Sunteți pe pagina 1din 48

Intocmirea situaţiilor financiare – lucrare de licenţă

CUPRINS

CAPITOLUL I STADIUL CUNOAŞTERII ÎN DOMENIU. SINTEZĂ DIN LITERATURA DE SPECIALITATE. 2

1.Reglementari contabile in Romania privind situatiile financiare...............................................................................2

2. Rolul si importanta situaţiilor financiare.....................................................................................................................4

3. Normalizarea – armonizarea - convergenta contabilă ...............................................................................................5

4 Întocmirea si prezentarea situaţiilor financiare ........................................................................................................8

4.1 Bilanţul contabil...........................................................................................................................................................8

4.2 Contul de profit si pierdere.......................................................................................................................................13

4.2.1 Structura contului de profit si pierdere in normalizarea contabila internaţionala..........................................15

4.3 Situatia modificărilor capitalului propriu...............................................................................................................16

4.4 Situatia fluxurilor de trezorerie................................................................................................................................17

4.5 Note explicative la situaţiile financiare anuale ......................................................................................................19

5. Principii contabile si aplicarea lor la intocmirea situatiilor financiare...................................................................20

6. Lucrări contabile preliminare intocmirii situatiilor financiare...............................................................................23

7. Calculul si analiza principalilor indicatori economico-financiari...........................................................................26

7.1 Indicatorii de lichiditate.............................................................................................................................................26

7.2 Indicatorii gradului de indatorare............................................................................................................................27

7.3 Indicatori privind utilizarea activelor......................................................................................................................27

7.4 Indicatorii Profitabilitatii..........................................................................................................................................28

8. Auditul situatiilor financiare ......................................................................................................................................28

CAPITOLUL II CONTRIBUŢII PERSONALE. PROIECT DE PERFECŢIONARE ŞI APROFUNDARE.


Sporirea relevantei, credibilitatii si transparentei informatiilor prezentate in situatiile financiare........................30

2.1.Contabilitatea creativa ..............................................................................................................................................34

2.2. Intocmirea si prezentarea situatiilor financiare la SC ENID Impex SRL – studiu de caz.................................35

2.2.1 Prezentarea societăţii ENID IMPEX SRL............................................................................................................35

AGA...............................................................................................................................................................37

2.2.2 Analiza structurii patrimoniale .............................................................................................................................39

2.2.3 Analiza lichidităţii si solvabilităţii.........................................................................................................................42

1
Intocmirea situaţiilor financiare – lucrare de licenţă

BIBLIOGRAFIE..............................................................................................................................................................48

CAPITOLUL I STADIUL CUNOAŞTERII ÎN DOMENIU. SINTEZĂ DIN LITERATURA DE


SPECIALITATE

1.Reglementari contabile in Romania privind situatiile financiare

Legea contabilitatii nr.82/1991, Ordinul 1752/17.11.2005, IAS1, Reglementari contabile din


17.11.2005 conforme cu Directiva a IV-a a Comunitatii Economice Europene , Reglementari
contabile din 17.11.2005 conforme cu Directiva a VII-a Comunitatii Economice Europene.
Societăţile comerciale , companiile naţionale, regiile autonome, institutele naţionale de cercetare-
dezvoltare , societatile cooperatiste si celelalte persoane juridice cu scop lucrativ au obligatia sa
conduca contabilitatea in partida dubla si sa intocmeasca situatii financiare anuale. Categoriile de
persoane care pot tine contabilitatea in partida simpla se stabilesc prin ordin al ministrului
finantelor publice.
Pentru organizatii patronale si sindicale, precum si pentru alte categorii de organizatii fara scop
patrimonial, care nu desfasoara activitati economice, Ministerul Finantelor Publice aproba un
sistem simplificat de raportare financiara, avand in vedere si cerintele organismelor europene de
profil.
Orice operatiune economico-financiara efectuata se consemneaza in momentul efectuarii ei intr-un
document care sta la baza inregistrarilor in contabilitate, dobandind astfel calitatea de document
justificativ.
Documentele justificative care stau la baza înregistrărilor in contabilitate angajează răspunderea
persoanelor care le-au întocmit, vizat si aprobat, precum si a celor care le-au înregistrat in
contabilitate, dupa caz.

Situaţii financiare anuale Exerciţiul financiar reprezintă perioada pentru care trebuie întocmite
situaţiile financiare anuale si, de regula, coincide cu anul calendaristic, durata exerciţiului financiar
este de 12 luni.
Exerciţiul financiar poate fi diferit de anul calendaristic (de la 01.01.2007):
• pentru sucursalele cu sediul in Romania, care apartin unei persoane juridice straine, cu
exceptia institutiilor de credit, entitatilor autorizate de Comisia Nationala a Valorilor
Mobiliare si societatilor de asigurare, daca exercitiul financiar difera pentru societate;

2
Intocmirea situaţiilor financiare – lucrare de licenţă

• pentru filialele consolidate ale societatii-mama, precum si pentru filialele filialelor, cu


exceptia instituţiilor de credit, entitatilor autorizate de Comisia Naţionala a Valorilor
Mobiliare si societatilor de asigurare, daca exerciţiul financiar diferă pentru societatea-
mama.
Exerciţiul financiar al unitarilor nou-infinitate incepe la data infiintarii, potrivit legii.
Exercitiul financiar al unei persoane juridice care se lichideaza incepe la data incheierii exercitiului
financiar anterior si se incheie in ziua precedenta datei cand incepe lichidarea.
Perioada de lichidare este considerata un exercitiu financiar, indiferent de durata sa.
Situatiile financiare anuale consolidate ale unei societati-mama se întocmesc pentru acelaşi
exercitiu financiar aplicabil situatiilor financiare anuale ale societatii-mama. Daca exercitiul
financiar al filialelor difera de exercitiul financiar aplicabil societatii-mama, situatiile financiare
anuale consolidate pot fi întocmite la o alta data pentru a tine cont de exercitiul financiar al
majoritarii sau al celor mai importante dintre societatile consolidate (de la 01.01.2007).
Exercitiul financiar pentru instituţiile publice este anul bugetar.
Persoanele juridice au obligatia sa intocmeasca situatii financiare anuale, inclusiv in situatia
fuziunii, divizarii sau incetarii activitatii acestora, in conditiile legii.
Ministerul Finanţelor Publice poate stabili intocmirea si depunerea situatiilor financiare si la alte
perioade decat anual, in cadrul exercitiului financiar.
Pentru persoanele juridice care aplica reglementari contabile conforme cu Standardele
Internaţionale de Raportare Financiara situaţiile financiare anuale se compun din bilanţ, cont de
profit si pierdere, situaţia modificărilor capitalului propriu, situaţia fluxurilor de trezorerie, politici
contabile si note explicative.
Persoanele juridice care nu îndeplinesc criteriile stabilite pentru aplicarea reglementarilor
prevăzute mai sus aplica reglementari contabile conforme cu directivele europene si întocmesc
situaţii financiare anuale, care se compun din bilanţ, cont de profit si pierdere, politici contabile si
note explicative.
Pentru persoanele juridice fără scop patrimonial situaţiile financiare anuale se compun din bilanţ,
contul rezultatului exerciţiului, politici contabile si note explicative.
Situaţiile financiare anuale constituie un tot unitar si sunt însoţite de raportul administratorilor.
Pentru sucursalele din Romania ale institutiilor de credit si ale altor institutii financiare cu sediul in
strainatate, institutiile prevazute la art. 4 alin. (2) stabilesc continutul situatiilor financiare anuale
care trebuie publicate de aceste sucursale. Institutiile respective stabilesc si cerintele referitoare la
informatiile privind activitatea proprie a sucursalelor, care trebuie publicate de sucursalele
respective in situatia in care acestea nu sunt obligate sa publice situatii financiare anuale
referitoare la activitatea proprie.
Instituţiile publice întocmesc situaţii financiare trimestriale si anuale, conform normelor elaborate
de Ministerul Finanţelor Publice.
 Raportul anual cuprinde situaţiile financiare anuale, raportul administratorilor, raportul de audit
sau raportul comisiei de cenzori, după caz, si propunerea de distribuire a profitului sau de
acoperire a pierderii contabile.
 Situaţiile financiare anuale vor fi insotite de o declaratie scrisa a persoanelor prevazute prin
care isi asuma raspunderea pentru intocmirea situatiilor financiare anuale si confirma ca:
• a) politicile contabile utilizate la intocmirea situatiilor financiare anuale sunt in
conformitate cu reglementarile contabile aplicabile;
• b) situaţiile financiare anuale ofera o imagine fidela a pozitiei financiare, performantei
financiare si a celorlalte informatii referitoare la activitatea desfasurata;
• c) persoana juridica isi desfasoara activitatea in conditii de continuitate.

Obiectivul situaţiilor financiare anuale consolidate este de a oferi o imagine fidela a poziţiei
financiare, performantei financiare si a celorlalte informaţii referitoare la activitatea grupului, potrivit
reglementarilor contabile aplicabile.

3
Intocmirea situaţiilor financiare – lucrare de licenţă

Situaţiile financiare anuale consolidate constituie un tot unitar. Acestea cuprind bilanţul consolidat,
contul de profit si pierdere consolidat, precum si celelalte componente, respectiv informaţii
referitoare la activitatea grupului, potrivit reglementarilor contabile aplicabile, politici contabile si
note explicative la situaţiile financiare anuale consolidate, si vor fi făcute publice împreuna cu
situaţiile financiare anuale individuale ale societarii-mama.

Persoanele juridice care organizeaza contabilitatea in partida dubla trebuie sa publice situatiile
financiare anuale. Fac obiectul publicarii situatiile financiare anuale, raportul administratorilor si
raportul de audit sau raportul comisiei de cenzori, dupa caz. Aceste prevederi se aplica si
sucursalelor inregistrate in Romania, care apartin unor persoane juridice cu sediul in strainatate,
precum si societatilor-mama care intocmesc situatii financiare consolidate.
Acţionarii si angajaţii unei societăţi au dreptul sa se informeze in legătura cu situaţiile financiare
anuale la sediul social al societatii sau al societati - mama, fără nici o discriminare.
Situaţiile financiare anuale se păstrează timp de 50 de ani.
In caz de incetare a activitatii persoanelor juridice, situatiile financiare anuale, precum si registrele
si celelalte documente se predau la arhivele statului, in conformitate cu prevederile legale in
materie.
Instituţiile publice si celelalte persoane juridice, ai căror conducători au calitatea de ordonator de
credite, depun un exemplar din situaţiile financiare trimestriale si anuale la organul ierarhic
superior, la termenele stabilite de acesta.
Ministerele, celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale, alte autorităţi
publice, instituţiile publice autonome si unităţile administrativ-teritoriale, ai căror conducători au
calitatea de ordonator principal de credite, depun la Ministerul Finanţelor Publice un exemplar din
situaţiile financiare trimestriale si anuale, potrivit normelor si la termenele stabilite de acesta.

Ordinul 1752/17.11.2005 prevede ca persoanele juridice care la data bilantului depasesc limitele
a doua dintre cele trei criterii de marime :
 total active : 3.650.000 Euro
 cifra de afaceri neta : 7.300.000 Euro
 numar mediu de salariati in cursul exercitiului financiar :50
vor întocmi situaţii financiare anuale care cuprind :
 bilant
 cont de profit si pierdere
 situatia modificarii capitalului propriu
 situatia fluxurilor de trezorerie
 note explicative la situatiile financiare anuale.
Persoanele juridice care la data bilantului nu depasesc limitele a doua dintre criteriile de marime
intocmesc situatii financiare anuale simplificate care cuprind : bilantul prescurtat , contul de profit si
pierdere, note explicative la situatiile anuale simplificate.

2. Rolul si importanta situaţiilor financiare

Situaţiile financiare anuale trebuie să ofere o imagine fidelă a poziţiei financiare, performanţei,
modificării capitalurilor proprii şi fluxurilor de trezorerie ale întreprinderii pentru respectivul exerciţiu
financiar.
Situatiile financiare sunt o reprezentare financiara structurata a poziţiei financiare a unei
întreprinderi si a tranzacţiilor efectuate de aceasta. Obiectivul situaţiilor financiare generale este de
a oferi informaţii despre poziţia financiara, performanta si fluxurile de numerar ale unei
întreprinderi, utile pentru o gama larga de utilizatori in luarea deciziilor economice. Situatiile
fmanciare prezinta, de asemenea, rezultatele gestiunii resurselor incredintate conducerii
intreprinderilor.

4
Intocmirea situaţiilor financiare – lucrare de licenţă

Pentru a atinge acest obiectiv, situaţiile financiare ofera informatii despre:


 activele controlate de întreprindere
 datoriile întreprinderii
 capitalurile proprii, ca interes rezidual al proprietarilor in activele controlate de întreprindere
 veniturile si cheltuielile, inclusiv castigurile si pierderile, rezultatul net al întreprinderii si, intr-o
acceptie mai larga, performanta sa economica, redate prin reflectarea evolutiei capitalurilor
proprii (activului net), evoluţie din care sunt excluse efectele operatiilor efectuate de
întreprindere direct cu proprietarii săi
 fluxurile de trezorerie trecute , ce se pot constitui in baza pentru determinarea fluxurilor de
trezorerie viitoare
Aceste informaţii, împreuna cu alte informaţii din notele la situaţiile financiare, ajuta utilizatorii la
estimarea viitoarelor luxuri de numerar ale întreprinderii si, in special, a momentului si gradului de
certitudine a generării numerarului si echivalentelor de numerar.

3. Normalizarea – armonizarea - convergenta contabilă

Procesul de armonizare a contabilitatii romanesti cu cerintele Standardelor Internationale de


Contabilitate si cu Directiva a IV-a a Consiliului European, care prezinta regulile si principiile
relative la elaborarea situatiilor financiare anuale ale societatilor, reprezinta una dintre cele mai
curajoase provocari pentru mediul de afaceri romanesc. Fiind o tara de drept roman, sistemul de
drept romanesc are la baza, aproape exclusiv, pevederile sistemului legislativ romanesc, iar
Programul de dezvoltare a contabilitatii romanesti presupune parcurgerea urmatoarelor etape:
a) Pentru entitatile care nu sunt de interes public, reglementarile contabile sunt structurate pe
cinci sectiuni: lege, norme, instructiuni, monografii contabile si alte reglementari de natura
contabila.
b) b) Pentru entitatile de interes public si cotate, reglementarile contabile trebuie amendate,
aspect determinat, in primul rand, de importanta acestora in viata economica a tarii: legea
trebuie sa fie adaptata cerintelor Directivei a IV-a, normele sa fie in conformitate cu
Standardele Internationale de Contabilitate (IAS/IFRS). Astfel, instructiunile si materialele-
suport trebuie elaborate pentru a reflecta modificarile ori completarile aduse legii si
normelor, monografiile contabile trebuie adaptate cerintelor legii si normelor ca parte a
materialelor de instruire, iar diversele materiale trebuie sa contina reglementari specifice si
reduse ca insemnate.
Noile norme contabile internationale IFRS aduc schimbari in interpretarea si perceptia informatiei
financiare de catre entitate, ele impunand un nou vocabular de specialitate, concomitent cu
reorientarea gandirii profesionistilor contabili. Pe de alta parte, normele contabile pe care le vom
aplica fac parte dintr-un dispozitiv de control, alaturi de corporate governance, auditori si
reglementatori. Daca unul dintre aceste sisteme nu functioneaza, situatiile financiare pot fi false.
Daca normele contabile nu sunt bune, aceasta este o alta problema, dar trebuie sa subliniem si
faptul ca normele bune nu sunt suficiente pentru a garanta o buna informare financiara si nici pentru
evitarea scandalurilor financiare. Începând cu anul 2005, aproximativ 91 de tari au autorizat sau au
impus aplicarea IFRS. Printre acestea si România. Dat fiind faptul ca IFRS sunt intr-un permanent
proces de dezvoltare, devenind mai complexe si prescriptive, contabilul roman trebuie sa devina un
contabil internaţional, sa stăpâneasca nu numai limba afacerilor (numim aici engleza), dar mai cu
seama principiile si termenii contabilitatii internaţionale. Pentru ca rationamentul profesional va fi cel
ce va prima, contabilul trebuie sa fie informat asupra naturii economice a activitatilor entitatilor cu
scopul oferirii celor mai adecvate solutii practice.
O alta provocare dificila pentru contabilul roman va fi cu siguranţa traducerea practica a notiunii de
valoare justa, care implica obţinerea tot mai frecventa de informaţii privind valoarea justa a activelor
detinute de entitate.

5
Intocmirea situaţiilor financiare – lucrare de licenţă

De asemenea, in virtutea unor reflexe dobandite, contabilul roman va avea in vedere, in permanenta,
aspectul fiscal al tranzactiilor si va fi tentat sa dea prioritate celui din urma. Insa, in condiţiile
dinamizării afacerilor, credem ca determinarea profitului fiscal va fi delegata in sarcina altor persoane
decât contabilul entitatii; aceasta in pofida faptului ca profitul contabil va continua sa fie punctul de
pornire in calculul profitului fiscal. Tot pe aceasta linie, credem ca este posibil ca reglementările
fiscale si functionarii fiscali sa nu tina ritmul cu reglementarile contabile, iar implicatiile fiscale ale
anumitor tranzactii sa fie neclare; drept urmare, este posibil sa apara anumite conflicte de
interpretare cu autoritatile fiscale.

IAS/IFRS in contabilitatea romaneasca

Abordarea reformei contabile prin prisma anglo-saxona a determinat o incompatibilitate mare cu


traditia contabila franceza adoptata initial, ridicand problema reconcilierii intre:

a) forma juridica si realitatea economica;

b) cerintele fiscale si informatiile necesare investitorilor;

c) orientarea bancara a finantarii intreprinderii si piata de capital;

d) formarea profesiei contabile pe baza de procedura si cea pe baza de judecata


profesionala.

In ceea ce priveste profesia contabila se simte nevoia asimilarii unui nou mod de interpretare,
implementare, coordonare si verificare sau control a informatiei financiar contabile. In viitor va
trebui ca rationamentul profesional sa raspunda nevoii de aplicare a IFRS-urilor si mai putin
practicilor generate de legislatie.

• In Romania va exista un model dual, IMM-urile aplicand un sistem contabil national


racordat la Standardele Internationale, iar marile intreprinderi un sistem contabil international.
Acest model are doua dezavantaje majore:

• investitorii nu vor sti care profit este mai relevant: cel obtinut pe baza normelor
nationale sau cel rezultat din aplicarea referentialului international;

• pe termen lung s-ar putea ajunge la calcularea impozitului pe baza sistemului


contabil international, ceea ce ar fi foarte dezavantajos pentru noi.

Adoptarea integrala a IFRS-urilor pretinde ca o entitate sa aplice toate IFRS-urile in vigoare la


data de raportare in cazul primelor situatii financiare IFRS. Aceasta prevedere va ridica cu
siguranta o serie de probleme societatilor romanesti ce intra sub incidenta lor, deoarece nu le va fi
usor sa tina pasul cu ele din cel putin doua motive: pe de o parte, la ora actuala nu exista o
traducere completa autorizata a IFRS-urilor in vigoare, iar pe de alta parte, standardele sunt intr-
un proces de continua dezvoltare in vederea convergentei cu US GAAP, ceea ce implica
modificari si completari frecvente.

• Se va impune aplicarea integrala a unor standarde ce nu au fost aplicate anterior (IAS 36,
Deprecierea activelor, IAS 39, Instrumente financiare: recunoastere si evaluare) si implementarea
unor concepte noi (impozit amanat, active si datorii contingente), care, chiar daca au existat si
anterior, nu au fost folosite in practica.

• Va trebui aplicata contabilitatea de inflatie (IAS 29), pana acum optionala, in functie de nivelul
inflatiei din anii urmatori si de avantajele oferite de IFRS 1.

6
Intocmirea situaţiilor financiare – lucrare de licenţă

• In vederea asigurarii comparabilitatii cu situatiile financiare ale anului 2005, se impune


intocmirea unui bilant de deschidere IFRS de la 1 ianuarie 2007.

Devine obligatorie consolidarea conturilor.

Spiritul IASB vine in contradictie cu traditia culturala romaneasca, ceea ce poate da nastere unor
ambiguitati in ceea ce priveste urmatoarele aspecte:

• se va acorda o importanta deosebita situatiilor financiare, in detrimentul tehnicii inregistrarilor


contabile;

• se va cere impunerea Cadrului general, in detrimentul Planului contabil general, desi nu vor fi
usor de modificat mentalitatile profesionale contabile romanesti. Oricum, chiar daca acest
deziderat nu se va realiza imediat, se va impune modificarea planului de conturi in vigoare
momentan;

• obiectivul fundamental al contabilitatii este obtinerea de informatii reale, corecte si credibile


pentru toti utilizatorii, inclusiv pentru stat. Fiind concepute in spiritul pragmatic anglo-saxon,
standardele stipuleaza ca informatiile necesare sa fie generate la costuri mai mici decat beneficiile
utilizatorilor;

• situatiile financiare intocmite raspund nevoii de informare a utilizatorilor despre pozitia


financiara, performanta si cash-flow-ul agentului economic. Drept urmare, ele trebuie sa fie
transparente pentru utilizatori si comparabile in timp si spatiu;

• politica contabila si manageriatul intreprinderii trebuie sa caute un echilibru intre relevanta si


credibilitate;

• o alta dilema cu care se vor confrunta profesionistii contabili o reprezinta constituirea sau nu a
provizioanelor, care pe de o parte diminueaza in mod artificial profitul si dividendele, iar pe de alta
parte constituirea sau nu a provizioanelor este ceruta in vederea obtinerii imaginii fidele;

• se va impune renuntarea la conceptul de patrimoniu, intrucat vine in contradictie cu principiul


prevalentei economicului asupra juridicului;

• se va impune renuntarea la inventarierea anuala a patrimoniului; se va impune renuntarea la


termenul de "mijloace fixe" in favoarea celui de "imobilizari corporale" pentru a fi in spiritul IAS;

• se va impune recunoasterea ca si cheltuieli ale perioadei a cheltuielilor de constituire si a


obiectelor de inventar pentru a fi in asentimentul standardelor.

In privinta provizioanelor pentru creantele incerte este de dorit renuntarea la practica curenta
(determinarea la valoarea neta a facturilor incerte din punctul de vedere al incasarii) in vederea
aplicarii rationamentului profesional:

• determinarea se va face prin aplicarea unor procente asupra soldurilor creantelor


comerciale in functie de vechime;

• anularea creantelor incerte prin trecerea pe cheltuielile perioadei, renuntandu-se la


perioada de prescriptie de 3 ani;

• se va impune renuntarea la formatul CPP vertical, cu prezentarea cheltuielilor dupa natura


lor, orientarea predominant fiscala. In situatia in care se urmareste atragerea investitorilor straini,
dezvoltarea pietelor de capital si orientarea spre practica contabila internationala, este de asteptat

7
Intocmirea situaţiilor financiare – lucrare de licenţă

clasificarea cheltuielilor dupa functiuni; in ceea ce priveste diferentele de curs valutar si


distribuirea dividendelor interimare se va impune adoptarea referentialului international in vigoare.

Adoptarea Standardelor Internationale de Raportare Financiara (IFRS) este un proces sistematic


si complex de implementare a unui nou sistem de proceduri contabile si reprezinta mai mult decat
o modificare a reglementarilor contabile. Este un nou sistem de evaluare a performantei, care
trebuie adoptat la nivelul intregii entitati patrimoniale, care va schimba modalitatile de lucru si, de
asemenea, este posibil sa impuna schimbari decisive in domeniul managementului strategic.
Adoptarea unui limbaj global de raportare financiara, prin trecerea la aplicarea IFRS, le va permite
entitatilor sa fie percepute corect, indiferent de originea utilizatorilor.

Comunicarea intr-un limbaj unic, unanim acceptat, va asigura un nivel mai inalt de credibilitate si
va spori posibilitatile de acces la piata de capital. O intreprindere ale carei situatii financiare sunt
conforme cu IFRS trebuie sa evidentieze acest fapt explicit si fara rezerve in notele la situatiile
financiare.

Situatiile financiare nu trebuie descrise ca fiind conforme cu IFRS decat daca satisfac toate
cerintele impuse de aceste standarde. Aplicarea IFRS va permite grupurilor multinationale sa
aplice principii contabile comune la nivelul tuturor filialelor, fapt care poate optimiza fluxul
informational intern, precum si calitatea deciziilor manageriale.

In acelasi timp, IFRS poate facilita tranzactiile economice, prin asigurarea unui nivel mai mare de
incredere, relevanta si consecventa a interpretarii contabile.

Pe pietele cu un nivel concurential in permanenta crestere, IFRS va permite entitatilor


patrimoniale sa se raporteze la alte entitati similare de la nivel mondial si va permite investitorilor
si altor parti interesate sa compare performanta cu competitorii de la nivel global. Entitatile care nu
vor asigura aceasta comparabilitate, sau care nu pot realiza acest lucru, din cauza legislatiei
nationale, vor fi dezavantajate, iar capacitatea acestora de a atrage investitori si capital si de a
crea plus valoare, va fi afectata.

4 Întocmirea si prezentarea situaţiilor financiare

4.1 Bilanţul contabil

Pentru realizarea funcţiilor contabilităţii: de informare, decizie şi control, este necesar ca în urma
lucrărilor curente de contabilitate să se sintetizeze periodic informaţiile generate de conturi şi
calculele contabile, în documente de sinteză expresiv şi relevante, accesibile nu numai
specialiştilor, ci şi celor interesaţi de gestiunea unităţii patrimoniale în calitate de: investitor,
administrator, bancă, creditor, fiscalitate şi alte organisme economice şi sociale. Aceste
documente de sinteză constituie obiectul de bază al contabilitaţii financiare, deoarece redau o
imagine fidelă asupra situaţiei patrimoniale, rezultatelor şi situaţiei financiare a întreprinderii.
Potrivit Legii 31/1990 privind societăţile comerciale şi a Legii Contabilităţii 82/1991, toţi agenţii
economici ( toate persoanele juridice ) sunt obligaţi să întocmească bilanţ contabil.
Bilanţul este documentul oficial de sinteză al tuturor unităţilor patrimoniale. Bilanţul contabil
contribuie să dea o imagine fidelă, clară şi completă a patrimoniului, a situaţiei financiare şi asupra
rezultatelor obţinute de unitatea patrimonială, care presupune:
- respectarea cu bună credinţă a regulilor privind evaluarea patrimoniului;
- respectarea principiilor: prudenţei, permanenţei metodelor, continuitatea
activităţii bilanţului de deschidere cu cel de închidere, a noncompensării;
- posturile înscrise în bilanţ trebuie să corespundă cu datele înregistrate în
contabilitate, puse de acord cu inventarul.

8
Intocmirea situaţiilor financiare – lucrare de licenţă

Procedeu principal al metodei contabilităţii şi bază informaţională fundamentală, bilanţul propriu-zis


este un tablou care cuprinde în formă sintetică şi în expresie valorică mijloacele economice
patrimoniale, sursele de constituire a acestora, precum şi rezultatul unui agent economic la un
moment dat.

Bilanţul este documentul contabil de sinteză, prin care se prezintă activul şi pasivul unităţii
patrimoniale la închiderea exerciţiului, precum şi în celelalte situaţii prevăzute de Legea
Contabilităţii.
Importanţa bilanţului contabil derivă din funcţiile pe care acesta le îndeplineşte:
1) funcţia de generalizare a datelor contabilităţii;
2) funcţia de cunoaştere a mersului activităţii economico-financiare;
3) funcţia previzională.

1) Funcţia de generalizare a datelor în ciclul contabil de prelucrare a informaţiilor izvorăşte din


necesitatea de a grupa datele dispersate ale contabilităţii curente, după criterii bine stabilite, într-
un număr restrâns de indicatori, care să poată oferi o imagine de ansamblu asupra situaţiei
economico-financiare a unităţii patrimoniale.

2) Funcţia de analiză a mersului activităţii economico-financiare se manifestă prin aceea că,


pe baza bilanţului contabil se analizează periodic, gradul realizării indicatorilor proiectaţi şi a
rezultatelor, se identifică rezerve şi se stabilesc măsuri de perfecţionare a activităţii economice şi
financiare.
Adunările Generale ale Acţionarilor, Consiliile de Administraţie, managerii unităţilor patrimoniale
analizează periodic situaţia economico-financiară, pe baza bilanţului contabil, a anexelor sale şi a
raportului de gestiune, componente de bază ale dării de seama contabile.

3) Funcţia previzională constă în posibilitatea oferită de bilanţ de a orienta activitatea viitoare. În


acest scop, întocmirea bugetului de venituri şi cheltuieli pentru perioadele următoare se
fundamentează pe situaţia patrimonială şi a rezultatelor din perioada considerată baza de
raportare.
Având acelaşi scop, de informare asupra situaţiei patrimoniului, a situaţiei financiare a unităţii
patrimoniale şi a rezultatelor obţinute, aceste părţi constitutive formează un tot unitar.
Pentru întocmirea şi prezentarea completului bilanţier, Ministerul Finanţelor, prin Colegiul
Consultativ al Contabilităţii, elaborează modele de situaţii privind bilanţul şi celelalte componente
pentru regii autonome, societăţi comerciale şi instituţii publice. Pentru societăţile bancare,
modelele şi normele metodologice se elaborează de Banca Naţională cu avizul Ministerului
Finanţelor.
La întocmirea bilanţului contabil, se au în vedere următoarele reguli:
- posturile de bilanţ să corespundă cu datele înregistrate în contabilitate, puse de acord
cu situaţia reală a elementelor patrimoniale stabilite pe baza inventarului;
- nu sunt admise compensări între conturile ce se înscriu în bilanţ şi respectiv între
conturile de venituri şi cheltuieli din contul de “Profit si pierdere”.
În practică se cunosc două scheme de bilanţ, una sub formă de tablou cu două părti: partea
stângă, ACTIVUL, şi partea dreaptă, PASIVUL, numită şi schema orizontală de bilanţ, şi modelul
sub forma listei verticale sau schema bilanţului vertical. Bilanţul sub formă de tablou cu două părţi
pune în evidenţă egalitatea între resurse şi utilizări, iar modelul de bilanţ sub forma listei verticale
ordonează structurile patrimoniale în active, datorii, capitaluri, rezerve şi alte componente ale
situaţiei nete, finalitatea fiind prezentarea situaţiei nete a patrimoniului.

Bunurile economice constituie ACTIVUL, iar sursele de finantare, PASIVUL bilantului.


In situatia in care obiectul modelarii bilantiere este fundamentat pe categoria de resurse
economice, activul desemneaza utilizarea resurselor in activitatea economica si sociala, iar
pasivul, originea resurselor.

9
Intocmirea situaţiilor financiare – lucrare de licenţă

Intr-o optica economica, activul este definit prin structurile de capital fix si capital circulant, iar
pasivul , prin structurile de capital propriu si capital strain. Aprecierea financiara grupeaza activele
in raport de lichiditate (durata de transformare in bani) , iar pasivele in functie de exigibilitatea lor
(durata de plata). Ca urmare, in structura activului se disting active pe termen lung si active
curente, iar in cea a pasivului se delimiteaza capitaluri permanente (pe termen lung) si datorii
curente (pe termen scurt).

Activul bilantier evidentiaza destinatia si lichiditatea bunurilor economice.In raport de aceste


criterii, se disting urmatoarele categorii de active :
- Active imobilizate –cuprind acele valori economice de investitie a caror perioada de
utilizare si lichiditate este mai mare de un an. Activele imobilizate se impart in trei
grupe: imobilizari necorporale, imobilizari corporale si imobilizari financiare.
- Active circulante – denumite si active curente- cuprind toate activele de exploatare si
cele de trezorerie a caror durata de lichiditate este de pana la un an.Activele circulante
se impart in: stocuri si productia in curs de executie, creante, plasamente si
disponibilitati banesti.
Pasivul bilantier reprezinta sursele sau resursele de finantare a bunurilor economice. Prin
componenta sa delimiteaza clasificarea surselor de finantare in functie de modul de constituire
( finantare proprie, finantare straina) si exigibilitatea lor( termenul de decontare mai mare sau mai
mic de un an).
Finantarea bunurilor economice se refera la modul de acoperire si de sustinere financiara a
activului financiar.
In raport de exigibilitatea surselor de finantare, pasivele se grupeaza in:
- capital permanent, format din capitalurile proprii , provizioane pentru riscuri si cheltuieli
si datoriile pe termen lung
- datorii pe termen scurt sau curente

A) Bilanţul propriu-zis poate fi alcătuit în două variante sau sisteme, în funcţie de gruparea
întreprinderilor în întreprinderi mici , mijlocii şi întreprinderi mari, grupare ce se face în funcţie de
praguri fiscale ( care au în vedere valoarea activului bilanţului, cifra de afaceri şi numărul mediu
de salariaţi ).
a. Bilanţ contabil în sistem simplificat, în cazul întreprinderilor mici si mijlocii, care
presupune o schemă de bilanţ mai redusă.
b. Bilanţ contabil în sistem de bază prevăzut să fie utilizat de întreprinderi mari, acesta
cuprinzând posturi şi indicatori compleţi privind activitatea şi rezultatele întreprinderii.
Bilanţul unităţilor patrimoniale care desfăşoară activităţi economice cuprinde toate elementele de
activ şi pasiv grupate după destinaţie şi respectiv provenienţa lor

Formatul bilanţului contabil este următorul:

A. Active imobilizate

I. Imobilizari necorporale

II. Imobilizari corporale

III. Imobilizari financiare

B. Active circulante

I. Stocuri

10
Intocmirea situaţiilor financiare – lucrare de licenţă

II. Creanţe

III. Investiţii pe termen scurt

IV. Casa si conturi la bănci

C. Cheltuieli in avans

D. Datorii : sumele ce trebuie plătite intr-o perioada de pana la un an

E. Active circulante nete/ datorii curente nete

F. Total active minus datorii curente

G. Datorii: sumele ce trebuie plătite intr-o perioada mai mare de un an

H. Provizioane

I. Venituri in avans

J. Capital si rezerve

I. Capital subscris (prezentându-se separat capitalul vărsat si capitalul nevarsat)

II. Prime de capital

III. Rezerve din reevaluare

IV. Rezerve

V. Profitul sau pierderea reportata

VI. Profitul sau pierderea exerciţiului financiar

In conformitate cu norma internationala IAS 1, structura si continutul bilantului trebuie sa realizeze


distinctia intre elementele curente si cele necurente . Fiecare întreprindere care aplica IAS 1
trebuie sa decida, in functie de natura activitatii sale, daca este util sa efectueze distinctia dintre
elementele curente si cele necurente ale bilantului sau, atat pentru datoriim cat si pentru
active.Atunci cand o astfel de distinctie nu este efectuata, activele si datoriile sunt clasificate, in
functie de lichiditate/exigibilitatea lor.

ACTIVELE CURENTE SI NECURENTE

Activele curente ale bilatului cuprind:

• elemente destinate a fi realizate, sau detinute pentru a fi vanduta sau consumate, in cadrul
ciclului norml de expolatare al intreprinderii

• elemente destinate, in principal, pentru a fi negociate pe diferite piete sau detinute intr-o
perspectiva de termen scurt, inteprinderea astapatandu-se sa le realizeze in maximum un an de la
data inchiderii exercitiului

• lichiditatile sau cvasilichiditatile, daca utilizarea acestora nu este supusa restrictiilor

Celelalte active sunt considerate elemente necurente.Ele includ imobilizarile corporale si


necorporale, cat si activele de exploatare si financiare pe termen lung.

11
Intocmirea situaţiilor financiare – lucrare de licenţă

Activele curente se refera, in special, la stocuri si creante-clienti, care sunt vandute, consumate sau
realizate in cadrul ciclului normal de exploatare, chiar si atunci cand nu se preconizeaza ca ele sa
fie realizate in urmatoarele 12 luni dupa inchiderea exercitiului.

Titlurile negociabile pe piete sunt active curente, daca este prevazuta realizarea lor in urmatoarele
12 luni care succed datei inchiderii exercitiului, in caz contrar ele fiind considerate active necurente.

DATORIILE CURENTE SI NECURENTE


O datorie constituie un element curent al pasivului extern, atunci cand trebuie sa fie rambursata:
a) fie in cadrul ciclului normal de expolatare al intreprinderii
b) fie la o scadenta in cadrul urmatoarelor 12 luni care scucced datei inchiderii exercitiului
Toate celelete datorii sunt datorii necurente.Unele datorii curente, precum datoriile comerciale, cele
legate de relatiile cu salariatii sau de alte costuri operationale, fac parte din necesarul de fond de
rulment utilizat in ciclul normal de exploatare al intreprinderii. Astfel de elemente, sunt clasificate in
categoria ”curente”, chiar daca ele trebuie sa fie rambursate peste o perioada mai mare de un an.

O întreprindere trebuie sa continue sa incadreze datoriile sale pe termen lung purtatoare de


dobanzi in categoria dtoriilor necurente, chiar daca ele trebuie sa fie decontate in urmatoarele 12
luni de la data inchiderii exercitiului financiar, in situatia in care:

• este vorba despre datorii care, in momentul contractarii lor, reau datorii pe tremen lung

• intreprinderea in cauza intentioneaza sa refinanteze aceste datorii, printr-o datorie pe termen lung

• aceasta intentie este confirmata de existenta unui contract de refinantare sau de


reesalonarea scadentelor, încheiat înainte ca situatiile financiare sa fi fost aprobate

Mărimea datoriilor pe termen scurt clasificate in categoria datoriilor necurente, in virtutea regulii
expuse anterior, este indicata in notle explicative, concomitent cu informatile care justifica aceasta
prezentare.

Norma IAS 1 nu prescrie ordinea sau formatul in care elementele trebuie sa fie prezentate si lasa
intreprinderilor posibilitatea de a proceda la alegeri.
Elementele legate în mod direct de evaluarea poziţiei financiare sunt activele, datoriile şi
capitalurile proprii.

Activele - reprezintă o resursă controlată de întreprindere ca rezultat al unor evenimente trecute


şi de la care se aşteaptă să genereze beneficii economice viitoare pentru întreprindere. Un activ
este recunoscut în bilanţ în momentul în care este probabilă realizarea unui beneficiu economic
viitor de către întreprindere şi activul are un cost sau o valoare care poate fi evaluată în mod
credibil (nu conţine erori semnificative şi în evaluarea costului s-a folosit o estimare rezonabilă).

Un activ nu este recunoscut în bilanţ atunci când este improbabil ca intrarea de numerar să
genereze beneficii economice pentru întreprindere în perioadele viitoare. In schimb, o astfel de
tranzacţie va avea ca efect recunoaşterea unei cheltuieli în contul de profit şi pierdere.

Datoriile - reprezintă o obligaţie actuală a întreprinderii ce decurge din evenimentele trecute şi prin
decontarea căreia se aşteaptă să rezulte o ieşire de resurse care încorporează beneficii
economice.

O datorie este recunoscută în bilanţ în momentul în care este probabil că o ieşire de resurse
purtătoare de beneficii economice, va rezulta din lichidarea unei obligaţii prezente, iar valoarea la
care se va realiza această lichidare poate fi evaluată în mod credibil.

12
Intocmirea situaţiilor financiare – lucrare de licenţă

Stingerea unei obligaţii prezente implică renunţarea întreprinderii la anumite resurse care
încorporează beneficii economice, în scopul satisfacerii cererilor celeilalte părţi şi se poate face în
mai multe moduri : plata în numerar, transferul altor active, prestarea de servicii, înlocuirea
respectivei obligaţii cu o altă obligaţie sau transformarea obligaţiei în capital propriu.

Capitalul propriu - reprezintă interesul rezidual al acţionarilor în activele unei întreprinderi după
deducerea tuturor datoriilor sale.
Suma cu care este înregistrat capitatul propriu în bilanţ depinde de evaluarea activelor şi a
datoriilor.

Există două concepte privind capitalul :


 conceptul financiar - conform căruia capitalul este sinonim cu activele nete sau capitalul
propriu al întreprinderii
In acest caz utilizatorii situaţiilor financiare sunt preocupaţi în primul rând de menţinerea
capitalului nominal investit sau a puterii de cumpărare a capitalului investit.
 conceptul fizic - conform căruia capitalul reprezintă capacitatea de producţie a
întreprinderii
In acest caz utilizatorii situaţiilor financiare sunt preocupaţi în primul rând de capacitatea de
exploatare a întreprinderii.

Cele două concepte conduc la apariţia următoarelor concepte de menţinere a nivelului capitalului :

 menţinerea capitalului financiar - conform căruia profitul se obţine doar dacă valoarea
financiară a activelor nete la sfârşitul perioadei este mai mare decât valoarea financiară a
activelor nete la începutul perioadei.
Conceptul de menţinere a capitalului financiar nu impune folosirea unei anumite baze de
evaluare iar profitul reprezintă creşterea capitalului nominal de-a lungul perioadei.

 menţinerea capitalului fizic - conform căruia profitul se obţine doar atunci când
capacitatea fizică productivă (sau capacitatea de exploatare) a întreprinderii (sau resursele,
respectiv fondurile necesare atingerii acestei capacităţi) la sfârşitul perioadei depăşeşte
capacitatea fizică productivă de la începutul perioadei.

Conceptul de menţinere a capitalului fizic necesită adoptarea costului curent ca bază de


evaluare iar profitul reprezintă creşterea capitalului definit în termenii capacităţii fizice de
producţie în cursul perioadei.
Costul curent net, denumit costul de înlocuire, este costul potenţial al unui activ pe care
întreprinderea ar putea să îl suporte în situaţia în care ar fi nevoită să înlocuiască activul la
data bilanţului.
Informaţiile privind modificările poziţiei financiare a unei întreprinderi sunt utile:
- pentru a evalua activităţile sale de exploatare, finanţare şi investiţii în perioada de
raportare;
- oferă utilizatorului o bază pentru evaluarea capacităţii întreprinderii de a utiliza aceste
fluxuri de numerar.
Aceste informaţii sunt furnizate în situaţiile financiare prin intermediul unei situaţii distincte.
Părţile componente ale situaţiilor financiare se corelează, deoarece ele reflectă diferite aspecte ale
aceloraşi tranzacţii sau ale altor evenimente.

4.2 Contul de profit si pierdere

13
Intocmirea situaţiilor financiare – lucrare de licenţă

Bilantul contabileste considerat documentul ce descrie pozitia a unei inteprinderi la un moment


dat,indicand si marimea rezultatului .Apare insa necesara prezenta unui alt instrument de modelare
coontabila care sa explice modul de constituire a rezultatului si a permita desprinderea unor
concluzii legate de performantele activitatii inteprinderii.Acest instrument este cea de-a doua
componena a situatiilor financiare si anume contul de profit si pierdere.
In aceasta optica,inteprinderea devine un centru de calcul economic,calculul avand la baza:
- valorile produse si vandute pe piata clientilor,denumite generic VENITURI;
- valorile utilizate pentru obtinerea unor venituri, care sunt constituite in costuri angajate pe alte
piete, denumite cheltuieli.Aceasta reprezinta, in fapt, renumerarea factorilor de productie
Din comparara celor doua marimi valorice se obtine un rezultat. Acesta poate fi o marime valorica
pozitiva,denumita profit, atunci cand veniturile sunt mai mari decat cheltuielile,sau o marime
valorica negativa, denumita pierdere, atunci cand veniturile sunt mai mici decat cheltuielile.
In contextul economiei de piata, inteprinderea are ca obiectiv obtinerea profitului.Astfel, profitul
poate fi considerat o imbogatire, deci o resursa, pe cand pierderea este o saracie, fiind asimilata
unor utilizari fara asigurarea unui contraechivalent valoric.
In prezentarea contului de profit si pierdere sunt conturate doua modele de expunere a cheltuielilor
si veniturilor: unul ia in considerare natura economica a acestora,celalalt pleaca de la functiile sau
activitatile unei interprinderi (deci de la destinatia veniturilor si cheltuielilor).
Ca forma, contul de profit si pierdere se poate prezenta astfel:
• sub forma de tabel bilateral sau forma de cont(schema orizontala)
• sub forma de lista(schema verticala)
Contul de profit si pierdere sintetizeaza fluxurile economice, respectiv veniturile si cheltuielile
perioadei de gestiune.
Veniturile cuprind valoarea tuturor actelor de imbogatire a intreprinderii legate sau nu de activitatea
sa normala si curenta. Partea preponderenta a veniturilor o reprezinta cifra de afaceri realizata de
inteprindere in cursul exercitiului.
Cheltuielile constituie ansamblul elementelor de costuri suportate de inteprindere in cursul
exercitiului.
Daca bilantul contabil permite o cunoastere a pozitiei financiare a intreprinderii,contul de profit si
pierdere ofera informatii asupra activitatii inteprinderii,a modului cum aceasta isi gestioneaza
afacerile prin dimensiunea veniturilor,cheltuielilor si rezultatelor pe care le genereaza.
Directiva a IV a europeana privind documentele contabile de sinteza ale societatilor de capitaluri
instituie scheme obligatorii pentru prezentarea contului de profit si pierdere. Totusi, datorita
diferentelor de cultura si traditie contabila din tarile comunitare, obligativitatea prezentarii
standadizate a contului de rezultate se manifesta prin posibilitatea de optiune intre mai multe
scheme de cont de profit si pierdere.

Apropiindu-se de prevederile normei IAS 1, structura contului de profit si pierdere regasita in


reglementarile Ordinului 1752 este mai degraba in armonie cu dispozitivul Directivei a IV-a .
Sintetizand, aceasta structura impune urmatoarea schema generala :
I. Venituri din exploatare
II. Cheltuieli de exploatare
III. Rezultatul din exploatare (I-II)
IV. Venituri financiare
V. Cheltuieli finanicare
VI. Rezultatul finaciar (IV-V)
VII. Rezultatul curent ( rezultatul ordinar) (I+IV-II-V)
VIII. Venituri extraordinare
IX. Cheltuieli extraordinare
X. Rezultatul extraordinar(VIII-IX)
XI. Venituri totale(I+IV+VIII)
XII. Cheltuieli totale(II+V+IX)
XIII. Rezutat brut (XI-XII)

14
Intocmirea situaţiilor financiare – lucrare de licenţă

XIV. Impozit pe profit


XV. Rezultatul net al exercitiului finanicar
XVI. Rezultatul pe actiune

In conformitate cu norma IAS 1, contul de profit si pierdere trebuie sa mentioneze cel putin
urmatoarele posturi:
- venituri din activitati ordinare
- rezultatul exploatarii
- cheltuieli financiare
- cota-parte in rezultatul net al inteprinderilor asociate si cele de tip joint-venture
contabilizata pe baza metodei punerii in echivalenta
- chletuieli privind impozitul pe profit
- profitul sau pierderea din activitati ordinare
- elemente extraordinare
- interesele minoritare
- rezultatul net al exercitiului
Efectele diferitelor activitati, tranzactii si evenimente realizate de intreprindere se particularizeaza
prin stabilitatea, gradul de risc si previzibilitatea lor. Publicarea acestor elemente ale performantei
ajuta utilizatorii in evaluarea rezultatelor viitoare.
O intreprindere trebuie sa prezinte in contul sau de profit si pierdere sau in notele explicative o
clasificarea cheltuielilor dupa natura sau dupa functie. Intreprinderile sunt incurajate prin norma
IAS 1 sa recurga la o analiza direct in contul de profit si pierdere.

Analiza dupa natura cheltuielilor este mai simpla decat analiza dupa functii, deoarece ea nu
necesita o afectare a cheltuielilor dupa natura diferitelor functii ale intreprinderii.O astfel de analiza
convina mai ales intreprinderilor mici deoarece nu este necesara o alocare a chletuileilor de
exploatare pe functii.

Analiza dupa functii a cheltuielilor, numita ‘’metoda costului vanzarilor”, solicita afectarea
cheltuileilor pe trei functii, ca parte a costului vanzarilor, a activitatilor de distribuire sau
administrative.Aceasta clasificare poate sa prezinte pentru destinatarii conturilor mai mult interes
dacat clasificarea dupa natura, oferindu-le informatii mai relevante, dar implica,uneori, alegeri
arbitrare, in repartizarea cheltuielilor.

Alegerea modelului de analiza, intre metoda cheltuielilor dupa natura si cea a costului vanzarilor,
depinde atat de factori istorici sau legati de sectorul de activitate, cat si de natura
organizatiei.Ambele metode permit furnizarea de informatii despre modul in care cheltuielile
variaza in functie de nivelul vanzarilor sau productiei exercitiului.

4.2.1 Structura contului de profit si pierdere in normalizarea contabila internaţionala

Organismul international de normalizare contabila (IASC), considera contul de rezultate ca un


component al ansamblului de situatii financiare destinate procesului de informare financiara.
In “Cadrul de pregatire si prezentare a situatiilor financiare” denumit uzual Cadru conceptual, IASC
a definit elementele care masoara performanta intreprinderii:
a) veniturile
b) cheltuielile

Veniturile sunt cresteri de avantaje economice in cursul perioadei de gestiune (exercitiul financiar)
sub forma de cresteri de active sau de diminuari de datorii care au ca rezultat cresterea capitalurilor
proprii, sub alte forme decat noile aporturi de capital. Astfel spus un venit este orice crestere de
capitaluri proprii sub alte forme decat noile capitaluri. Astfel spus, un venit este orice crestere de
capitaluri proprii, alta decat cresterea capitalului.

15
Intocmirea situaţiilor financiare – lucrare de licenţă

In aceasta definitie se cuprind veniturile care provin din activitatea curenta a intreprinderii sau venituri
propriuzise (vanzari, onorarii, comisioane, dobanzi, etc) cat si alte venituri si plusuri de valori sau
castiguri (plusurile de valoare din reevaluarea activelor, profiturile din cedarea imobilizarilor, etc)

Cheltuielile sunt definite de cadrul conceptual al IASC ca diminuari de avantaje economice, in cursul
unui exercitiu sub forma diminuarii activelor sau cresterii datoriilor si care au generat o scadere de
capitaluri proprii alta decat distribuirile catre proprietarii de capital. Deci orice diminuare de capitaluri
proprii alta decat reducerea de capitaluri social sau distribuirea de dividende constituie o cheltuiala.
Se pot distinge:
b) cheltuieli propriu-zise care rezulta din activitatea curenta (cum sunt costul vanzarilor,
cheltuielile de personal, etc.
c) pierderile si minusurile de valoare (rezultand din catastrofenaturale, din vanzarea activelor
imobilizate, din variatia cursului imobiliar, etc) si care pot sa rezulte sau nu din activitati curente ale
intreprinderii.
Pentru ca rezultatul contabil sa masoare corect performanta intreprinderii este necesara respectarea
principiului conectarii cheltuielilor la venituri, adica din momentul contabilizarii unui venit in contul de
rezultate trebuie sa se contabilizeze si toate cheltuielile care au contribuit la obtinerea venitului
respectiv.

In intelesul reglementarilor OMFP 1752/2005, veniturile si cheltuielile au urmatoarele


semnificatii :
 veniturile constituie cresteri ale beneficiilor economice inregistrate pe parcursul
perioadei contabile, sub forma de intrari sau cresteri ale activelor ori reduceri ale datoriilor,
care se concretizeaza, in cresteri ale capitalurilor proprii, altele decat cele rezultate din
contributii ale actionarilor;
 cheltuielile constituie diminuari ale beneficiilor economice inregistrate pe parcursul
perioadei contabile sub forma de iesiri sau scaderi ale valorii activelor ori ale datoriilor, care
se concretizeaza in reduceri ale capitalurilor proprii, altele decat cele rezultate din
distribuirea acestora catre actionari.
In categoria veniturilor se include atat sumele sau valorile incasate sau de incasat in nume
propriu din activitati
curente, cat si castigurile din orice alte surse.
Contabilitatea veniturilor se tine pe feluri de venituri, dupa natura lor, astfel :
- venituri din exploatare
- venituri financiare
- venituri extraordinare
Contabilitatea cheltuielilor se tine pe feluri de cheltuieli, dupa natura lor, astfel :
- cheltuieli de exploatare
- cheltuieli financiare
- cheltuieli extraordinare(calamitati)
Cheltuielile cu provizioanele, amortizarile si ajustarile pentru depreciere sau pierdere de
valoare, precum si
Cheltuielile cu impozitul pe profit si alte impozite, calculate potrivit legii se evidentiaza
distinct, in functie de natura lor.

4.3 Situatia modificărilor capitalului propriu

Analiza variatiei capitalurilor proprii se regaseste in interpretarea structurii ”situatiei castigurilor


acumulate si retinute”. Aceasta situatie ilustreaza o relatie cheie intre bilant si contul de profit si
pierdere, relatie relevata de urmatorul pachet de informatii :

16
Intocmirea situaţiilor financiare – lucrare de licenţă

Castigurile retinute la 1 ianuarie

(+) Rezultatul net al exercitiului curent

(- ) Dividende platite pentru: a) actiunile preferentiale

b) actiunile ordinare

( =) Castigurile retinute la 31 decembrie


Organismul international de normalizare contabila a preluat uzantele anglo-saxone, in materie de
raportare a variatiei capitalurilor proprii, iar norma IAS 1 cuprinde, intr-o varianta exhaustiva:
• beneficiul net sau pierderea neta a exercitiului
• pierderile si castigurile, cheltuielile si veniturile care au fost direct afectate capitalurilor
proprii, in virtutea unei norme speciale, cat si totalul acestor elemente
• efectul cumulat al schimbarilor de metode contabile si corectari de erori fundamentale,
conform metodei de referinta prevazute prin norma IAS 8
• operatii ce afecteaza capitalul, efectuate cu proprietarii intreprinderii (investitiile
proprietarilor si ramburasarile de capital), si distribuirile de dividende in favoarea acestora
• rezultatele nedistribuite, la deschiderea si inchiderea exercitiului, cat si explicarea fluxurilor
reprezentand variatiile
• reconciliere intre soldurile initiale si finale ale fiecarui post de capitaluri proprii precum
capitalul, primele de emisiune, rezervele, cu precizarea separata a fiecarei miscari.

4.4 Situatia fluxurilor de trezorerie

Standardul International de Contabilitate IAS 7 defineste fluxurile de trezorerie ( denumite si fluxuri


de numerar sau cash – flow in unele lucrari) drept intrari sau iesiri de numerar si echivalente de
numerar.
Cadrul general pentru intocmirea si prezentarea situatiilor financiare din cadrul carora face parte si
" situatia fluxurilor de trezorerie " stipuleaza ca obiectivul acestora " este de a furniza informatii
despre pozitia financiara performantele si modificarile pozitiei financiare a intreprinderii care sunt
utile unei sfere largi de utilizatori in luarea deciziilor economice . Utilizatorii de situatii financiare
includ investitorii prezenti si potentiali , personalul angajat , creditorii , furnizorii si alti creditori
comerciali .

Avantajele informatiilor privind fluxurile de trezorerie


Atunci cand este utilizat in conjuctie cu celelalte situatii financiare, un tablou al fluxurilor de
trezorerie furnizeaza informatii ce permit utilizatorilor sa evalueze schimbarile activului net al unei
intreprinderi, structura sa financiara(inclusiv lichidiatea si solvabilitataea sa) si capacitatea sa de a
modifica valorile si scadentarul fluxurilor de trezorerie, pentru a se adapta schimbarilor de
circumstante si oportunitati.Totodata, informatiile referitoare la fluxurile de trezorerie sunt
folositoare pentru a permite utilizatorilor sa isi elaboreze modele pentru aprecierea si compararea
valorii actuale a fluxurilor de trezorerie viitoare ale diferitelor intreprinderi.De asemenea, astfel de
informatii intaresc comparabilitatea datelor referitoare la performantele exploatarii diferitelor
intreprinderi, deoarece ele elimina efectele utilizarii unor prelucrari contabile diferite, pentru
aceleasi operatii si evenimente.
Obiectiv:
Situata fluxurilor de trezorerie explica variatia lichiditatilor si a echivalentelor de lichiditati ale unei
întreprinderi, furnizând informatii utile în vederea evaluarii performantei acesteia.
• lichiditatile: sunt fondurile disponibile si depozitele la vedere; iar
• echivalentele de lichiditati: sunt plasamentele pe termen scurt (de regula, cu scadenta sub 3
luni), convertibile cu usurinta în lichiditati si care au un risc de fluctuatie valorica neglijabil.

17
Intocmirea situaţiilor financiare – lucrare de licenţă

Tabloul fluxurilor de trezorerie prezinta intrarile (fluxuri pozitive) si iesirile de fonduri (fluxuri
negative), clasificate în functie de activitatea care le-a generat.
Astfel, prezinta:
• fluxuri generate de activitatea de exploatare( operationale) ;
• fluxuri generate de activitatea de investitii;
• fluxuri generate de activitatea de finantare.

Analiza fluxurilor de trezorerie pe toate cele trei tipuri de activitati este utila pentru : corelarea
profitului (pierderii ) cu numerarul ; separarea activitatilor care implica numerar de cele care nu
implica numerar ;evaluarea capacitatii intreprinderii de a-si indeplini obligatiile de plati cash;
evaluarea fluxurilor de numerar pentru activitatile viitoare ( cash – flowstrategic).
Utilizarea analizei este data de faptul ca variatia globala a trezoreriei este reliefata prin soldul de
trezorerie , rezultatul din gestiunea activelor reale ( din activitatea de exploatare ) si prin cel rezultat
din operatiunile de capital care privesc investitiile si finantarile.
Atunci cind fluxurile reale si cele monetare nu coincid , cum de fapt se si intimpla, trezoreria se
asigura prin decalaje de plati asociate acestor fluxuri.
Fiecare dintre cele trei categorii de fluxuri are impact asupra unei surse sau a unei utilizari de
lichiditati.

a) Fluxurile de trezorerie ale activitatii de exploatare:


Sunt fluxuri generate de principalele activitati generatoare de venituri si ca urmare, ele rezulta din
tranzactiile si alte elemente care concura la formarea rezultatului net.
Marimea fluxurilor de trezorerie implicate de activitatile de exploatare este un indicator cheie al
masurii in care intreprinderea a degajat, prin exploatarea sa, suficiente fluxuri de trezorerie, pentru
a rambursa imprumuturile sale, a mentine capacitatea sa operationala, a varsa dividende si a face
investitii, fara sa recurga la alte surse externe de finanatare .

Exemple:
• încasari provenite din vanzarea de bunuri si prestarea de servicii
• plati în favoarea personalului si in contul acestora
• încasari din redevente,onorarii,comisioane si din alte venituri
• plati catre furnizori de bunuri si servicii
• incasarile si platile relative la prime si calamitati, la anuitati si la alte prestatii legate de
politele de asigurare, in cazul unei institutii de asigurari
• platile si rambursarile de impozite asupra profitului, cu conditia ca ele sa nu poata fi in mod
specific asociate activitatilor de finantare si de investitii
b) Fluxuri de trezorerie generate de activitatile de investiţii
Indica in ce măsura platile au fost efectuate pentru achiziţia de active destinate sa genereze
venituri si fluxuri de trezorerie viitoare.
Fluxurile de trezorerie generate de activitatile de investitii ofera informatii privind maniera in care
intreprinderea isi asigura perenitatea si cresterea. Ele se refera la :
• plati efectuate pentru achizitia de imobilizari corporale si necorporale, precum si a altor
active pe termen lung
• incasarile ce decurg din vanzarea de imobilizari corporale si necorporale, [recum si a altro
active pe termen lung
• plati efectuate pentru achizitia de titluri de participare si de titluri de creanta emise de /sau
de la alte entitati, precum si platile efectuate pentru achizitia de participatii de tip joint-venture
• incasari relative la vanzarea de titluri de participare si de titluri de creanta emise de sau
provenite de la alte intreprinderi , precum si incasarile relative la vanzarea de participatii in
intreprinderile de tip joint-venture

18
Intocmirea situaţiilor financiare – lucrare de licenţă

• avansurile de trezorerie si imprumuturile acordate tertilor


• incasari ce decurg din rambursarea avansurilor de trezorerie si imprumuturilor acordate
tertilor

c) Fluxuri de trezorerie generate de activitatile de finantare

Activitatile de finantare sunt acele activitati care antreneaza schimbari in marimea si structura
capitalurilor proprii si imprumutate ale intreprinderii.Prezentarea separata a acestor fluxuri in tabloul de
trezorerie este data de posibilitatea utilizarii lor in previziunea sumelor pe care aportorii de capitaluri le
vor retrage din fondurile viitoare.

Miscarile de trezorerie generate de activitatile de finantare se refera la:


• incasarile din emisiunea de actiuni si de late instrumente de capitaluri proprii
• varsamintele efectuate actionarilor pentru achizitia sau rascumpararea actiunilor
• incasari din emisiunea de imprumuturi obligatare, bancare, de bilete de trezorerie, de
imprumuturi ipotecare si de alte imprumuturi pe tremen scurt sau lung
• rambursarea sub forma de lichiditati a sumelor imprumutate
• varsaminte efectuate de locatar pentru reducerea soldului datoriei referitoare la un contract
de locatie-finantare

4.5 Note explicative la situaţiile financiare anuale


Notele explicative contin informatii suplimentare, relevante pentru necesitatile utilizatorilor in ceea ce
priveste pozitia financiara si rezultatele obtinute. Notele explicative trebuie prezentate intr-o maniera
sistematica.Fiecare element semnificativ al bprofit si pierdere, situatiei fluxurilor de trezorerie si al
situatiei modificarilor capitalului propriu trebuie sa fie insotit de o trimitere la nota care cuprinde
informatii legate de acel element semnificativ.

Următoarele informaţii trebuie prezentate cu claritate si repetate ori de cate ori este nesesar, pentru
buna lor intelegere:
• numele intreprinderii care face raportarea
• faptul ca situatiile financiare sunt proprii intreprinderii, si nu grupului
• data la care s-au incheiat sau perioada la care se refera situatiile financiare
• moneda in care sunt intocmite situatiile financiare
• exprimarea cifrelor incluse in rapotare
Pentru elementele mentionate in notele explicative se va prezenta, de regula, si suma corespunzatoare
anului precedent celui la care se refera acesta.

In situatia in care suma corespunzatoare nu este comparabila, aceasta trebuie ajustata, prezentandu-
se rezultatul ajustarii, modul de efectuare si motivele pentru care aceasta a fost efectuata.

Notele explicative trebuie sa prezinte politicile contabile adopatate de întreprindere pentru a determina
valorile elementelor din bilant, ale profitului sau pierderii aferente fiecarui exercitiu, ale fluxurilor de
trezorerie si modificarilor capitalului propriu. In acest sens se vor mentiona urmatoarele:

 daca imobilizarile sunt incluse in situatiile financiare la costul istoric, la valoarea reevaluata
sau la valoarea ajustata de inflatie, determinata potrivit IAS 29

 politicile contabile specifice adopatate, adecvate pentru a permite o corecta intelegere a


situatiilor financiare

19
Intocmirea situaţiilor financiare – lucrare de licenţă

5. Principii contabile si aplicarea lor la intocmirea situatiilor financiare

Elementele prezentate in situatiile financiare anuale se evalueaza in conformitate cu principiile


contabile generale, conform contabilitatii de angajamente.

5.1 Principiul continuitatii activitătii

Acest principiu presupune ca entitatea isi continua in mod normal functionarea , fara a intra in stare
de lichidare sau reducere semnificativa a activitatii. Daca administratorul societatii constata unele
elemente de nesiguranta legate de anumite evenimente care pot duce la incapacitatea acesteia de
a-si continua activitatea , aceste elemente trebuie prezentate in notele explicative . In cazul in care
situatiile financiare anuale nu sunt intocmite pe baza principiului continuitatii activitatii , aceasta
informatie trebuie prezentata impreuna cu explicatii privind modul de intocmire a acestora si motivele
care au stat la baza deciziei conform careia societatea nu-si mai poate continua activitatea.
Continuitatea exploatarii este legata de factori obiectivi sau subiectivi.Societatea trebuie sa depisteze
existenta factotilor care ar putea sa genereze starea de continuitate:

Factori de ordin financiar :

Fond de rulment negativ

Situatie neta negativa

Situatii de trezorerie negative

Imposibilitatea platii datotiilor scadente

Apelul la surse de finantare cu caracter oneros

Imposibilitatea platii ratelor la imprumuturile scadente

Factori legati de expoatare :

Capaciatate de autofinantare negativa

Pierderi de piete importante

Existenta unei subactivitati notabile


Dintre evenimentele majore care ar putea afecta într-un viitor previzibil activitatea entităţii, ar putea
modifica în mod semnificativ rezultatele activităţii şi/sau metodele contabile (a se vedea în acest
sens şi principiul permanenţei metodelor), enumerăm:

- divizarea (în două sau mai multe noi entităţi);


- fuziunea cu una sau mai multe entităţi (prin comasare sau prin absorbţie);
- iniţierea unui parteneriat strategic (asociere în participaţiune, etc.);
- schimbarea semnificativă a acţionariatului, a obiectului sau a zonei geografice de acţiune;
- cotarea la bursă;
- restructurarea masivă a activităţii şi/sau structurii entităţii (schimbare de obiect, extindere sau
reducere de activitate şi/sau dimensiune);
- privatizarea, (re)naţionalizarea sau orice altă formă de schimbare importantă a structurii
asociative a entităţii;
- intrarea în incapacitate de plată, dizolvarea (urmată de restructurare – relansare sau de
lichidare).

20
Intocmirea situaţiilor financiare – lucrare de licenţă

Oricare din aceste evenimente va influenţa în mod decisiv aplicarea politicilor şi metodelor
contabile în cadrul entităţii sub influenţa noilor circumstanţe, prin:

- concepţia generală de conducere şi administrare;


- politica şi metodele de amortizare a imobilizărilor şi evaluare a elementelor patrimoniale;
- politica de aprovizionare şi stoc ;
- politica de investiţii;
- politica de producţie şi desfacere, privind cantitatea, calitatea şi gama sortimentală produsă,
politica de preţuri şi modalităţile de distribuţie şi vânzare;
- politica de personal şi salarizare, privind numărul şi structura personalului, modul de calcul şi
cuantumul salariilor;
- obiectul de activitate;
- activele redundante;
- achitarea datoriilor şi încasarea creanţelor;
- politica de dividend, etc.
Spre exemplu, o entitate care va fuziona cu altă entitate îşi va face ordine în patrimoniu şi în
activitate: va lichida stocurile supranormative şi va vinde activele redundante, va amâna noile
investiţii, îşi va încasa cât mai repede creanţele şi îşi va achita datoriile, îşi va concentra eforturile
pe activităţile cele mai profitabile, îşi va reduce personalul, în general îşi va reduce cheltuielile,
etc. cu scopul de a avea o poziţie cât mai avantajoasă la negocierile de fuzionare, de a avea un
bilanţ cât mai « curat » şi o profitabilitate cât mai înaltă, astfel încât ponderea activului său net
contabil (capitalului) să fie cât mai mare în activul (capitalul) noii entităţi, indiferent dacă fuziunea
se face prin absorbţie sau prin comasare. Drept urmare, proprietarii entităţii vor avea o poziţie mai
bună în noua entitate rezultată din fuzionare
5.2 Principiul permanentei metodelor
Metodele de evaluare trebuie aplicate in mod consecvent de la un exercitiu financiar la altul,
pentru asigurarea comparabilitatii in timp si in spatiu.Daca insa activitatea economica justifica
necesitatea unei alte metode, fie pentru ca s-a schimbat contextul economic , fie pentru ca
alegerea initiala a metodei s-a facut in mod eronat , sau pentru ca o reglementare contabila
impune o astfel de modificare, societatea are posibilitatea schimbarii acelei metode. Pentru a
asigura inca comparabilitatea , societatea va prezenta in notele explicative motivul schimbarii
metodei si a efectului schimbarii.
5.3 Principiul prudentei
Evaluarea trebuie facuta pe o baza prudenta , si in special:
a) poate fi inclus numai profitul realizat la data bilantului
b) trebuie sa se tina seama de toate datoriile aparute in cursul exercitiului financiar curent sau al
unui exercitiu precedent , chiar daca acestea devin evidente numai intre data bilantului si data
intocmirii acestuia
c) trebuie sa se tina cont de toate datoriile previzibile si pierderile potentiale aparute in cursul
exercitiului financiar curent sau al unui exercitiu financiar precedent , chiar daca acestea devin
evidente numai intre data bilantului si data intocmirii acestuia.
d) trebuie sa se tina cont de deprecierile , indiferent daca rezultatul exercitiului financiar este
pierdere sau profit
Prudenţa este, în mod cert, principiul aflat în starea cea mai accentuată de conflict cu obiectivul
(principiul federator) al imaginii fidele, deoarece el adoptă, în mod sistematic, un punct de vedere
pesimist. Adică, solicită contabilizarea minusurilor de valoare şi interzice luarea în considerare a
plusurilor de valoare. Excepţiile sunt destul de rare: de exemplu, plusurile pentru titlurile de
participare evaluate prin echivalenţă.

21
Intocmirea situaţiilor financiare – lucrare de licenţă

Dacă nu există nici un Standard Internaţional de Contabilitate relevant, administratorii întreprinderii


vor elabora politici contabile în acord cu "Cadrul general de întocmire şi prezentare a situaţiilor
financiare" şi se vor asigura că situaţiile financiare furnizează informaţii care să fie:

a) relevante, adică utile pentru nevoile utilizatorilor de luare a deciziilor;


şi
b) credibile, în sensul că:
(i) reprezintă fidel rezultatele şi poziţia financiară a întreprinderii;
(ii) reflectă substanţa economică a evenimentelor şi tranzacţiilor şi nu doar forma
juridică;
(iii) sunt neutre, adică nepărtinitoare faţă de Stakeholders;
(iv) sunt prudente; şi:
(v) sunt complete sub toate aspectele semnificative.

5.4 Principiul independentei exerciţiului

Trebuie sa se tina cont de veniturile si cheltuielile aferente exerciţiului financiar , indiferent de data
încasării sau plăţii acestor venituri si cheltuieli. Aplicarea acestui principiu are in vedere:
• practicarea unei contabilităţi de angajamente , care presupune înregistrarea cheltuielilor in
momentul angajării , respectiv primirii bunurilor , serviciilor sau recepţiei lucrărilor de la terţi
si înregistrarea veniturilor in momentul livrării bunurilor , executării lucrărilor sau prestării
serviciilor
• utilizarea conturilor de venituri si cheltuielilor in avans

5.5 Principiul evaluării separate a elementelor de activ si de datorii

Conform acestui principiu , componentele elementelor de activ sau de datorii trebuie evaluate
separat. Acest principiu reprezintă abandonarea practicii evaluărilor administrative, nediferenţiate,
prin metodă unică, impusă printr-un act normativ (specifice economiilor centralizate) şi adoptarea
metodelor economice de evaluare, care să ţină seama atât de caracteristicile elementului
patrimonial supus evaluării, cât şi de utilitatea sa sau de condiţiile pieţei sale.
5.6 Principiul intangibilităţii

Bilantul de deschidere pentru fiecare exercitiu financiar trebuie sa corespunda cu bilantul de


inchidere al exercitiului financiar precedent.

5.7 Principiul necompensării

Orice compensare intre elementele de activ si de datorii sau intre elementele de venituri si
cheltuieli este interzisa. Eventualele compensări intre creante si datorii fata de aceleasi agent
economic pot fi efectuate , cu respectarea prevederilor legale , numai dupa inregistrarea in
contabilitate a veniturilor si cheltuielilor la valoarea integrala.
Sunt de asemenea permise, în condiţiile legii, după o temeinică analiză şi cu apobarea
conducerii întreprinderii, compensarea între plusurile şi minusurile în gestiune detectate cu
ocazia inventarierii, cu condiţia ca acestea să fie echivalente şi:
- în cadrul aceleiaşi gestiuni, sortimentele respective să fie confundabile, având caracteristici
similare;
- între două gestiuni, acestea să fie legate logic şi succesiv în cadrul fluxului de producţie (de
exemplu, secţie de producţie – spaţiu de depozitare sau depozit – magazin, etc.).
5.8 Principiul prevalentei economicului asupra juridicului

22
Intocmirea situaţiilor financiare – lucrare de licenţă

Prezentarea valorilor din cadrul elementelor din bilant si contul de profit si pierdere se face tinand
seama de fondul economic al tranzactiei sau al operatiunii raportate , si nu numai de forma juridica
a acestora.

5.9. Principiul pragului de semnificatie

Elementele de bilant si de cont de profit si pierdere care sunt precedate de cifre arabe pot fi
combinate daca:
- acestea reprezinta o suma nesemnificativa
- o astfel de combinare ofera un nivel mai mare de claritate , cu conditia ca elementele sa fie
prezentate separat in notele explicative
Orice element care are o valoare nesemnificativa trebuie prezentat distinct in cadrul situatiilor
finanicare . Elemente cu valori nesemnificative care au aceeasi natura sau cu functii similare
trebuie insumate , nefiind necesara prezentarea lor separata.

6. Lucrări contabile preliminare intocmirii situatiilor financiare


Inventarierea patrimoniului

Inventarierea inseamna constatarea existentei, prin masurare, cantarire, numarare a mijloacelor,


drepturilor si obligatiunilor unui patrimoniu, concomitant cu estimarea lor. Numai in cazuri
exceptionale, din imposibilitate fizica si materiala, in determinarea exacta a cantitatilor, se va
proceda prin apreciere sau sondaj. Modul in care se face pretuirea sau estimarea depinde de
scopul urmarit prin inventariere, iar in cele mai dese cazuri, el este reglementat prin dispozitiuni
legale.
Metodele de estimare folosite:
• pretuirea planificata, adica aceea prevazuta in planul de stat
• pretuirea la procurare, adica pretul platit la cumparare (pretul de aprovizionare efectiv)
• pretuirea zilei, practicata la momentul inventarierii
• pretuirea medie, rezultata din media preturilor intr-un interval de timp dat
• la estimarea creantelor se va avea in vedere solvabilitatea principalului obligat, cand
debitorul este o persoana fizica. In cazul intreprinderilor de stat, nu se pune problema estimarii.
Primul si ultimul document intocmit, necesar la deschiderea si inchiderea contabilitatii unei unitati
economice, este inventarul.
Practica a aratat ca intotdeauna este necesar sa se cunoasca din ce se compune si ceea ce
apartine patrimoniului, precum si ceea ce el datoreaza altora. Pentru aceasta este necesar ca
intreprinderea sa procedeze la o constatare reala a ceea ce ea a posedat la inceputul unei
perioade, si de ceea ce ea dispune la sfarsitul acestei perioade de gestiune administrative.
Inventarul cuprinde descriptive si estimativ, la un anumit moment, atestarea despre existenta
mijloacelor de avere, a drepturilor si obligatiunilor unui patrimoniu, cu specificarea cantitatii,
calitatii si pretuirea lor. Activul si Pasivul intr-un inventar trebuie sa fie intotdeauna egale. Ele vor fi
trecute in inventar dupa o estimatiune reala, din momentul inventarierii. Estimatiile se vor face in
unitatea monetara a tarii, iar pentru elemente care nu au suferit schimbari, se vor folosi datele
inventarului precedent. Pe cat apare de simpla intocmirea inventarului, pe atat de grele sunt
problemele ce le ridica la estimatiune, in special a creantelor, in perioadele de fluctuatiuni in
puterea de cumparare a unitatilor monetare.

ETAPELE INVENTARIERII
Inventarierea este actiunea de intocmire a inventarului, ca prim document indispensabil in
contabilitate. Numai pe baza unui inventar se poate deschide si inchide contul Bilant.

23
Intocmirea situaţiilor financiare – lucrare de licenţă

Daca privim inventarul in raport cu Bilantul, putem distinge:


• inventar initial, intocmit in vederea unui Bilant de deschidere
• inventar final, efectuat in vederea punerii de accord a conturilor cu realitatea pentru
intocmirea Bilantului de inchidere
Inventarierea cuprinde urmatoarele etape:
• pregatirea inventarierii
• stabilirea stocurilor faptice
• stabilirea rezultatelor inventarierii
• regularizarea plusurilor si minusurilor
Pregatirea inventarierii consta in a lua o serie de masuri pentru a asigura buna desfasurare a
acesteia: sortarea, aranjarea, etichetarea materialelor, produselor, marfurilor si altor valori
materiale. Stabilirea stocurilor faptice se realizeaza de catre comisia de inventariere, prin
numarare, cantarire, masurare sau cubare, dupa caz.
Toate cantitatile ce se constata de comisie se inscriu in listele de inventariere ce se intocmesc pe
gestionari, bonuri de depozitare si feluri de bunuri. Pentru determinarea rezultatelor inventarierii
se evalueaza mai intai stocurile inscrise in listele de inventariere. Acestea se semneaza de
membrii comisiei si de gestionar. Se compara valoarea stocurilor faptice cu valoare stocurilor
scriptice.

Regularizarea
Plusurilor de inventar se realizeaza prin cresterea valorii mijloacelor economice din contabilitate,
astfel incat acestea sa corespunda existentelor faptice. Lipsurile constatate de comisia de
inventariere pot fi imputabile (provenite din sustrageri, delapidari, distrugeri) si neimputabile (in
limita scazamintelor legale admise sau datorate unor calamitati naturale).
Determinarea rezultatului contabil.
Rezultatul contabil se calculează ca diferenţă între veniturile realizate din orice sursă şi cheltuielile
efectuate în scopul realizării de venituri, dintr-un an fiscal, din care se scad veniturile neimpozabile
şi la care se adaugă cheltuielile nedeductibile. La stabilirea profitului impozabil se iau în calcul şi
alte elemente similare veniturilor şi cheltuielilor potrivit normelor de aplicare.
Veniturile şi cheltuielile care se iau în calcul la stabilirea profitului impozabil sunt cele înregistrate
în contabilitate potrivit reglementărilor contabile date în baza Legii contabilităţii nr. 82/1991,
republicată, cu modificările şi completările ulterioare, precum şi orice alte elemente similare
veniturilor şi cheltuielilor, din care se scad veniturile neimpozabile şi se adaugă cheltuielile
nedeductibile conform
prevederilor art. 21 din Codul fiscal.

Exemple de elemente similare veniturilor:


• diferenţele favorabile de curs valutar, rezultate în urma evaluării creanţelor şi datoriilor în
valută, înregistrate în evidenţa contabilă în rezultatul reportat, ca urmare a retratării sau
transpunerii;
• rezervele din reevaluare la casarea sau cedarea activelor, în situaţia în care au fost
deductibile din profitul impozabil.

Exemple de elemente similare cheltuielilor:


• diferenţele nefavorabile de curs valutar, rezultate în urma evaluării creanţelor şi datoriilor în
valută, înregistrate în evidenţa contabilă în rezultatul reportat, ca urmare a retratării sau
transpunerii;
• cheltuiala cu valoarea neamortizată a cheltuielilor de cercetare şi dezvoltare şi a
mijloacelor fixe de natura obiectelor de inventar care a fost înregistrată în rezultatul
reportat. În acest caz, cheltuiala este deductibilă fiscal pe perioada rămasă de amortizat a
acestor imobilizări, respectiv durata iniţială stabilită conform legii, mai puţin perioada pentru

24
Intocmirea situaţiilor financiare – lucrare de licenţă

care s-a calculat amortizarea. În mod similar se va proceda şi în cazul obiectelor de


inventar, baracamentelor şi amenajărilor provizorii trecute în rezultatul reportat cu ocazia
retratării situaţiilor financiare anuale.
Veniturile sau cheltuielile înregistrate eronat sau omise se corectează prin ajustarea profitului
impozabil al perioadei fiscale căreia îi aparţin. În cazul în care contribuabilul constată că după
depunerea declaraţiei anuale un element de venit sau de cheltuială a fost omis ori a fost înregistrat
eronat, contribuabilul este obligat să depună declaraţia rectificativă pentru anul fiscal respectiv.
Dacă în urma efectuării acestei corecţii rezultă o sumă suplimentară de plată a impozitului pe
profit, atunci pentru această sumă se datorează dobânzi şi penalităţi de întârziere conform
legislaţiei în vigoare. La calculul profitului impozabil limitele cheltuielilor deductibile prevăzute de
legislaţia în vigoare se aplică trimestrial, lunar sau potrivit prezentelor norme metodologice, după
caz, astfel încât la finele anului acestea să se încadreze în prevederile legii.

Impozitarea si distribuirea profitului

Pentru impozitarea profitului, trebuie pornit de la realitatea ca nu in toate cazurile pricipiile


contabile subordonate imaginii fidele sunt convergente in totalitate cu pricipiile impunerii fiscale.De
aceea trebuie facuta distincţie intre rezultatul contabil si rezultatul fiscal.

Rezultatul contabil reprezintă suma globala a profitului sau pierderii exercitiului financiar ce
figureaza in contul 121”Profit si pierdere” inainte de impozitare.

Rezultatul fiscal reprezintă profitul impozabil sau pierderea fiscala a exercitiului, stabilit potrivit
regulilor fiscale si in functie de care se calculeaza volumul impozitelor exigibile.

Intr-o abordare generala pornind de la IAS 12 relatia dintre cele doua marimi poate fi dirijata
principal astfel:

Rezultatul fiscal = Rezultatul contabil( +/-) Diferentele temporale (+/-) Diferentele temporare

Diferentele temporale sunt elemente reintegrate sau deduse definitiv din rezultatul fiscal. Ele se
ivesc înăuntrul exerciţiului fiscal in cauză.

Diferentele temporare sunt elemente neitegrabile in rezultatul fiscal al exerciţiului, dar care vor fi
deduse din rezultatul exerciţiului, dar care vor fi impozitate ulterior. Aceste diferente se explica prin
decalajul intre exerciţiul in care se include anumite elemente de cheltuieli si de venituri in calculul
rezultatului contabil. Ele se ivesc intrun exerciţiu si se resorb ca urmare a unuia sau mai multor
exerciţii ulterioare.

Diferentele temporare generează impozite amânate . De asemenea, subvenţiile pentru investiţii si


provizioanele reglementate generează si se înscriu in sfera impozitelor amânate. In consecinţa,
prezenta diferentelor temporare impune folosirea a doua metode de impozitare a rezultatului:

Metoda impozitului exigibil, cheltuiala contabila a exercitiului, este egala cu suma impozitelor exigibile.

Metoda impozitului amanat se regaseste, la randul sau , in urmatoarele structuri contabile:

• diferentele temporare sau raportarii impozitului, potrivit careia cheltuiala fiscala a


exercitiului cuprinde: volumul impozitelor exigibile, incidenta diferentelor temporare provenind din
exercitiile anterioare sau raportate asupra exercitiilor viitoare, ajustarea soldurilor de impozit
raportate, daca este cazul, care, figurand in bilant, genereaza procentelor de impozitare sau de
creare de noi impozite

• subventii pentru investitii primite, pentru suma neta de integrat in rezultatul fiscal

25
Intocmirea situaţiilor financiare – lucrare de licenţă

• provizioane reglementate care au fost constituite pentru a beneficia de dispozitiile fiscale


favorabile, la care se cunoaste data reintregrarii in rezultat de o maniera precisa.

Masa profitului impozabil se determina pe baza relatiei:

Profitul impozabil = Venituri realizate - Cheltuieli coreps. veniturilor realizate +


Chelt.nededeuctibile - Deduceri fiscale

Potrivit normelor fiscale, cheltuielile sunt deductibile numai daca sunt aferente realizării veniturilor
si cele considerate deductibile conform prevederilor legale in vigoare.

O structura componenta a calcularii masei profitului este cea destinata deducerilor fiscale cum
sunt: dividendele primite de la o alta persoana juridica romana, sumele uitlizate pentru constituirea
fondului de rezerva, alte elemente stabilite prin norme legale.

După ce s-a calculat rezultatul bilanţier, se procedează la inregistarea operariunilor de distribuire


a profitului.Ca regula, distribuire profitului se efectueaza in conformitate cu prevederile OG 70 ,
Legii contractului de management 66/1993, HG 263/1194, HG 484/1995. In cazul societatilor
comerciale cu capital integral sau majoritar de stat, profitul net se repartizeaza in conformitate cu
prevederile Legii nr.16/1990 si OG nr.26/1995, iar la societatile cu capital privat , potrivit
hotararilor Adunarii Generale Actionarilor sau Asociatilor. Totodata, in distribuirea profitului, este
necesar ca acesta sa fie abordat in mod structural si nu global.

Profitul net consemnat in bilant poate fi repartizat astefel:

• constituirea de rezerve legale in limita a 5% din profitul brut pana cand aceasta ajunge la
20% din capitalui social

• acoperirea pierderilor din anii precedenti

• constituirea fondului de participare a salariaţilor la profit

• dividende

7. Calculul si analiza principalilor indicatori economico-financiari

7.1 Indicatorii de lichiditate


Rata curenta = Active circulante / Datorii curente (formula de calcul)

Interpretare: Rata curenta reflecta posibilitatea elementelor patrimoniale curente de a se


transforma intr-un timp scurt in lichiditati pentru a achita datoriile curente. Daca valoarea totala a
pasivelor curente este mai mare decat valoarea totala a activelor curente atunci acest indicator e
subunitar si aceasta ar putea arata ca finantarea pe termen scurt a fost folosita pentru
achizitionarea de "active pe termen lung" ceea ce in mod normal e considerat periculos, cu toate
ca exista ramuri pentru care o valoare mai mica decat 1 a acestui indicator este considerata
acceptabila. Lichiditatea generala e considerata satisfacatoare pentru valori cuprinse intre 1.2 si
1.9

Rata rapida (testul acid) = (Active circulante-Stocuri) / Datorii curente (formula de calcul)

Interpretare: Rata rapida reflecta posibilitatea activelor circulante concretizate in creante si


trezorerie de a acoperi datoriile curente; se scad stocurile deoarece au cel mai putin caracterul de

26
Intocmirea situaţiilor financiare – lucrare de licenţă

lichiditate dintre activele curente (ele reprezinta activele la care apar cel mai probabil pierderi in
cazul lichidarii). Lichiditatea rapida e satisfacatoare pentru valori cuprinse intre 0.65 si 1.

Lichiditatea imediata = Trezorerie/Datorii pe termen scurt (formula de calcul)

Interpretare: Reflecta posibilitatea achitarii datoriilor pe termen scurt pe seama numerarului aflat in
casierie, a disponibilitatilor bancare si a plasamentelor de scurta durata. Pentru a fi considerat
favorabil, indicatorul trebuie sa tinda spre o marime unitara.

7.2 Indicatorii gradului de indatorare


Rata datoriilor = Datorii totale/Active totale (formula de calcul)

Interpretare: Rata obligatiilor totale la total activ masoara procentajul, din totalitatea fondurilor,
asigurat de creditori. Creditorii prefera rate ale obligatiilor scazute, deoarece cu cat este mai
scazuta rata cu atat este mai mare protectia la pierderile creditorilor in cazul lichidarii.

Solvabilitatea patrimoniala = Capitaluri proprii/Total pasiv (formula de calcul)

Interprtare: Reprezinta gradul in care unitatile patrimoniale pot face fata obligatiilor de plata. Ea
este considerata buna cand rezultatul obtinut depaseste 30%, indicand ponderea surselor proprii
in totalul pasivului.

7.3 Indicatori privind utilizarea activelor


Rotatia stocurilor = Cifra de afaceri/Stocuri (formula de calcul)

Interpretare:Arata influenta stocurilor existente asupra miscarii bilantiere; o valoare ridicata a


acesteia arata o situatie favorabila pentru agentul economic. Trebuie facuta precizarea ca datorita
faptului ca vanzarile apar de-a lungul intregului an in timp ce stocul se defineste pentru o anumita
data e recomandat sa se utilizeze stocul mediu = [ (stocul initial + stocul final) /2 ].

Durata de recuperare a creantelor = Total creante/Cifra de afaceri)*360 (formula de calcul)

Interpretare: Indica ritmul incasarii creantelor concretizate in clienti, debitori. Cu cat marimea
acestui indicator este mai mica cu atat creantele se incaseaza mai rapid

Durata de rambursare a datoriilor = Datorii totale/Cifra de afaceri)*360 (formula de calcul)

Interpretare: Indica ritmul achitarii datoriilor fata de terti ale agentului economic; valori mici ale
acestui indicator arata ca societatea isi achita obligatiile mai rapid.

Rata utilizarii activelor fixe = Cifra de afaceri/Active fixe)*1000 (formula de calcul)

Interpretare:Arata cifra de afaceri la 1000 lei active fixe; cu cat acest indicator este mai mare cu
atat este mai bun

Rata de eficienta a activelor circulante = (Cifra de afaceri/Active circulante)*1000 (formula de


calcul)

Interpretare: Arata cifra de afaceri la 1000 lei active circulante; indicatorul este mai bun cu cat este
mai mare.

27
Intocmirea situaţiilor financiare – lucrare de licenţă

Viteza de rotatie a activelor circulante = (Active circulante/Cifra de afaceri)*360 (formula de


calcul)

Interpretare: Arata durata unei rotatii si este favorabila daca are valori mici.

7.4 Indicatorii Profitabilitatii

Marja profitului net = Profitul net/Cifra de afaceri (formula de calcul)

Interpretare:Indica marimea profitabilitatii agentului economic; O rata a profitului ridicata indica o


profitabilitate mare a agentului.

Rata rentabilitatii activelor = (Profitul net/Active totale)*1000 (formula de calcul)

Interpretare:Indica profitul net obtinut la 1000 lei active totale; cu cat este mai mare este mai bun.

Rata rentabilitatii capitalurilor proprii = (Profitul net/Capitaluri proprii)*1000 (formula de


calcul)

Interpretare: Indica profitul net obtinut la 1000 lei capitaluri proprii; cu cat este mai mare este mai
bun.

8. Auditul situatiilor financiare

Intr-un mediu de afaceri dinamic aflat intr-o stare de continua cautare, entitatile patrimoniale se
confrunta cu probleme deosebite, noi, pentru care managementul trebuie sa gaseasca solutii
salvatoare, ce nu de putine ori sunt pline de ingeniozitate. Pieţele sunt intro continua frământare,
firmele devenind peste noapte deosebit de atractive sau fara nici un sprijin din partea propriilor lor
investitori, si asta nu de putine ori doar in urma unui “zvon”.

Contabilitatea, ca joc social si-a definit in procesul de construire a informatiei financiare propriile
reguli. Standardele internationale, ca reguli normalizatoare ale contabilitatii, vin sa amelioreze
productia de informatii contabile si sa atenueze diferentele ce pot aparea in situatiile financiare,
astfel incat acestea sa reflecte cat mai fidel realitatea economica.
In afara de faptul ca profesia contabila participa activ la procesul de normalizare a contabilitatii,
este absolut necesar ca producatorul de informatii contabile sa manifeste profesionalism, sa fie
obiectiv in aprecierile pe care le face, cat si in momentul in care inregistreaza si cuantifica aceste
aprecieri.
Din punct de vedere teoretic afirmatiile sunt valabile, dar practic nu este greu de argumentat ca
exista o nota de subiectivism, care este de multe ori de neevitat. Apare astfel un conflict potential
de interese, intre producatorii de informatii contabile si intre utilizatorii sai.

Utilizatorii de informatii financiar contabile, pe zi ce trece tot mai diversi si mai sofisticati,
manifesta o anumita doza de scepticism fata de producatorii de situatii financiare, considerand ca
acestia nu sunt total independenti fata de operatiunile efectuate si situatiile financiare prezentate,
punandu-le sub semnul indoielii impartialitatea si obiectivitatea.
Astfel, intre producatorii si utilizatorii de situatii financiare se interpun auditorii financiari, care au
menirea sa controleze situatiile financiare, sa le valideze si sa formuleze o opinie independenta
despre realitatea si corectitudinea datelor prezentate in situatiile anuale de sinteza.

Auditul financiar este un proces sistematic de obţinere si evaluare obiectiva a probelor, privind
aserţiunile referitoare la tranzacţiile si evenimentele derulate intr-o entitate patrimoniala, pentru

28
Intocmirea situaţiilor financiare – lucrare de licenţă

confirmarea gradului de corespondenta dintre aceste asertiuni, stabilirea criteriilor ce au stat la


baza lor si comunicarea rezultatelor utilizatorilor interesati.
Standardul International de Audit (ISA) 200 “Obiective si principii generale care guverneaza un
angajament de audit al situatiilor financiare”, precizeaza ca obiectivul primordial al unui
angajament de audit al situatiilor financiare este de a da posibilitatea auditorului sa exprime o
opinie independenta cu privire la situatiile financiare, daca acestea au fost intocmite, sub toate
aspectele semnificative, in conformitate cu un cadru aplicabil de raportare financiara (de exemplu,
Standardele Internationale de Raportare Financiara).

ISA 700, “Raportul auditorului asupra situatiilor financiare”, stabileste reguli si furnizeaza
recomandari cu privire la forma si continutul raportului auditorului. In mod special, paragraful 17
din ISA 700 cere ca raportul unui auditor sa indice in mod clar cadrul de raportare financiara
utilizat pentru intocmirea situatiilor financiare.

Ca un supliment la acest standard de audit, a fost elaborata Declaratia Internationala privind


Practica de Audit (IAPS) 1014, “Raportarea de catre auditori cu privire la conformitatea cu
Standardele Internationale de Raportare Financiara”.
Aceasta Declaratie nu stabileste noi principii de baza sau proceduri esentiale, ci a fost elaborata
in scopul de a veni in sprijinul auditorilor, in vederea furnizarii de recomandari cu privire la
aplicarea ISA 700, in cazurile in care situatiile financiare sunt intocmite conform Standardelor
Internationale de Raportare Financiara (IFRS) sau includ doar o trimitere la IFRS.
Auditorul trebuie sa-si exercite rationamentul profesional, pentru a determina masura in care,
oricare dintre recomandarile descrise de Declaratia prezentata mai sus poate fi adecvata in
conformitate cu cerintele prevazute de ISA 700 si a circumstantelor specifice aplicabile entitatii.
Scopul acestei Declaratii Internationale privind Practica de Audit este de a furniza recomandari
suplimentare atunci cand auditorul exprima o opinie asupra situatiilor financiare despre care
conducerea sustine ca sunt intocmite:
• exclusiv in conformitate cu Standardele Internationale de Raportare Financiara (IFRS);
• in conformitate cu IFRS si un cadru national de raportare financiara;
• in conformitate cu un cadru national de raportare financiara, cu prezentarea gradului de
conformitate cu IFRS.

29
Intocmirea situaţiilor financiare – lucrare de licenţă

CAPITOLUL II CONTRIBUŢII PERSONALE. PROIECT DE PERFECŢIONARE ŞI APROFUNDARE.


SPORIREA RELEVANTEI, CREDIBILITATII SI TRANSPARENTEI INFORMATIILOR
PREZENTATE IN SITUATIILE FINANCIARE

Anumiti utilizatori pot avea necesitati specifice si au capacitatea de a obtine informatii suplimentare
fata de cele continute in situatiile financiare. Multi utilizatori insa trebuie sa se bazeze pe situatiile
financiare ca principala lor sursa de informatii si, de aceea, in astfel de situatii elaborate si
prezentate, incat sa raspunda necesitatilor acestora.
Utilizatorii situatiilor financiare includ investitorii actuali si potentiali, personalul angajat, creditorii,
furnizorii si alti creditori comerciali, clientii, guvernul si institutiile acestuia, precum si publicul.
Acestia folosesc situatiile financiare pentru a-si satisface o parte din diversele lor necesitati de
informatii, cum sunt:
- Investitorii, ca furnizori de capital si riscuri afiliate capitalului, au nevioe de informatii
pentru a decide daca ar trebui sa cumpere, sa pastreze sau sa vanda.Actionarii sunt
interesati si de informatii care le permit sa evalueze capacitatea entitatii de a plati
dividende.
- Angajatii, ca principali furnizori de munca, sunt interesati de informatii privind
stabilitatea si profitabilitatea entitatilor lor. Acestia sunt interesati si de informatii care le
permit sa evalueze capacitatea entitatii de a oferi remuneratii, pensii si alte avantaje,
precum si oportunitati profesionale.
- Creditorii(bancile), ca si furnizorii de imprumuturi si garantii bancare, consuma
informatiile care le permit sa determine daca imprumuturile acordate si dobanzile aferente
vor fi rambursate la scadenta.
- Furnizorii, consuma informatiile care permit sa determine daca sumele care le sunt
datorate vor fi platite la scadenta. Furnizorii si alti creditori sunt, in general, interesati de
entitate pe o perioada mai scurta decat creditorii, cu exceptia cazului in care ei sunt
dependenti de continuitatea activitatii entitatii, atunci cand acesta este un client major.
- Clientii, ca parteneri de afaceri, sunt interesati de informatii despre continuitatea activitatii
entitatii, in special atunci cand au o colaborare pe termen lung cu entitatea respectiva sau
sunt dependenti de ea.

30
Intocmirea situaţiilor financiare – lucrare de licenţă

- Statele si institutiile acestora, sunt interesate de alocarea resurselor si, implicit, de


activitatea entitatilor, pentru a reglementa activitatea entitatilor, pentru a determina politica
fiscala.
- Publicul, este interesat de evolutiile recente si tendintele legate de prosperitatea entitatii
si a sferei de activitate a acesteia.
Responsabilitatea principala de a intocmi si prezenta situatiile financiare ale entitatii revine
conducerii acesteia.
Conducerea este interesata de informatiile cuprinse in situatiile financiare, chiar daca are acces la
informatiile financiare si de gestiune suplimentare, care ajuta la infaptuirea proceselor de
planificare, luare a deciziilor si control, avand capacitatea de a determina forma si continutul unor
astfel de informatii suplimentare pentru a satisface propriile necesitati.
Cadrul general al IASB abordeaza caracteristici calitative care determina utilitatea informatiilor din
situatiile financiare oferite de situatiile financiare. Cele patru caracteristici principale sunt:
• Inteligibilitatea este calitatea esentiala a informatiilor prezentate in situatiile financiare si
presupune prezentarea acestora intr-un mod coerent, clar, presupunandu-se ca utilizatorii
dispun de cunostinte suficiente privind desfasurarea activitatii entitatii respective.
Pentru a fi utile, informatiile trebuie sa fie relevante pentru luarea deciziilor de catre utilizatori.
• Relevanta .Informatiile sunt relevante atunci cand influenteaza deciziile economice ale
utilizatorilor, ajutandu-i pe acestia sa evalueze evenimentele trecute, prezente sau viitoare,
confirmand sau corectand evaluarile lor anterioare.
• Credibilitatea reprezinta calitatea informatiei de a nu contine erori semnificative, nu este
partinitoare, iar utilizatorii pot avea incredere ca aceasta reprezinta corect ceea ce se asteapta,
in mod rezonabil, sa reprezinte.
Pentru a fi credibila, informatia trebuie sa indeplineasca urmatoarele caracteristici :

• Sa reprezinte cu fidelitate tranzactiile si alte evenimente pe care aceasta fie si-a propus
sa le reprezinte, fie ceea ce ar putea fi de asteptat, in mod rezonabil, sa reprezinte
• Sa fie neutra, adica lipsita de influente.Situatiile finaciare nu sunt neutre daca, prin
selectarea si prezentarea informatiei, influenteaza luarea unei decizii sau formularea unui
rationament pentru a realiza un rezultat sau obiectiv predeterminat
• Sa fie prudenta. Acesta inseamna includerea unui grad de precautie in exercitarea
rationamentelor necesare pentru a face estimarile cerute in conditii de incertitudine, astfel
incat activele si veniturile sa nu fie supraevaluate, iar datoriile si cheltuielile sa nu fie
subevaluate
• Sa fie completa in limitele rezonabile ale pragului de semnificatie si ale costului obtinerii
acelei informatii. O omisiune poate face ca informatia sa fie falsa sau sa induca in eroare
si, astfel, sa nu aiba un caracter credibil si sa devina defectoasa din punct de vedere al
relevantei.

Aplicarea caracteristicilor calitative pricipale si a standardelor adecvate de contabilitate are, in mod


normal, ca rezultat intocmirea unor situatii financiare care reflecta, in general, o imagine fidela a
pozitiei financiare, performantei si modificarilor pozitiei finanicare a unei entitati

• Comparabilitatea . Utilizatorii trebuie sa poata compara situatiile financiare ale unei entitati in
timp pentru a identifica tendintele in pozitia financiara si performantele sale.
Nevoia de comparabilitate nu trebuie confundata cu simpla uniformitate si nu trebuie lasata sa
devina un impediment de standarde de contabilitate imbunatatite.

Limitele ce privesc informatia relevanta si credibila

Oportunitatea vizeaza raportarea la timp a informatiilor pentru a-si realiza utilitatea sa in deciziile
economice.

31
Intocmirea situaţiilor financiare – lucrare de licenţă

Raport cost-beneficiu – beneficiile de pe urma informatiei ar trebui sa depaseasca costul


furnizarii acesteia. Evaluarea beneficiilor si costurilor reprezinta, in fond, rezultatul unui
rationament profesional, deoarece costurile nu sunt suportate, neaparat, de acei utilizatori care se
bucura si de beneficii, dupa cum de beneficii se pot bucura si alti utilizatori decat aceia pentru care
informatia este pregatita. De exemplu, oferirea de informatii suplimentare creditorilor poate reduce
costurile indatorarii entitatii.

Situatiile finanicare descriu rezultatele financiare ale tranzactiilor si ale altor evenimente,
grupandu-le in categorii cuprinzatoare conform caracteristicilor economice numite “structurile
situatiilor financiare”.

Strucuturile bilantului direct legate de evaluarea pozitiei financiare sunt activele, datoriile si
capitalurile proprii.
Structura contului de profit si pierdere legate in mod direct de evaluarea performantei sunt
veniturile si cheltuielile.
Situatia modificarilor pozitiei financiare reflecta, de obicei, structurile din contul de profit si pierdere
si modificarile structurilor din bilant, fara sa indentifice structurile specifice acestei situatii.

Cadrul general ofera in completare elemente legate de evaluarea pozitiei finanicare(recunosatrea


activelor, datoriilor si capitalului propriu), a rezultatelor, veniturilor si cheltuielilor, precum si
principalele baze de evaluare a structurilor finanicare( costul istoric, costul curent, valoarea
realizabila, valoarea actualizata).
Conform Cadrului general recunoasterea este procesul incorporarii in bilant sau in contul de profit
si pierdere a unui element care indeplineste criteriile de recunoastere.
Un element care corespunde definitei unei structuri a situatiei finanicare trebuie recunoscut in
cazul in care este probabil ca orice beneficiu economic viitor asociat sa intre sau sa iasa in sau din
entitate si elementul are un cost sau o valoare, care poate fi evaluat(a) in mod credibil.
Conceptual de probabilitate se fundamenteaza pe incertitudinea in realizarea unui beneficiu
economic viitor, asocial unui element si ia informatia disponibila in momentul intocmirii situatiilor
financiare.
Evaluarea este procesul prin care se determina valorile la care structurile situatiilor financiare vor
fi recunoscute in bilant si in contul de profit si pierdere.
Aceasta presupune alegerea unei anumite baze de evaluare.

a)costul istoric:Activele sunt inregistrate la suma platita in numerar sau in echivalente ale
numerarului sau la valoarea justa din momentul cumpararii lor.
Datoriile sunt inregistrate la valoarea echivalentelor obtinute in schimbul obligatiei sau, in
anumite imprejurari, la valoarea ce se asteapta sa fie platita in numerar sau echivalente ale
numerarului pentru a stinge datoriile, potrivit cursului normal al afacerilor;

b)costul curent:Activele sunt inregistrate la valoarea in numerar sau in echivalente ale


numerarului, care ar trebui platita daca acelasi activ sau unul asemanator ar fi achizitionat
in prezent.Datoriile sunt inregistrate la valoarea neactualizata in numerar sau in echivalente
ale numerarului,necesara pentru a deconta in prezent obligatia;

c)valoarea realizabila: Activele sunt inregistrate la valoarea in numerar sau in echivalente


ale numerarului, care poate fi obtinuta in prezent prin vanzarea normala a activelor.
Datoriile sunt inregistrate la valoarea lor de decontare; aceasta reprezinta valoarea
neactualizata in numerar sau in echivalente ale numerarului, care trebuie platita pentru a
achita datoriile potrivit cursului normal al afacerilor;

d)valoarea actualizata:Activele sunt inregistrate la valoarea actualizata a viitoarelor intrari


nete de numerar, care urmeaza sa fie generate in derularea normala a activitatii

32
Intocmirea situaţiilor financiare – lucrare de licenţă

intreprinderii. Datoriile sunt inregistrate la valoarea actualizata a viitoarelor iesiri de


numerar, care se asteapta sa fie necesare pentru a deconta datoriile, potrivit cursului
normal al afacerilor.

Baza de evaluare cel mai frecvent adoptata de intreprinderi in elaborarea situatiilor financiare este
costul istoric. El este de obicei combinat cu alte baze de evaluare. Conform art. 7 şi art. 9 din
Legea contabilităţii nr. 82/1991, republicată, modificată şi completată prin Ordonanţa Guvernului
nr. 61/2001 elementele patrimoniale vor fi supuse următoarelor tratamente contabile:

a) la data intrării în unitate - bunurile se evaluează şi se înregistrează în contabilitate la


valoarea de intrare, denumită valoare contabilă, care se stabileşte astfel:
• bunurile reprezentând aportul de capital social, la valoarea de aport, stabilită în urma
evaluării;
• bunurile obţinute cu titlu gratuit, la valoarea justă;
Valoarea justă – este suma pentru care un activ ar putea fi schimbat de
bunăvoie între două părţi aflate în cunoştinţă de cauză, în cadrul unei tranzacţii,
cu preţul determinat obiectiv.
• bunurile procurate cu titlu oneros, la cost de achiziţie;

Costul de achiziţie – este egal cu preţul de cumpărare, taxele nerecuperabile,


cheltuielile de transport – aprovizionare şi alte cheltuieli accesorii necesare pentru
punerea în stare de utilizare sau intrarea în gestiune a bunului respectiv.
Reducerile comerciale şi alte elemente similare acordate de furnizor nu fac parte
din costul de achiziţie.
• bunurile produse în unitate, la costul de producţie;

Costul de producţie – cuprinde costul de achiziţie al materiilor prime şi


consumabilelor, celelalte cheltuieli directe de producţie, precum şi cota cheltuielilor
indirecte de producţie alocate în mod raţional ca fiind legate de fabricaţia bunului.

În costul unui activ cu ciclu lung de fabricaţie pot fi incluse şi dobânzile plătite la
creditele bancare contractate pentru achiziţia, construcţia sau producţia acestuia,
direct atribuibile activului, până la finalizarea sa, aferente aceleiaşi perioade.

Activul cu ciclu lung – este un activ care solicită în mod necesar o perioadă
substanţială de timp pentru a fi gata în vederea utilizării sau pentru vânzare.

b) evaluarea elementelor de activ şi de pasiv cu ocazia inventarierii se face la valoarea


actuală a fiecărui element, denumită valoare de inventar, stabilită în funcţie de utilitatea
bunului, starea acestuia şi preţul pieţei.

În cazul creanţelor şi datoriilor, această valoare se stabileşte în funcţie de valoarea lor


probabilă de încasat, respectiv de plată.

c) la încheierea exerciţiului, elementele de activ şi de pasiv de natura datoriilor se evaluează şi


se reflectă în situaţiile financiare anuale simplificate la valoarea de intrare, respectiv valoarea
contabilă, pusă de acord cu rezultatele inventarierii.

În acest scop, valoarea de intrare sau contabilă se compară cu valoarea stabilită în baza
inventarierii astfel:
 pentru elementele de activ:

33
Intocmirea situaţiilor financiare – lucrare de licenţă

 diferenţele constatate în plus – între valoarea de inventar şi valoarea de intrare


– nu se înregistrează în contabilitate, aceste elemente menţionându-se la
valoarea lor de intrare;
 diferenţele constatate în minus – între valoarea de inventar şi valoarea contabilă
netă – se înregistrează în contabilitate pe seama:
• unei amortizări suplimentare – în cazul activelor amortizabile, pentru
care deprecierea este ireversibilă;
• sau constatării unui provizion – atunci când deprecierea este reversibilă.

 pentru elementele de pasiv:


 diferenţele constatate în plus – între valoarea de inventar şi valoarea de intrare
– se înregistrează în contabilitate prin constituirea unui provizion.

 diferenţele constatate în minus – între valoarea de inventar şi valoarea de


intrare nu se înregistrează în contabilitate.

La fiecare data a bilanţului:


- elementele monetare exprimate în valută trebuie raportate utilizând cursul de schimb
de la data încheierii exerciţiului. Diferenţele de curs valutar, favorabile sau nefavorabile,
se înregistrează la venituri sau cheltuieli, după caz, la fel procedându-se şi în cazul
creanţelor sau datoriilor în valută;

- elementele monetare de tipul imobilizărilor, stocurilor achiziţionate cu plata în valută şi


înregistrate la cost istoric trebuie raportate utilizând cursul de schimb de la data
efectuări tranzacţiei; şi
- elementele nemonetare de tipul imobilizărilor, stocurilor achiziţionate cu plata în valută
şi înregistrate la valoarea justă trebuie raportate utilizând cursul de schimb existent în
momentul determinării valorilor respective.
-
d) la data ieşirii din unitate sau la darea în consum, bunurile se evaluează şi se scad din
gestiune la valoarea lor de intrare.

2.1.Contabilitatea creativa

Conceptul de contabilitate creativa se utilizeaza pentru a descrie procesul prin care profesionistii
contabili isi folosesc cunostintele in scopul manipularii cifrelor incluse in conturile anuale.
Definitia cea mai substantiala ii apartine lui Naser. Conform acestuia, contabilitatea creativa
este ”procesul prin care, date fiind existenta unor brese in reguli, se manipuleaza cifrele contabile
si, profitand de flexibilitate, se aleg acele practici de masurare si informare ce permit transformarea
documentelor de sinteza din ceea ce ele ar trebui sa fie in ceea ce managerii doresc ; procesul
prin care tranzactiile sunt structurate de asemenea maniera incat sa permita producerea
rezultatului contabil dorit’’.
Utilizarea tehnicilor de contabilitate creativa va avea ca efect:

• Majorarea sau diminuarea cheltuielilor.


Normele contabile lasa o anumita marja de manevra in cuantificarea chletuielilor care apartin
unui exercitiu.De exemplu, pentru anumite active se indica doar numarul maxim de ani in care
trebuie amortizate. O durata mai mare sau mai mica de amortizare afecteaza marimea
rezultatului. In mod similar, se pot analiza provizioanele si posibilitatea activarii anumitor
cheltuieli.

• Majorarea sau diminuarea veniturilor.

34
Intocmirea situaţiilor financiare – lucrare de licenţă

In anumite cazuri, se poate grabi sau incetini recunoasterea veniturilor prin aplicarea
principiului conectarii cheltuielilor la venituri.

• Majorarea sau diminuarea activelor.


Existenta unei flexibilitati, in ceea ce priveste calculul amortizarii si provizioanelor, creeaza
posibilitatea majorarii sau diminuarii valorii nete a activelor. De asemenea, stocurile se pot
evalua prin diferite metode si, ca urmare, valoarea lor poate fi diferita, cu efecte
corespunzatoare asupra contului de profit si pierdere. Modificarile respective afecteaza
marimea activelor curente si necurente, precum si indicatorii calculati pe baza acestora.

• Majorarea sau diminuarea fondurilor proprietarilor.


Modificarea veniturilor si cheltuielilor afecteaza marimea rezultatului si, in consecinta, marimea
rezervelor. Se modifica, astfel, valoarea fondurilor proprietarilor si toate ratele calculate pe
baza acestora.

• Majorarea sau diminuarea datoriilor.


In unele tari, normele contabile lasa posibilitatea regularizarii anumitor datorii precum cele
legate de pensionare, pe un interval de timp. Ca urmare, o intreprindere interesata in
majorarea rezultatului va proceda la repartizarea datoriei pe o perioada maxim permisa.

• Reclasificarea activelor sau datoriilor.


Uneori, pot exista dubii in ceea ce priveste incadrarea unui element intr-o categorie sau alta.
Este, de exemplu, cazul titlurilor care, in functia de intentia intreprinderii, trebuie inscrise in
activele curente sau in activele necurente. Inscrierea intr-o categorie sau alta afecteaza ratele
calculate pe seama acestora.

• Manipularea informatiilor prezentate in anexa.


Exista parti in anexa in care se pot include mai multe sau mai putine informatii. Lipsa unor
informatii relevante poate afecta deciziile utilizatorilor externi.

• Prezentarea informatiilor.
Criteriile utilizate in prezentarea informatiilor contabile pot sa fie o portita pentru manifestarea
creativitatii. De exemplu, alegerea unei scale orizontale sau verticale intr-un tabel poate
modifica substantial impresia despre datele structurale in acesta.
Desi exista o diferenta clara intre contabilitatea creativa si incalcarea deliberata a legii( frauda),
ambele fenomene apar in conditiile de dificultate financiara a intreprinderilor si au la baza intentia
de a insela. In consecinta, chiar daca utilizarea contabilitatii creative nu este ilegala, ea indica
faptul ca managerii, aflati sub presiune financiara, cauta solutii fara a-si ma pune problema
respectarii unor standarde etice.
Motivul pentru care managerii sunt tentati sa utilizeze tehnicile de contabilitate creativa este
reducerea costurilor contractuale.

2.2. Intocmirea si prezentarea situatiilor financiare la SC ENID IMPEX SRL – studiu


de caz

2.2.1 Prezentarea societăţii ENID IMPEX SRL

Societatea comerciala ENID IMPEX SRL s-a infiintat in data de 6 decembrie 1994 si este
persoana juridica romana care isi desfasoara activitatea in conformitate cu dispozitiile legii privind
societatiile comerciale si cu dipozitiile legislatiei romane ce-i sunt aplicabile , precum si cu
prevederile statutului si ale contractului de societate .

35
Intocmirea situaţiilor financiare – lucrare de licenţă

Societatea comerciala ENID IMPEX SRL este constituita sub forma unei societati cu raspundere
limitata .In toate actele , facturile , anunturile publicitare si alte documente emanand de la societate,
se va indica in mod obligatoriu denumirea societatii , urmata de cuvintele `` SRL``, capitalul social,
sediul si numarul de ordine din registrul comertului.
Sediul societatii este in Romania , oras Bucuresti , sos.N.Titulescu , nr.163, durata de functionare
a societatii fiind nelimitata.

Obiectul de activitate al societatii este:


• Import-export de produse industriale , agro-alimentare si mestesugaresti , comercializarea
acestora si intermedierea unor asemenea operatiuni
• Comert intern cu produse industriale , agroalimentare si mestesugaresti
• Productie de mobilier si alte produse din lemn
• Prestari servicii in domeniul turismului , de agrement –baruri, cluburi, alimentatie public

Avem satisfactia de a fi pionerii lansarii cu succes pe piata romaneasca a unor materiale pentru
izolatii care in zilele noastre au devenit materiale de uz curent.
In perioada actuala, domeniul izolatiilor este in stadiul de consolidare. Tendinta dominanta este de
a se realiza “economie” la materiale, cantitativ si calitativ. Nu este suficient de serios apreciata
economia reala, pe termen lung, obtinuta printr-o izolatie corespunzatoare. Suntem increzatori ca
materialele pentru izolatii in constructii si instalatii isi vor dovedi utilitatea si eficienta in timp, iar cei
implicati in acest domeniu vor aborda cu interes crescut necesitatea de a utiliza produse
corespunzatoare, performante atit in constructiile noi cit si reabilitarea cladirilor vechi.

Un aspect important care trebuie luat in considerare este de natura ecologica; consumul mai mic
de energie contribuie la reducerea poluarii, care este o importanta problema a zilelor noastre,
indelung si serios dezbatuta pe plan mondial.

Venim in intampinarea clientilor cu solutii eficiente pentru termofonoizolatii si hidroizolatii la


constructii civile si industriale precum si la instalatii tehnologice, bazate pe urmatoarele categorii
de produse:
 vata de sticla
 • vata bazaltica
 polistiren extrudat
 polistiren expandat
 membrane bituminoase
 sindrila bituminoasa
 placi ondulate bituminoase
 tubulatura flexibila si placi din cauciuc elastomeric si polietilena expandata pentru
izolatii tehnologic
 accesorii pentru montarea categoriilor de produse enumerate mai sus

Echipa de vanzari sta la dispozitie cu informatii si caracteristici tehnice referitoare la intreaga gama
de produse precum si la modul de punere in opera.

Principiul nostru de referinta este sa oferim clientilor nostrii produse de buna calitate. Suntem
convinsi ca aceasta este o obligatie pentru a fi competitiv pe termen lung. Oferta noastra cuprinde
produse realizate sub marci de renume recunoscute pe plan mondial fiind, prin numele lor, o
dovada a calitatii.

Servicii

Oferim beneficiarilor nostrii o gama de produse termo-fono-hidroizolatoare avind marca furnizorilor


celor mai cunsocuti in domeniu.

36
Intocmirea situaţiilor financiare – lucrare de licenţă

Produsele sunt atât materiale si sisteme constructive uzuale, accesibile si competitive, cit si
produse speciale cu aplicatii industriale.

Pachetul de produse oferit de ENID este completat cu o gama diversa de accesorii in domeniu.

Echipa de vanzari sta la dispoziţie prin consiliere cu privire la alegerea produsului dorit, calculul
necesarului de materiale si prin îndrumări tehnice pentru aplicarea corecta a acestora.
Oferta ENID include servicii de aprovizionare prompte, transportul efectuat in timpul cel mai scurt,
oferit gratuit de noi, fiind dovada seriozitatii cu care privim afacerile beneficiarilor nostrii.
Realizari

Va informam ca in decursul timpului firma a participat prin produsele si serviciile noastre, intr-o
masura mai mica sau mai mare, la realizarea unor obiective de amploare in domeniul
constructiilor, lucrari reprezentative pentru activitatea desfasurată pana in prezent. Va vom
prezenta in cele ce urmeaza cateva din cele mai importante proiecte:

 Centrul comercial Bucuresti Mall


 Sediul BRD Dorobanti
 Sediul BRD Victoriei
 Hotel Howard Jonson – Bucuresti
 Hipermarketul Cora – Bucuresti
 Centrul financiar IRIDE – Bucuresti
 Magazinele Bricostore – Bucuresti
 Hotelul Oxford – Constanta
 Hala in incinta Aeroportului International Otopeni
 Sediul CONNEX Aviatorilor – Bucuresti
 Centrul comercial Mall Romania - Bd Timisoara – Bucuresti

De asemenea, printre proiectele la care am participat se numara si unitati de productie care


necesita izolatii rezistente in conditii speciale de umiditate si temperatura. In aceasta categorie am
putea include Fabrica de Bere - Buzau apartinand Companiei de Bere Romania, o serie de unitati
de productie in industria laptelui, hale industriale precum si lucrari desfasurate in cadrul santierelor
navale Galati si Constanta.
Organigrama societatii se prezinta astfel:

AGA

Director general Auditor

Director tehnic Director economic


Director comercial

Sector Sector
Sector Aproviz- Resurse Oficiul de
Desfacere Financiar. Contab.
Umane Calcul
37
Serviciul Transport
Compartim.
Aproviz.
Intocmirea situaţiilor financiare – lucrare de licenţă

Serv.
Compartim Financiar Oficiul
Personal Facturari

Serv Control
Salarizare Contabilitate Financ.
Desfacere intern

Comerţ

Marketing

Administrativ

Paza

Capitalul social al societatii este de 200 lei si s-a constituit prin aportul partilor in numerar in
urmatoarea proportie:
• Mihaela Stefanescu - 50% adica suma de 100 lei pentru care ii revin 10 parti sociale
• Stanca Vass Geza -- 50% adica suma de 100 lei pentru care ii revin 10 parti sociale
Aportul de capital social in lei al asociatilor a fost depus in contul curent deschis la Banca
Transilvania – sucursala Lipscani pe numele si la dispozitia societatii.

Partile sociale pot fi transmise intre actionarii, iar transmiterea lor catre persoane din afara
societatii este permisa numai daca a fost aprobata de asociati , reprezentand cel putin ¾ din
capitalul social.Transmiterea partilor sociale trebuie inscrisa in registrul comertului si in registrul de
asociati ai societatii . Administratorul va elibera , la cerere , un certificat constatator al drepturilor
asupra partilor sociale cu mentiunea ca nu poate servi pentru transmiterea drepturilor , sub
sanctiunea nulitatii transmiterii.

Societatea are deschise conturi bancare la Banca Transilvania si la Unicredit Romania , prin care
se efectueaza incasarile si platile in lei si valuta .

Situaţiile financiare anuale pentru anii 2004, 2005, 2006

2004 2005 2006


A Active imobilizate
Imobilizări necorporale 4,787 3,841 5,453
Imobilizări corporale 1,327,555 2,582,330 4,058,406
Imobilizări financiare 3,000 3,000
TOTAL ACTIVE IMOBILIZATE 1,332,342 2,589,171 4,066,859

38
Intocmirea situaţiilor financiare – lucrare de licenţă

B Active circulante
1 Stocuri 2,884,820 2,336,281 5,152,301
2 Creante 2,355,704 2,718,381 3,793,707
3 Investitii financiare pe termen scurt
4 Casa si conturi la banci 146,475 183,926 188,230
TOTAL ACTIVE CIRCULANTE 5,386,999 5,238,588 9,134,238
C Cheltuieli in avans
D Datorii ce tb plătite pana la 1 an 4,920,017 4,801,454 8,240,531
E Active circulante nete/Datorii curente nete 466,982 437,134 893,707
F Total Active - Datorii Curente 1,799,324 3,026,305 4,960,566
G Datorii ce tb plătite dupa la 1 an 741,176
H Provizioane
I Venituri in avans
J Capital si rezerve
1 Capital subscris si vărsat 200 200 200
2 Prime de capital 86,947 86,947 86,947
3 Rezerve sin reevaluare
4 Rezerve
5 Profit sau pierdere reportat 1,357,253
6 Profit sau pierdere exerc financiar 1,712,177 2,939,158 2,774,990
Capitaluri proprii 1,799,324 3,026,305 4,219,390

2.2.2 Analiza structurii patrimoniale

Analiza structurii activului

Ratele de structura ale activului sunt influentate de urmatoarele categorii de factori:


- factori tehnici – specificul activitatii derulate influenteaza in mod semnificativ structura
activului unei intreprinderi
- factori economici si juridici

Principalele rate ale structurii activului sunt:

a) Rata activelor imobilizate = Active imobilizate x 100


Total Activ

Acesta rata masoara importanta relativa a activelor pe termen lung in totalul activelor intreprinderii
si permite aprecierea flexibilitatii finanicare a firmei in masura in care evidentiaza componenta de
capital investit in active fixe.

Specificatie 2004 2005 2006


Active imobilizate 19.83 33.08 30.85
Se observa ponderea mare a ratei
a)necorporale 0.07 0.05 0.08
imobilizarilor corporale in totalul
b)corporale 19.76 32.99 30.74 ratei activelor imobilizate deoarece
c)financiare 0.00 0.04 0.02 in cadrul societatii exista valori mari
la terenuri , echipamente de productie , masini pentru distributia marfurilor .

b) Rata activelor circulante = Active circulante x 100


Total Active

39
Intocmirea situaţiilor financiare – lucrare de licenţă

Aceasta rata reflecta ponderea activelor circulante in totalul activelor societatii , fiind o masura a
flexibilitatii financiare , care evidentiaza importanta relativa a activelor usor de transformat in bani.

Specificatie 2004 2005 2006


Rata stocurilor 42.93 29.85 39.03
Rata creantelor comerciale 35.06 34.73 28.74
Rata disponibilitatilor 2.18 1.39 1.43

Rata stocurilor = are un nivel ridicat deoarece societatea vinde marfuri si are in acest sens stocuri
mari de marfuri ; se observa ca in anul 2004 indicele era mare in comparatie cu anul 2006 si 2005
cand era mai mic.

Rata creantelor comerciale = evidentiaza importanta portofoliului de creante comerciale in


patrimoniul societatii ; se observa ca acesta a scazut in fiecare an fata de anul precedent ceea ce
e un lucru pozitiv in politica de vanzari a societatii , a scazut perioada de efectuare a platilor de
catre clienti .

Rata disponibilitatilor = reprezinta o masura a lichiditatii interne a intreprinderii


Observam ca rata se incadreaza in procentul de 1-2% care arata un nivel optim al acestui
indicator, el variaza in functie de disponibilul existent la un momemnt dat in firma.

Analiza structurii surselor de finantare

Principalele rate de structura ale surselor de finanţare sunt:

a) Rata stabilitatii finanicare= Capital permanent x100


Total Pasiv

Specificatie 2004 2005 2006


Rata stabilitatii finanicare 26.78 38.66 37.58
Aceasta rata evidentiaza importanta relativa a surselor de finantare pe termen lung si trebuie
corelat cu marimea activelor pe termen lung.

b) Rata autonomiei globale = Capital propriu x100


Total Pasiv

Specificatie 2004 2005 2006


Rata autonomiei globale 26.78 38.66 31.96

Aprecierea generala este ca un nivel de peste 33% reprezinta o situatie de normalitate , insa
trebuie tinut seama si de faptul ca indicatorul este influentat sensibil de specificul firmei si de
politica financiara promovata de management.

c) Rata datoriilor pe termen scurt = Datorii pe termen scurt x 100


Total Pasiv

40
Intocmirea situaţiilor financiare – lucrare de licenţă

Specificatie 2004 2005 2006


Rata datoriilor pe termen scurt 73.22 61.34 62.42

Rata masoara ponderea datoriilor exigibile pe termen scurt in totalul activelor si trebuie corelat cu
rata activelor circulante pentru a evidentia gradul de echilibru financiar pe termen scurt ; se
observa o pondere insemnata a indicatorul .

d) Rata datoriilor totale = Datorii totale x100


Total Pasiv

Specificatie 2004 2005 2006


Rata datoriilor totale 73.22 61.34 68.04

Indicatorul măsoară importanta relativa a datoriilor indiferent de perioada de exigibilitate .

Analiza activului net

Activul net reprezinta interesul rezidual al proprietarilor in activele intreprinderii dupa deducerea
tuturor datoriilor sale, fiind asimilat avutiei acestora ca urmare a alocarii si implicarii capitalurilor in
activitatea sa.
Activul net= Active Totale- Datorii Totale

Specificaţie 2004 2005 2006


Activul net 1,799,324 3,026,305 4,219,390

Evolutia activului net se poate explica prin compararea dinamicii activelor totale cu cea a datoriilor
totale , precum si prin modificarile intervenite in structura acestora.
Se observa o crestere a activului net de la un exercitiu financiar la altul , ceea ce e un lucru pozitiv
in activitatea firmei deoarece nu este nevoie de aporturi noi din partea actionarilor , nu se apeleaza
la diverse alte surse de financiare in functie de costul , accesul si disponibilitatea acestora
generand astfel efecte directe asupra partimoniului net.

Analiza corelatiei dintre fondul de rulment, nevoia de fond de rulment si trezorerie neta

Fondul de rulment patrimonial

Fondul de rulment patrimonial exprima lichiditatea întreprinderii pe termen scurt


FR= Capitaluri permanente- Active imobilizate
Sau
FR= Active circulante- Datorii pe termen scurt

Specificaţie 2004 2005 2006


Fondul de rulment 466,982 437,134 893,707
Se observa o creştere a fondului de rulment in anul 2006 ceea ce e un lucru pozitiv pentru buna
desfăşurare a activitatii societatii, el va finanta activele circulante

Fondul de rulment patrimonial poate fi privit, prin prisma surselor de finanţare ca :


a) Fond de rulment propriu = Capitaluri proprii - Active imobilizate

41
Intocmirea situaţiilor financiare – lucrare de licenţă

Specificaţie 2004 2005 2006


Fondul de rulment
propriu 466,982 437,134 152,531

b) Fond de rulment împrumutat = Datorii pe termen lung

Specificaţie 2004 2005 2006


Fondul de rulment împrumutat 0 0 741,176

Nevoia de fond de rulment

Nevoia de fond de rulment reprezintă acea parte a activelor circulante care trebuie finanţate pe
seama fondului de rulment

NFR = (Active circulante - Disponibilităţi – Investiţii financiare) - Obligaţii pe termen scurt


Sau
NFR = (Stocuri + Creanţe)-(Datorii pe termen scurt –Credite pe termen scurt)

Specificaţie 2004 2005 2006


Nevoia de fond de rulment 320,507 253,208 705,477

Trezoreria netă

Trezoreria netă reprezintă indicatorul care pune in corelaţie fondul de rulment cu necesarul de
fond de rulment si exprima :
- daca este pozitiva exprima excedentul de numerar la sfârşitul unui exerciţiu financiar
- daca este negativă exprimă nevoia de numerar la finalul unui exerciţiu , acoperita pe
seama creditelor de trezorerie ( pe termen scurt)

TN= FRNG- NFR

Specificaţie 2004 2005 2006


Trezoreria neta 146,475 183,926 188,230

Se observa o trezorerie neta pozitiva si de la un exerciţiu financiar la altul are valori mai mari ,
ceea ce e un lucru pozitiv pentru firma explicate prin aceea ca resursele stabile constituite sunt
suficiente pentru acoperirea necesarului de finanţat aferent activităţilor de exploatare şi în afara
exploatării, nefiind necesar sa se apeleze la credite bancare pe termen scurt.

2.2.3 Analiza lichidităţii si solvabilităţii

Lichiditatea

Reprezintă :
 abilitatea unui activ de a fi transformat in bani rapid si cu o pierdere minima de valoare
(lichiditate externa)

42
Intocmirea situaţiilor financiare – lucrare de licenţă

 abilitatea unei întreprinderi de a-si onora la scadenta obligaţiile de plata asumate pe seama
activelor curente(lichiditate interna)

Solvabilitatea reprezintă capacitatea unei întreprinderi de a – si acoperi datoriile totale.

Principalele rate de lichiditate si solvabilitate sunt:

a) Rata lichidităţii curente (generala) = Active curente


Datorii curente(pe termen scurt)

Specificaţie 2004 2005 2006


Rata lichidităţii curente 1.09 1.09 1.11

Se observa o creştere a ratei lichidităţii curente ceea ce reprezintă ca societatea poate onora
obligaţiile scadente pe termen scurt.

b) Rata lichidităţii intermediare( rapida, redusa) = Active curente - Stocuri


Datorii curente

Specificaţie 2004 2005 2006


Rata lichidităţii rapide 0.51 0.60 0.48

Aceasta rata financiara măsoară câte unităţi monetare de active aproape lichide revin la o unitate
monetara de datorii pe termen scurt.
Se observa o creştere si o descreştere a ratei in cele trei exerciţii financiare , iar in anul 2006 nivelul
ratei este mai mic de 0.5 si evidenţiază ca firma poate avea probleme de onorare a plaţilor
scadente, se impune o politica riguroasa la nivelul managementului .

c) Rata lichidităţii la vedere = Disponibil + Investiţii financiare pe termen scurt


Datorii curente

Specificaţie 2004 2005 2006


Rata lichidităţii la
vedere 0.03 0.04 0.02

d) Rata solvabilităţii generale = Activ Total


Datorii Totale

Specificaţie 2004 2005 2006


Rata solvabilităţii generale 1.37 1.63 1.47

Valoarea minima a ratei solvabilităţii globale se considera 1,4 , iar in cazul in care este mai mica
decât 1 , firma este insolvabila.

Se observa ca firma are o rata de solvabilitate in preajma indicelui de 1,4 ceea ce e un lucru
pozitiv , nu se pune problema ca firma sa fie insolvabila.

e) Rata solvabilităţii patrimoniale = Capital propriu


Cap. propriu + Credite bancare

Specificaţie 2004 2005 2006


Rata solvabilităţii patrimoniale 1.00 1.00 0.68

43
Intocmirea situaţiilor financiare – lucrare de licenţă

Rata solvabilităţii patrimoniale are un nivel bun deoarece depăşeşte valoarea de 0,5 , nu exista un
risc pentru finanţatorii societăţii.

Analiza echilibrului economico-finaniciar prin metoda ratelor

Echilibrul economico-financiar este asigurat de un ansamblu de corelaţii ce se formează in


procesul de rotaţie a capitalului.
Principalele rate financiare utilizate sunt:

Ratele de îndatorare (patrimoniale)

a) Rata de îndatorare a capitalului propriu = Total Datorii pe termen lung


Capitalul propriu

Specificaţie 2004 2005 2006


Rata de îndatorare a capitalului propriu 0.00 0.00 0.18

b) Rata globala de îndatorare =Total Datorii


Total Active

Specificaţie 2004 2005 2006


Rata globala de îndatorare 0.73 0.61 0.68

Se observa o rata de îndatorare scăzută ceea ce e un lucru pozitiv pentru firma , nu exista risc
financiar mare , iar investitorii sunt de acord sa accepte un risc financiar mai ridicat daca riscul
operaţional al firmei este redus.

Alte rate de echilibru economico-financiar

a) Rata de autofinanţare a activelor = Capital propriu x100


Active totale

Specificaţie 2004 2005 2006


Rata de autofinanţare a activelor 26.78 38.66 31.96

b) Rata de finanţare a imobilizărilor prin capital propriu = Capital propriu x100


Active imobilizate

Specificaţie 2004 2005 2006

Rata de finanţare a imobilizărilor prin 103.75


capital propriu 135.05 116.88

c) Rata autonomiei financiare = Capital propriu x100


Capital permanent

44
Intocmirea situaţiilor financiare – lucrare de licenţă

Specificaţie 2004 2005 2006


Rata autonomiei financiare 100.00 100.00 85.06

REZULTATE FINANCIARE

Nr. crt Indicatori 2004 2005 2006


1 Venituri totale din care: 21.276.808 26.487.408 30.538.388
1.1 Venituri din exploatare 21.081.193 26.147.903 30.189.223
1.2 Venituri financiare 195.615 339.505 349.165
2 Cheltuieli totale din care: 18.996.031 22.982.000 27.232.262
2.1 Cheltuieli din exploatare 18.897.922 22.775.475 26.960.953
2.2 Cheltuieli financiare 98.109 206.525 271.309
3 Profit brut 2.280.777 3.505.408 3.306.126
4 Impozit profit 568.600 566.250 531.136
5 Profit net 1.712.177 2.939.158 2.774.990
6 CA 21.081.193 26.147.122 30.184.972

Evoluţia principalilor indicatori ai rezultatelor financiare pentru perioada 2004-2006 sintetic se


prezintă astfel :

Indicatori 2005-2004 2006-2005


% %
Venituri totale 124 115
Cheltuieli totale 121 118
Profit brut 153 94
Impozit profit 99 94
Profit net 172 94

Se observa o crestere a veniturilor fiecarui an fata de anul precedent, ceea ce a dus si la o


crestere a cifrei de afaceri si implicit la intarirea pozitiei financiare pe care firma o are pe piata de
desfacere din tara.
Cheltuielile efectuate pentru realizarea veniturilor se incadreaza in limitele normale cu specificatia
ca in anul 2006 cheltuielile financiare au fost mai mari datorita dobanzilor aferente creditelor luate
de la banci pentru dezvoltarea afacerii, ceea ce a dus la scaderea profitului .

La inchiderea exercitiului anului financiar 2006 la SC ENID IMPEX SRL elementele de activ si de
pasiv de natura datoriilor s-au evaluat si se reflecta in situatiile financiare intocmite la valoarea de
intrare , respectiv valoarea contabila pusa de acord cu rezultatele inventarierii.

Astfel:
 la inventariere s-au constatat minusuri neimputabile la stocurile de marfa in valoare de
6.131 lei
 pentru stocurile de marfa constate lipsa la inventar s-a colectat TVA in valoare de 1.164 lei

Aceste sume au fost trecute ca cheltuieli nedeductibile la calculul impozitului pe profit conform
prevederilor Codului fiscal

45
Intocmirea situaţiilor financiare – lucrare de licenţă

 pentru clienti s-au luat confirmari de sold iar pentru clientii rai platnici nu s-au constituit
ajustari pentru depreciere deoarece managementul societatii doreste recuperarea
creantelor fara a se constitui ajustari

 soldul la banci existent in moneda straina (dolari si euro) au fost evaluate la cursurile
comunicate de BNR pentru data de 31.12.2006 si s-a inregistrat o cheltuiala din
diferentele de curs valutar in valoare de 3.688 lei

 pentru diponibilitatile existente la banci s-au confruntat extrasele de cont din data de
31.12.2006 cu soldul existent in fisa de cont si balanta de verificare- nu au existat diferente
 pentru furnizori s-au confruntat confirmarile de sold cu evidenta analitica a societatii – nu
au existat diferente

 pentru furnizorii externi s-a procedat la reevaluarea datoriilor in valuta la cursul BNR
rezultand un venit din diferentele de curs valutar in valoare de 153.914 lei

Evaluarea imobilizarilor se efectueaza la valoarea lor ramasa neamortizata, cu exceptia celor


constatate ca fiind depreciate, care se vor evalua la valoarea lor actuala. In cazul imobilizarilor
corporale, corectarea valorii contabile a acestora si aducerea lor la nivelul valorii de inventar
inscrise in listele de inventariere se face fie prin inregistarea unei amortizari exceptionale, in cazul
in care se constata o depreciere ireversibila , fie prin constituirea unor ajustari in cazul in care se
constata o depreciere relativa a acestora ca urmare a unor cauze cum sunt : aparitia unei uzuri
morale de care nu s-a tinut seama cu ocazia amortizarii ; supraevaluarea imobilizarilor corporale ,
prin aplicarea unor coeficienti neadecvati cu ocazia reevaluarii lor ; lipsa de utilitate a acestora in
momentul inventarierii ; alte cauze care determina o valoare actuala mai scazuta a imobilizarilor
corporale decat valoarea cu care acestea figureaza in contabilitate.
Astfel in cazul constituirii ajustarilor pentru deprecierea imobilizarilor , acestea vor aparea in
situatiile financiare cu o valoare mai mica , valoare ce reflecta realitatea.

Stocurile trebuie evaluate cu respectarea principiului permanentei metodelor, la cea mai mica
valoare dintre cost si valoarea realizabila neta. Daca valoarea realizabila neta a unui activ circulant
este mai mica decat costul de achizitie sau costul de productie , atunci acea valoare realizabila
neta corespunzatoare activului circulant este cea care trebuie prezentata in situatiile financiare,
respective valoarea activului mai putin ajustarea pentru depreciere constituita.
Astfel in cazul constituirii de ajustari pentru deprecierea activelor circulante :
- pentru stocuri – cheltuiala constiuita pentru ajustari va duce la o scadere a profitului
brut si la o crestere a impozitului pe profit, aceasta cheltuiala fiind considerata
nedeductibila din punct de vedere fiscal, iar in bilant stocurile vor aparea la valoarea
realizabila neta ca diferenta intre valoarea de intare si ajustarea constituita.Valoarea
care trebuie inscrisa in bilant va fi determinata prin utilizarea metodei FIFO.
- pentru clienti - daca se constata o depreciere se va constitui o ajustare, iar aceasta
ajustare va avea aceleasi influente ca si in cazul constituirii ajustarilor pentru
deprecierea stocurilor

In cazul constituirii de provizioane pentru riscuri si cheltuieli acestea vor duce la scaderea profitului
impozabil aferent exercitiului financiar in care s-au constituit reflectand fidel situatia financiara a
societatii.

La reevaluarea datoriilor in valuta la cursul de schimb de la data inchiderii exercitiului financiar,


acestea pot genera venituri din diferente de curs valutar atunci cand cursul de schimb de la data
inchiderii exercitiului financiar este mai mic decat cursul la care au fost inregistrate datoriile astfel
influentand in mod pozitiv, al cresterii profitului impozabil ; in schimb daca cursul de la data
inchiderii exercitiului este mai mare decat cursul la care au fost inregistrate in contabilitate datoriile

46
Intocmirea situaţiilor financiare – lucrare de licenţă

, va genera o cheltuiala cu diferentele de curs valutar care va influenta in mod negativ – o scadere
a profitului impozabil al exercitiului financiar.

Pentru un sistem contabil modern sunt necesare urmatoarele caracteristici principale :


- informatii financiare conforme cu normele internationale
- trebuie sa existe informatii de gestiune dupa functie
- o structura a conturilor standardizata la care se adauga un nomenclator standardizat
foarte bine adaptat in tarile de tranzitie
- trebuie sa fie produse informatii fiscale conform normelor si statisticii nationale.
Fara a pierde din suplete, un tablou de trecere intre rezultatul contabil si cel fiscal trebuie sa
permita autoritatilor fiscale sa se sprijine pe documente fiscale conform normelor emise de
sistemul contabil. Pornind de la aceste documente standardizate, organismele statistice pot sa
extraga informatiile necesare pentru elaborarea unor agregate fiabile.

47
Intocmirea situaţiilor financiare – lucrare de licenţă

BIBLIOGRAFIE

1. Feleaga (Malciu) Liliana, Feleaga Niculae - Contabilitate financiara, o abordare europeana si


internationala, vol.I si II, Editura Infomega, Bucuresti, 2005

2. Feleaga Liliana, Malciu Niculae – Politici si Optiuni contabile, Editura Economica, 2002

3. Feleaga Liliana, Feleaga Niculae - Reglementare si practici de consolidare a conturilor - Editura


CECCAR, Bucuresti , 2004

5. Feleaga Niculae, Ionascu Ion - Tratat de contabilitate financiara, Editura Economica,


Bucureşti,1998

6. Oprea Calin, Ristea Mihai - Bazele contabilitatii , Editura Didactica si Pedagogica, RA Bucuresti,
2003

7. Ristea Mihai si colectivul – Contabilitatea financiara a intreprinderii, Editura Universitara,


Bucuresti, 2005

8. Ristea Mihai, Dumitru Corina Graziella - Contabilitate aprofundata, Editura Universitara,


Bucuresti, 2005

9. Valceanu Gheorghe, Robu Vasile, Georgescu Nicolae - Analiza economico-financiara, Editura


Economica, 2005

10.***IASB Standarde Internationale de Raportare Financiara, Editura CECCAR, Bucuresti, 2005

11.***Legea contabilitatii nr.82/1991

12.***Ordinul Ministerului Finanţelor Publice nr.1752/17.11.2005

13..***Reglementari contabile din 17.11.2005 conforme cu Directiva a IV-a a Comunitatii


Economice Europene

14.***Reglementari contabile din 17.11.2005 conforme cu Directiva a VII-a Comunitatii


Economice Europene

48