SUBIECTE EXAMEN EXPERTIZĂ CONTABILĂ

PROF. CĂPUȘNEANU SORINEL, MARȚI, 18.06.2019

1) Definirea expertului și experților contabili;

2) Condițiile de obținere a calității;
3) Conduită etică (principii);
4) Răspunderea expertului contabil;
5) Atribuțiile CECCAR-ului;
6) Expertiza contabilă judiciară (compunere dosar);
7) Expertiza contabilă extrajudiciară (compunere dosar);
8) Utilizarea expertizei contabile ca mijloc de probă;
9) Abținerea/recuzarea expertului contabil.

1) DEFINIREA EXPERTULUI ȘI A EXPERȚILOR CONTABILI CONFORM CECCAR

Expertul este persoana care posedă cunoștințe temeinice într-un anumit domeniu, un
specialist de mare clasă.

Expertului i se recunoaște o competență de specialitate într-un anumit domeniu, motiv

pentru care este solicitat pentru efectuarea unei expertize. El este consultat de către diverse
persoane, instituții sau organe cu privire la situațiile, problemele, cauzele în care competența
sa este atestată și recunoscută.

Competența deosebită a expertului se obține ca urmare a unei pregătiri superioare și a

unei experiențe practice în domeniu. Modul de dobândire a statutului de expert într-un
domeniu sau altul este reglementat prin norme profesionale și/sau juridice.

Expertul contabil este persoana care a dobândit această calitate în condițiile prevăzute
de actele normative specifice, are competența profesională pentru a verifica și aprecia modul
de organizare și conducere a contabilității, pentru a supraveghea gestiunea patrimoniului,
pentru a verifica corectitudinea situațiilor financiare ale entității și pentru a analiza poziția
economico- financiară și performanțele acestora.
 2) CONDIȚIILE ȘI MODALITĂȚILE DE OBȚINERE A CALITĂȚII DE EXPERT CONTABIL

Accesul la calitatea de expert contabil este permis absolvenților unei instituții de

învățământ superior, cu profil economic și care au o anumită experiență ca urmare a
practicării profesiei de economist o perioadă de trei ani, în cazul absolvenților specializărilor
de contabilitate și/sau finanțe, respectiv cinci ani, în cazul absolvenților altor specializări din
profilul economic.

Candidații trebuie să aibă capacitate de exercițiu deplină și să nu fi suferit condamnări

care interzic dreptul de gestiune și administrare a entităților.

Accesul se realizează pe baza unui examen de acces, constând din probe la șapte
discipline (Contabilitate, Fiscalitate, Drept, Audit, Evaluare, Expertiză și Doctrină), examen la
care trebuie să obțină cel puțin media 7 și minim nota 6 la fiecare disciplină. Tematica
disciplinei este stabilită de către CECCAR cu aprobarea Ministerului Finanțelor Publice.

Dosarul pentru prezentarea la examenul de acces la profesia de expert contabil trebuie

să conțină:

- cerere de înscriere;
- un curriculum vitae;
- un certificat medical privind capacitatea de exercițiu deplină;
- copia actului de studii;
- dovada privind experiența;
- certificatul de cazier judiciar;
- dovada plății (750 lei).

Pregătirea profesională a stagiarilor vizează organizarea profesiei, documentelor

specifice profesioniștilor, sistemului contabil național, evaluarea bunurilor și a entităților,
fiscalitatea, dreptul și legislația contabilă.

Stagiarii întocmesc semestrial un raport de activitate în care prezintă un studiu de caz.

Controlul stagiului se efectuează de către controlori de stagiu desemnați la nivelul

filialelor județene ale Corpului sau la nivelul Consiliului superior al Corpului.

Controlul urmărește respectarea de către stagiar a obligațiilor ce le revin,

comportamentul acestora, preocuparea pentru calitatea lucrărilor, la realizarea cărora
contribuie pregătirea lor deontologică. Poate fi recunoscută ca perioadă de stagiu activitatea
desfășurată într-un cabinet sau societate de expertiză contabilă, membră a Corpului, în calitate
de angajat cu carte de muncă.

Examenul de aptitudini constă dintr-o probă scrisă (un caz practic specific profesiei și
întrebări de legislație financiar-contabilă) și o probă orală.

3) CONDUITA ETICĂ ȘI PROFESIONALĂ A EXPERTULUI CONTABIL

Pentru a asigura profesia contabilă, un statut bazat pe acceptare și credibilitate din partea
comunității de afaceri, profesioniștii contabili trebuie să respecte cu strictețe o serie de reguli
și standardele etice și profesionale.

Principiile etice fundamentale sunt :

 integritatea profesională care presupune ca în efectuarea lucrărilor specifice

profesionistul contabil să fie drept, cinstit și sincer;
 obiectivitatea profesională care impune profesionistului contabil să fie corect, să
nu aibă prejudecăți și să fie imparțial;
 independența profesională impune profesionistului contabil să fie și să se
manifeste liber față de orice interes care să îi afecteze integritatea și obiectivitatea;
Interesele care ar putea afecta integritatea și obiectivitatea profesionistului
contabil se referă la implicarea financiară a acestuia, salarizarea de către clienți
sau părți, deținerea de acțiuni sau părți sociale la clienți, primirea sau acordarea
de împrumuturi de la client, primirea sau acordarea de gajuri de la client,
implicarea în activitățile clientului, relații familiale și personale cu clienții sau
părțile;
 secretul profesional impune profesioniștilor contabili să respecte
confidențialitatea informațiilor pe care le obține cu ocazia efectuării lucrărilor la
care s-a angajat; confidențialitatea nu acoperă cazurile penale descoperite de
profesioniști cu ocazia efectuării expertizelor;
 respectarea regulilor tehnice și profesionale impune profesionistului contabil să
respecte toate regulile și normele legale cu ocazia efectuării lucrărilor de
specialitate;
 competența profesională presupune ca profesionistul contabil să aibă un nivel de
cunoștințe și competențe profesionale ridicate, să se preocupe permanent de
 dezvoltarea acestora, astfel încât să ofere clienților sau părților servicii de înaltă
ținută profesională, la nivelul celor mai noi cunoștințe tehnice și legislative și în
concordanță cu practica națională europeană și internațională;
 comportarea deontologică care presupune ca profesionistul contabil să se
comporte astfel încât să nu aducă atingere și să întărească reputația profesiei.
Obligațiile acestuia ar fi următoarele:
- să aibă cunoștințe de specialitate aprofundate;
- să dea dovadă de răbdare, prudență, imparțialitate și luciditate;
- să fie discret, să nu considere că opinia lui este o decizie;
- să caute argumente pentru orice afirmație.

4) RĂSPUNDEREA EXPERTULUI CONTABIL

Expertul contabil răspunde disciplinar, civil sau penal, pentru faptele care reprezintă
abateri de la normele profesionale și juridice în vigoare.

Faptele care pot atrage răspunderea disciplinară a expertului contabil privesc conduita
acestuia ca membru a CECCAR-ului care are un regulament propriu de organizare și
funcționare și are stabilite norme profesionale și etice de comportament.

În mod concret abaterile disciplinare ale expertului contabil se referă la :

- nerespectarea dispozițiilor codului etic național al profesioniștilor contabili și a

normelor Corpului referitoare la publicitate;
- absența nejustificată de la acțiunile de pregătire și dezvoltare profesională,
reglementate prin normele emise de Corp;
- prestarea de servicii profesionale fără viză anuală de exercitare a profesiei sau fără
contract scris încheiat cu clientul sau pe baza unui contract în care nu a fost înscrisă
solicitarea profesioniștilor a celui care îl încheie;
- nerespectarea obligației de păstrare a secretului profesional;
- nedeclararea/declararea parțială a veniturilor în scopul sustragerii de la plata cotizației
prevăzute în prezentul regulament sau a impozitelor;
- încălcarea dispozițiilor cu privire la incompatibilități sau conflicte de interese;

Sancțiunile disciplinare ce se pot aplica pentru abaterile menționate sunt în raport cu

gravitatea faptei și consecințele acestora (mustrarea, avertismentul, suspendarea dreptului de a
exercitat profesia pe o anumită perioadă de timp, interzicerea dreptului de a exercitat
profesia).

Oricare ar fi sancțiunea, ea se poate aplica numai în cel mult un an de la data săvârșirii

faptei imputate.

Răspunderea civilă a expertului contabil poate fi instituită în temeiul art. 998 din Codul
Civil, potrivit căreia „orice faptă a omului care cauzează altuia prejudiciu, obligă pe acela din
a cărui greșeală s-a ocazionat, al repara”.

Răspunderea civilă a expertului contabil decurge din prevederile contractelor dintre

acestea și clienți (răspundere civilă contactuală) sau din săvârșirea unei fapte ilicite în
realizarea contractului cu clienții (răspundere civilă delictuală).

Răspunderea civilă contractuală este urmare a neexecutării sau executării defectuase a

obligațiilor contractuale. Efectuarea defectuasă are în vedere erorile săvârșite, dar și
întârzierile care cauzează pagube clienților.

Răspunderea civilă delictuală decurge dintr-o faptă ilicită (adică o acțiune sau inacțiune
prin care se încalcă prevederile legale) care produce clientului o pagubă.

Răspunderea penală a expertului contabil este urmare a săvârșirii unei infracțiuni de

către acesta și care se referă la :

 obținerea de foloase necuvenite, solicitarea sau primirea unor avantaje mai mari decât
onorariul stabilit;
 cuprinderea unor date nereale în raportul de expertiză contabilă (pot avea drept scop
acoperirea unor infracțiuni sau reaua credință în formularea concluziilor);
 în cauzele penale îngreunarea aflării adevărului poate fi o faptă de natură penală și se
manifestă prin întocmirea unei expertize contabile necorespunzătoare sau incorecte.

Potrivit legii experții contabili sau contabilii autorizați răspund în exercitarea profesiei și
din punct de vedere administrativ. Pentru stabilirea răspunderii administrative sau
contravenționale trebuie avute în vedere următoarele:

1. fapta să fie săvârșită cu vinovăție;

2. fapta să fie prevăzută de lege sau alt act normativ ca fiind contravenție și se
sancționează chiar dacă este săvârșită fără intenție.
 5) ATRIBUȚIILE CECCAR, ORGANELE DE CONDUCERE ȘI RELAȚIA
ACESTORA CU MINISTERUL DE FINANȚE

CECCAR este persoana juridică de uitilitate publică autonomă din care fac parte
profesioniștii contabili (experți contabili și contabili autorizați).

Această organizație profesională are filiale atât în Municipiul București cât și în celelalte
județe. Filialele județene, cât și cea a Municipiului București nu au personalitate juridică.

Corpul acordă și retrage dreptul de exercitare a profesiei contabile și gestionează

exercitarea profesiei (preocuparea pentru menținerea nivelului de competență a membrilor săi,
asigurarea calității serviciilor oferite de experții contabili, respectarea codului etic al
profesioniștilor).

Corpul este organizat pe baza regulamentului de Conferința Națională cu aprobarea

Ministerului Finanțelor și a Ministerului Justiției.

În cadrul Corpului activitatea se desfășoară prin secțiuni, comisii și departamente.

Organele de conducere ale Corpului sunt: Conferința Națională, Consiliul Superior și

Biroul Permanent al Consiliului Superior.

Conferința Națională a Corpului este organul superior de conducere și control care este
constituit din membrii Consiliului Superior, membrii consiliilor filialelor, membrii Comisiei
de disciplină, reprezentanți ai Ministerului Finanțelor și reprezentanți ai filialelor desemnați
de Adunarea Generală, conform normelor de un delegat la 100 de membrii.

Conferința Națională poate fi ordinară sau extraordinară.

Conferința Națională ordinară (comună) se întrunește anual și are ca atribuții aprobarea

regulamentului de organizare și funcționare a Corpului, a codului de conduită etică și
profesională, a planurilor anuale de activitate, a bugetelor de venituri și cheltuieli, a raportului
Comisiei de cenzori etc.

Conferința Națională extraordinară se convoacă de către Consiliul Superior sau de către

filiale, reprezentând 1/5 din membrii înscriși în Tabloul Corpului.

Consiliul Superior al Corpului este constituit din 24 de membri și 8 suplimenți, aleși

prin vot secret. Mandatul este pentru 4 ani, iar jumătate din numărul mandatelor membrilor
Consiliului Superior sa reînnoiesc din doi în doi ani.
 Biroul Permanent al Consiliului Superior se compune din președinte și vicepreședinți.
Se întrunește lunar. La nivelul filialelor există un consiliu al filialelor și un birou permanent al
acestuia. Numărul membrilor consiliului filialelor diferă în funcție de mărimea filialei.

6) EXPERTIZA CONTABILĂ JUDICIARĂ

Expertiza contabilă judiciară este un mijloc de probă în justiție, o formă de cercetare și

lămurire a unor fapte sau împrejurări de natură economico-financiară, indicate de organele
judiciare în scopul soluționării litigiilor dintre persoanele juridice, dintre acestea și
persoanele fizice, precum și a proceselor penale privind infracțiuni prin care au fost cauzate
pagube patrimoniului.

Din aceasta rezultă că expertiza contabilă judiciară este o mijloc de probă necesar
organelor de cercetare penală sau instanțelor de judecată pentru lămurirea unor aspecte de
natură contabilă, pentru stabilirea adevărului obiectiv.

Într-o expertiză contabilă judiciară materialul documentar poate fi compus din :

1) dosarul cauzei, aflat la instanța de judecată care a dispus proba cu expertiza contabilă;
2) documente justificative și registrele de contabilitate, aflate în păstrarea părților
implicate în proces;
3) procesele verbale, întocmite de organele de control abilitate;
4) particularizat, în cazul expertizei contabile dispuse în dosarele penale, expertul
contabil are dreptul să ia cunoștință despre conținutul dosarului penal, numai cu
încuviințarea organelor de cercetare sau a instanței de judecată;
5) explicațiile date de către părți (chiar în scris) nu constituie material documentar.
Materialul documentar examinat de expertul contabil nu poate fi ridicat de către acesta
de la părțile care îl au în păstrare.

Dosarul de lucru al expertului contabil, în ceea ce privește documentarea expertizelor

contabile, trebuie să cuprindă :

1) încheierea de ședință (în cauzele civile) sau ordonanța organelor de urmărire și

cercetare penală (în cauzele penale);
Încheierea de ședință trebuie să cuprindă:
- numele expertului/experților contabili numiți din oficiu sau la cererea părților
în proces;
 - obiectivele (întrebările cheie) la care expertul/experții numiți trebuie să
răspundă; obiectivele trebuie să fie formulate de instanță concis, fără echivoc și
fără a se solicita experților să se pronunțe asupra încadrărilor legale a faptelor
supuse judecății;
- termenul în care trebuie să se efectueze expertiza contabilă, ținându-se seama
de faptul că raportul de expertiză contabilă trebuie depus la instanța care a
dispus-o cu 5 zile înainte de termenul de judecată; dacă acest termen a expirat
este considerată expertiza contabilă ca fiind inadecvată, iar experții pot solicita
o nouă expertiză judiciară de calitate;
- plata experților contabili trebuie să fie remuneratorie; dacă experții consideră
că onorariul stabilit de instanță este neremuneratoriu, ei sunt îndreptățiți să
solicite instanței mărimea acestuia.
2) raportul de expertiză contabilă (exemplarul expertizei contabile care justifică
îndeplinirea misiunii);
3) eventuala corespondență, răspunsurile la întrebările suplimentare sau suplimentele de
expertize solicitate de organele în drept care au dispus efectuarea expertizei contabile;
4) eventualele note personale ale expertului contabil redactate în timpul efectuării
expertizei contabile, cum ar fi : notele scrise în urma unor interviuri sau declarații
verbale necesare, fie redactării raportului de expertiză contabilie, fie urmăririi
bugetelor de timp și decontării lucrărilor de expertiză contabilă cu beneficiarii
acestora.

Observație. Efectuarea lucrărilor privind expertizele contabile judiciare nu poate fi

delegată de către experții contabili, numiți din oficiu sau la recomandarea părților, asistenților
sau colaboratorilor lor.

7) EXPERTIZA CONTABILĂ EXTRAJUDICIARĂ

Acest tip de expertiză se efectuează la solicitarea diverșilor beneficiari, alții decât

organele de cercetare sau instanțele de judecată.

Beneficiarii expertizei contabile amiabile se pot afla într-un litigiu sau pot apela la expertiză
fără a fi în litigiu.
 Expertiza contabilă amiabilă are drept scop confirmarea corectitudinii unor aspecte
financiar-contabile. Ea vizează așa zisele documente de sinteză contabile și poate constitui
baza de pornire a unei acțiuni judiciare dacă se constată prin expertiză o situație
generatoare de litigiu.

Pot solicita expertize contabile amiabile orice categorie de utilizatori ai informației

contabile, adică manageri, acționari/asociați, bănci/creditori, furnizori, clienți, salariați etc.

Expertizele contabile extrajudiciare sunt cele care se fac de către experții contabili în
afara intervențiilor judiciare, fiind solicitate de către partea/părțile care își aleg singure
experții contabili și le stabilesc obiectivele la care aceștia trebuie să răspundă.

Dosarul de lucru al expertului contabil, în ceea ce privește documentarea expertizelor

contabile, trebuie să cuprindă:

5) contractul privind efectuarea expertizelor contabile extrajudiciare;

6) raportul de expertiză contabilă (exemplarul expertizei contabile care justifică
îndeplinirea misiunii);
7) eventuala corespondență, răspunsurile la întrebările suplimentare sau suplimentele de
expertize solicitate de organele în drept care au dispus efectuarea expertizei contabile;
8) eventualele note personale ale expertului contabil redactate în timpul efectuării
expertizei contabile, cum ar fi : notele scrise în urma unor interviuri sau declarații
verbale necesare, fie redactării raportului de expertiză contabilie, fie urmăririi
bugetelor de timp și decontării lucrărilor de expertiză contabilă cu beneficiarii
acestora.

Observație. În cazul expertizelor contabile extrajudiciare experții contabili pot delega

executarea unor lucrări asistenților sau colaboratorilor săi, păstrându-și răspunderea finală
asupra conținutului și concluziilor raportului de expertiză contabilă extrajudiciară.

8) UTILIZAREA EXPERTIZEI CONTABILE CA MIJLOC DE PROBĂ

Raportul de expertiză contabilă judiciară se depune la organul beneficiar al expertizei, dar

părțile sunt în drept să cunoască conținutul acestuia. Ca urmare, părțile primesc fiecare câte
un exemplar al raportului de expertiză. Instanța de judecată se asigură în acest fel că părțile
pot formula observații sau obiecțiuni față de concluziile expertizei și care se formulează în
scris și se depun în dosarul cauzei.
 Expertul contabil care a efectuat expertiza are obligația de a răspunde observațiilor și
obiecțiunilor părților. Instanța analizează temeinicia observațiilor și obiecțiunilor formulate de
părți, răspunsurile expertului la acestea și își formulează sau nu convingerea privind adevărul
despre împrejurările cauzei.

În situația în care instanța nu este pe deplin lămurită poate solicita expertului un

supliment de expertiză sau o expertiză nouă. Expertiza nouă poate fi făcută ori de același
expert, ori de un alt expert, caz în care se numește contraexpertiză.

Atât instanța de judecată, cât și organele de cercetare, în actele pe care le emit, trebuie să
motiveze luarea sau neluarea în considerare a expertizei contabile. Forța probantă a expertizei
contabile rezultă din faptul că judecătorul este legat de următoarele aspecte constatate de
expertul contabil: data raportului de expertiză contabilă, constatările făcute și susținerile
părților cu ocazia cercetării în prezența acestora. Aceste aspecte din raport nu pot fi
combătute și înlăturate decât prin înscrierea în fals.

Expertiza contabilă poate fi declarată nulă de către instanță dacă la efectuarea acesteia nu
au fost citate corespunzător părțile sau dacă nu a fost depus la termen raportul de expertiză, iar
prin nedepunerea la timp s-a cauzat uneia dintre părți o pierdere ce nu poate fi reparată altfel
decât prin nulitatea expertizei.

Printre mijloacele de probă expertiza contabilă în cauze penale este utilizată atunci când
instanțele de judecată sau organele de cercetare au nevoie să specifice modul de gestionare al
patrimoniului unei persoane sau atunci când vor să cunoască dimensiunile prejudiciilor
cauzate prin gestionarea necorespunzătoare a patrimoniului.

Cei care au gestionat patrimoniul sunt comercianții sau administratorii, în aceste cazuri
instanțele de judecată sau organele de cercetare folosesc expertiza contabilă ca mijloc de
probă.

În materie penală mijloacele de probă sunt utilizate pentru a se constata existența sau
inexistența infracțiunii, pentru a identifica persoanele care au săvârșit sau favorizat
infracțiunea și pentru a cunoaște împrejurările în care s-a săvârșit infracțiunea.

Proba este definită ca fiind orice element care servește judecătorului sau organului de
cercetare la formarea convingerii intime cu privire la modul de desfășurare a activităților care
se supun judecății sau cercetării.

Expertiza contabilă este egală cu celelalte mijloace de probă:

 - declarațiile;
- înscrisurile sau alte mijloace similare (înregistrări audio sau video);
- mijloace materiale de probă (obiecte sau urme de la locul faptei);
- constatările tehnice.

Expertiza contabilă poate fi solicitată de orice parte a procesului penal. Instanțele de

judecată sau organele de cercetare pot solicita efectuarea expertizei contabile în orice fază a
procesului penal.

Obiectivele formulate de părți sunt cenzurate de către instanță sau organul de cercetare
care poate accepta obiectivele așa cum au fost formulate sau le poate modifica.

9) ABȚINEREA/RECUZAREA EXPERTULUI CONTABIL

Recuzarea este dreptul pe care îl au părțile implicate în proces de a cere, în cazuri

determinate, expertului să se retragă de la efectuarea expertizei.

În cazul expertizelor contabile judiciare, dacă expertul contabil nu face declarație de

abținere, el poate fi recuzat conform art. 50 și 51 din Codul de Procedură Civilă.

Recuzarea expertului contabil se cere cu 5 zile înainte de numire, dacă motivul există la
acea dată. În celelalte cazuri termenul merge de la data la care s-a ivit motivul (art. 204 din
Codul de Procedură Civilă).

Recuzările se judecă în ședință publică cu citarea părților și a expertului.

Expertul contabil poate fi recuzat în următoarele cazuri :

 când el, soțul sau ascedenții/descendenții lor au vreun interes în judecarea pricinii sau
când este soț, rudă sau afin până la al IV-lea grad cu vreuna dintre părți;
 când el este soț, rudă sau afin în linie directă ori în linie colaterală până la al IV-lea
grad inclusiv cu avocatul sau mandatarul unei părți sau dacă este căsătorit cu fratele/
sora soțului uneia dintre aceste persoane;
 când soțul, în viață și nedespărțit, este rudă sau afin a uneia dintre părți până la al IV-
lea grad inclusiv sau dacă, fiind încetat din viață ori despărțit, au rămas copiii;
 dacă el, soțul sau rudele lui până la al IV-lea grad inclusiv au o pricină asemănătoare
cu cea care se judecă sau dacă au o judecată la instanța unde una dintre părți este
judecător;
  dacă este tutore a uneia dintre părți;
 dacă și-a spus părerea cu privire la pricina care se judecă;
 dacă a primit de la una dintre părți daruri, făgăduieli de darurilor ori alt fel de
îndatoriri;
 dacă este vrăjmășie între ele, soțul sau una dintre rudele sale până la al IV-lea grad
inclusiv și una dintre părți, soții sau rudele acesteia până la al III-lea grad inclusiv.

Abținerea ca procedură constă în declarația expertului care trebuie făcută de îndată ce

constată că se află în caz de incompatibilitate.

Împrejurările privind abținerea de la efectuarea expertizei contabile se comunică

președintelui instanței.

Abținerea sau recuzarea se soluționează de instanța de judecată, fără participarea

expertului care a declarat că se abține sau este recuzat.

Examinarea declarație de abținere sau a cererii de recuzare se face prin ascultarea în

instanță a procurorului, iar dacă este necesar și a părților, precum și a expertului care se abține
sau a cărui recuzare se cere.

Încheierea prin care s-a admis sau respins abținerea sau recuzarea nu este supusă
niciunei căi de atac.

Cazurile de abținere a experților contabili în cazul expertizei judiciare în procesul penal

sunt similare cu cazurile de recuzare.