Tema 3.

Structura financiară a întreprinderii

Planul lecţiei
1.Capitalul întreprinderii: concept şi forme de manifestare
ale acestuia

2.Structura financiară a întreprinderii. Criterii de

optimizare a acesteia

3.Levierul financiar. Efectul de levier financiar. Riscul de

insolvabilitate
 Noţiuni conceptuale ale capitalului

Capitalul întreprinderii - ansamblu de resurse folosite de aceasta

pentru finanţarea activităţii. Aceste resurse pot fi diverse: aporturile
acţionarilor, profitul net al anului curent, resurse de origine fiscală,
majorări ale capitalulului propriu şi resursele împrumutate.

Capitalul reprezintă „ansamblul de valori materiale, spirituale

rezulate din activitatea umană şi totalitatea valorilor financiare deţinute de
o persoană, pentru a fi utilizate în scopul obţinerii unui venit.”

Capitalul – orice bun sau stoc de bunuri-financiare sau fizice–

capabile să genereze venit.
 Clasificarea capitalului

I. După natura capitalului:

-Capital real – bunuri materiale sub formă de utilaje, materii prime, etc
-Capital financiar – numerar, acțiuni, depozite bancare, obligațiuni, alte titluri
comerciale). Ele exprimă dreptul de proprietate asupra activelor reale existente la
un moment dat.
II.
- Capital fizic , bunuri materiale

- Capital financiar
III. - capital fix, durata de transformare în mijloace băneşti mai mare de 1 an

- capital circulant, durată de transformare în mijloace băneşti este mai mică de 1 an

IV. În funcţie de conținut:
- Capital uman
-Capital economic
-Capital financiar
V. În funcție de criteriul provenienței:
-Capitalul propriu
-Capital împrumutat
VI. Din punctul de vedere al termenelor de acordare sau utilizare:
1. Împrumuturi pe termen lung;
2. Împrumuturi pe termen mediu;
3. Împrumuturi pe termen scurt.
 Caracteristica principală a capitalului este capacitatea sa de a se valorifica, de a
produce o valoare mai mare decât valoarea încorporată în elemente ce intră în
„alchima” producţiei.

Capitalul este acea valoare care produce o altă valoare, de obicei mai mare,
astfel încât să asigure şi un anumit profit pentru posesorul său. Capitalurile
oricărei întreprinderi participă la procesele economice ale acesteia, susținându-
le şi transformânduse integral sau treptat în produse şi servicii
Mărimea nevoii de capital este determinată de amploarea
capacităţii de producţie pe care o solicită piaţa
produselor, de momentul în care aceasta se află.
 Factorii care influenţează nevoia de capital

• capacitatea de producţie rezultată din proiectul tehnic;

• capacitatea efectivă de produse şi servicii cerute de piaţă;
• evoluţia preţurilor;
• factorii economici, care contribuie la uzura morală a utilajului, a unor
materiale sau a produselor care se fabrică din aceste materiale;
• factorii naturali care atacă însuşirile fizice ale mijloacelor fixe şi ale
produselor finite;
• nivelul de dezvoltare al sistemului financiar, de condiţiile existente pe
piaţă;
• eficacitatea organizării activităţii economico-financiare la
întreprindere;
• capacitatea de a amplifica veniturile în condiţiile minimizării
cheltuielilor.
 2. Structura financiară a întreprinderii. Criterii de

optimizare a acesteia

Structura financiară a întreprinderii reprezintă

ansamblul complex şi coordonat al diverselor
surse de finanţare folosite de managerul financiar
pentru acoperirea necesarului de resurse
financiare.
Structura financiară reprezintă suma
ponderilor de participare a diferitelor
resurse de finanţare la constituirea
capitalurilor investite în respectiva
societate. Stancu I.
Structura financiară a întreprinderii se exprimă prin următoarele relaţii:

Capital Propriu
Sf =
Datorii totale

Finanţări pe termen scurt Resurse de trezorerie

Sf = =
Finanţări pe termen lung Capital permanent
Criterii de formare a structurii financiare

- Costul mediu ponderat al capitalului,

- Criteriul rentabilităţii,
- Criteriul destinaţiei fondurilor.
Costul mediu ponderat al capitalului reprezintă nivelul minim, obligatoriu al
rentabilităţii investiţiilor în care sunt angajate acestea.

Costul mediu ponderat al capitalului întreprinderii este o

medie a costurilor capitalurilor propriu şi împrumutat, ponderate
cu proporţia pe care o ocupă fiecare dintre acestea în totalul
resurselor financiare ale întreprinderii.
Costul mediu ponderat al capitalului (CMP) se determină
astfel:
CMP = Wî kî + Wp kp
 CMPC=46,27*0,09+7,26*0,12+46,46*0,16=4,16+0,87+7,43=12,46%

Structura capitalului la întreprinderea „Tirex Petrol” S.A.

Anul 2014
Costul
Denumirea indicatorilor Suma, capitalului
ponderea,
mii lei ,%
%
Total capital propriu 223974,8 46,27 9
Datorii termen lung 35160,3 7,26 12
Datorii termen scurt 224883,8 46,46 16
Total surse de finanţare 484018,9 100
 Criteriul rentabilităţii

Dacă întreprinderea este rentabilă, iar rata

rentabilităţii este superioară ratei dobânzii este posibilă
şi chiar indicată apelarea la credite, în antiteză cu
alternativa de majorare a capitalului propriu pentru
finanţarea proiectelor rentabile.
 Criteriul destinaţiei fondurilor

presupune că activele pe termen lung, care reprezintă

imobilizări de resurse financiare pentru o perioadă mai mare de
un an, să fie finanţate din capitaluri permanente; iar activele
curente – din surse temporare care cuprind: fondul de rulment
şi datoriile pe termen scurt.
Nerespectarea acestui criteriu are ca efect ??????????
 Restricţii privind gradul de îndatorare

1. Ponderea datoriilor în total capital financiar nu

trebuie să depăşească 66%, recomandabil este

nivelul de 50% care aduce o siguranţă sporită
întreprinderii.
2. Ponderea datoriilor pe termen lung în total
capital permanent nu trebuie să depăşească 50%
Rata îndatorării la termen (Rît) reflectă gradul în care datoriile pe termen lung
participă la formarea resurselor permanente, de asemenea reflectă raportul dintre
datoriile pe termen lung şi capitalul propriu.
 Gradul de îndatorare mai mic decât limitele
stabilite, indică posibilităţile de îndatorare a
întreprinderii.
Capacitatea maximă de îndatorare =
= 2 * Capital propriu,
Capacitatea de îndatorare efectivă =
= 2 * Capital propriu – Datorii totale
(conform bilanţului contabil)
 Problema

Să se calculeze capacitatea de îndatorare şi posibilităţile de

îndatorare a întreprinderii „Invest”, cunoscând următoarea
informaţie:
 Capital propriu – 73730 lei
 Datorii pe termen lung – 7980 lei
 Datorii pe termen scurt – 17860 lei
 Active pe termen lung – 70820 lei
 Active curente – 28750 lei

Faceţi concluziile respective.

Rezolvare

 DTmax = 2*73730 = 147 460 lei

 Ssupl = 121 620 lei
 Finanţări pe termen lung în valoare de 65 750 lei
 Finanţări pe termen scurt în valoare de 55 870 lei
Analiza structurii capitalurilor firmei urmăreşte
aprecierea principalelor strategii şi politici
financiare ale acesteia, privind modul de
formare a resurselor financiare pe categorii de
surse şi pe termene de exigibilitate. Pentru
analiza structurii capitalurilor se utilizează
următoarele rate financiare:
1) Rata stabilităţii financiare (RSF) reflectă ponderea capitalului

permanent (Kper) în capitalul total al întreprinderii (Kt)

Un nivel ridicat al acestei rate reflectă caracterul permanent

al finanţării activităţii, conferind un grad ridicat de
siguranţă prin stabilitate în finanţare, în timp ce un nivel
scăzut pune în pericol stabilitatea financiară a întreprinderii,
deoarece ea se bazează în proporţie prea mare pe datoriile
pe termen scurt cu o scadenţă apropiată.
Rata stabilităţii financiare trebuie să ia valori
mai mari decât ponderea activelor imobilizate în
activele totale, deoarece activele imobilizate
trebuie finanţate în întregime din resurse
permanente. Totuşi, se recomandă un nivel minim
al acestei rate de 50%, în timp ce nivelul normal
este de circa 66%.
 2. Rata autonomiei financiare globale RAFG

RAFG se determină ca raport între capitalul

propriu (Kpr) şi capitalul total

RAFG = Kpr : Ktotal

Un nivel al acestei rate mai mare de 30-40% se
apreciază ca fiind satisfăcătoare pentru asigurarea
echilibrului financiar, în timp ce nivelul normal se
situează în jurul valorii de 50%.
Prin efect de îndatorare se înţelege rezultatul pozitiv sau
negativ pe care îl obţine agentul economic ca urmare a folosirii
creditului în calitate de capital. Efectul de îndatorare se obţine
comparând rentabilitatea economică a întreprinderii cu costul
capitalului împrumutat, adică dobânda.

Re = rentabilitatea economică
d = costul capitalului împrumutat (dobânda).
 Efectul de îndatorare este direct proporţional cu structura
financiară şi cu diferenţa dintre rentabilitatea economică şi
dobânda.
Dacă rentabilitatea economică este mai mare decât dobânda
efectul de îndatorare este pozitiv, deci favorabil agentului
economic. Dacă rentabilitatea economică este mai mică decât
dobânda, efectul de îndatorare este negativ, deci prin activitatea
sa agentul economic nu reuşeşte să-şi asigure un profit sau, nici
măcar să-şi plătească costul capitalului împrumutat.
Pentru a obţine un efect pozitiv al îndatorării este necesar

ca rata dobânzii să fie mai mică decât costul mediu ponderat

al capitalului.
 Factorii ce influenţează structura financiară a
întreprinderii sunt:
Factori interni :
- stabilitatea vânzărilor. O firmă care are vânzări stabile poate folosi capital împrumutat într-o
proporţie mai mare;
- structura activelor – firmele a căror active sunt adecvate pentru a fi utilizate drept gaj tind să
utilizeze mai mult capital împrumutat;
- rata de creştere;
- atitudinea echipei manageriale. Unele echipe tind să utilizeze capital împrumutat într-o proporţie
mai mare, iar altele într-o proporţie mai mică;
- condiţiile interne ale întreprinderii – nivelul lichidităţii şi solvabilităţii, rentabilităţii mai mare rata
dobânzii;
Factori externi
- condiţiile pieţei financiare;
- rata scăzută a economiilor;
- atitudinea agenţilor de plasament;
- pierderea încrederii în instituţiile de capital;
- fiscalitatea.
Subiecte la seminar
3Definirea noţiunii de capital la nivel de întreprindere şi formele acestuia
2. Noţiuni de structură financiară
3. Criterii de optimizare a structurii financiare:
-criteriul rentabilităţii;
-criteriul destinaţiei resurselor;
-costul mediu ponderat al capitalului.
2. Influenţa îndatorării asupra rentabilităţii financiare
Problemă

Să se stabilească capacitatea de îndatorare şi

posibilităţile de îndatorare a întreprinderii „Decor”,
pentru acoperirea necesarului de finanţate în valoare de
2650000, dacă se cunoaşte următoarea structură a
capitalului :
Capital propriu – 1 500 000 lei
Datorii pe termen lung – 800 000 lei
Datorii pe termen scurt – 300 000 lei
1.Identificaţi structura optimă a capitalului pentru finanţarea
unei investiţii, reieşind din criteriul minimizării costului capitalului,
dacă se cunoaşte următoarea informaţie:

Capital
Capital propriu
împrumutat
Situaţii
Ponder Ponder
Costul costul
ea, % ea, %
Situaţia B 100 16 - -
Situaţia A 80 15 20 12
Situaţia C 60 17 40 15
Situaţia D 40 18 60 16
Dacă costul capitalului propriu este de 12%, iar cel

al capitalului împrumutat - 16%, e corectă

afirmaţia că costul total al capitalului este de

28%? Argumentaţi răspunsul.