CAPITOLUL 6

ANALIZA POZIŢIEI
FINANCIARE

Management III
Curs
2020
 Cel mai greu
lucru de păstrat
este echilibrul!!!
Jean Grenier
Probleme studiate:

1. Consideratii generale
2. Bilanţul - document de sinteză în analiza poziţiei financiare
3. Analiza structurii patrimoniale a întreprinderii
4. Analiza situaţiei nete
5. Analiza corelației Fond de rulment – Necesar de fond de
rulment – Trezorerie netă (FR-NFR-TN)
6. Analiza lichidității și solvabilității
 1. Consideratii generale
Poziţia financiară evaluează la un moment dat, sub diverse aspecte, starea
întreprinderii din punct de vedere financiar:
 mărimea, natura și conţinutul resurselor financiare;
 modul de utilizare a surselor de finanțare;
 modificarea în timp a dimensiunii şi structurii resurselor financiare;
 solvabilitatea, lichiditatea şi autonomia financiară;
 corelaţia între plăţi şi încasări etc.
Sursa informaţională principală în analiza poziţiei financiare la nivel
micoreconomic este bilanţul.
 Bilanțul – sursă informaţională în analiza poziției financiare

In accepţia economico-juridică, patrimoniul reprezintă ansamblul bunurilor, drepturilor şi

obligaţiilor care caracterizează situaţia unei entităţi economice la un moment dat.
Bilanţul
- este un raport financiar-contabil care reflectă bunurile deţinute de întreprindere (ACTIV) şi
sursele de financiare contractate pentru procurarea acestor bunuri (PASIV).
- reflectă starea patrimonială a întreprinderii la un moment dat.
- constituie instrumentul principal de reflectare a poziției financiare.
- oferă informaţiile necesare pentru aprecierea gestiunii financiare a întreprinderii,
- caracterizează mărimea resurselor şi a utilizărilor în decursul unei perioade de gestiune.
 Bilan țul – sursă informaţională în analiza poziției financiare

Indiferent de momentul la care se încheie bilanţul, menţinerea egalităţii între sumele

totale înscrise în activul şi pasivul acestuia constituie principiul financiar fundamental care
susţine constituirea patrimoniului unei întreprinderi
Activul şi Pasivul, care sunt de fapt două reprezentări diferite ale aceleiaşi mărimi
economice: una patrimonială, cealaltă financiară.
Bilanțul trebuie să asigure un echilibru perfect între active și pasive, respectiv între
utilizări și resurse:

Active Totale = Pasive Totale

sau
Utilizări = Resurse

Analiza poziţiei financiare a companiei se realizează după ce documentele contabile

implicate în procesul de diagnosticare sunt retratate şi prelucrate astfel încât să ofere o
imagine cât mai fidelă a realităţii. Bilanţul contabil va fi reevaluat şi transformat în bilanţ
patrimonial (financiar) sau, după caz, bilanţ funcţional, în raport de scopul ales al analizei.
 Bilanţul financiar, denumit și bilanţ patrimonial, reprezintă un instrument
de analiză creat pentru:
 determinarea patrimoniului net;
 analiza corelaţiei fond de rulment – necesar de fond de rulment –
trezorerie netă;
 analiza echilibrului financiar;
 analiza structurii financiare;
 determinarea lichidităţii şi solvabilităţii;
 stabilirea gradului de îndatorare.

Principiile avute în vedere la elaborarea bilanțului patrimonial sunt:

a) evaluarea elementelor patrimoniale la valoarea lor netă;
b) separarea elementelor de activ de elementele de pasiv;
c) ordonarea elementelor de activ în ordinea crescătoare a gradului de lichi-
ditate (aptitudinea activelor întreprinderii de a se transforma în numerar);
d) ordonarea elementelor de pasiv în ordinea crescătoare a gradului de
exigibilitate (scadenţa surselor de finanţare).
 BILANȚ FINANCIAR
ACTIVE PASIVE

ACTIVE IMOBILIZATE NETE CAPITALURI PROPRII, din care:

 Imobilizări necorporale  capital social
 Imobilizări corporale  rezerve
 Imobilizări financiare > 1 an  rezultatul exerci țiului
(inclusiv creanţe > 1 an)  subven ții Capitaluri
 provizioane pentru riscuri și cheltuieli permanente
pentru o perioadă mai mare de un an
(rezerve)

DATORII PE TERMEN MEDIU

ȘI LUNG

ACTIVE CIRCULANTE DATORII PE TERMEN SCURT, din care:

 Stocuri
 Creanţe < 1 an  Obligații față de:
 Investi ții financiare < 1 an)  furnizori
 Disponibilităţi  salariaţi
 bugetul statului
 bănci
 Credite pe termen scurt
 Provizioane pentru riscuri și cheltuieli pentru o
perioadă mai mică de un an

TOTAL ACTIV TOTAL PASIV

 Analiza situaţiei nete
Situația netă, cunoscută şi sub numele de patrimoniu net sau activ net al
întreprinderii exprimă interesul rezidual al acționarilor asupra activelor entităţii
economice, după deducerea tuturor datoriilor.
Situația netă poate fi determinată prin două metode:
 sustractivă (sintetică);
 aditivă.
1) Conform metodei sustractive, situația netă (activul net, patrimoniul net)
se calculează ca diferenţă între activul total al întreprinderii şi datoriile totale.
SN = AT – DT,
în care:
SN – situația netă (simbolul poate fi înlocuit cu Ant – activul net sau Pn –
patrimoniul net);
AT – active totale;
DT – datorii totale.

Active imobilizate SITUA ȚIA NETĂ

ACTIVE TOTALE (CAPITALURI PROPRII)

Active circulante Datorii totale

Situația netă coincide cu mărimea capitalului propriu.

Evoluția patrimoniului net poate fi analizată prin compararea dinamicii
activelor totale cu cea a datoriilor totale.
O creștere a stuaţiei nete, se înregistrează atunci când ritmul de creștere a
activelor totale este superior ritmului de creștere a datoriilor întreprinderii:
Indicele AT  Indicele DT .
 Prin metoda aditivă, modul de calcul al situației nete este dat de relația:
SN = Ks + Rz + Rr + Re – Rrep,
în care simbolurile prezentate sunt elementele componente ale capitalului propriu,
aşa cum se regăsesc şi în structura bilanţului:
Ks – capital social;
Rz – rezerve;
Rr – rezultat reportat;
Re – Rrep – rezultatul exercițiului (Re) corectat cu partea repartizată în
cursul exercițiului respectiv (Rrep).

În literatura de specialitate se arată că, în comparație cu capitalurile

proprii, situația netă este mai restrictivă deoarece exclude subvențiile și
provizioanele reglementate. De aceea, situația netă este un indicator mai relevant,
care exprimă valoarea activului realizabil la un moment dat.
 Analiza structurii patrimoniale prin metoda ratelor
Analiza structurii patrimoniale a întreprinderii prin metoda ratelor
surprinde ponderea deţinută de elementele patrimoniale în totalul activului,
respectiv pasivului.
Ratele de structură:
 se exprimă în procente, iar interpretarea rezultatelor se realizează în
funcţie de contextul şi momentul analizei;
 pentru relevanţă, valorile se pot compara cu un etalon, de exemplu
cu: mediile sectoriale (ramura), cu mărimile societăţilor concurente
sau cu valorile altor perioade.
 Sinteza indicatorilor de analiză a structurii economice şi financiare
INDICATORI RELA ȚII DE CALCUL
ACTIV – RATE DE STRUCTURĂ
1.a. Rata activelor imobilizate Active imobilizat e
R AI   100
Activ total
1.b. Rata activelor imobilizate Active imobilizat e
R AI   100
Active circulante
1.1. Rata imobilizărilor necorporale Imobiliz ări necorporale
R INC   100
Activ total
1.2. Rata imobilizărilor corporale Imobiliz ări corporale
R IC   100
Activ total
1.3. Rata imobilizărilor financiare Imobiliz ări financiare
R IF   100
Activ total
2. Rata activelor circulante Active circulante
R AC   100
Activ total
2.1. Rata stocurilor Stocuri
R AC   100
Activ total
2.2. Rata creditului clienți Clienţi şi conturi asimilate
R Cr   100
Activ total
2.3. Rata disponibilităților și Disponibil ităţi  Inv. fin. pe termen scurt
plasamentelor RD   100
Activ total
PASIV – RATE DE STRUCTURĂ
1. Rata stabilității financiare Capital permanent
R SF   100
Pasiv total
≥ 70% (2/3 din totalul pasivului să reprezinte
sursele stabile);

2. Rata autonomiei financiare globale Capital propriu

R AFG   100
Pasiv total
≥ 30% (cel putin 1/3 din pasiv)
3.a. Rata autonomiei financiare la Capital propriu
termen R AFT   100
Capital permanent
≥50% (1/2 din capitalul permanent)
3.b. Rata autonomiei financiare la Capital propriu
termen R AFT   100
Datorii pe termen lung
≥100
4.. Rata îndatorării globale Datorii totale
RIT  100
Pasivtotal
≤70% (max. 2/3 din pasiv)
4.a Datorii pe termen lung
R IT   100
Capital permanent
≤50%
4.b. Rata îndatorării globale Datorii pe termen lung
R IT   100
Capital propriu
≤100%
5. Rata datoriilor pe termen scurt Datorii pe termen scurt
R DTS   100
Pasiv total
≤33% (maxim 1/3 din pasiv)
 Analiza situaţiei nete
Situația netă, cunoscută şi sub numele de patrimoniu net sau activ net al
întreprinderii exprimă interesul rezidual al acționarilor asupra activelor entităţii
economice, după deducerea tuturor datoriilor.

Patrimoniul net reflectă avuția acționarilor creată prin alocarea și

materializarea capitalurilor proprii.
Situația netă poate fi determinată prin două metode:
 sustractivă (sintetică);
 aditivă.
 1) Metoda sustractivă
Situația netă se calculează ca diferenţă între activul total al întreprinderii şi
datoriile totale.
SN = AT – DT,
în care:
SN – situația netă (simbolul poate fi înlocuit cu Ant – activul net sau Pn –
patrimoniul net);
AT – active totale;
DT – datorii totale.

Active imobilizate SITUA ȚIA NETĂ

ACTIVE TOTALE (CAPITALURI PROPRII)

Active circulante Datorii totale

O creștere a stuaţiei nete, deci a eficienţei, se înregistrează atunci când

ritmul de creștere al activelor totale este superior ritmului de creștere al
datoriilor întreprinderii:
Indicele AT  Indicele DT .
 2) Metoda aditivă:
SN = Ks + Rz + Rr + Re – Rrep,
în care:
Ks – capital social;
Rz – rezerve;
Rr – rezultat reportat;
Re – Rrep – rezultatul exercițiului (Re) corectat cu partea repartizată în
cursul exercițiului respectiv (Rrep).

Modificarea patrimoniului net este dependentă de operațiile de modificare a

capitalului propriu, generate atât de cauze interne, efecte ale creșterii/reducerii
volumului de activitate, cât și de motive externe, cum ar fi aportul de capital al
acționarilor.
 Analiza corelației fond de rulment – necesar de fond de rulment –
trezorerie netă
Maximizarea valorii patrimoniale, poate avea loc numai în condiţiile unei
activităţi profitabile şi de menţinere a echilibrului economic și financiar.

Într-o abordare financiară, echilibrul reprezintă egalitatea dintre sursele

financiare şi mijloacele economice necesare desfăşurării activităţii de exploatare şi
comercializare, pe termen lung şi pe termen scurt.

Analiza financiară cercetează:

 echilibrului pe termen lung - se compară capitalul permanent (resursele
permanente) cu activele imobilizate, rezultând indicatorul fondul de
rulment (FR);
 echilibrului pe termen scurt - se compară activele circulante cu
obligaţiile pe termen scurt, indicatorul utilizat fiind nevoia de fond de
rulment (NFR);
 echilibrului curent - compararea fondului de rulment cu nevoia de fond
de rulment, indicatorul folosit fiind trezoreria netă.
 Cei trei indicatori, fondul de rulment, necesarul de fond de rulment,
trezoreria netă exprimă:
 gradul în care întreprinderea dispune de surse permanente pentru a-
şi acoperi utilizările permanente,
 gradul în care întreprinderea îşi acoperă utilizările temporare din
excedentul de resurse temporare,
 capacitatea întreprinderii de a face faţă termenelor de plată,
 averea întreprinderii,
 1. Analiza fondului de rulment
Fondul de rulment (FR) este un element de pasiv care exprimă lichiditatea
unei entități economice în mărimi absolute.

Modul de calcul al indicatorului Fondul de rulment:

a) pornind de la informațiile din partea superioară a bilanțului patrimonial,
fondul de rulment se calculează, ca diferenţă între capitalurile permanente (Cper)
şi activele imobilizate (AI), conform relaţiei:
FR = Capitaluri permanente – Active imobilizate.
 Fondul de rulment – acea parte a capitalului permanent care excede
activele imobilizate şi participă la finanţare activelelor circulante.
Relația de calcul anterioară mai poate fi scrisă:
FR = (Capitaluri proprii + Datorii pe termen mediu
și lung) – Active imobilizate;
FR=(Cpr+DTL)-AI
unde,
Cper= Cpr+DTL
ACTIVE IMOBILIZATE CAPITALURI
PROPRII
Capital
permanent
+

ACTIVE CIRCULANTE FOND DE DATORII PE TERMEN

MEDIU ȘI LUNG
RULMENT
DATORII PE TERMEN
SCURT
 b) Utilizând informaţiile din partea inferioară a bilanțului financiar, fondul
de rulment patrimonial se calculează ca diferenţă între activele circulante (AC) şi
datoriile totale pe termen scurt (DTS):

FRP = Active circulante – Datorii pe termen scurt.

În această accepţie, fondul de rulment evidenţiază surplusul de active

circulante în raport cu datoriile temporare sau altfel spus, partea activelor
circulante nefinanţate prin datorii pe termen scurt.

 Fondul de rulment propriu – FRp - reflectă și gradul de autonomie

financiară a întreprinderii, respectiv măsura în care echilibrul
financiar se asigură prin capitalurile proprii.
 Fondul de rulment împrumutat – FRî - (străin) evidențiază măsura
îndatorării pe termen mediu și lung, destinată finanţării nevoilor pe
termen scurt.
FR=FRp+FRî
Fondul de rulment este destinat măsurării in marime absoluta a gradului de
lichiditate și de solvabilitate.
 2. Analiza necesarului de fond de rulment
Orice activitate productivă presupune deţinerea de stocuri şi/sau acordarea
de credite clienţilor, în rezonanță cu creditul primit de la furnizori. În acest context
se creează o nevoie de finanţare, numită necesar de fond de rulment.
Necesarul de fond de rulment (NFR) – denumit şi Nevoie de fond de
rulment - reprezintă o parte din activele circulante care trebuie finanţată din
surse permanente, cu exigibilitate mai mare de un an.
 Formele şi modul de calcul al necesarului de fond de rulment
Relaţia de calcul a necesarului de fond de rulment este:

NFR = [Active circulante – (Disponibilități + Plasamente)] – [Datorii pe

termen scurt – (Credite de trezorerie + Soldul creditor al contului curent)]

Modul de determinare a necesarului de fond de rulment

ACTIV PASIV
- Stocuri de materii prime şi materiale - Furnizori şi conturi asimilate
- Producţia în curs de execuție şi producţia finită - Clienţi-creditori
- Mărfuri - Datorii fiscale şi sociale
- Avansuri acordate furnizorilor - Datorii asupra imobilizărilor
- Clienţi şi conturi asimilate - Venituri înregistrate în avans
- Alte creanţe
- Cheltuieli efectuate în avans

NFR = Utilizări – Resurse.

Mărimea necesarului de fond de rulment este influenţată de foarte mulţi
factori:
 volumul de activitate;
 natura activității și durata ciclului de exploatare;
 durata de rotație a activelor și pasivelor;
 structura costurilor de exploatare;
 politica de creditare a întreprinderii;
 eficiența gestiunii activelor circulante;
 reglementările cu privire al termenele de plată;
 sezonalitatea activității ș.a.
 Deși nu se poate recomanda o valoare exactă pentru necesarul de fond de
rulment, ştiut fi nd faptul că întreprinderile cu activităţi de producţie reclamă un
NFR pozitiv, pe când cele cu activitate de comerţ sau servici solicită un NFR
negativ, orice societate, pentru asigurarea eficienței, trebuie să-și coordoneze în
permanență FR cu NFR, deci
FR ≥ NFR
 3. Analiza trezoreriei nete
Trezoreria prezintă situația disponibilităţilor monetare şi a plasamentelor,
pe termen scurt, apărută din evoluţia curentă a încasărilor şi plăţilor.

Analiza trezoreriei nete echivalează cu analiza echilibrului financiar pe

termen scurt, prin care se compară o mărime relativ constantă (fondul de rulment)
cu o mărime fluctuantă (necesarul de fond de rulment).

Trezoreria evaluează eficiența activității financiare a întreprinderii, în

funcție de tipul acesteia: negativă sau pozitivă.
 Modul de calcul al trezoreriei nete
Din punct de vedere economic, trezoreria netă este diferenţa între fondul de
rulment şi necesarul de fond de rulment:
TN = FR – NFR

Din relația de calcul, rezultă că evoluţia trezoreriei depinde de:

 mărimea fondului de rulment, şi anume, de factorii de influenţă ai
acestuia:
– capitalurile permanente;
– activele imobilizate;
 mărimea necesarului de fond de rulment, influenţat la rândul lui în
principal de factorii care acţionează asupra activităţii de exploatare:
– activele de exploatare;
– pasivele de exploatare.
 Interpretarea trezoreriei nete
Prin compararea fondului de rulment cu necesarul de fond de rulment
societatea poate obține informații despre eficiența activității:
a) T > 0 (trezorerie pozitivă).
Această relație indică un nivel superior al fondului de rulment comparativ
cu necesarul de fond de rulment.
Trezoreria pozitivă se concretizează în disponibilităţi băneşti în conturi şi în
casă, ceea ce echivalează cu existenţa de lichidităţi care îi vor permite societății
rambursarea datoriilor pe termen scurt şi efectuarea de plasamente eficiente.

b) T = 0 (trezoreria nulă).
Egalitatea dintre fondul de rulment şi necesarul de fond de rulment are
semnificație mai mult teoretică, în practică fiind doar întâmplătoare și trecătoare.
Practica demonstrează că această trezorerie nulă poate deveni oricând
negativă, fapt ce ar agrava poziţia financiară a întreprinderii.
c) T < 0 (trezoreria negativă).
Această situaţie evidenţiază un dezechilibru financiar al întreprinderii.
Nevoia de fond de rulment nu poate fi finanţată în întregime din resurse
permanente. Pentru finanțarea dezechilibrului, societatea apelează la credite pe
termen scurt, care conduc la diminuarea autonomiei financiare, respectiv, la
creşterea gradului de îndatorare, cu implicaţii nedorite asupra activităţii curente.
 5. Analiza lichidității și solvabilității
Lichiditatea se referă la proprietatea elementelor patrimoniale (de activ) de
a se transforma rapid și cu o pierdere minimă în bani.

În literatura economică apar două abordări ale noţiunii de lichiditate:

1) lichiditate externă, când se referă la analiza efectuată asupra
întreprinderii privind posibilitatea investitorului de a transforma în bani un
plasament în acțiuni deținut la societatea în cauză;
2) lichiditate internă, când termenul de lichiditate se referă la abilitatea
unei organizații de a-și onora la scadență, pe seama activelor curente, obligațiile
de plată.
Lichiditatea internă interesează în cazul analizei poziției financiare.

Solvabilitatea reprezintă capacitatea întreprinderii de a face faţă tuturor

obligaţiilor băneşti, adică de a-şi onora integral datoriile la termenele scadente.
 Analiza lichidității și solvabilității se realizează utilizând un sistem de rate
financiare.
Ratele de lichiditate:

1) rata lichidității curente (generale)

Active curente
R lg  .
Datorii curente
Se consideră că un nivel de 1,5-2 este satisfăcător pentru activitatea oricărei
societăți.
Un nivel subunitar al ratei lichidității curente (Rlg < 1) indică un capital de
lucru negativ și constituie o amenințare privind capacitatea întreprinderii de a-și
onora la scadență datoriile pe termen scurt.
 2) rata lichidității intermediare (rapide, reduse), cunoscută şi sub
denumirea de „rată rapidă” sau „testul acid” (quick ratio) exprimă capacitatea
întreprinderii de a-şi onora datoriile pe termen scurt din creanţe şi disponibilităţi.
Active curente  Stocuri
Rli 
Datorii curente
sau
Creanţe  Disponibil ităţi
Rli  .
Datorii curente
De obicei, este o rată de lichiditate subunitară, iar interpretarea valorilor
trebuie efectuată prin realizarea de comparații cu valorile medii sectoriale sau ale
ramurii. În teoria economică există opinii potrivit cărora o rată cuprinsă între 0,8
şi 1 ar reprezenta o situaţie optimă în ceea ce priveşte lichiditatea intermediară
(întâlnită și cu denumirea de solvabilitate parțială sau la termen). Un nivel mai
mic de 0,5 poate indica probleme în onorarea plăților scadente;
 3) rata lichidității la vedere (imediate) este cea mai conservatoare formă
de măsurare a lichidității interne a întreprinderii deoarece ia în calcul doar
elementele cele mai lichide din totalul activelor curente, respectiv disponibilitățile
și elementele asimilate.
Active curente  Stocuri  Creanţe
Rlv 
Datorii curente
sau
Disponibil ităţi  Investiţii financiare pe termen scurt
Rlv  .
Datorii curente
În teoria economică, această rată mai este cunoscută sub denumirea de
trezoreria la vedere, sau solvabilitatea imediată. Pentru interpretarea economică a
nivelului ratei trebuie luate în considerare o serie de informaţii privind condiţiile
şi modul de derulare a activităţii de exploatare.
activelor circulante.
Rata lichidității imediate este totuşi un indicator puţin relevant datorită
instabilităţii încasărilor.
 Ratele de solvabilitate

1) rata solvabilității generale măsoară gradul în care o întreprindere poate

onora toate datoriile, prin relația:
Activ total
Rsg  .
Datorii totale
Dacă se consideră că ponderea capitalului propriu în pasivul total este de
30-33% (condiția de minim echilibru), teoria economică recomandă o valoare
minimă a ratei solvabilității globale de 1,4. Un nivel subunitar al acesteia (Rsg <
1) indică starea de insolvabilitate;
 2) Rata solvabilitatii patrimoniale

Capital propriu
Rata solvabilit ăţii patrimonia le 
Capital propriu  Credite bancare
( Rata autonomiei financiare la termen )

Se apreciază că valoarea minimă trebuie să fie 0,3, iar la un nivel peste 0,5
situaţia poate fi apreciată ca fiind normală, luându-se în considerare şi raportul
dintre rata rentabilităţii financiare a capitalului permanent şi procentul de
dobândă.
 6. Rate de analiză a echilibrului financiar
În practica economică, riscul financiar trebuie analizat în strânsă corelație cu
riscul de exploatare și cu specificul activității operaționale desfășurate.

O sinteză a celor mai importante rate de analiză a echilibrului financiar care

nu au fost prezentate anterior este redată în tabelul următor.

Rate de echilibru Relația de determinare Semnificația simbolurilor

I. Rate de îndatorare
1. Rata îndatorării globale (RIG) DT DT – Datorii totale
De obicei, se recomandă să fie mai mică RIG  AT – Active totale
AT
decât 70%, însă depinde și de obiectul
activității
2. Rata de îndatorare a capitalului propriu DTL DTL – Datorii pe termene
(RIKpr), R IKpr  lung
Kpr
Se recomandă R IKpr < 1 Kpr – Capital propriu
II. Rate de autofinan țare
1. Rata de autofinanțare a activelor (RaAT) Kpr AT – Active totale
Se recomandă RaAT > 1/3 Ra AT  Kpr – Capital propriu
AT
2. Rata de autofinanțare a imobilizărilor Kpr Kpr – Capital propriu
(RaAI) Ra AI  AI – Active imobilizate
AI
 MULT SUCCES!!!

Sinteză realizată după „ Analiza economică şi financiară a activităţii întreprinderii. De la

intuiţie la ştiinţă” , Autor Hristea Anca Maria, Ed. Economică, Bucuresti, Vol. 2, 2015