juridice cu scop lucrativ au obligatia sa
conduca contabilitatea in partida dubla si sa intocmeasca situatii financiare anuale. Categoriile de
persoane care pot tine contabilitatea in partida simpla se stabilesc prin ordin al ministrului
finantelor publice.
Pentru organizatii patronale si sindicale, precum si pentru alte categorii de organizatii fara scop
patrimonial, care nu desfasoara activitati economice, Ministerul Finantelor Publice aproba un
sistem simplificat de raportare financiara, avand in vedere si cerintele organismelor europene de
profil.
Orice operatiune economico-financiara efectuata se consemneaza in momentul efectuarii ei intr-
un document care sta la baza inregistrarilor in contabilitate, dobandind astfel calitatea de
document justificativ.
Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor in contabilitate angajează răspunderea
persoanelor care le-au întocmit, vizat si aprobat, precum si a celor care le-au înregistrat in
contabilitate, dupa caz.

Situaţii financiare anuale Exerciţiul financiar reprezintă perioada pentru care trebuie întocmite
situaţiile financiare anuale si, de regula, coincide cu anul calendaristic, durata exerciţiului
financiar este de 12 luni.
Exerciţiul financiar poate fi diferit de anul calendaristic (de la 01.01.2007):
 pentru sucursalele cu sediul in Romania, care apartin unei persoane juridice straine, cu
exceptia institutiilor de credit, entitatilor autorizate de Comisia Nationala a Valorilor
Mobiliare si societatilor de asigurare, daca exercitiul financiar difera pentru societate;
 pentru filialele consolidate ale societatii-mama, precum si pentru filialele filialelor, cu
exceptia instituţiilor de credit, entitatilor autorizate de Comisia Naţionala a Valorilor
Mobiliare si societatilor de asigurare, daca exerciţiul financiar diferă pentru societatea-
mama.
2
Exerciţiul financiar al unitarilor nou-infinitate incepe la data infiintarii, potrivit legii.
Exercitiul financiar al unei persoane juridice care se lichideaza incepe la data incheierii
exercitiului financiar anterior si se incheie in ziua precedenta datei cand incepe lichidarea.
Perioada de lichidare este considerata un exercitiu financiar, indiferent de durata sa.
Situatiile financiare anuale consolidate ale unei societati-mama se întocmesc pentru acelaşi
exercitiu financiar aplicabil situatiilor financiare anuale ale societatii-mama. Daca exercitiul
financiar al filialelor difera de exercitiul financiar aplicabil societatii-mama, situatiile financiare
anuale consolidate pot fi întocmite la o alta data pentru a tine cont de exercitiul financiar al
majoritarii sau al celor mai importante dintre societatile consolidate (de la 01.01.2007).
Exercitiul financiar pentru instituţiile publice este anul bugetar.
Persoanele juridice au obligatia sa intocmeasca situatii financiare anuale, inclusiv in situatia
fuziunii, divizarii sau incetarii activitatii acestora, in conditiile legii.
Ministerul Finanţelor Publice poate stabili intocmirea si depunerea situatiilor financiare si la alte
perioade decat anual, in cadrul exercitiului financiar.
Pentru persoanele juridice care aplica reglementari contabile conforme cu Standardele
Internaţionale de Raportare Financiara situaţiile financiare anuale se compun din bilanţ, cont de
profit si pierdere, situaţia modificărilor capitalului propriu, situaţia fluxurilor de trezorerie,
politici contabile si note explicative.
Persoanele juridice care nu îndeplinesc criteriile stabilite pentru aplicarea reglementarilor
prevăzute mai sus aplica reglementari contabile conforme cu directivele europene si întocmesc
situaţii financiare anuale, care se compun din bilanţ, cont de profit si pierdere, politici contabile
si note explicative.
Pentru persoanele juridice fără scop patrimonial situaţiile financiare anuale se compun din bilanţ,
contul rezultatului exerciţiului, politici contabile si note explicative.
Situaţiile financiare anuale constituie un tot unitar si sunt însoţite de raportul administratorilor.
Pentru sucursalele din Romania ale institutiilor de credit si ale altor institutii financiare cu sediul
in strainatate, institutiile prevazute la art. 4 alin. (2) stabilesc continutul situatiilor financiare
anuale care trebuie publicate de aceste sucursale. Institutiile respective stabilesc si cerintele
referitoare la informatiile privind activitatea proprie a sucursalelor, care trebuie publicate de
sucursalele respective in situatia in care acestea nu sunt obligate sa publice situatii financiare
anuale referitoare la activitatea proprie.
Instituţiile publice întocmesc situaţii financiare trimestriale si anuale, conform normelor
elaborate de Ministerul Finanţelor Publice.
3
 Raportul anual cuprinde situaţiile financiare anuale, raportul administratorilor, raportul de
audit sau raportul comisiei de cenzori, după caz, si propunerea de distribuire a profitului sau
de acoperire a pierderii contabile.
 Situaţiile financiare anuale vor fi insotite de o declaratie scrisa a persoanelor prevazute prin
care isi asuma raspunderea pentru intocmirea situatiilor financiare anuale si confirma ca:
 a) politicile contabile utilizate la intocmirea situatiilor financiare anuale sunt in
conformitate cu reglementarile contabile aplicabile;
 b) situaţiile financiare anuale ofera o imagine fidela a pozitiei financiare,
performantei financiare si a celorlalte informatii referitoare la activitatea desfasurata;
 c) persoana juridica isi desfasoara activitatea in conditii de continuitate.

Obiectivul situaţiilor financiare anuale consolidate este de a oferi o imagine fidela a poziţiei
financiare, performantei financiare si a celorlalte informaţii referitoare la activitatea grupului,
potrivit reglementarilor contabile aplicabile.

Situaţiile financiare anuale consolidate constituie un tot unitar. Acestea cuprind bilanţul
consolidat, contul de profit si pierdere consolidat, precum si celelalte componente, respectiv
informaţii referitoare la activitatea grupului, potrivit reglementarilor contabile aplicabile, politici
contabile si note explicative la situaţiile financiare anuale consolidate, si vor fi făcute publice
împreuna cu situaţiile financiare anuale individuale ale societarii-mama.

Persoanele juridice care organizeaza contabilitatea in partida dubla trebuie sa publice situatiile
financiare anuale. Fac obiectul publicarii situatiile financiare anuale, raportul administratorilor si
raportul de audit sau raportul comisiei de cenzori, dupa caz. Aceste prevederi se aplica si
sucursalelor inregistrate in Romania, care apartin unor persoane juridice cu sediul in strainatate,
precum si societatilor-mama care intocmesc situatii financiare consolidate.
Acţionarii si angajaţii unei societăţi au dreptul sa se informeze in legătura cu situaţiile financiare
anuale la sediul social al societatii sau al societati - mama, fără nici o discriminare.
Situaţiile financiare anuale se păstrează timp de 50 de ani.
In caz de incetare a activitatii persoanelor juridice, situatiile financiare anuale, precum si
registrele si celelalte documente se predau la arhivele statului, in conformitate cu prevederile
legale in materie.

4
Instituţiile publice si celelalte persoane juridice, ai căror conducători au calitatea de ordonator de
credite, depun un exemplar din situaţiile financiare trimestriale si anuale la organul ierarhic
superior, la termenele stabilite de acesta.
Ministerele, celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, alte autorităţi
publice, instituţiile publice autonome si unităţile administrativ-teritoriale, ai căror conducători au
calitatea de ordonator principal de credite, depun la Ministerul Finanţelor Publice un exemplar
din situaţiile financiare trimestriale si anuale, potrivit normelor si la termenele stabilite de acesta.

Ordinul 1752/17.11.2005 prevede ca persoanele juridice care la data bilantului depasesc

limitele a doua dintre cele trei criterii de marime :
 total active : 3.650.000 Euro
 cifra de afaceri neta : 7.300.000 Euro
 numar mediu de salariati in cursul exercitiului financiar :50
vor întocmi situaţii financiare anuale care cuprind :
 bilant
 cont de profit si pierdere
 situatia modificarii capitalului propriu
 situatia fluxurilor de trezorerie
 note explicative la situatiile financiare anuale.
Persoanele juridice care la data bilantului nu depasesc limitele a doua dintre criteriile de marime
intocmesc situatii financiare anuale simplificate care cuprind : bilantul prescurtat , contul de
profit si pierdere, note explicative la situatiile anuale simplificate.

2. Rolul si importanta situaţiilor financiare

Situaţiile financiare anuale trebuie să ofere o imagine fidelă a poziţiei financiare, performanţei,
modificării capitalurilor proprii şi fluxurilor de trezorerie ale întreprinderii pentru respectivul
exerciţiu financiar. 5
Situatiile financiare sunt o reprezentare financiara structurata a poziţiei financiare a unei
întreprinderi si a tranzacţiilor efectuate de aceasta. Obiectivul situaţiilor financiare generale este
de a oferi informaţii despre poziţia financiara, performanta si fluxurile de numerar ale unei
întreprinderi, utile pentru o gama larga de utilizatori in luarea deciziilor economice. Situatiile
fmanciare prezinta, de asemenea, rezultatele gestiunii resurselor incredintate conducerii
intreprinderilor.
Pentru a atinge acest obiectiv, situaţiile financiare ofera informatii despre:
 activele controlate de întreprindere
 datoriile întreprinderii
 capitalurile proprii, ca interes rezidual al proprietarilor in activele controlate de întreprindere
 veniturile si cheltuielile, inclusiv castigurile si pierderile, rezultatul net al întreprinderii si,
intr-o acceptie mai larga, performanta sa economica, redate prin reflectarea evolutiei
capitalurilor proprii (activului net), evoluţie din care sunt excluse efectele operatiilor
efectuate de întreprindere direct cu proprietarii săi
 fluxurile de trezorerie trecute , ce se pot constitui in baza pentru determinarea fluxurilor de
trezorerie viitoare
Aceste informaţii, împreuna cu alte informaţii din notele la situaţiile financiare, ajuta utilizatorii
la estimarea viitoarelor luxuri de numerar ale întreprinderii si, in special, a momentului si
gradului de certitudine a generării numerarului si echivalentelor de numerar.

3. Întocmirea si prezentarea situaţiilor financiare

3.1 Bilanţul contabil

6
Pentru realizarea funcţiilor contabilităţii: de informare, decizie şi control, este necesar ca în urma
lucrărilor curente de contabilitate să se sintetizeze periodic informaţiile generate de conturi şi
calculele contabile, în documente de sinteză expresiv şi relevante, accesibile nu numai
specialiştilor, ci şi celor interesaţi de gestiunea unităţii patrimoniale în calitate de: investitor,
administrator, bancă, creditor, fiscalitate şi alte organisme economice şi sociale. Aceste
documente de sinteză constituie obiectul de bază al contabilitaţii financiare, deoarece redau o
imagine fidelă asupra situaţiei patrimoniale, rezultatelor şi situaţiei financiare a întreprinderii.
Potrivit Legii 31/1990 privind societăţile comerciale şi a Legii Contabilităţii 82/1991, toţi agenţii
economici ( toate persoanele juridice ) sunt obligaţi să întocmească bilanţ contabil.
Bilanţul este documentul oficial de sinteză al tuturor unităţilor patrimoniale. Bilanţul contabil
contribuie să dea o imagine fidelă, clară şi completă a patrimoniului, a situaţiei financiare şi
asupra rezultatelor obţinute de unitatea patrimonială, care presupune:
- respectarea cu bună credinţă a regulilor privind evaluarea patrimoniului;
- respectarea principiilor: prudenţei, permanenţei metodelor, continuitatea
activităţii bilanţului de deschidere cu cel de închidere, a noncompensării;
- posturile înscrise în bilanţ trebuie să corespundă cu datele înregistrate în
contabilitate, puse de acord cu inventarul.
Procedeu principal al metodei contabilităţii şi bază informaţională fundamentală, bilanţul
propriu-zis este un tablou care cuprinde în formă sintetică şi în expresie valorică mijloacele
economice patrimoniale, sursele de constituire a acestora, precum şi rezultatul unui agent
economic la un moment dat.
Bilanţul este documentul contabil de sinteză, prin care se prezintă activul şi pasivul unităţii
patrimoniale la închiderea exerciţiului, precum şi în celelalte situaţii prevăzute de Legea
Contabilităţii.
Importanţa bilanţului contabil derivă din funcţiile pe care acesta le îndeplineşte:
1) funcţia de generalizare a datelor contabilităţii;
2) funcţia de cunoaştere a mersului activităţii economico-financiare;
3) funcţia previzională.

1) Funcţia de generalizare a datelor în ciclul contabil de prelucrare a informaţiilor izvorăşte din

necesitatea de a grupa datele dispersate ale contabilităţii curente, după criterii bine stabilite, într-
un număr restrâns de indicatori, care să poată oferi o imagine de ansamblu asupra situaţiei
economico-financiare a unităţii patrimoniale.
7
2) Funcţia de analiză a mersului activităţii economico-financiare se manifestă prin aceea că,
pe baza bilanţului contabil se analizează periodic, gradul realizării indicatorilor proiectaţi şi a
rezultatelor, se identifică rezerve şi se stabilesc măsuri de perfecţionare a activităţii economice şi
financiare.
Adunările Generale ale Acţionarilor, Consiliile de Administraţie, managerii unităţilor
patrimoniale analizează periodic situaţia economico-financiară, pe baza bilanţului contabil, a
anexelor sale şi a raportului de gestiune, componente de bază ale dării de seama contabile.

3) Funcţia previzională constă în posibilitatea oferită de bilanţ de a orienta activitatea viitoare.

În acest scop, întocmirea bugetului de venituri şi cheltuieli pentru perioadele următoare se
fundamentează pe situaţia patrimonială şi a rezultatelor din perioada considerată baza de
raportare.
Având acelaşi scop, de informare asupra situaţiei patrimoniului, a situaţiei financiare a unităţii
patrimoniale şi a rezultatelor obţinute, aceste părţi constitutive formează un tot unitar.
Pentru întocmirea şi prezentarea completului bilanţier, Ministerul Finanţelor, prin Colegiul
Consultativ al Contabilităţii, elaborează modele de situaţii privind bilanţul şi celelalte
componente pentru regii autonome, societăţi comerciale şi instituţii publice. Pentru societăţile
bancare, modelele şi normele metodologice se elaborează de Banca Naţională cu avizul
Ministerului Finanţelor.
La întocmirea bilanţului contabil, se au în vedere următoarele reguli:
- posturile de bilanţ să corespundă cu datele înregistrate în contabilitate, puse de acord
cu situaţia reală a elementelor patrimoniale stabilite pe baza inventarului;
- nu sunt admise compensări între conturile ce se înscriu în bilanţ şi respectiv între
conturile de venituri şi cheltuieli din contul de “Profit si pierdere”.
În practică se cunosc două scheme de bilanţ, una sub formă de tablou cu două părti: partea
stângă, ACTIVUL, şi partea dreaptă, PASIVUL, numită şi schema orizontală de bilanţ, şi modelul
sub forma listei verticale sau schema bilanţului vertical. Bilanţul sub formă de tablou cu două
părţi pune în evidenţă egalitatea între resurse şi utilizări, iar modelul de bilanţ sub forma listei
verticale ordonează structurile patrimoniale în active, datorii, capitaluri, rezerve şi alte
componente ale situaţiei nete, finalitatea fiind prezentarea situaţiei nete a patrimoniului.

Bunurile economice constituie ACTIVUL, iar sursele de finantare, PASIVUL bilantului.

8
In situatia in care obiectul modelarii bilantiere este fundamentat pe categoria de resurse
economice, activul desemneaza utilizarea resurselor in activitatea economica si sociala, iar
pasivul, originea resurselor.
Intr-o optica economica, activul este definit prin structurile de capital fix si capital circulant, iar
pasivul , prin structurile de capital propriu si capital strain. Aprecierea financiara grupeaza
activele in raport de lichiditate (durata de transformare in bani) , iar pasivele in functie de
exigibilitatea lor (durata de plata). Ca urmare, in structura activului se disting active pe termen
lung si active curente, iar in cea a pasivului se delimiteaza capitaluri permanente (pe termen
lung) si datorii curente (pe termen scurt).

Activul bilantier evidentiaza destinatia si lichiditatea bunurilor economice.In raport de aceste

criterii, se disting urmatoarele categorii de active :
- Active imobilizate –cuprind acele valori economice de investitie a caror perioada de
utilizare si lichiditate este mai mare de un an. Activele imobilizate se impart in trei
grupe: imobilizari necorporale, imobilizari corporale si imobilizari financiare.
- Active circulante – denumite si active curente- cuprind toate activele de exploatare si
cele de trezorerie a caror durata de lichiditate este de pana la un an.Activele circulante
se impart in: stocuri si productia in curs de executie, creante, plasamente si
disponibilitati banesti.
Pasivul bilantier reprezinta sursele sau resursele de finantare a bunurilor economice. Prin
componenta sa delimiteaza clasificarea surselor de finantare in functie de modul de constituire
( finantare proprie, finantare straina) si exigibilitatea lor( termenul de decontare mai mare sau
mai mic de un an).
Finantarea bunurilor economice se refera la modul de acoperire si de sustinere financiara a
activului financiar.
In raport de exigibilitatea surselor de finantare, pasivele se grupeaza in:
- capital permanent, format din capitalurile proprii , provizioane pentru riscuri si
cheltuieli si datoriile pe termen lung
- datorii pe termen scurt sau curente

A) Bilanţul propriu-zis poate fi alcătuit în două variante sau sisteme, în funcţie de gruparea
întreprinderilor în întreprinderi mici , mijlocii şi întreprinderi mari, grupare ce se face în funcţie

9
de praguri fiscale ( care au în vedere valoarea activului bilanţului, cifra de afaceri şi numărul
mediu de salariaţi ).
a. Bilanţ contabil în sistem simplificat, în cazul întreprinderilor mici si mijlocii, care
presupune o schemă de bilanţ mai redusă.
b. Bilanţ contabil în sistem de bază prevăzut să fie utilizat de întreprinderi mari, acesta
cuprinzând posturi şi indicatori compleţi privind activitatea şi rezultatele
întreprinderii.
Bilanţul unităţilor patrimoniale care desfăşoară activităţi economice cuprinde toate elementele de
activ şi pasiv grupate după destinaţie şi respectiv provenienţa lor

Formatul bilanţului contabil este următorul:

A. Active imobilizate

I. Imobilizari necorporale

II. Imobilizari corporale

III. Imobilizari financiare

B. Active circulante

I. Stocuri

II. Creanţe

III. Investiţii pe termen scurt

IV. Casa si conturi la bănci

C. Cheltuieli in avans

D. Datorii : sumele ce trebuie plătite intr-o perioada de pana la un an

E. Active circulante nete/ datorii curente nete

F. Total active minus datorii curente

10
 G. Datorii: sumele ce trebuie plătite intr-o perioada mai mare de un an

H. Provizioane

I. Venituri in avans

J. Capital si rezerve

I. Capital subscris (prezentându-se separat capitalul vărsat si capitalul nevarsat)

II. Prime de capital

III. Rezerve din reevaluare

IV. Rezerve

V. Profitul sau pierderea reportata

VI. Profitul sau pierderea exerciţiului financiar

In conformitate cu norma internationala IAS 1, structura si continutul bilantului trebuie sa

realizeze distinctia intre elementele curente si cele necurente . Fiecare întreprindere care aplica
IAS 1 trebuie sa decida, in functie de natura activitatii sale, daca este util sa efectueze distinctia
dintre elementele curente si cele necurente ale bilantului sau, atat pentru datoriim cat si pentru
active.Atunci cand o astfel de distinctie nu este efectuata, activele si datoriile sunt clasificate, in
functie de lichiditate/exigibilitatea lor.

3.2 Contul de profit si pierdere

Bilantul contabileste considerat documentul ce descrie pozitia a unei inteprinderi la un moment

dat,indicand si marimea rezultatului .Apare insa necesara prezenta unui alt instrument de modelare
coontabila care sa explice modul de constituire a rezultatului si a permita desprinderea unor
11
concluzii legate de performantele activitatii inteprinderii.Acest instrument este cea de-a doua
componena a situatiilor financiare si anume contul de profit si pierdere.
In aceasta optica,inteprinderea devine un centru de calcul economic,calculul avand la baza:
- valorile produse si vandute pe piata clientilor,denumite generic VENITURI;
- valorile utilizate pentru obtinerea unor venituri, care sunt constituite in costuri angajate pe alte
piete, denumite cheltuieli.Aceasta reprezinta, in fapt, renumerarea factorilor de productie
Din comparara celor doua marimi valorice se obtine un rezultat. Acesta poate fi o marime
valorica pozitiva,denumita profit, atunci cand veniturile sunt mai mari decat cheltuielile,sau o
marime valorica negativa, denumita pierdere, atunci cand veniturile sunt mai mici decat
cheltuielile.
In contextul economiei de piata, inteprinderea are ca obiectiv obtinerea profitului.Astfel, profitul
poate fi considerat o imbogatire, deci o resursa, pe cand pierderea este o saracie, fiind asimilata
unor utilizari fara asigurarea unui contraechivalent valoric.
In prezentarea contului de profit si pierdere sunt conturate doua modele de expunere a
cheltuielilor si veniturilor: unul ia in considerare natura economica a acestora,celalalt pleaca de
la functiile sau activitatile unei interprinderi (deci de la destinatia veniturilor si cheltuielilor).
Ca forma, contul de profit si pierdere se poate prezenta astfel:
 sub forma de tabel bilateral sau forma de cont(schema orizontala)
 sub forma de lista(schema verticala)
Contul de profit si pierdere sintetizeaza fluxurile economice, respectiv veniturile si cheltuielile
perioadei de gestiune.
Veniturile cuprind valoarea tuturor actelor de imbogatire a intreprinderii legate sau nu de
activitatea sa normala si curenta. Partea preponderenta a veniturilor o reprezinta cifra de afaceri
realizata de inteprindere in cursul exercitiului.
Cheltuielile constituie ansamblul elementelor de costuri suportate de inteprindere in cursul
exercitiului.
Daca bilantul contabil permite o cunoastere a pozitiei financiare a intreprinderii,contul de profit
si pierdere ofera informatii asupra activitatii inteprinderii,a modului cum aceasta isi gestioneaza
afacerile prin dimensiunea veniturilor,cheltuielilor si rezultatelor pe care le genereaza.
Directiva a IV a europeana privind documentele contabile de sinteza ale societatilor de capitaluri
instituie scheme obligatorii pentru prezentarea contului de profit si pierdere. Totusi, datorita
diferentelor de cultura si traditie contabila din tarile comunitare, obligativitatea prezentarii

12
standadizate a contului de rezultate se manifesta prin posibilitatea de optiune intre mai multe
scheme de cont de profit si pierdere.

Apropiindu-se de prevederile normei IAS 1, structura contului de profit si pierdere regasita in

reglementarile Ordinului 1752 este mai degraba in armonie cu dispozitivul Directivei a IV-a .
Sintetizand, aceasta structura impune urmatoarea schema generala :
I. Venituri din exploatare
II. Cheltuieli de exploatare
III. Rezultatul din exploatare (I-II)
IV. Venituri financiare
V. Cheltuieli finanicare
VI. Rezultatul finaciar (IV-V)
VII. Rezultatul curent ( rezultatul ordinar) (I+IV-II-V)
VIII. Venituri extraordinare
IX. Cheltuieli extraordinare
X. Rezultatul extraordinar(VIII-IX)
XI. Venituri totale(I+IV+VIII)
XII. Cheltuieli totale(II+V+IX)
XIII. Rezutat brut (XI-XII)
XIV. Impozit pe profit
XV. Rezultatul net al exercitiului finanicar
XVI. Rezultatul pe actiune

In conformitate cu norma IAS 1, contul de profit si pierdere trebuie sa mentioneze cel putin
urmatoarele posturi:
- venituri din activitati ordinare
- rezultatul exploatarii
- cheltuieli financiare
- cota-parte in rezultatul net al inteprinderilor asociate si cele de tip joint-venture
contabilizata pe baza metodei punerii in echivalenta
- chletuieli privind impozitul pe profit
- profitul sau pierderea din activitati ordinare
- elemente extraordinare
13
 - interesele minoritare
- rezultatul net al exercitiului
Efectele diferitelor activitati, tranzactii si evenimente realizate de intreprindere se particularizeaza
prin stabilitatea, gradul de risc si previzibilitatea lor. Publicarea acestor elemente ale performantei
ajuta utilizatorii in evaluarea rezultatelor viitoare.
O intreprindere trebuie sa prezinte in contul sau de profit si pierdere sau in notele explicative o
clasificarea cheltuielilor dupa natura sau dupa functie. Intreprinderile sunt incurajate prin norma
IAS 1 sa recurga la o analiza direct in contul de profit si pierdere.

Analiza dupa natura cheltuielilor este mai simpla decat analiza dupa functii, deoarece ea nu
necesita o afectare a cheltuielilor dupa natura diferitelor functii ale intreprinderii.O astfel de
analiza convina mai ales intreprinderilor mici deoarece nu este necesara o alocare a chletuileilor
de exploatare pe functii.

Analiza dupa functii a cheltuielilor, numita ‘’metoda costului vanzarilor”, solicita afectarea
cheltuileilor pe trei functii, ca parte a costului vanzarilor, a activitatilor de distribuire sau
administrative.Aceasta clasificare poate sa prezinte pentru destinatarii conturilor mai mult interes
dacat clasificarea dupa natura, oferindu-le informatii mai relevante, dar implica,uneori, alegeri
arbitrare, in repartizarea cheltuielilor.

Alegerea modelului de analiza, intre metoda cheltuielilor dupa natura si cea a costului
vanzarilor, depinde atat de factori istorici sau legati de sectorul de activitate, cat si de natura
organizatiei.Ambele metode permit furnizarea de informatii despre modul in care cheltuielile
variaza in functie de nivelul vanzarilor sau productiei exercitiului.

4. Principii contabile si aplicarea lor la intocmirea situatiilor financiare

Elementele prezentate in situatiile financiare anuale se evalueaza in conformitate cu principiile

contabile generale, conform contabilitatii de angajamente.

4.1 Principiul continuitatii activitătii

14
Acest principiu presupune ca entitatea isi continua in mod normal functionarea , fara a intra in stare
de lichidare sau reducere semnificativa a activitatii. Daca administratorul societatii constata unele
elemente de nesiguranta legate de anumite evenimente care pot duce la incapacitatea acesteia de a-
si continua activitatea , aceste elemente trebuie prezentate in notele explicative . In cazul in care
situatiile financiare anuale nu sunt intocmite pe baza principiului continuitatii activitatii , aceasta
informatie trebuie prezentata impreuna cu explicatii privind modul de intocmire a acestora si
motivele care au stat la baza deciziei conform careia societatea nu-si mai poate continua activitatea.
Continuitatea exploatarii este legata de factori obiectivi sau subiectivi.Societatea trebuie sa
depisteze existenta factotilor care ar putea sa genereze starea de continuitate:

Factori de ordin financiar :

Fond de rulment negativ

Situatie neta negativa

Situatii de trezorerie negative

Imposibilitatea platii datotiilor scadente

Apelul la surse de finantare cu caracter oneros

Imposibilitatea platii ratelor la imprumuturile scadente

Factori legati de expoatare :

Capaciatate de autofinantare negativa

Pierderi de piete importante

Existenta unei subactivitati notabile

Dintre evenimentele majore care ar putea afecta într-un viitor previzibil activitatea entităţii, ar
putea modifica în mod semnificativ rezultatele activităţii şi/sau metodele contabile (a se vedea în
acest sens şi principiul permanenţei metodelor), enumerăm:

- divizarea (în două sau mai multe noi entităţi);

- fuziunea cu una sau mai multe entităţi (prin comasare sau prin absorbţie);
- iniţierea unui parteneriat strategic (asociere în participaţiune, etc.);
15
 - schimbarea semnificativă a acţionariatului, a obiectului sau a zonei geografice de acţiune;
- cotarea la bursă;
- restructurarea masivă a activităţii şi/sau structurii entităţii (schimbare de obiect, extindere
sau reducere de activitate şi/sau dimensiune);
- privatizarea, (re)naţionalizarea sau orice altă formă de schimbare importantă a structurii
asociative a entităţii;
- intrarea în incapacitate de plată, dizolvarea (urmată de restructurare – relansare sau de
lichidare).

Oricare din aceste evenimente va influenţa în mod decisiv aplicarea politicilor şi metodelor
contabile în cadrul entităţii sub influenţa noilor circumstanţe, prin:

- concepţia generală de conducere şi administrare;

- politica şi metodele de amortizare a imobilizărilor şi evaluare a elementelor patrimoniale;
- politica de aprovizionare şi stoc ;
- politica de investiţii;
- politica de producţie şi desfacere, privind cantitatea, calitatea şi gama sortimentală produsă,
politica de preţuri şi modalităţile de distribuţie şi vânzare;
- politica de personal şi salarizare, privind numărul şi structura personalului, modul de calcul
şi cuantumul salariilor;
- obiectul de activitate;
- activele redundante;
- achitarea datoriilor şi încasarea creanţelor;
- politica de dividend, etc.
Spre exemplu, o entitate care va fuziona cu altă entitate îşi va face ordine în patrimoniu şi în
activitate: va lichida stocurile supranormative şi va vinde activele redundante, va amâna noile
investiţii, îşi va încasa cât mai repede creanţele şi îşi va achita datoriile, îşi va concentra
eforturile pe activităţile cele mai profitabile, îşi va reduce personalul, în general îşi va reduce
cheltuielile, etc. cu scopul de a avea o poziţie cât mai avantajoasă la negocierile de fuzionare, de
a avea un bilanţ cât mai « curat » şi o profitabilitate cât mai înaltă, astfel încât ponderea activului
său net contabil (capitalului) să fie cât mai mare în activul (capitalul) noii entităţi, indiferent dacă
fuziunea se face prin absorbţie sau prin comasare. Drept urmare, proprietarii entităţii vor avea o
poziţie mai bună în noua entitate rezultată din fuzionare
16
4.2 Principiul permanentei metodelor

Metodele de evaluare trebuie aplicate in mod consecvent de la un exercitiu financiar la altul,

pentru asigurarea comparabilitatii in timp si in spatiu.Daca insa activitatea economica justifica
necesitatea unei alte metode, fie pentru ca s-a schimbat contextul economic , fie pentru ca
alegerea initiala a metodei s-a facut in mod eronat , sau pentru ca o reglementare contabila
impune o astfel de modificare, societatea are posibilitatea schimbarii acelei metode. Pentru a
asigura inca comparabilitatea , societatea va prezenta in notele explicative motivul schimbarii
metodei si a efectului schimbarii.

4.3 Principiul prudentei

Evaluarea trebuie facuta pe o baza prudenta , si in special:

a) poate fi inclus numai profitul realizat la data bilantului

b) trebuie sa se tina seama de toate datoriile aparute in cursul exercitiului financiar curent sau al
unui exercitiu precedent , chiar daca acestea devin evidente numai intre data bilantului si data
intocmirii acestuia

c) trebuie sa se tina cont de toate datoriile previzibile si pierderile potentiale aparute in cursul
exercitiului financiar curent sau al unui exercitiu financiar precedent , chiar daca acestea
devin evidente numai intre data bilantului si data intocmirii acestuia.

d) trebuie sa se tina cont de deprecierile , indiferent daca rezultatul exercitiului financiar este
pierdere sau profit

Prudenţa este, în mod cert, principiul aflat în starea cea mai accentuată de conflict cu obiectivul
(principiul federator) al imaginii fidele, deoarece el adoptă, în mod sistematic, un punct de
vedere pesimist. Adică, solicită contabilizarea minusurilor de valoare şi interzice luarea în
considerare a plusurilor de valoare. Excepţiile sunt destul de rare: de exemplu, plusurile pentru
titlurile de participare evaluate prin echivalenţă.
Dacă nu există nici un Standard Internaţional de Contabilitate relevant, administratorii
întreprinderii vor elabora politici contabile în acord cu "Cadrul general de întocmire şi prezentare
a situaţiilor financiare" şi se vor asigura că situaţiile financiare furnizează informaţii care să fie:

a) relevante, adică utile pentru nevoile utilizatorilor de luare a deciziilor;

şi
b) credibile, în sensul că:
17
 (i) reprezintă fidel rezultatele şi poziţia financiară a întreprinderii;
(ii) reflectă substanţa economică a evenimentelor şi tranzacţiilor şi nu doar forma
juridică;
(iii) sunt neutre, adică nepărtinitoare faţă de Stakeholders;
(iv) sunt prudente; şi:
(v) sunt complete sub toate aspectele semnificative.

4.4 Principiul independentei exerciţiului

Trebuie sa se tina cont de veniturile si cheltuielile aferente exerciţiului financiar , indiferent de

data încasării sau plăţii acestor venituri si cheltuieli. Aplicarea acestui principiu are in vedere:

 practicarea unei contabilităţi de angajamente , care presupune înregistrarea cheltuielilor in

momentul angajării , respectiv primirii bunurilor , serviciilor sau recepţiei lucrărilor de la
terţi si înregistrarea veniturilor in momentul livrării bunurilor , executării lucrărilor sau
prestării serviciilor

 utilizarea conturilor de venituri si cheltuielilor in avans

4.5 Principiul evaluării separate a elementelor de activ si de datorii

Conform acestui principiu , componentele elementelor de activ sau de datorii trebuie evaluate
separat. Acest principiu reprezintă abandonarea practicii evaluărilor administrative,
nediferenţiate, prin metodă unică, impusă printr-un act normativ (specifice economiilor
centralizate) şi adoptarea metodelor economice de evaluare, care să ţină seama atât de
caracteristicile elementului patrimonial supus evaluării, cât şi de utilitatea sa sau de condiţiile
pieţei sale.

4.6 Principiul intangibilităţii

Bilantul de deschidere pentru fiecare exercitiu financiar trebuie sa corespunda cu bilantul de

inchidere al exercitiului financiar precedent.

4.7 Principiul necompensării

18
Orice compensare intre elementele de activ si de datorii sau intre elementele de venituri si
cheltuieli este interzisa. Eventualele compensări intre creante si datorii fata de aceleasi agent
economic pot fi efectuate , cu respectarea prevederilor legale , numai dupa inregistrarea in
contabilitate a veniturilor si cheltuielilor la valoarea integrala.

Sunt de asemenea permise, în condiţiile legii, după o temeinică analiză şi cu apobarea

conducerii întreprinderii, compensarea între plusurile şi minusurile în gestiune detectate cu
ocazia inventarierii, cu condiţia ca acestea să fie echivalente şi:
- în cadrul aceleiaşi gestiuni, sortimentele respective să fie confundabile, având
caracteristici similare;
- între două gestiuni, acestea să fie legate logic şi succesiv în cadrul fluxului de producţie
(de exemplu, secţie de producţie – spaţiu de depozitare sau depozit – magazin, etc.).

4.8 Principiul prevalentei economicului asupra juridicului

Prezentarea valorilor din cadrul elementelor din bilant si contul de profit si pierdere se face
tinand seama de fondul economic al tranzactiei sau al operatiunii raportate , si nu numai de
forma juridica a acestora.

4.9. Principiul pragului de semnificatie

Elementele de bilant si de cont de profit si pierdere care sunt precedate de cifre arabe pot fi
combinate daca:

- acestea reprezinta o suma nesemnificativa

- o astfel de combinare ofera un nivel mai mare de claritate , cu conditia ca elementele sa
fie prezentate separat in notele explicative

5. Auditul situatiilor financiare

Intr-un mediu de afaceri dinamic aflat intr-o stare de continua cautare, entitatile patrimoniale se
confrunta cu probleme deosebite, noi, pentru care managementul trebuie sa gaseasca solutii
salvatoare, ce nu de putine ori sunt pline de ingeniozitate. Pieţele sunt intro continua frământare,
firmele devenind peste noapte deosebit de atractive sau fara nici un sprijin din partea propriilor
lor investitori, si asta nu de putine ori doar in urma unui “zvon”.

19
Contabilitatea, ca joc social si-a definit in procesul de construire a informatiei financiare
propriile reguli. Standardele internationale, ca reguli normalizatoare ale contabilitatii, vin sa
amelioreze productia de informatii contabile si sa atenueze diferentele ce pot aparea in situatiile
financiare, astfel incat acestea sa reflecte cat mai fidel realitatea economica.
In afara de faptul ca profesia contabila participa activ la procesul de normalizare a contabilitatii,
este absolut necesar ca producatorul de informatii contabile sa manifeste profesionalism, sa fie
obiectiv in aprecierile pe care le face, cat si in momentul in care inregistreaza si cuantifica aceste
aprecieri.
Din punct de vedere teoretic afirmatiile sunt valabile, dar practic nu este greu de argumentat ca
exista o nota de subiectivism, care este de multe ori de neevitat. Apare astfel un conflict
potential de interese, intre producatorii de informatii contabile si intre utilizatorii sai.

Utilizatorii de informatii financiar contabile, pe zi ce trece tot mai diversi si mai sofisticati,
manifesta o anumita doza de scepticism fata de producatorii de situatii financiare, considerand
ca acestia nu sunt total independenti fata de operatiunile efectuate si situatiile financiare
prezentate, punandu-le sub semnul indoielii impartialitatea si obiectivitatea.
Astfel, intre producatorii si utilizatorii de situatii financiare se interpun auditorii financiari, care
au menirea sa controleze situatiile financiare, sa le valideze si sa formuleze o opinie
independenta despre realitatea si corectitudinea datelor prezentate in situatiile anuale de sinteza.

Auditul financiar este un proces sistematic de obţinere si evaluare obiectiva a probelor, privind
aserţiunile referitoare la tranzacţiile si evenimentele derulate intr-o entitate patrimoniala, pentru
confirmarea gradului de corespondenta dintre aceste asertiuni, stabilirea criteriilor ce au stat la
baza lor si comunicarea rezultatelor utilizatorilor interesati.
Standardul International de Audit (ISA) 200 “Obiective si principii generale care guverneaza un
angajament de audit al situatiilor financiare”, precizeaza ca obiectivul primordial al unui
angajament de audit al situatiilor financiare este de a da posibilitatea auditorului sa exprime o
opinie independenta cu privire la situatiile financiare, daca acestea au fost intocmite, sub toate
aspectele semnificative, in conformitate cu un cadru aplicabil de raportare financiara (de
exemplu, Standardele Internationale de Raportare Financiara).

ISA 700, “Raportul auditorului asupra situatiilor financiare”, stabileste reguli si furnizeaza
recomandari cu privire la forma si continutul raportului auditorului. In mod special, paragraful
20
17 din ISA 700 cere ca raportul unui auditor sa indice in mod clar cadrul de raportare financiara
utilizat pentru intocmirea situatiilor financiare.

Ca un supliment la acest standard de audit, a fost elaborata Declaratia Internationala privind

Practica de Audit (IAPS) 1014, “Raportarea de catre auditori cu privire la conformitatea cu
Standardele Internationale de Raportare Financiara”.
Aceasta Declaratie nu stabileste noi principii de baza sau proceduri esentiale, ci a fost elaborata
in scopul de a veni in sprijinul auditorilor, in vederea furnizarii de recomandari cu privire la
aplicarea ISA 700, in cazurile in care situatiile financiare sunt intocmite conform Standardelor
Internationale de Raportare Financiara (IFRS) sau includ doar o trimitere la IFRS.
Auditorul trebuie sa-si exercite rationamentul profesional, pentru a determina masura in care,
oricare dintre recomandarile descrise de Declaratia prezentata mai sus poate fi adecvata in
conformitate cu cerintele prevazute de ISA 700 si a circumstantelor specifice aplicabile entitatii.
Scopul acestei Declaratii Internationale privind Practica de Audit este de a furniza recomandari
suplimentare atunci cand auditorul exprima o opinie asupra situatiilor financiare despre care
conducerea sustine ca sunt intocmite:
 exclusiv in conformitate cu Standardele Internationale de Raportare Financiara (IFRS);
 in conformitate cu IFRS si un cadru national de raportare financiara;
 in conformitate cu un cadru national de raportare financiara, cu prezentarea gradului de
conformitate cu IFRS.

CAPITOLUL II

1. Intocmirea si prezentarea situatiilor financiare la SC Barbone Distributione SRL

Compania Barbone Distributione a fost infiintata in anul 2012 si este persoana juridica romana
care isi desfasoara activitatea in conformitate cu dispozitiile legii privind societatiile comerciale
si cu dipozitiile legislatiei romane ce-i sunt aplicabile , precum si cu prevederile statutului si ale
contractului de societate .

21
Societatea comerciala SC BARBONE DISTRIBUTIONE SRL este constituita sub forma unei
societati cu raspundere limitata .In toate actele , facturile , anunturile publicitare si alte documente
emanand de la societate, se va indica in mod obligatoriu denumirea societatii , urmata de
cuvintele `` SRL``, capitalul social, sediul si numarul de ordine din registrul comertului.
Sediul societatii este in judetul ILFOV , oras Magurele , Str. Calugareni nr.69 , durata de
functionare a societatii fiind nelimitata ,

Compania a completat treptat o gama de produse si servicii in domeniul HORECA . Mai precis,
activitatile de baza ale companiei sunt : furnizarea si distributia de produse alimentare pentru
pizzerii , restaurante si hoteluri.

Politica companiei este orientata catre gasirea si promovarea celor mai bune produse si servicii,
care ne permit satisfacerea cerintelor clientilor . Astfel, in decurs de numai 5 ani am reusit sa
aducem si sa promovam pe piata Horeca din Romania produse alimentare ale unor producatori
renumiti din tari ca Italia, Danemarca , Franta , Belgia .

La Barbone veti găsi cea mai largă selecție de produse alimentare specifice pentru pizzerii, hoteluri și
restaurante, articole de branduri selectate și de o calitate excelentă.
Punctul forte al companiei este concentrarea asupra exigentelor clientului “customer centricity”, care
este urmat în alegerea produselor, consilierea in functie de nevoile proprii ale fiecarui client

Organigrama societatii se prezinta astfel:

AGA

Director general Auditor

22
Sector
Resurse
Sector
Compartim.
Serviciul
Director Aproviz-
tehnic Transport Oficiul de
Director economic
Umane
Director comercial
Desfacere
Aproviz.
Calcul
 Sector
Financiar.

Conta
Serv.
Compartim Oficiul
Personal Financiar
Facturari

Serv Control
Salarizare Financ.
Desfacere Contabili
intern
tate.

Comerţ

Marketing

Administrativ

Paza

Capitalul social al societatii este de 200 lei si s-a constituit prin aportul partilor in numerar in
urmatoarea proportie:
 Mihaela Stefanescu - 50% adica suma de 100 lei pentru care ii revin 10 parti sociale
 Stanca Vass Geza -- 50% adica suma de 100 lei pentru care ii revin 10 parti sociale
Aportul de capital social in lei al asociatilor a fost depus in contul curent deschis la Banca
Transilvania – sucursala Lipscani pe numele si la dispozitia societatii.

Partile sociale pot fi transmise intre actionarii, iar transmiterea lor catre persoane din afara
societatii este permisa numai daca a fost aprobata de asociati , reprezentand cel putin ¾ din
capitalul social.Transmiterea partilor sociale trebuie inscrisa in registrul comertului si in registrul
de asociati ai societatii . Administratorul va elibera , la cerere , un certificat constatator al
drepturilor asupra partilor sociale cu mentiunea ca nu poate servi pentru transmiterea drepturilor
, sub sanctiunea nulitatii transmiterii.
23
Societatea are deschise conturi bancare la Banca Transilvania si la Unicredit Romania , prin care
se efectueaza incasarile si platile in lei si valuta .

Situaţiile financiare anuale pentru anii 2012, 2013, 2014

2012 2013 2014

A Active imobilizate
Imobilizări necorporale 4,787 3,841 5,453
Imobilizări corporale 1,327,555 2,582,330 4,058,406
Imobilizări financiare 3,000 3,000
TOTAL ACTIVE IMOBILIZATE 1,332,342 2,589,171 4,066,859
B Active circulante
1 Stocuri 2,884,820 2,336,281 5,152,301
2 Creante 2,355,704 2,718,381 3,793,707
3 Investitii financiare pe termen scurt
4 Casa si conturi la banci 146,475 183,926 188,230
TOTAL ACTIVE CIRCULANTE 5,386,999 5,238,588 9,134,238
C Cheltuieli in avans
D Datorii ce tb plătite pana la 1 an 4,920,017 4,801,454 8,240,531
E Active circulante nete/Datorii curente nete 466,982 437,134 893,707
F Total Active - Datorii Curente 1,799,324 3,026,305 4,960,566
G Datorii ce tb plătite dupa la 1 an 741,176
H Provizioane
I Venituri in avans
J Capital si rezerve
1 Capital subscris si vărsat 200 200 200
2 Prime de capital 86,947 86,947 86,947
3 Rezerve sin reevaluare
4 Rezerve
5 Profit sau pierdere reportat 1,357,253
6 Profit sau pierdere exerc financiar 1,712,177 2,939,158 2,774,990
Capitaluri proprii 1,799,324 3,026,305 4,219,390

BIBLIOGRAFIE

1. Feleaga (Malciu) Liliana, Feleaga Niculae - Contabilitate financiara, o abordare europeana si

internationala, vol.I si II, Editura Infomega, Bucuresti, 2005
24
2. Feleaga Liliana, Malciu Niculae – Politici si Optiuni contabile, Editura Economica, 2002

3. Feleaga Liliana, Feleaga Niculae - Reglementare si practici de consolidare a conturilor -

Editura CECCAR, Bucuresti , 2004

5. Feleaga Niculae, Ionascu Ion - Tratat de contabilitate financiara, Editura Economica,

Bucureşti,1998

6. Oprea Calin, Ristea Mihai - Bazele contabilitatii , Editura Didactica si Pedagogica, RA

Bucuresti, 2003

7. Ristea Mihai si colectivul – Contabilitatea financiara a intreprinderii, Editura Universitara,

Bucuresti, 2005

8. Ristea Mihai, Dumitru Corina Graziella - Contabilitate aprofundata, Editura Universitara,

Bucuresti, 2005

9. Valceanu Gheorghe, Robu Vasile, Georgescu Nicolae - Analiza economico-financiara, Editura

Economica, 2005

10.***IASB Standarde Internationale de Raportare Financiara, Editura CECCAR, Bucuresti,

2005

11.***Legea contabilitatii nr.82/1991

12.***Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr.1752/17.11.2005

25
13..***Reglementari contabile din 17.11.2005 conforme cu Directiva a IV-a a Comunitatii
Economice Europene

14.***Reglementari contabile din 17.11.2005 conforme cu Directiva a VII-a Comunitatii

Economice Europene

26