U N I V E R S I TAT E A D I N P I T E Ş T I

F a c u l t a t e a d e Ş ti i n ţ e E c o n o m i c e ş i D r e p t

CADRU EVOLUTIV ŞI SCURT

ISTORIC AL SITUAŢIILOR
FINANCIARE

Coordonator: Student:
Lect. Univ. dr. Dumitru Mihaela Constantin Daniel
C.I.G. Anul III F.R – Sem. II

Anul 2018

4
 MOTTO:
"Contabilitatea este judecătorul nepărtinitor al
trecutului, ghidul necesar al prezentului şi
consilierul indispensabil al viitorului, în fiecare
întreprindere”
J.F. SCHÄR

CUPRINS

1. EVOLUŢIA SITUAŢIILOR FINANCIARE................................................3

1.1 Istoricul contabilităţii în România......................................................................................................3

2. Istoricul situaţiilor financiare..........................................................5

BIBLIOGRAFIE............................................................................................7

5
 1. EVOLUŢIA SITUAŢIILOR FINANCIARE

Contabilitatea ca forma a unei evidente economice primare (numarare) datează din cele
mai vechi timpuri, regăsindu-se în oricare dintre grupările sociale. Avem în vedere, ca etape ale
istoriei contabilităţii, următoarele delimitări temporale :
Din cele mai vechi timpuri pâna la 1494
De la 1494 pâna in anii 1800
De la 1800 până la 1989
De la 1989 până astăzi.

1.1 Istoricul contabilităţii în România

În tara noastra prima lucrare de contabilitate apare la 1837 sub numele de "Pravila
comerciala" datorata lui Emanoil Ioan Nechifor. În 1844 profesorul Jarcu publica o alta lucrare
intitulata " Doppia scriptura sau tinerea catastiselor".
Întemeietor al contabilitatii în România este considerat însa Theodor stefanescu, care
în anul 1881 a pus bazele contabilitatii în partida dubla, publicând primul curs de contabilitate .
Theodor stefanescu, ca profesor de contabilitate si ca director al Bancii Nationale a
României, a fost cel care a reusit sa introduca contabilitatea în partida dubla la toate bancile,
societatile comerciale si la un foarte mare numar de comercianti.
Mai târziu, profesorul Constantin Petrescu de la scoala Comeciala din Iasi publica un
important curs de contabilitate si administratie.
O contributie deosebita la progresul contabilitatii în România s-a datorat si Revistei
Centrale de Comert si Contabilitate, instrument al absolventilor scolilor superioare de comert si
apoi al Corpului Contabililor. Obiectul contabilitatii era înregistrarea miscarilor de valori dintr-un
patrimoniu, precum si a relatiilor de drepturi si obligatii.
Scopul contabilitatii era controlul pemanent al resurselor si stabilirea în orice moment
a situatiei financiare si rezultatelor întreprinderii.

6
 În epoca moderna contabilitatea era definită ca o ramura a stiintelor sociale având ca
scop coordonarea si înregistrarea miscarilor de valori dintr-un patrimoniu, precum si a relatiilor
de drepturi si obligatii fata de alte persoane, în vederea controlului permanent si a stabilirii în
orice moment a situatiei si rezultatelor unei întreprinderi.

În urma efectuării unei analize a evolutiei sistemului contabil din Romania din anul 1990
si pana in prezent, se pot desprinde urmatoarele caracteristici:

1990 – 1993– in Romania s-a practicat unui sistem contabil de tip sovietic şi aplicarea unui
sistem contabil de inspiraţie franceză S-a ales construirea unui sistem contabil de inspiraţie
franceză, modelat după necesităţile economiei din România. A aparut şi Legea Contabilităţii nr.
82/1991, referinţă pentru sistemul contabil din acea perioadă.
1994-1999, s-a implementat sistemul contabil francez şi s-a înfiinţat Programul Contabil de
Dezvoltare a Contabilităţii din România, ce avea ca obiectiv armonizarea cu Standardele
Internaţionale de Contabilitate şi cu Directivele Europene .
2000-2006, s-a încercat diviziunea contabilităţii în două categorii:
– întreprinderile mici şi mijlocii, care vor aplica reglementări contabile existente deja, conforme
cu Legea Contabilităţii nr. 82/1991;
– întreprinderile mari, care vor aplica treptat Standardele Internaţionale de Contabilitate.
2006 şi până în prezent, s-a încercat aplicarea armonizării deciziilor autorităţilor româneşti,
însă doar câteva companii au pregătit de bunăvoie situaţiile financiare în conformitate cu IAS/
IFRS din necesitatea de a obţine finanţare externă.

7
 2. Istoricul situaţiilor financiare

În literatura de specialitate, se folosesc diferiţi termeni pentru a reflecta „întreprinderea

în termeni financiari”. Dintre aceştia amintim: bilanţ contabil, conturi anuale, documente
contabile de sinteză, situaţii financiare, rapoarte financiare.
Toate entităţile vor aplica reglementările conforme cu Directivele Europene, iar din
anul 2006 instituţiile de credit aveau obligaţia să întocmească situaţii financiare conforme cu
IFRS, în timp ce alte entităţi de interes public vor aplica aceste standarde doar dacă îndeplinesc
criteriile.
Trecerea la Standardele Internaţionale de Raportare Financiară reprezintă adoptarea
unui limbaj comun de către societăţile transfrontaliere şi companiile multinaţionale, iar acest
proces aduce o nouă perspectivă asupra raportării financiare, acestea devenind mai
transparente, coerente, comparabile şi complete, contribuind la luarea unor decizii economice
solide şi la creşterea lichidităţii companiilor ce aplică IFRS. Acest proces are, totodată, un impact
semnificativ asupra datelor financiare şi necesită restructurarea sistemelor informaţionale
interne.
În Standardele Internaţionale de Raportare Financiară, termenul folosit este de situaţii
financiare, unde se precizează că „situaţiile financiare constituie o parte a procesului de
raportare financiară. Un set complet de situaţii financiare include de regulă, un: bilanţ, un cont
de profit şi pierdere, o situaţie a modificărilor poziţiei financiare (care poate fi prezentată în
diverse moduri: fie ca o situaţie a fluxurilor de trezorerie sau ca o situaţie a fluxurilor de fonduri)
şi acele note şi alte situaţii explicative care fac parte integrantă din situaţiile financiare. Poate
include, de asemenea, tabele şi informaţii suplimentare sau derivate care completează astfel de
situaţii. De asemenea se precizează că rapoartele directorilor, declaraţiile preşedintelui,
discuţiile şi analizele conducerii şi elemente similare nu se includ în situaţiile financiare. În
cadrul Legii Contabilităţii s-a folosit termenul „bilanţ contabil” care precizează că „documentul
oficial de gestiune… îl constituie bilanţul contabil, care trebuie să dea o imagine fidelă, clară şi
completă a patrimoniului, a situaţiei financiare şi a rezultatelor obţinute”, iar componentele

8
acestuia sunt: bilanţul, contul de profit şi pierdere, anexe, raportul de gestiune. Acesta a fost
înlocuit cu termenul situaţii financiare, cu structură diferită pentru anumite categorii de
întreprinderi. Astfel, „documentele oficiale de prezentare a situaţiei economico-financiare…
sunt situaţiile financiare anuale, care trebuie să ofere o imagine fidelă a poziţiei financiare,
performanţei financiare, fluxurilor de trezorerie şia celorlalte informaţii referitoare la activitatea
desfăşurată. În regulamentul de aplicare a Legii Contabilităţii se foloseşte noţiunea de bilanţ
contabil.
Din punct de vedere contabil, bilanţul redă situaţia economică şi juridică a perimetrului
contabil sub forma unei ecuaţii în care „activul” este egal cu „pasivul”.
În ceea ce priveşte arhitectura generală a conturilor anuale, conform Directivei a IV-a a
CEE, acesta cuprinde: bilanţul, contul de profit şi pierdere şi anexa. Având în vedere
armonizarea internaţională a contabilităţii, situaţiile financiare anuale ar trebui să cuprindă:
- Bilanţul;
- Contul de profit şi pierdere;
- Situaţia modificărilor capitalului propriu;
- Situaţia fluxurilor de trezorerie;
- Politici contabile şi note explicative.

9
 BIBLIOGRAFIE

https://www.contzilla.ro/evolutia-sistemului-contabil-din-romania-din-1990-si-pana-in-prezent/

http://cig.ase.ro/cignew/pics/ss2013/SESIUNE%20COMUNICARI%20CIG%202013/SECT%201%20CONTAB
%20premiul%201%20Evolutia%20contab%20rom.pdf

SISTEME ŞI RAPORTĂRI FINANCIARE – SUPORT DE CURS

10