CONF. UNIV. DR.

DANIEL BOTEZ

EXPERTIZĂ CONTABILĂ
ŞI CONSULTANŢĂ FISCALĂ

SUPORT DE CURS
 PROFESIA DE EXPERT CONTABIL

În România, profesia de expert contabil este o profesie reglementată.

Aceasta înseamnă că atât dobândirea cât şi exercitarea profesiei sunt
supuse unor reguli unitare stabilite prin norme juridice.
Potrivit prevederilor legale1, expertul contabil este persoana care are
competenţa profesională de a organiza şi conduce contabilitatea, de a
supraveghea gestiunea societăţilor comerciale, de a întocmi situaţiile
financiare şi de a efectua expertize contabile.

Dobândirea calităţii de expert contabil

Ca regulă generală, accesul la profesia de expert contabil se face pe baza

unui examen de admitere la stagiu, urmat de un stagiu de pregătire cu
durata de la unu la 3 ani şi de susţinerea unui examen de aptitudini la
terminarea stagiului. Există şi câteva excepţii, în situaţii particulare.

Accesul la stagiu pentru dobândirea calităţii de expert contabil

Accesul pe filiera de bază

O persoană fizică se poate prezenta la examenul de admitere la stagiu

pentru profesia de expert contabil dacă îndeplineşte următoarele condiţii:
a) are capacitate de exerciţiu deplină;
b) are studii economice superioare cu diplomă recunoscută de Ministerul
Educaţiei, Cercetării şi Tineretului;
c) nu a suferit nicio condamnare care, potrivit legislaţiei în vigoare,
interzice dreptul de gestiune şi de administrare a societăţilor comerciale.
Examenul de admitere la stagiu în vederea obţinerii calităţii de expert
contabil şi de contabil autorizat se desfăşoară potrivit regulamentului
aprobat prin hotărîre de guvern2 şi se organizează de Corpul Experţilor
Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România în centrele de examen
stabilite de acesta, de regulă, o dată pe an. În cazuri excepţionale, se
poate organiza examenul de admitere şi de două ori pe an.
Programele de examen de admitere la stagiu pentru obţinerea calităţii de
expert contabil şi de contabil autorizat, precum şi reglementările privind
stagiul şi examenul de aptitudini se elaborează de Corp, cu avizul
Ministerului Finanţelor Publice, şi se aprobă de Consiliul superior al

1 O.G.nr. 65/1994 privind organizarea activităţii de expertiză contabilă şi a

contabililor autorizaţi, republicată în M.O. nr. 13/2008, modificată şi completată
prin O.G. nr. 23/2012, Legea nr. 187/2012 şi Legea nr. 162/2017

2 Regulament privind accesul la profesia de expert contabil şi de contabil

autorizat aprobat prin H.G. nr. 227/2008, publicat în M.O. nr. 187/2008
Corpului, urmărindu-se armonizarea cu prevederile directivelor europene
în domeniu.
Comisia centrală de stabilire a subiectelor de examen se stabileşte prin
ordin comun al ministrului economiei şi finanţelor şi al ministrului
educaţiei, cercetării şi tineretului, iar comisiile de examinare se stabilesc
prin hotărâre a Consiliului superior al Corpului, în calitatea sa de
organizator al examenului.

Disciplinele examenului de admitere la stagiu în vederea obţinerii calităţii

de expert contabil sunt: contabilitate, fiscalitate, drept, evaluare
economică şi financiară a întreprinderilor, audit, expertiză contabilă şi
doctrina şi deontologia profesiei contabile.
Verificarea nivelului de pregătire teoretică a candidaţilor se face prin
examen scris. Examenul de admitere constă în susţinerea a două probe
scrise, cuprinzând subiecte din disciplinele:
a) contabilitate, fiscalitate, drept, cu o durată de 3 ore pentru
elaborarea răspunsurilor;
b) evaluare economică şi financiară a întreprinderilor, audit, expertiză
contabilă şi doctrina şi deontologia profesiei contabile, cu o durată de 3
ore pentru elaborarea răspunsurilor.

Aprecierea răspunsurilor candidaţilor se face cu note de la 1 la 10, la

fiecare disciplină, conform grilei stabilite de comisia centrală. Se declară
admişi candidaţii care obţin cel puţin media 7 şi minimum nota 6 la fiecare
disciplină. Rezultatele se afişează în cel mult 20 de zile de la susţinerea
examenului.

Efectuarea stagiului

Stagiul se efectuează de către persoanele care au promovat examenul de

admitere pentru accesul la profesia de expert contabil şi de contabil
autorizat, organizat de Corpul Experţilor Contabili şi Contabililor Autorizaţi
din România, în conformitate cu Regulamentul privind efectuarea stagiului
şi examenul de aptitudini privind accesul la profesia de expert contabil şi
de contabil autorizat.3 Stagiul se organizează pe lângă un tutore de
stagiu, membru al Corpului, sau, în sistem colectiv, la nivelul fiecărei
filiale a Corpului.
Stagiul are o durată de la 1 (unu) la 3 (trei) ani.

3 http://ceccar.ro/ro/wp-
content/uploads/2011/09/regulament_stagiu_aptitudini.pdf
Examenul de aptitudini4

Examenul de aptitudini se organizează, de regulă, o dată într-un an

calendaristic, într-o sesiune ordinară. Examenul de aptitudini se poate
organiza şi de mai multe ori într-un an calendaristic, în sesiuni
extraordinare.
Examenul de aptitudini se organizează în centre de examen stabilite de
CECCAR prin Ordin al președintelui Consiliului superior al CECCAR
Examenul de aptitudini pentru accesul la profesia de expert contabil
constă în susținerea a trei probe, după cum urmează:
a) prima proba conține subiecte din ariile de competență contabilitate și
etica profesioniștilor contabili;
b) a doua probă conține subiecte din ariile de competență fiscalitate, drept
și expertiză contabilă inclusiv cele cu componentă fiscală;
c) a treia proba conține subiecte din ariile de competență control intern,
audit și asigurare și managementul, analiza și evaluarea
afacerii/întreprinderii.
Fiecare probă se desfășoară pe o durată de 3 ore.
Nota pentru fiecare probă se calculează cu două zecimale, fără rotunjire la
număr întreg.
Pentru promovarea examenului de aptitudini candidatul trebuie să obțină
minimum nota 6 la fiecare probă și cel puțin media 7 pentru cele trei
probe. Media se calculează cu două zecimale, ca medie aritmetică a
notelor obținute la cele trei probe.
Condițiile de promovare a examenului de aptitudini trebuie îndeplinite
integral într-o sesiune a examenului de aptitudini. Prin excepție, condițiile
de promovare a examenului de aptitudini pot fi îndeplinite cumulat în
sesiunea ordinară și sesiunea/sesiunile extraordinare organizate în cadrul
aceluiași an calendaristic, sub condiția obținerii minimum a notei 6 la cel
puțin una dintre probe, în cadrul sesiunii ordinare organizate în anul
respectiv.
Tematica și bibliografia examenului de aptitudini se elaborează de
Institutul Național de Dezvoltare Profesională Inițială și Continuă denumit
în continuare INDPIC, structură din cadrul CECCAR, distinct pentru cele
două profesii, respectiv experți contabili și contabili autorizați, se avizează
de Ministerul Finanțelor Publice și se aprobă prin Ordin al președintelui
Consiliului superior al CECCAR. Tematica și bibliografia examenului de
aptitudini se publică pe pagina web a CECCAR.
Se pot înscrie la examenul de aptitudini doar persoanele care au efectuat
și finalizat stagiul conform Regulamentului privind organizarea, efectuarea
și finalizarea stagiului, elaborat de CECCAR, și care nu au intrat sub

4 https://ceccar.ro/ro/wp-content/uploads/2021/06/Regulament-examen-

aptitudini-avizat-MF_pentru-site.pdf
incidența prevederilor art.27 din prezentul regulament la sesiunile
anterioare ale examenului de aptitudini (eliminare din examen).
Examenul de aptitudini se poate susține în termen de 3 ani de la
finalizarea stagiului. Prin excepție, termenul de 3 ani poate fi prelungit
până la 5 ani, în baza unor motive întemeiate, justificate cu documente, la
cererea candidatului, cu aprobarea Consiliul superior al CECCAR.

Exercitarea profesiei de expert contabil

Conform prevederilor legale5, „expertul contabil poate executa, ca

profesionist individual sau ca societate, pentru persoanele fizice şi juridice,
următoarele lucrări:
a) organizează, conduce, ține, verifică și supraveghează contabilitatea,
întocmește și semnează situațiile financiare și execută lucrări cu caracter
fiscal, respectiv calculul de impozite, taxe și contribuții, întocmirea și
depunerea de declarații fiscale și asigurarea reprezentării clientului în
relația cu autoritățile fiscale, ca parte a unui contract de prestări de
servicii în domeniul contabilității.
Prin ținerea contabilității se înțelege înregistrarea în contabilitate a
operațiunilor economico-financiare cu respectarea legii contabilității și a
reglementărilor contabile aplicabile, precum și refacerea sau revizuirea
contabilității. Rezultatul lucrărilor de verificare sau revizuire poate consta
în semnătura de certificare acordată de expertul contabil. Prin lucrări cu
caracter fiscal se înțelege calculul de impozite, taxe și contribuții,
întocmirea și depunerea de declarații fiscale și asigurarea reprezentării
clientului în relația cu autoritățile fiscale;
b) acordă asistență de specialitate privind organizarea și ținerea
contabilității;
c) efectuează analize și evaluări economico-financiare în scop financiar-
contabil, altele decât cele definite prin Ordonanța Guvernului nr. 24/2011
privind unele măsuri în domeniul evaluării bunurilor, aprobată cu
modificări prin Legea nr. 99/2013, cu modificările și completările
ulterioare, și care nu se concretizează într-un raport de evaluare întocmit
potrivit standardelor de evaluare adoptate de Asociația Națională a
Evaluatorilor Autorizați din România (ANEVAR). Astfel de evaluări se pot
referi la estimări ale fluxurilor de trezorerie și ale stării financiare a
entității, evaluarea veniturilor și a cheltuielilor, estimarea nivelului
provizioanelor și a ajustărilor de valoare, precum și alte evaluări executate
de experții contabili în activitatea lor curentă, fără a se limita la acestea;

5 O.G.nr. 65/1994 privind organizarea activităţii de expertiză contabilă şi a

contabililor autorizaţi, republicată în M.O. nr. 13/2008, modificată şi completată
prin O.G. nr. 23/2012, Legea nr. 187/2012 şi Legea nr. 162/2017, art. 6
d) efectuează expertize financiar-contabile, inclusiv expertize financiar-
contabile cu componentă fiscală, dispuse de organele judiciare sau
solicitate de persoanele fizice ori juridice în condițiile prevăzute de lege și
de reglementările CECCAR;
e) execută alte lucrări cu caracter financiar-contabil, inclusiv activități de
evidență electronică a personalului, de salarizare, de organizare
administrativă și informatică, certificare de informații, date și documente;
f) îndeplinește, potrivit dispozițiilor legale, atribuțiile prevăzute în
mandatul de cenzor și de mandatar financiar;
g) acordă asistența de specialitate necesară pentru înființarea și
reorganizarea societăților;
h) asigură managementul financiar-contabil și al performanței economice;
i) asigură controlul intern de gestiune și managementul riscurilor
persoanelor juridice;
j) acordă consultanță în gestiune financiară și în contabilitate, prestează
servicii specifice contabilității manageriale și raportării integrate;
k) efectuează pentru persoanele fizice și juridice servicii profesionale care
presupun cunoștințe privind activitățile prevăzute la prezentul articol."

Persoanele fizice şi juridice care au calitatea de expert contabil pot efectua

activităţile de audit financiar, consultanţă fiscală şi evaluare numai după
dobândirea, în condiţiile legii, a calităţii de auditor financiar, consultant
fiscal sau evaluator autorizat, după caz.
Profesia de expert contabil poate fi exercitată individual sau prin societăţi
comerciale potrivit legii. Societăţile comerciale de expertiză contabilă
trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
a) să aibă ca obiect de activitate principal exercitarea profesiei de
expert contabil, iar activitățile secundare să fie conforme prevederilor și
reglementărilor Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din
România;
b) majoritatea acțiunilor sau a părților sociale să fie deținută de experți
contabili;
c) structura de administrare a societății, conform Legii societăților nr.
31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, să fie
aleasă în majoritate dintre acționarii sau asociații experți contabili;
d) acțiunile să fie nominative și orice nou asociat sau acționar să fie admis
de adunarea generală;
e) modul de distribuire a beneficiilor și de suportare a pierderilor să se
facă potrivit ponderilor acțiunilor sau ale părților sociale deținute de
acționari sau asociați.
Societăţile comerciale de expertiză contabilă şi societăţile comerciale de
contabilitate pot fi constituite din unul sau mai mulţi asociaţi ori acţionari.
Acestea execută întreaga gamă de lucrări prevăzute de lege, cu
respectarea dispoziţiilor legale.
Experților contabili și contabililor autorizați le este interzis să efectueze
lucrări pentru operatorii economici sau pentru instituțiile la care sunt
salariați și pentru cei cu care angajatorii lor sunt în raporturi contractuale
ori se află în concurență.
Experții contabili și contabilii autorizați nu pot efectua pentru terți lucrările
prevăzute în competenţa lor, în situația în care există elemente care
atestă starea de incompatibilitate.
Activitatea de cenzor poate fi desfășurată, potrivit legii, de către experții
contabili, persoanele cu studii economice superioare cu diplomă
recunoscută de Ministerul Educației Naționale și experiență în activitatea
financiar-contabilă de cel puțin 5 ani, precum și de către societățile
membre ale Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din
România, în care aceștia sunt acționari/asociați și administratori.6
Radierea sau suspendarea dreptului de exercitare a profesiei individual se
dispune de către Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din
România și se comunică, în termen de 30 de zile, de către expertul
contabil/contabilul autorizat organului fiscal la care este înregistrat.
Experții contabili, pentru expertizele judiciare, pot conveni cu clienții
onorarii având în vedere tabloul onorariilor de referință adoptat de
Conferința națională.
Experții contabili și contabilii autorizați garantează răspunderea civilă
privind activitatea desfășurată, prin subscrierea unei polițe de asigurare.
Relațiile experților contabili, contabililor autorizați și societăților comerciale
de profil cu clienții se stabilesc prin contract scris de prestări de servicii,
semnat de ambele părți.
Onorariile stabilite pentru expertizele contabile dispuse din oficiu în cursul
procesului penal, în cauzele privind infracțiuni prevăzute în Codul penal
sau în legi speciale, prin care a fost prejudiciat avutul public, vor fi
avansate de la bugetul de stat prin bugetele Ministerului Justiției,
Ministerului Public sau Ministerului Internelor și Reformei Administrative,
după caz, urmând ca sumele să fie recuperate de la persoanele vinovate
la pronunțarea hotărârii judecătorești definitive.

6 Această prevedere a fost introdusă în perioada în care în Legea societăţilor

comerciale, nr. 31/1990, exista obligaţia ca cel puţin unul dintre cenzori să aibă calitatea
de expert contabil. În anul 2007 a fost eliminată această prevedere, adunarea generală
poate numi cenzori dintre acţionari, poate numi experţi contabili sau alte persoane.
Organizarea și atribuțiile Corpului Experților Contabili și
Contabililor Autorizați
Se înființează Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați,
persoană juridică de utilitate publică și autonomă, din care fac parte
experții contabili și contabilii autorizați, având sediul în municipiul
București.
Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România este
organizație profesională fără scop patrimonial.
Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România este
singura autoritate competentă care organizează și monitorizează
activitatea experților contabili și contabililor autorizați, precum și a
societăților de contabilitate și expertiză contabilă, respectiv a societăților
de contabilitate.
Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați își constituie filiale,
fără personalitate juridică, în reședințele de județ și în municipiul
București.
Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați are următoarele
atribuții:
a) organizează examenul de admitere, efectuarea stagiului și susținerea
examenului de aptitudini pentru accesul la profesia de expert contabil și
de contabil autorizat;
Programele de examen, în vederea accesului la profesia de expert contabil
și de contabil autorizat, reglementările privind stagiul și examenul de
aptitudini se elaborează de Corpul Experților Contabili și Contabililor
Autorizați din România și se avizează de Ministerul Economiei și
Finanțelor, urmărindu-se armonizarea cu prevederile directivelor europene
în domeniu;
b) organizează evidența experților contabili, a contabililor autorizați și a
societăților comerciale de profil, prin înscrierea acestora în Tabloul
Corpului;
c) asigură buna desfășurare a activității experților contabili, a contabililor
autorizați și a societăților de contabilitate și/sau de expertiză contabilă;
d) elaborează și publică normele privind activitatea profesională și
conduita etică a experților contabili și a contabililor autorizați, ghidurile
profesionale în domeniul financiar-contabil;
e) asigură pentru experții contabili buna desfășurare a activității de
evaluare pe baza Standardelor Internaționale de Evaluare;
f) sprijină formarea și dezvoltarea profesională prin programe de formare
și dezvoltare profesională adecvate;
g) apără prestigiul și independența profesională a membrilor săi în
raporturile cu autoritățile publice, organismele specializate, precum și cu
alte persoane juridice și fizice din țară și din străinătate. În raporturile cu
organismele profesionale din străinătate, Corpul Experților Contabili și
Contabililor Autorizați din România este reprezentat de organele sale de
conducere sau poate delega altor entități de profil, cu sau fără
personalitate juridică, anumite competențe în acest sens, prin hotărâre a
Consiliului superior;
h) colaborează cu asociațiile profesionale de profil din țară și din
străinătate;
i) editează publicații de specialitate;
j) alte atribuții stabilite prin lege sau regulament.

Secțiunile Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați

(1) Activitățile prevăzute în competența experților contabili și contabililor
autorizați pot fi desfășurate de persoane având calitatea de expert
contabil, respectiv de contabil autorizat, înscrise în Tabloul experților
contabili și contabililor autorizați din România, denumit în continuare
Tabloul Corpului, calitate dovedită cu legitimația de membru, vizată anual.
Tabloul Corpului se publică anual în Monitorul Oficial al României, Partea I.
În Tabloul Corpului sunt înscriși toți membrii, persoane fizice, experți
contabili, separat de contabilii autorizați, precum și societățile de profil,
grupate în funcție de criteriul teritorial.
Organizarea Corpului Experților Contabili și Contabililor Autorizați din
România se face pe două secțiuni:
- secțiunea experților contabili;
- secțiunea contabililor autorizați.
Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România are ca
membri persoane fizice și juridice care, din punctul de vedere al dreptului
de exercitare a profesiei, sunt active sau inactive și sunt înscrise în mod
distinct în cadrul secțiunilor.
După înscrierea în tablou, experții contabili și contabilii autorizați depun
jurământ scris.
Jurământul are următoarea formulare:
«Jur să aplic în mod corect și fără părtinire legile țării, să respect
prevederile Regulamentului de organizare și funcționare a Corpului
Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România și ale Codului
privind conduita etică și profesională a experților contabili și contabililor
autorizați, să păstrez secretul profesional și să aduc la îndeplinire cu
conștiinciozitate îndatoririle ce îmi revin în calitate de expert
contabil/contabil autorizat.»

Organele de conducere ale Corpului Experților Contabili și

Contabililor Autorizați
Organele de conducere ale Corpului Experților Contabili și Contabililor
Autorizați sunt: Conferința națională, Consiliul superior al Corpului și
Biroul permanent al Consiliului superior.
La filiale, organele de conducere sunt: adunarea generală, consiliul filialei
și biroul permanent al acestuia.
Organizarea și funcționarea Corpului Experților Contabili și Contabililor
Autorizați din România se stabilesc prin regulamentul de organizare și
funcționare a acestuia, cu avizul Ministerului Finanțelor Publice și al
Ministerului Justiției.
Corpul Experților Contabili și Contabililor Autorizați din România și filialele
sale își acoperă cheltuielile din venituri, care se constituie din:
a) taxa de înscriere la examenul de expert contabil, respectiv de contabil
autorizat;
b) taxa de înscriere în evidența Corpului Experților Contabili și Contabililor
Autorizați din România;
c) cotizațiile membrilor, fixe și variabile;
d) încasări din vânzarea publicațiilor proprii;
e) donații, sponsorizări;
f) alte venituri din activitatea Corpului Experților Contabili și Contabililor
Autorizați din România și a filialelor sale, stabilite prin Regulamentul de
organizare și funcționare.
Taxele de înscriere în evidență și cotizațiile membrilor se stabilesc anual
de Conferința națională a experților contabili și contabililor autorizați.
 CARACTERISTICI GENERALE ALE
MISIUNILOR PROFESIONIŞTILOR CONTABILI

Misiunile profesioniştilor contabili se delimitează de demersurile

profesionale ale altor categorii de profesionişti prin câteva caracteristici
specifice.
O primă caracteristică este aceea că misiunile profesioniştilor
contabili sunt contractuale. Din punct de vedere legal şi regulamentar,
relaţiile experţilor contabili şi contabililor autorizaţi cu clienţii se stabilesc
numai pe bază de contract de prestări servicii. Pe lângă obligaţia întocmirii
unui contract, profesionistul contabil prezintă clientului misiunile pe care le
poate exercita şi recomandă clientului misiunea care răspunde cel mai
bine obiectivelor acestuia. De asemenea, profesionistul contabil are
libertate deplină în evaluarea misiunilor cerute, putând refuza
angajamentul atunci când consideră că riscurile sunt prea mari ori atunci
când nu deţine competenţa sau logistica necesare.
Contractul de prestări servicii defineşte misiunea, stabileşte drepturile şi
obligaţiile părţilor şi face, de regulă, referire la normele profesionale.
Definirea misiunii se realizează în condiţiile în care profesionistul contabil
i-a cunoştinţă de modul de organizare a entităţii clientului şi a nevoilor
sale astfel încât finalitatea misiunii să răspundă acestora. De asemenea,
definirea misiunii permite stabilirea unui buget de timp şi configurează
nivelul onorariilor având în vedere cerinţele normei profesionale specifice.
Ca principiu, contractul de prestări servicii trebuie să cuprindă, pe lângă
elementele menţionate şi termenele de execuţie a lucrărilor, condiţiile
financiare, durata misiunii, modalitatea de încetare a acesteia şi
modalitatea de rezolvare a litigiilor. Profesionistul contabil analizează
permanent relaţia sa cu clientul hotărând cu privire la necesitatea
actualizării contractului printr-un act adiţional la acesta.
În al doilea rând, obligaţia profesionistului contabil este aceea de a
executa misiunea încredinţată cu toată competenţa şi grija
aşteptate de la calitatea pe care o deţine, relevând ceea ce numim
„obligaţia de mijloace” şi nu o „obligaţie de rezultat”, înţelegând
prin aceasta că nu este ţinut de obligaţia de a obţine un anumit rezultat.
În acest sens, în condiţiile în care demersul profesional al expertului
contabil sau contabilului autorizat se desfăşoară în conformitate cu
normele profesionale aplicabile, responsabilitatea profesionistului contabil
nu poate fi antrenată decât dacă a comis o greşeală care a cauzat în mod
direct un prejudiciu. Din acest punct de vedere contractul de prestări
servicii nu poate conţine clauze referitoare la obţinerea unui anumit
rezultat sau la certificarea unei anumite situaţii. De asemenea, onorariile
nu pot fi apreciate pe o bază predeterminată privind rezultatul intervenţiei
profesionistului contabil. Codul de etică al profesioniştilor contabili
menţionează că onorariile condiţionate de obţinerea unui anumit rezultat
constituie o ameninţare la adresa independenţei, cauzată de interesul
personalşi de redunţarea la propriile convingeri, care nu poate fi redusă la
un nivel acceptabil prin nici o măsură de protejare.
O altă caracteristică a misiunilor profesioniştilor contabili se referă la
apelul permanent al acestora la raţionamente profesionale.
Demersul profesional presupune întotdeauna o suită de opţiuni şi decizii,
atât în faza de pregătire a misiunii cât şi în cele de programare a lucrărilor
sau de formulare a concluziilor. Aceste opţiuni se bazează pe criterii de
importanţă relativă pe care şi le stabileşte profesionistul însuşi. În cadrul
misiunii sale, profesionistul contabil trebuie să obţină, pe baza criteriilor
specifice misiunii, privite prin prisma raţionamentului său profesional,
satisfacţia profesională care să îi permită să finalizeze lucrarea prin
modalitatea prevăzută de normele profesionale.
Profesionistul contabil trebuie să organizeze şi să conducă personal
misiunea încredinţată, asumându-şi responsabilitatea finală a acesteia. În
acelaşi timp însă, el poate delega o parte dintre lucrări colaboratorilor săi
sau altor profesionişti. Aplicarea corectă a normelor de competenţă,
delegare şi supervizare a lucrărilor influenţează în mod direct caliatea
acestora. Delegarea nu se poate acorda decât colaboratorilor care posedă
calităţile personale necesare legate de integritate, independenţă şi secret
profesional, şi care stăpânesc aptitudinile şi competenţele necesare
îndeplinirii responsabilităţilor misiunii.
Printre caracteristicile misiunilor profesioniştilor contabili se regăseşte şi
atitudinea de colegialitate, solidaritate şi curtoazie pe care trebuie
să o aibă faţă de colegi, atitudini care guvernează profesiunea contabilă.
 NORME GENERALE DE BAZĂ
APLICABILE TUTUROR MISIUNILOR EXPERŢILOR CONTABILI

11. NORME DE COMPORTAMENT PROFESIONAL

111. Independenţa
Profesionistul contabile este obligat să fie independent atunci când îşi
exercită activitatea ca liber-profesionist, evitând orice situaţie care ar
presupune o lipsă de independenţă.
Trebuie nu numai să manifeste o atitudine independentă care să îi permită
efectuarea misiunilor sale cu integritate şi obiectivitate, dar, de asemenea,
trebuie să nu fie supus niciunei constrângeri care ar putea să îi ameninţe
integritatea şi obiectivitatea.
Trebuie, de asemenea, să se asigure că şi colaboratorii săi respectă
regulile de independenţă.

112. Competenţa
Calităţile necesare exercitării profesiei de expert contabil şi contabil
autorizat sunt reglementate.
Profesioniştii contabili îşi completează şi actualizează permanent
cunoştinţele.
Ei se asigură că încredinţează lucrări colaboratorilor care au o competenţă
apropiată de natura şi complexitatea acestora.
Ei veghează, de asemenea, la formarea lor continuă.

113. Calitatea lucrărilor

Este necesar ca profesioniştii contabili să îşi exercite profesia cu
conştiinciozitate şi devotament.
Corectitudinea, imparţialitatea şi, în cadrul profesiei, dorinţa de a fi utili
clienţilor lor trebuie să le inspire profesioniştilor contabili recomandările pe
care le fac şi să le orienteze executarea lucrărilor.

114. Secretul profesional şi confidenţialitatea

Profesionistul contabil trebuie să respecte caracterul confidenţial al
informaţiilor obţinute cu ocazia executării lucrărilor sale şi nu trebuie să
divulge nici una din aceste informaţii către terţi, cu excepţia cazurilor când
a fost autorizat în mod expres în acest scop sau dacă are o obligaţie legală
sau profesională să facă această divulgare.
115. Acceptarea şi menţinerea misiunilor
Profesionistul contabil, înainte de a accepta o misiune, trebuie să
aprecieze posibilitatea de a o îndeplini, ţinând seama de regulile etice şi
profesionale ale profesiei şi în mod deosebit de regulile de independenţă şi
incompatibilitate.
Pentru misiunile repetabile se va verifica periodic dacă evenimentele
permit sau nu menţinerea lor.

12. NORME DE LUCRU

121. Programarea lucrărilor

Profesionistul contabil trebuie să îşi planifice executarea misiunilor sale
astfel încât acestea să fie realizate în mod eficient.
Va trebui ca elaborarea şi documentarea planului misiunii să descrie felul,
întinderea misiunii şi modul în care aceasta va fi realizată; planul va fi
suficient de detaliat pentru a permite elaborarea programului de lucru.
Prin programul de lucru se definesc natura, calendarul şi întinderea
lucrărilor necesare pentru punerea în aplicare a planului misiunii.

122. Contractarea lucrărilor

Relaţiile liber-profesioniştilor contabili cu clienţii lor se stabilesc prin
contract scris de prestări servicii, semnat de ambele părţi.

123. Delegarea şi supravegherea lucrărilor

Misiunile liber-profesioniştilor contabili pot necesita formarea unor echipe
de asistenţi sau colaboratori. Ei pot delega acestora executarea unor
lucrări, păstrându-şi răspunderea finală a executării misiunii.

124. Utilizarea lucrărilor altor profesionişti

Profesioniştii contabili care utilizează lucrările altor profesionişti –
specialişti, experţi – externi cabinetului de expertiză contabilă sau entităţii
unde sunt salariaţi, apreciază în ce măsură lucrările acestora pot servi la
realizarea misiunii (responsabilităţilor lor). De regulă, se recurge la un
specialist, tehnician, expert atunci când executarea lucrărilor necesitî o
altă competenţă.

125. Documentarea lucrărilor

O bună organizare a misiunilor – responsabilităţilor – include ţinerea
dosarelor de lucru. Ele ajută la înţelegerea şi controliul lucrărilor. Permit,
de asemenea, profesionistului contabil materializarea punerii în aplicare a
diligenţelor sale pentru fiecare misiune îndeplinită.
Profesionistul contabil păstrează dosarele sale de lucru pe perioada
prescripţiei legale, protejând confidenţialitatea acestora.
13. NORMA DE RAPORTARE
Misunile profesionistului contabil au ca finalitate un raport scris.
Documentul stabilit este diferit în funcţie de tipul de misiune.
Raportul este realizat în scopul de a face cunoscute clientului şi, dacă este
cazul, terţelor persoane natura lucrărilor profesionistului contabil şi
concluziile emise la sfârşitul lucrărilor sale.

MISIUNILE STANDARDIZATE ALE EXPERŢILOR CONTABILI

21. Standardul privind ţinerea contabilităţii, întocmirea şi prezentarea

situaţiilor financiare
22. Standardul privind examinarea contabilităţii, întocmirea şi prezentarea
situaţiilor financiare
23. Standardul privind misiunea de cenzor
24. Standardul privind auditul statutar

31. Standardul privind misiunea experţilor contabili pentru aporturi

32. Standardul privind misiunea experţilor contabili pentru fuziuni şi
divizări
33. Standardul privind organizarea arbitrajului în cadrul CECCAR
34. Standardul privind misiunea de consultanţă, consiliere şi asistenţă
fiscală
35. Standardul privind expertizele contabile
36. Standardul privind misiunile de audit intern
37. Standardul privind misiunile de evaluare
38. Standardul privind dezvoltarea profesională continuă
39. Standardul privind misiunile de consultanţă privind înfiinţarea şi
reorganizarea întreprinderilor
40. Controlul calităţii şi managementul relaţiilor cu clienţii unei firme
membre CECCAR
Misiunile standardizate privind situaţiile financiare
Între misiunile specifice experţilor contabili şi contabililor autorizaţi un
loc semnificativ îl ocupă misiunile privind situaţiile financiare anuale. Prin
punerea în aplicare a diferitelor diligenţe permise de calităţile profesionale
deţinute şi de specificul misiunilor, profesioniştii contabili obţin nivele
variate de încredere asupra informaţiilor financiare prezentate în situaţiile
financiare.
Având în vedere nevoile diversificate ale pieţei informaţiilor financiare
organismul profesional a delimitat mai multe tipuri de misiuni privind
situaţiile financiare, asociind fiecăreia o formulă tip de raportare în funcţie
de cerinţele de transparenţă ale informaţiilor financiare şi de nivelul de
angajare a profesionistului contabil în procesul de elaborare a informaţiei
financiare.
Caracteristicile proprii reglementărilor româneşti a condus la următorul
cadru de referinţă privind misiunile standardizate privind situaţiile
financiare :
Natura misiunii Ţinerea Examinarea Misiuni de
contabilităţii, contabilităţii, cenzorat
întocmirea şi întocmirea şi
prezentarea prezentarea
situaţiilor situaţiilor
financiare financiare
Natura
raportului emis RAPORT RAPORT VERIFICARE
(ATESTARE) (ATESTARE) Întocmirea
Asigurare Asigurare legală a
negativă asupra negativă asupra situaţiilor
coerenţei şi regularităţii, financiare şi în
credibilităţii sincerităţii şi concordanţă cu
situaţiilor imaginii fidele a registrele,
financiare situaţiilor ţinerea regulată
financiare a registrelor,
evaluarea
elementelor
patrimoniale
conform regulilor

În ceea ce priveşte ţinerea contabilităţii, aşa cum ne-am obişnuit să

numim activitatea de organizare şi conducere a contabilităţii,
constatăm că reglementările naţionale, respectiv Legea contabilităţii,
prevăd :
“CAPITOLUL II
Organizarea şi conducerea contabilităţii
Art. 10. - (1) Răspunderea pentru organizarea şi conducerea
contabilităţii la persoanele prevăzute la art. 1 alin. (1) - (4) revine
administratorului, ordonatorului de credite sau altei persoane care are
obligaţia gestionării entităţii respective.
(2) Contabilitatea se organizează şi se conduce, de regulă, în
compartimente distincte, conduse de către directorul economic, contabilul-
şef sau altă persoană împuternicită să îndeplinească această funcţie.
Aceste persoane trebuie să aibă studii economice superioare. Prin
persoană împuternicită să îndeplinească funcţia de director economic sau
contabil-şef se înţelege o persoană angajată potrivit legii, care are studii
economice superioare şi care are atribuţii privind conducerea contabilităţii
entităţii.
(3) Contabilitatea poate fi organizată şi condusă pe bază de contracte
de prestări de servicii în domeniul contabilităţii, încheiate cu persoane
fizice sau juridice, autorizate potrivit legii, membre ale Corpului Experţilor
Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România.
(4) Răspunderea pentru aplicarea necorespunzătoare a reglementărilor
contabile revine directorului economic, contabilului-şef sau altei persoane
împuternicite să îndeplinească această funcţie, împreună cu personalul din
subordine. În cazul în care contabilitatea este condusă pe bază de contract
de prestări de servicii, încheiat cu persoane fizice sau juridice, autorizate
potrivit legii, membre ale Corpului Experţilor Contabili şi Contabililor
Autorizaţi din România, răspunderea pentru conducerea contabilităţii
revine acestora, potrivit legii şi prevederilor contractuale.
(41) În cazul persoanelor prevăzute la art. 1 alin. (5) (persoanele fizice),
răspunderea pentru organizarea contabilităţii revine acestora. Conducerea
contabilităţii se poate efectua de către aceste persoane, situaţie în care
răspunderea pentru conducerea contabilităţii revine acestora. În cazul în
care contabilitatea este condusă potrivit prevederilor art. 10 alin. (2) şi
(3) sau pe bază de contracte/convenţii civile încheiate potrivit Codului civil
cu persoane fizice care au studii economice superioare, răspunderea
pentru conducerea contabilităţii revine acestor persoane, potrivit legii şi
prevederilor contractuale.
(5) Instituţiile publice la care contabilitatea nu este organizată în
compartimente distincte sau care nu au persoane încadrate cu contract
individual de muncă sau numite într-o funcţie publică, potrivit legii, pot
încheia contracte de prestări de servicii, pentru conducerea contabilităţii şi
întocmirea situaţiilor financiare trimestriale şi anuale, cu persoane fizice
sau juridice, autorizate potrivit legii, membre ale Corpului Experţilor
Contabili şi Contabililor Autorizaţi din România. Încheierea contractelor se
face cu respectarea reglementărilor privind achiziţiile publice de bunuri şi
servicii. Plata serviciilor respective se face din fonduri publice cu această
destinaţie.”
 Din punct de vedere profesional, pentru îndeplinirea competenţei de
supraveghere a modului de exercitare a profesiunii contabile şi pentru a
asigura efectuarea misiunii de organizare şi conducere a contabilităţii la un
nivelul calitativ ridicat, Corpul a elaborat Standardul profesional nr. 21
numit „Misiunea de ţinere a contabilităţii, întocmirea şi prezentarea
situaţiilor financiare anuale”. Această misiune este destinată în mod
special entităților mici şi microentităților şi răspunde nevoilor de informare
financiară şi contabilă specifică acestor tipuri de entități, urmărind un
raport cost/eficacitate satisfăcător. O caracteristică a acestei misiuni este
faptul că se bazează pe informaţiile furnizate de administratorul entității.
Profesionistul contabil intervine asupra acestora cu ajutorul tehnicilor şi
procedurilor contabile, asigurând regularitatea în formă a contabilităţii.
În conformitate cu acest standard, profesionistul contabil, pe baza
cunoaşterii globale a activităţilor întreprinderii, concepe sau recomandă
proceduri de organizare a contabilităţii, adaptate la mărimea şi necesităţile
activităţilor clientului şi se asigură de calitatea înregistrărilor contabile şi
de existenţa registrelor legale. De asemenea, profesionistul contabil
stabileşte înregistrările contabile necesare închiderii exerciţiului financiar
pe baza informaţiilor şi documentelor justificative furnizate de client,
recurgând la înregistrarea constatărilor inventarierii şi punând în aplicare
tehnicile de verificare ale conturilor.
În final, profesionistul contabil declară în raportul său că a îndeplinit
diligenţele prevăzute de standardul profesional şi atestă că nu s-au
evidenţiat elemente care să pună în discuţie sau la îndoială coerenţa şi
credibilitatea situaţiilor financiare. Coerenţa de ansamblu a situaţiilor
financiare trebuie asigurată atât de concordanţa diferitelor elemente ale
situaţiilor financiare (între ele; între ele şi informaţiile puse la dispoziţie),
cât şi de concordanţa dintre situaţiile financiare şi documentele fiscale.
Credibilitatea situaţiilor financiare se realizează atunci când acestea nu
conţin erori semnificative şi sunt imparţiale.
Raportul i-a forma unei „atestări” care cuprinde o asigurare negativă
exprimată sub forma : „ ... nu am găsit (constatat) elemente care să pună
în discuţie (sau sub semnul îndoielii) coerenţa şi credibiltatea situaţiilor
financiare.” Dacă raportul se prezintă cu observaţii sau se refuză
atestarea, profesionistul contabil va trebui să motiveze foarte clar opinia.

Pentru a răspunde unei alte situaţii specifice, Corpul Experţilor Contabili

şi Contabililor Autorizaţi din România a elaborat Standardul profesional nr.
22 intitulat „Misiunea de examinare a contabilităţii, întocmirea şi
prezentarea situaţiilor financiare”. Această misiune se adresează în mod
deosebit entităților mijlocii şi se bazează pe intervenţiile profesionistului
contabil în scopul cunoaşterii entității, analiza modului de organizare a
contabilităţii şi pe colectarea elementelor probante necesare.
Astfel, profesionistul contabil procedează la o cunoaştere globală a
activităţilor entității, în scopul determinării domeniilor şi conturilor
semnificative, în scopul identificării riscurilor şi întocmirii planului de
misiune. Informaţiile colectate privind organizarea administrativă şi
contabilă a entității, caracteristicile şi necesităţile acesteia, permite
orientarea lucrărilor către punctele semnificative în funcţie de valoarea,
natura şi evoluţia acestora.
De asemenea, profesionistul contabil ia cunoştinţă şi apreciază procedurile
privind funcţia contabilă a entității, în scopul orientării tehnicilor de
verificare. Astfel, acesta i-a cunoştinţă de procesul de prelucrare contabilă
a operaţiilor, se încredinţează de existenţa procedurilor care asigură
înregistrarea cronologică şi sistematică a operaţiunilor întreprinderii şi
procedează la o verificare a aplicării acestor proceduri. Acest demers
permite profesionistului contabil să propună măsuri de îmbunătăţire, dacă
este cazul, şi să stabilească întinderea verificărilor sale.
Pe parcursul acestei misiuni, profesionistul contabil obţine elementele
probante suficiente şi corespunzătoare, utilizând diferite tehnici de
verificare precum examinarea documentelor justificative, comparaţii şi
verificări între documentele examinate, verificări aritmetice prin sondaj,
examinarea analitică precum şi convorbiri cu conducerea sau salariaţii
entității.
Pe baza concluziilor rezultate din faza de colectare a elementelor
probante şi a informaţiilor furnizate de client, profesionistul contabil
stabileşte înregistrările contabile privind închiderea conturilor şi
întocmeşte situaţiile financiare.
Misiunea este finalizată prin întocmirea unui raport prin care se atestă
imaginea fidelă a (regularitatea şi sinceritatea) situaţiilor financiare.
Raportul îmbracă forma unei „atestări” prin care se formulează o asigurare
negativă de forma :” ...nu am constatat existenţa unor elemente care să
pună la îndoială regularitatea şi sinceritatea situaţiilor financiare şi nici
imaginea fidelă dată de acestea poziţiei financiare şi performanţei
financiare ale întreprinderii la sfârşitul exerciţiului financiar.”
Pot exista situaţii în care profesionistul contabil a constatat una sau mai
multe incertitudini care influenţează situaţiile financiare sau i-a fost
limitată întinderea diligenţelor sale. În acest caz, el poate întocmi un
raport cu observaţii sau poate proceda la un refuz de atestare. Atunci
când atestarea este însoţită de observaţii sau se refuză atestarea,
profesionistul contabil are obligaţia să expună clar motivele.
În cazul în care lucrarea de întocmire a situaţiilor financiare este
efectuată fără a lua în considerare prevederile acestei norme,
profesionistul contabil, prin semnarea situaţiilor financiare îşi va asuma
întreaga răspundere asupra tratamentului contabil aplicat informaţiilor
contabile cuprinse în acest document de sinteză, chiar dacă nu el este cel
care a stabilit şi aplicat acest tratament.
 Misiunea de expertiză contabilă este misiunea emblematică pentru
expertul contabil şi serviciul profesional cu cea mai veche tradiţie, având
în vedere desfăşurarea acesteia pe parcursul a peste optzeci de ani de
existenţă a acestei profesiuni.
Cuvântul „expertiză” vine de la latinescul „expertus”, adică
priceput, lucrarea unei persoane experimentate, specializate.
Expertiza constituie o noţiune care depăşeşte şi noţiunea de control şi pe
aceea de verificare, întrucât cuprinde în sine ideea de exprimare a
punctului de vedere al expertului în ceea ce priveşte faptul sau faptele
asupra cărora s-a efectuat expertiza.
Expertiza este prin excelenţă o lucrare personală şi critică, cuprinzând nu
numai rezultatul examinării faptelor din punct de vedere al exactităţii
formale şi materiale, dar şi părerea expertului asupra cauzelor şi efectelor
în legătură cu obiectul supus cercetării sale.
Expertizele contabile pot fi clasificate în funcţie de scopul principal în
care au fost solicitate în expertize contabile judiciare şi expertize contabile
extrajudiciare.
Expertizele contabile judiciare sunt acelea dispuse din oficiu sau
acceptate la cerea părţilor în fazele de instrumentare şi de judecată ale
unor cauze civile sau comerciale, ataşate sau nu unui proces penal.
Această categorie de expertize este reglementată de Codul de procedură
penală şi Codul de procedură civilă.
Primele referiri la necesitatea expertizei contabile judiciare sunt
conţinute în Codul comercial din 1887, care prevedea dreptul judecătorului
de a ordona cercetarea scriptelor de către un specialist în materie de
societăţi (art. 155), asigurări (art. 460), falimente (art. 737 şi 751), litigii
comerciale (art. 909). Dar, asemenea prevederi erau mai puţin precise şi
adesea contradictorii, utilizându-se alternativ denumirea de experţi,
comisari şi arbitri, ceea ce demonstrează că la data respectivă noţiunea de
expertiză contabilă şi rolul expertului în cadrul procedurilor judiciare erau
insuficient de clare.
Expertizele contabile judiciare sunt mijloace de probă în justiţie, forme
de cercetare şi lămurire a unor fapte şi împrejurări de natură economico-
financiară indicate de organele judiciare în scopul soluţionării litigiilor
dintre persoanele juridice, dintre acestea şi persoane fizice, precum şi a
proceselor penale privind infracţiuni prin care au fost aduse pagube
patrimoniului. Acestea se încredinţează de instanţele competente unor
specialişti pentru a constata şi evalua anumite fapte, pe care judecătorii
nu le-ar putea aprecia ei înşişi, stabilind în acest scop, punctele asupra
cărora experţii numiţi urmează să se pronunţe.
Fiind o probă individuală administrată de organul judiciar, expertiza
contabilă judiciară nu presupune însuşirea automată a concluziilor sale de
către acesta. Concluziile expertizei contabile pot fi admise sau respinse, în
funcţie de nivelul ştiinţific şi calitatea acesteia şi în corelaţie cu celelalte
probe administrate în cauzele respective.
 În literatura de specialitate sunt prezentate particularităţile expertizei
contabile judiciare, care o diferenţiază de alte activităţi de control şi
verificare :
▪ este un mijloc de probă în justiţie care intervine numai atunci
când organele judiciare o consideră necesară pentru elucidarea cauzelor în
curs de anchetă sau de judecată;
▪ este activitatea prin care organele judiciare primesc lămuriri
de natură economico-financiară, cu scopul de a stabili adevărul necesar
soluţionării temeinice şi legale a cauzelor privind faptele cercetate;
▪ se limitează la cercetarea problemelor cu caracter economic
şi financiar indicate de organele judiciare;
▪ expertul contabil are competenţa de examinare a
documentelor şi evidenţelor tehnic operative şi contabile necesare pentru
lămurirea obiectivelor stabilite;
▪ confirmă sau infirmă constatările controlului cu privire la
pagube, abateri, deficienţe, lipsuri, etc;.
▪ intervine ca probă administrată de organele de urmărire
penală şi de judecată în vederea convingerii asupra realităţii şi condiţiile
apariţiei pagubei, deficienţei, abaterii;
▪ este o activitate ocazională care are loc numai atunci când
este dispusă de organele judiciare.
Din punct de vedere procedural, expertizele contabile judiciare
sunt supuse unor reguli stabilite în cadrul procedurilor judiciare, bazate pe
prevederile Codului de procedură civilă şi ale Codului de procedură penală,
care reglementează modalitatea de numire a experţilor, stabilirea
obiectivelor şi modalitatea de plată a onorariilor. Ne propunem să
analizăm, pe scurt, fiecare dintre aceste aspecte.
În ceea ce priveşte procedura de numire a experţilor, reglementările
juridice prevăd următoarele :

Codul de procedură civilă,

Art. 330. - (1) Când, pentru lămurirea unor împrejurări de fapt, instanța
consideră necesar să cunoască părerea unor specialiști, va numi, la
cererea părților ori din oficiu, unul sau 3 experți. Termenul va fi stabilit
astfel încât depunerea raportului de expertiză la instanță să aibă loc
conform dispozițiilor art. 336. (Constatările și concluziile motivate ale
expertului sau ale laboratorului ori ale institutului specializat căruia i s-a
cerut efectuarea expertizei vor fi consemnate într-un raport scris, care va
fi depus cu cel puțin 10 zile înainte de termenul fixat pentru judecată. În
cazuri urgente termenul pentru depunerea raportului de expertiză poate fi
micșorat.)

(5) La efectuarea expertizei pot participa experți aleși de părți și

încuviințați de instanță, având calitatea de consilieri ai părților, dacă prin
lege nu se dispune altfel. În acest caz, ei pot să dea relații, să formuleze
întrebări și observații și, dacă este cazul, să întocmească un raport
separat cu privire la obiectivele expertizei.

Art. 331. - (1) Dacă părțile nu se învoiesc asupra numirii experților, ei se

vor numi de către instanță, prin tragere la sorți, de pe lista întocmită și
comunicată de către biroul local de expertiză, cuprinzând persoanele
înscrise în evidența sa și autorizate, potrivit legii, să efectueze expertize
judiciare.
(2) Încheierea de numire a expertului va stabili obiectivele asupra cărora
acesta urmează să se pronunțe, termenul în care trebuie să efectueze
expertiza, onorariul provizoriu al expertului și, dacă este cazul, avansul
pentru cheltuielile de deplasare. În acest scop, instanța poate fixa o
audiere în camera de consiliu, în cadrul căreia va solicita expertului să
estimeze costul lucrării ce urmează a fi efectuată, cât și termenul necesar
efectuării expertizei. Tot astfel, instanța poate fixa un termen scurt pentru
când va solicita expertului să estimeze în scris costul lucrării ce urmează a
fi efectuată, cât și termenul necesar efectuării expertizei. Poziția părților
va fi consemnată în încheiere. În funcție de poziția expertului și a părților,
instanța va fixa termenul de depunere a raportului de expertiză și
condițiile de plată a costurilor necesare efectuării expertizei.

Atunci când se apreciază că o expertiză contabilă este necesară sau când

una dintre părţi solicită aceasta, instanţa sau organul de urmărire penală
solicită biroului de expertiză recomandarea mai multor experţi contabili.
În cadrul fiecărui tribunal judeţean funcţionează un birou teritorial de
expertiză care are atribuţii de natură administrativă cu privire la
procedura de recomandare a experţilor, înregistrarea expertizelor şi plata
onorariilor.
Recomandările biroul de expertiză se transmit instanţei sau organului de
urmărire penală care procedează la numirea expertului.
În cadrul C.E.C.C.A.R., experții contabili care optează pentru efectuarea
expertizelor contabile judiciare sunt înscriși în Grupul Experților Judiciari,
pe baza unui test privind cunoștințele de specialitate. C.E.C.C.A.R.
transmite anual biroului local, la încheierea procedurii de acordare a vizei
anuale privind exercitarea profesiunii, lista experţilor contabili cu viză pe
anul în curs, înscriși în G.E.J. . Această listă stă la baza procedurii de
recomandare a experţilor contabili de către biroul local de expertiză.
Expertizele contabile extrajudiciare sunt efectuate în afara unor
proceduri judiciare şi nu au calitatea de mijloc de probă în justiţie. Acestea
au o arie de utilizare sau o sferă de acţiune mai largă decât expertizele
contabile judiciare. Ele vizează diferite aspecte economice, patrimoniale,
gestionare, financiare şi fiscale, informaţionale, depăşind în cele mai multe
cazuri însuşi cadrul informaţiilor şi al activităţii financiar-contabile.
Expertizele contabile extrajudiciare pot avea ca obiect analiza sau
atestarea conturilor contabile, încadrându-se în noţiunea mai
cuprinzătoare de audit financiar, sau pot avea alte obiective. Acestea din
urmă pot îmbrăca forma expertizelor contabile de conciliere sau amiabile,
expertizelor contabile particulare (obligatorii şi facultative), a expertizelor
contabile fiscale sau a expertizelor contabile administrative, fiecare dintre
acestea având anumite particularităţi în funcţie de obiective şi conţinut.
Principalele caracteristici care particularizează expertiza contabilă
extrajudiciară sunt următoarele :
a) este un mijloc de fundamentare a deciziilor, de conciliere între
partenerii comerciali şi de afaceri şi de fundamentare preliminară a
acţiunilor şi contestaţiilor în justiţie;
b) este activitatea prin care părţile interesate pot dobândi (în afara
acţiunilor judiciare) lămuriri de natură economico-financiară din partea
unor profesionişti contabili independenţi, de înaltă probitate şi cu
deontologie profesională recunoscută;
c) se axează pe cercetarea problemelor (obiectivelor) fixate de
solicitanţi, dar expertul contabil poate prezenta şi alte probleme colaterale
pe care le consideră relevante cu privire la aspectele analizate;
d) este o activitate contractată la solicitarea celor care o consideră
oportună în acţiunile pe care vor să le întreprindă.
Din punct de vedere profesional, expertizele contabile sunt reglementate
prin Norma profesională CECCAR nr. 35. Aceasta prevede că expertizele
contabile pot fi efectuate numai de către persoanele care au dobândit
calitatea de expert contabil în condiţiile legii, fiind înscise, cu viza la zi, în
partea corespunzătoare a Tabloului Corpului Experţilor Contabili şi
Contabililor Autorizaţi din România.
Prevederile profesionale privind expertiza contabilă cuprind rigorile de
deontologie cerute profesionistului contabil în cursul efectuării expertizelor
contabile judiciare şi extrajudiciare, precum şi reperele demersului tehnic
şi profesional urmat de acesta. Astfel, cu privire la respectarea principiilor
deontologice, sunt precizate prevederi legate de independenţă,
competenţă, calitatea expertizelor contabile, secretul profesional,
acceptarea şi contractarea expertizelor contabile şi responsabilitatea
efectuării acestora.

Misiunea de cenzor la societăţile comerciale

Termenul de cenzor a apărut prima dată în România, în Codul comercial

român din 1887. Având în vedere că acest cod a fost inspirat, aproape în
întregime din codul comercial italian din 1882, probabil că termenul
„censor”, aşa cum a fost transcris prima dată la noi, a fost preluat ad
literam. Codul comercial, în varianta din 1940, a prevăzut la art. 253 că
„Societatea pe acţiuni va avea trei până la cinci censori şi tot atâţia
supleanţi”, la art 256 că cenzorii sunt numiţi pentru “supravegherea
operaţiunilor sociale şi revizuirea bilanţului şi au rolul de a asigura
acţionarii despre corectitudinea acestora” iar la art. 254 că „cenzorii
trebuie să fie acţionari, cu excepţia cenzorului-contabil”. Primul act
normativ în care a fost prevăzută obligativitatea ca din trei sau cinci
cenzori, cel puţin unul să fie profesionist contabil a fost Legea privind
Corpul Contabililor Autorizaţi şi Experţilor Contabili din România, adoptată
în 1921. Această prevedere a fost preluată pentru prima dată în Codul
comercial din 1940. După anul 1948 activitatea cenzorilor a dispărut ca
urmare a faptului că atât unic proprietar cât şi controlor devenise Statul.
După anul 1989, deschiderea economiei româneşti către o economie de
piaţă a creat premisele diversificării formelor de proprietate asupra
capitalului. Legea societăţilor comerciale, publicată în 1990, a marcat
reînfiinţarea instituţiei cenzorului în funcţionarea societăţilor de capitaluri,
cu păstrarea condiţiei obligatorii ca cel puţin unul dintre cenzori să fie
profesionist contabil iar ceilalţi să fie acţionari.
În primii ani de activitate a cenzorilor, aceasta a fost influenţată de
faptul că majoritatea capitalului societăţilor pe acţiuni era în proprietatea
statului, pe de o parte, precum şi de faptul că organizarea activităţii de
expertiză contabilă se afla, în acel moment, în cadrul Ministerului
Finanţelor, pe de altă parte.
Ulterior, structura proprietăţii asupra capitalului s-a modificat în mod
semnificativ în favoarea capitalului privat, Statul a legiferat organizarea
activităţii de expertiză contabilă şi a profesiunii contabile în general
(activitate din care face parte şi exercitarea mandatului de cenzor- expert
contabil) în cadrul unui organism profesional independent şi autonom cu
competenţe de autoreglementare.
Actul normativ care delimitează cadrul legal de exercitare a mandatului
de cenzor în România este Legea societăților, nr. 31/1990,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare.
În forma sa iniţială (1990), legea societăţilor a preluat şi introdus
instituţia cenzorului, în mare parte aşa cum exista ea în legislaţia
românească interbelică. După modificările ulterioare, reglementările
actuale referitoare la cenzori prevăd următoarele :

„ Secţiunea IV Auditul financiar, auditul intern şi cenzorii

Art. 159. - (1) Societatea pe acţiuni va avea 3 cenzori şi un supleant, dacă

prin actul constitutiv nu se prevede un număr mai mare. În toate cazurile,
numărul cenzorilor trebuie să fie impar.
(2) Cenzorii sunt aleşi de adunarea generală a acţionarilor. Durata
mandatului lor este de 3 ani şi pot fi realeşi.
(3) Cenzorii trebuie să îşi exercite personal mandatul.
(4) La societăţile pe acţiuni cu capital majoritar de stat, unul dintre
cenzori este, în mod obligatoriu, reprezentant al Ministerului Economiei şi
Finanţelor.
Art. 160. - (1) Situaţiile financiare ale societăţilor comerciale supuse
obligaţiei legale de auditare vor fi auditate de către auditori financiari -
persoane fizice sau persoane juridice -, în condiţiile prevăzute de lege.
(11) Societăţile pe acţiuni care optează, în temeiul art. 153, pentru
sistemul dualist de administrare sunt supuse auditului financiar.
(12) Societăţile pe acţiuni ale căror situaţii financiare sunt supuse auditului
financiar, potrivit legii sau opţiunii, în acest sens, a acţionarilor pot să nu
aplice prevederile art. 159 alin. (1), hotărârea în acest sens fiind luată de
adunarea generală a acţionarilor.
(2) Societăţile comerciale ale căror situaţii financiare anuale sunt supuse
auditului financiar, potrivit legii sau hotărârii acţionarilor, vor organiza
auditul intern potrivit normelor elaborate de Camera Auditorilor Financiari
din România.
(3) La societăţile comerciale ale căror situaţii financiare anuale nu sunt
supuse, potrivit legii, auditului financiar, adunarea generală ordinară a
acţionarilor va hotărî contractarea auditului financiar sau numirea
cenzorilor, după caz.
Art. 1601. - Consiliul de administraţie, respectiv directoratul,
înregistrează la registrul comerţului orice schimbare a cenzorilor, respectiv
auditorilor financiari.
Art. 161. - (1) Cenzorii pot fi acţionari, cu excepţia cenzorului expert
contabil, care poate fi terţ ce exercită profesia individual ori în forme
asociative.
(2) Nu pot fi cenzori, iar dacă au fost aleşi, decad din mandatul lor:
a) rudele sau afinii până la al patrulea grad inclusiv sau soţii
administratorilor;
b) persoanele care primesc sub orice formă, pentru alte funcţii decât
aceea de cenzor, un salariu sau o remuneraţie de la administratori sau de
la societate sau ai căror angajatori sunt în raporturi contractuale sau se
află în concurenţă cu aceasta;
c) persoanele cărora le este interzisă funcţia de membru al consiliului de
administraţie, respectiv al consiliului de supraveghere şi al directoratului,
în temeiul art. 731;
d) persoanele care, pe durata exercitării atribuţiilor conferite de această
calitate, au atribuţii de control în cadrul Ministerului Finanţelor Publice sau
al altor instituţii publice, cu excepţia situaţiilor prevăzute expres de lege.
(3) Cenzorii sunt remuneraţi cu o indemnizaţie fixă, determinată prin
actul constitutiv sau de adunarea generală care i-a numit.
Art. 162. - (1) În caz de deces, împiedicare fizică sau legală, încetare ori
renunţare la mandat a unui cenzor, acesta va fi înlocuit de supleant.
(2) În situaţia prevăzută la alin. (1), precum şi în situaţia în care
numărul cenzorilor nu se poate completa prin înlocuirea cu supleanţi ori
nu mai rămâne în funcţie niciun cenzor, administratorii vor convoca de
urgenţă adunarea generală în vederea desemnării unui nou cenzor.
 Art. 163. - (1) Cenzorii sunt obligaţi să supravegheze gestiunea
societăţii, să verifice dacă situaţiile financiare sunt legal întocmite şi în
concordanţă cu registrele, dacă acestea din urmă sunt ţinute regulat şi
dacă evaluarea elementelor patrimoniale s-a făcut conform regulilor
stabilite pentru întocmirea şi prezentarea situaţiilor financiare.
(2) Despre toate acestea, precum şi asupra propunerilor pe care le vor
considera necesare cu privire la situaţiile financiare şi repartizarea
profitului, cenzorii vor prezenta adunării generale un raport amănunţit.
Modalitatea şi procedura de raportare a auditorilor interni se stabilesc
potrivit normelor elaborate de Camera Auditorilor Financiari din România.
(3) Adunarea generală poate aproba situaţiile financiare anuale numai
dacă acestea sunt însoţite de raportul cenzorilor sau, după caz, al
auditorilor financiari.
(5) Cenzorii sau, după caz, auditorii interni vor aduce la cunoştinţă
membrilor consiliului de administraţie neregulile în administraţie şi
încălcările dispoziţiilor legale şi ale prevederilor actului constitutiv pe care
le constată, iar cazurile mai importante le vor aduce la cunoştinţă adunării
generale.
Art. 164. - (1) Cenzorii au dreptul să obţină în fiecare lună de la
administratori o situaţie despre mersul operaţiunilor.
(3) Este interzis cenzorilor să comunice acţionarilor în particular sau
terţilor datele referitoare la operaţiunile societăţii, constatate cu ocazia
exercitării mandatului lor.
Art. 1641. - (1) Orice acţionar are dreptul să reclame cenzorilor faptele
despre care crede că trebuie cenzurate, iar aceştia le vor avea în vedere la
întocmirea raportului către adunarea generală.
(2) În cazul în care reclamaţia este făcută de acţionari reprezentând,
individual sau împreună, cel puţin 5% din capitalul social sau o cotă mai
mică, dacă actul constitutiv prevede astfel, cenzorii sunt obligaţi să o
verifice. Dacă vor aprecia că reclamaţia este întemeiată şi urgentă, sunt
obligaţi să convoace imediat adunarea generală şi să prezinte acesteia
observaţiile lor. În caz contrar, ei trebuie să pună în discuţie reclamaţia la
prima adunare. Adunarea generală trebuie să ia o hotărâre asupra celor
reclamate.
(3) În cazul societăţilor în care au fost desemnaţi auditori interni,
potrivit legii, orice acţionar are dreptul să reclame acestora faptele despre
care cred că trebuie verificate. Auditorii interni le vor avea în vedere la
întocmirea raportului către consiliul de administraţie, respectiv consiliul de
supraveghere. În cazul în care reclamaţia este făcută de acţionari
reprezentând, individual sau împreună, cel puţin 5% din capitalul social ori
o cotă mai mică, dacă actul constitutiv prevede astfel, auditorii interni
sunt obligaţi să verifice faptele reclamate, iar în cazul în care sunt
confirmate, fiind consemnate într-un raport ce va fi comunicat consiliului
de administraţie, respectiv consiliului de supraveghere, şi pus la dispoziţie
adunării generale; în acest caz, consiliul de administraţie, respectiv
consiliul de supraveghere, este obligat să convoace adunarea generală.
Art. 165. - (1) Pentru îndeplinirea obligaţiei prevăzute la art. 163 alin.
(2), cenzorii vor delibera împreună; ei însă vor putea face, în caz de
neînţelegere, rapoarte separate, care vor trebui să fie prezentate adunării
generale.
(2) Pentru celelalte obligaţii impuse de lege, cenzorii vor putea lucra
separat.
(3) Cenzorii vor trece într-un registru special deliberările lor, precum şi
constatările făcute în exerciţiul mandatului lor.
Art. 166. - (1) Întinderea şi efectele răspunderii cenzorilor sunt
determinate de regulile mandatului.
(2) Revocarea lor se va putea face numai de adunarea generală, cu
votul cerut la adunările extraordinare.
(3) Dispoziţiile art. 73 şi 15316 se aplică şi cenzorilor.

Activitatea de consultanţă fiscală

Consultanța și consultantul fiscal

Exercitarea independentă a calității de consultant fiscal se realizează

numai pe baza raporturilor juridice dintre consultantul fiscal și persoanele
fizice sau juridice cărora le acordă consultanță și față de care acesta nu
are niciun fel de interese materiale directe sau indirecte, cu excepția
onorariilor cuvenite pentru munca prestată în această calitate.
Activitatea de consultanță fiscală constă în:
a) acordarea de asistență și prestarea de servicii profesionale în domeniul
fiscal, inclusiv realizarea de expertize fiscale extrajudiciare la solicitarea
organelor fiscale sau a oricăror altor persoane sau entități interesate;
b) prestarea de servicii și asistență de specialitate pentru întocmirea
declarațiilor fiscale;
c) certificarea declarațiilor fiscale, în condițiile legii;
d) asistență și servicii pe probleme de procedură fiscală;
e) asistență privind întocmirea documentației pentru exercitarea căilor de
atac împotriva titlurilor de creanță și a altor acte administrative fiscale;
f) asistență și reprezentare în fața organelor fiscale, inclusiv acordarea de
asistență de specialitate pe parcursul derulării inspecției fiscale;
g) realizarea de expertize fiscale judiciare la solicitarea organelor
judecătorești sau de cercetare penală. În acest caz, art. 42 din Legea nr.
134/2010 privind Codul de procedură civilă, republicată, se aplică în mod
corespunzător. Expertizele fiscale judiciare se realizează numai de
consultanții fiscali activi înscriși în evidențele Ministerului Justiției -
Serviciul profesii juridice conexe;
h)
i) asistență privind creanțele bugetului general consolidat, cu respectarea
prevederilor legale în vigoare;
j) asistență fiscală în cauzele aflate pe rolul unei autorități jurisdicționale.

Exercitarea activităților prevăzute la alin. (1) lit. c) se face potrivit

normelor aprobate de Consiliul superior al Camerei Consultanților Fiscali,
cu avizul Ministerului Finanțelor Publice.
Pentru exercitarea activității de consultanță fiscală este obligatorie
asigurarea pentru răspunderea profesională.

Reguli de atribuire a calității de consultant fiscal și consultant

fiscal asistent

Pentru atribuirea calității de consultant fiscal, candidații, persoane fizice,

trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții:
a) să fie licențiați ai unei facultăți cu profil economic;
b) să aibă o experiență profesională de minimum 5 ani, dintre care
minimum 3 ani în una sau mai multe dintre următoarele activități:
b1) elaborarea, avizarea, aprobarea sau aplicarea legislației fiscale;
b2) administrare fiscală;
b3) elaborarea sau aplicarea reglementărilor contabile;
b4) activitate financiar-contabilă;
b5) activitate didactică universitară în domeniul finanțelor publice,
fiscalitate, politici fiscale și bugetare, contabilitate financiară, finanțele
instituțiilor publice;
b6) activitate de consultant fiscal asistent;
c) să nu aibă antecedente penale pentru săvârșirea unor infracțiuni
sancționate de legile fiscale, financiar contabile, vamale, cele care privesc
disciplina financiară, precum și alte infracțiuni în legătură cu exercitarea
activităților prevăzute la lit. b);
d) să aibă capacitate deplină de exercițiu;
e) să fie apți din punct de vedere medical pentru exercitarea profesiei;
f) să promoveze examenul pentru atribuirea calității de consultant fiscal.

Pentru atribuirea calității de consultant fiscal asistent, candidații, persoane

fizice, trebuie să îndeplinească cumulativ următoarele condiții:
a) să aibă calitatea de licențiat al unei instituții acreditate de învățământ
superior cu durata stabilită de lege;
b) să aibă o experiență profesională de minimum 2 ani;
c) să nu aibă antecedente penale pentru săvârșirea unor infracțiuni
sancționate de legile fiscale, financiarcontabile,
vamale, cele care privesc disciplina financiară, precum și alte infracțiuni în
legătură cu exercitarea activităților prevăzute la alin. (1) lit. b);
d) să aibă capacitate deplină de exercițiu;
e) să fie apți din punct de vedere medical pentru exercitarea profesiei;
f) să promoveze examenul pentru atribuirea calității de consultant fiscal
asistent.
După promovarea examenului pentru atribuirea calității de consultant
fiscal asistent și înscrierea în Registrul consultanților fiscali și al
societăților de consultanță fiscală, la secțiunea «Consultanți fiscali
asistenți», persoanele care au dobândit această calitate pot să își
desfășoare activitatea numai sub îndrumarea unui consultant fiscal activ.
Atribuțiile pe care le poate executa consultantul fiscal asistent în legătură
cu activitățile prevăzute în responsabilitatea consultantului fiscal se
stabilesc prin Regulamentul de organizare și funcționare al Camerei
Consultanților Fiscali.
După efectuarea unui stagiu de 3 ani, consultantul fiscal asistent se poate
înscrie la examenul pentru atribuirea calității de consultant fiscal, în
termen de 2 ani de la finalizarea stagiului, dacă sunt îndeplinite condițiile
prevăzute la alin. (1) lit. c)-e).
Pe perioada stagiului, consultanții fiscali asistenți trebuie să urmeze,
anual, un curs de formare profesională organizat de Camera Consultanților
Fiscali.

Persoana care a promovat examenul de consultant fiscal sau de consultant

fiscal asistent este obligată să se înregistreze în Registrul consultanților
fiscali și al societăților de consultanță fiscală, la secțiunea
corespunzătoare, în termen de cel mult 12 luni de la data comunicării
rezultatului examenului.

Activitatea de consultanță fiscală poate fi desfășurată numai de

persoanele înscrise în Registrul consultanților fiscali și al societăților de
consultanță fiscală la secțiunile «persoane active».
Carnetul profesional va fi emis și vizat în condițiile prevăzute în
Regulamentul de organizare și funcționare al Camerei Consultanților
Fiscali, atât pentru consultanții fiscali, cât și pentru consultanții fiscali
asistenți.
Consultanții fiscali pot să își desfășoare activitatea ca persoane fizice
independente sau se pot asocia în societăți care au în obiectul de
activitate consultanță fiscală. Societatea trebuie să aibă cel puțin un
asociat/acționar și administrator care să aibă calitatea de consultant fiscal.
Pentru exercitarea activității de consultanță fiscală, societățile trebuie să
fie autorizate de Camera Consultanților Fiscali.
Organizarea și atribuțiile Camerei consultanților fiscali

Camera Consultanților Fiscali, denumită în continuare Camera, este o

organizație profesională de utilitate publică, persoană juridică fără scop
lucrativ.
Camera se organizează și funcționează în baza unui regulament de
organizare și funcționare propriu, aprobat prin hotărâre a Consiliului
superior al Camerei.
Camera își poate constitui unități teritoriale, conform regulamentului
propriu de organizare și funcționare.
Camera are, în principal, următoarele atribuții:
a) coordonează activitatea de consultanță fiscală;
a1) organizează examenul pentru atribuirea calității de consultant fiscal;
b) apără interesele profesionale ale tuturor membrilor;
c) oferă sprijin și asistență membrilor Camerei în problemele profesionale;
d) elaborează norme privind activitatea de consultanță fiscală;
e) ține Registrul consultanților fiscali și al societăților de consultanță
fiscală;
f) organizează cursuri de perfecționare a consultanților fiscali;
g) mediază între membrii Camerei în caz de diferende și la cerere;
h) mediază între membrii Camerei și clienții lor în caz de diferende,
precum și la cerere;
i) stabilește măsuri disciplinare;
j) colaborează cu asociațiile profesionale de profil din țară și din
străinătate;
k) editează publicații de specialitate;
l) alte atribuții stabilite prin lege sau prin regulamentul propriu.
m) elaborează și aprobă Codul privind conduita etică și profesională în
domeniul consultanței fiscale;
n) elaborează și aprobă Normele privind pregătirea și perfecționarea
consultanților fiscali.

Organele de conducere ale Camerei sunt: Conferința națională, Consiliul

superior al Camerei și Biroul permanent al Consiliului superior.
Camera își acoperă cheltuielile din venituri proprii care se constituie din:
a) taxa de înscriere la examenul pentru atribuirea calității de consultant
fiscal și de consultant fiscal asistent;
b) cotizațiile membrilor Camerei;
c) încasări din vânzarea publicațiilor proprii;
d) donații și sponsorizări;
e) prestări de servicii diverse, inclusiv cursuri de formare profesională;
f) penalități aplicate în condițiile prezentei ordonanțe.
Membrii Camerei sunt:
a) persoanele cărora li s-a eliberat carnetul profesional și s-au înregistrat
în Registrul consultanților fiscali și al societăților de consultanță fiscală;
b) societățile care au obținut autorizația de funcționare eliberată de
Cameră și s-au înregistrat în Registrul consultanților fiscali și al societăților
de consultanță fiscală.

Compatibilitate.
Consultanții fiscali și societățile de consultanță fiscală pot desfășura, pe
lângă activitatea de consultanță fiscală, și activități de:
a) expertiză contabilă și audit financiar. Persoanele fizice și juridice care
au calitatea de consultant fiscal pot efectua activitățile de expertiză
contabilă și audit financiar numai după dobândirea, în condițiile legii, a
calității de expert contabil sau auditor financiar, după caz, și înscrierea ca
membri în organizațiile care coordonează profesiile liberale respective;
b) instruire și perfecționare în domeniul fiscal.

Registrul consultanților fiscali și al societăților de consultanță

fiscală

Membrii Camerei vor fi înscriși în Registrul consultanților fiscali și al

societăților de consultanță fiscală ca membri activi sau inactivi. Prin grija
Biroului permanent al Consiliului superior al Camerei, secțiunile
corespunzătoare din Registrul consultanților fiscali și al societăților de
consultanță fiscală sunt aduse la cunoștința publicului prin publicarea pe
site-ul web al Camerei și vor fi actualizate permanent cu modificările
intervenite. Prin grija Biroului permanent al Consiliului superior al
Camerei, Registrul consultanților fiscali și al societăților de consultanță
fiscală și modificările intervenite sunt comunicate din oficiu Ministerului
Justiției, Biroului central pentru expertize tehnice judiciare din Ministerul
Justiției, Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și, la cerere,
oricăror altor instituții îndreptățite. Condițiile de comunicare se stabilesc
pe bază de protocol.
În Registrul consultanților fiscali și al societăților de consultanță fiscală vor
fi menționate următoarele
date referitoare la membrii Camerei:
a) pentru persoanele fizice:
- numele și prenumele;
- numărul carnetului profesional;
- localitatea de domiciliu;
- alte date de identificare a persoanei;
b) pentru societățile de consultanță fiscală:
- denumirea și sediul social;
- numele și prenumele, numărul carnetului profesional și localitatea de
domiciliu ale persoanelor fizice care
efectuează consultanță fiscală în numele societății de consultanță fiscală;
- numele și prenumele asociaților/acționarilor, administratorilor care au
calitatea de consultant fiscal;
- alte date de identificare.

Rolul, atribuțiile și drepturile Ministerului Finanțelor Publice ca autoritate

publică

Ministerul Finanțelor Publice va urmări permanent ca statutul și celelalte

reglementări emise de Cameră să nu contravină reglementărilor legale și
ca deciziile luate de organele de conducere ale Camerei să fie în
conformitate cu statutul și cu celelalte reglementări.

Sancțiuni
În cazul aplicării sancțiunilor disciplinare prevăzute de actele normative
emise de Consiliul superior al Camerei Consultanților Fiscali, în condițiile
legii, se pot aplica și penalități cuprinse între 25% și 100% din cotizația
fixă anuală. În aplicarea nivelului penalității se va ține seama de
împrejurările în care a fost săvârșită fapta, de modul și mijloacele de
săvârșire a acesteia, de scopul urmărit, de urmarea produsă, de
circumstanțele personale ale persoanei sancționate, precum și de gradul
de pericol social al faptei săvârșite.
(2) Exercitarea activităților de consultanță fiscală de către persoanele
fizice care nu au dobândit calitatea de consultant fiscal potrivit
prevederilor prezentei ordonanțe sau care nu au devenit membri activi ai
Camerei, precum și de către persoanele juridice care nu au fost autorizate
de Cameră sau care nu s-au înregistrat în Registrul consultanților fiscali și
al societăților de consultanță fiscală constituie infracțiune și se pedepsește
potrivit legii penale.

Codul de procedură fiscală - extras

Art. 104. - Certificarea declarației fiscale depuse la organul fiscal central

(1) Contribuabilul/Plătitorul poate opta pentru certificarea declarației
fiscale, inclusiv a declarației fiscale rectificative, anterior depunerii
acestora la organul fiscal central, de către un consultant fiscal care a
dobândit această calitate potrivit reglementărilor legale cu privire la
organizarea și exercitarea activității de consultanță fiscală și care este
înscris ca membru activ în Registrul consultanților fiscali și al societăților
de consultanță fiscală.
(2) Certificarea declarației fiscale se realizează cu/fără rezerve, potrivit
normelor de certificare aprobate, în condițiile legii, de Camera
Consultanților Fiscali, cu avizul Ministerului Finanțelor Publice.
Documentele care se încheie ca urmare a certificării trebuie să cuprindă
obligatoriu explicații cu privire la cuantumul și natura creanței fiscale
declarate, precum și, după caz, cauzele care au generat rectificarea, iar în
cazul unei certificări cu rezerve, motivația acesteia.
(3) Prin ordin al președintelui A.N.A.F. se aprobă procedura de depunere
la organul fiscal a documentului de certificare întocmit de consultantul
fiscal potrivit normelor prevăzute la alin. (2), precum și procedura privind
schimbul de informații între A.N.A.F. și Camera Consultanților Fiscali.
(4) Certificarea declarației fiscale de către un consultant fiscal care nu
este înscris ca membru activ în Registrul consultanților fiscali și al
societăților de consultanță fiscală sau de către o persoană care nu are
calitatea de consultant fiscal are ca efect lipsa certificării.
(5) Organul fiscal central notifică contribuabilul/plătitorul în cazul în care
constată că a fost depusă o declarație fiscală certificată de un consultant
fiscal care nu este înscris ca membru activ în Registrul consultanților
fiscali și al societăților de consultanță fiscală sau de către o persoană care
nu are calitatea de consultant fiscal, potrivit legii. În cazul în care
certificarea nu se depune în termen de 30 de zile de la notificare, sunt
aplicabile prevederile alin. (4).
(6) Certificarea declarației fiscale de către un consultant fiscal reprezintă
un criteriu de evaluare în analiza de risc efectuată de organul fiscal central
în scopul selectării contribuabililor/plătitorilor pentru inspecția fiscală.