GUVERNUL REPUBLICII MOLDOVA

ACADEMIA DE ADMINISTRARE PUBLICĂ

Tema:“Bilanțul contabil, conținutul și

modul de întocmire acestuia ”

Elaborat : Madan Iana, grupa 126 MP,

an I., f/r

www.referat.ro

Chișinău 2022
1
 Cuprins

1. Caracteristica, structura şi clasificarea Bilanţului Contabil............................3

1.1. Caracteristica Bilanţului Contabil..................................................................3
1.2. Structura bilanţului contabil............................................................................4
1.3. Clasificarea Bilanţului contabil.......................................................................5
2. Lucrări premergătoare pentru întocmirea Bilanţului contabil..........................6
3. Modul de întocmire şi prezentare a Bilanţului contabil....................................7
Concluzii.......................................................................................................................8
Bibliografie...................................................................................................................9

2
 1. Caracteristica, structura şi clasificarea Bilanţului Contabil

1.1. Caracteristica Bilanţului Contabil

Etimologic, cuvîntul bilanţ corespunde noţiunii de cîntar cu două talere, presupune a se
afla în echilibru, derivînd din cuvîntul „bi” şi „lanx”.Astfel Bilanţul este un procedeu specific
al metodei contabilităţii care se întocmeşte respectînd principiul dublei reprezentări a
patrimoniului şi este considerat cel mai reprezentativ instrument de analiză şi control folosit
de contabilitate. Bilanţul este o lucrare care se elaborează pe baza unor norme metodologice
unice şi cuprinde indicatorii valorici corelaţi la nivelul macroeconomic.
Cuantificarea patrimoniului, la nivel global cît şi structural, se realizează prin Bilanţul
contabil.
Analiza echilibrului financiar pe baza Bilanţului contabil se fundamentează pe cele două
concepţii fundamentale de elaborare ale acestuia: patrimonială şi funcţională.
Abordarea patrimonială a Bilanţului contabil
Activul semnifică modul de utilizare a resurselor, respectiv a capitalurilor
puse la dispoziţia întreprinderii, iar în pasiv se regăsesec resursele de finanţare ale
întreprinderii, formate în principal de capitalurile proprii şi datorii faţă de terţi.
Potrivit acestei interpretări, ecuaţia economică a bilanţului îmbracă următoarea formă:
şi ceea implicită, potrivit căreia:
Utilizări=Resurse
Activ=Pasiv
Această din urmă formă de prezentare constituie relaţia de echilibru proprie
bilanţului care poate fi analizată atît din punct de vedere global, cît şi structural, şi
vizează relaţia dintre total activ şi total pasiv. Activul bilanţier reflectă elementele
patrimoniale ce aparţin proprietarului sau drepturi patrimoniale (drepturi de
proprietate şi de creanţă), iar pasivul bilanţier, ceea ce datorează terţilor sau
angajamente patrimoniale (datorii şi capitaluri împrumutate).
1. Drepturile patrimoniale dau posibilitatea titularului de patrimoniu de a dispune liber de
bunurile sale (drept de proprietate), precum şi de a beneficia de anumite drepturi asupra
terţilor (drepturi de creanţă).
3
 Conturile de imobilizări, clienţi şi debitori, ca formă de reprezentare a drepturilor de
proprietate şi de creanţă, se regăsesc în activul bilanţului.
2. Angajamentele patrimoniale sunt reflectate în pasivul bilanţului şi îmbracă forma
obligaţiilor şi datoriilor (financiare, comerciale, fiscale şi sociale) pe care întreprinderea
trebuie să le onoreze la o anumită dată. Datoriile, exprimă valoarea resurselor străine folosite
de întreprindere pe o perioadă mai mare sau mai mică de timp rezultate din relaţiile acesteia
cu furnizorii, băncile, statul,asociaţii şi propriul personal.
Abordarea funcţională a bilanţului contabil
Abordare de tip funcţional presupune tratarea bilanţului contabil prezentat de
întreprindere, prin regruparea funcţiilor acesteia. Elementele de activ şi de pasiv ale bilanţului
funcţional trebuie reclasificate după criteriul duratei (cu durata peste un an şi, respectiv, cu
durata sub un an), fapt ce permite trecerea de la bilanţul funcţional la bilanţul financiar.Cele
două părţi ale bilanţului financiar, cuprinzînd elementele de activ în strînsă corespondenţă cu
cele de pasiv, reflectă echilibrul financiar pe termen scurt şi echilibrul financiar pe termen
lung.
Echilibrul financiar al întreprinderii este consecinţa deciziilor pe termen scurt privind
gestionarea stocurilor, relaţiile de decontare cu clienţii, furnizorii etc., cît şi pe termen mediu
şi lung privind finanţarea investiţiilor din capitaluri permanente.

1.2. Structura bilanţului contabil

Posturile bilanţiere de activ ( forme reale ale patrimoniului)
A. Active pe termen lung

1. Active nemateriale
2. Active materiale pe termen lung
3. Active financiare pe termen lung
4. Alte active pe termen lung
B. Active curente

1. Stocuri de mărfuri şi materiale

4
 2. Creanţe pe termen scurt
3. Investiţii pe termen scurt
4. Mijloace băneşti
5. Alte active pe termen scurt
Posturile bilanţiere de pasiv (surse de finanţare)
A. Capital propriu
1. Capital statutar şi suplimentar
2. Rezerve
3. Profit nerepartizat
4. Capital secundar
B. Datorii pe termen lung
1. Datorii financiare pe termen lung
2. Datorii pe termen lung calculate
C. Datorii pe termen scurt
1. Datorii financiare pe termen scurt
2. Darorii comerciale pe termen scurt
3. Datorii pe termen scurt calculate

1.3. Clasificarea Bilanţului contabil

A. Clasificarea bilanţului după statutul juridic al unităţii patrimoniale pentru care se
întocmeşteş; astfel se deosebesc: bilanţ iniţial, bilanţ curent şi bilanţ final.
Bilanţul iniţial se întocmeşte la înfiinţarea unei unităţi patrimoniale, căreia membrii
constituiţi într-o asociaţie îi pun la dispoziţie mijloacele materiale şi băneşti necesare în
vederea realizării scopului pentru care a fost creată; aceste valori sunt enumerate şi precizate
în inventarul de constituire a unităţii .
Bilanţul curent este bilanţul întocmit în cursul activităţii patrimoniale, la termenele
impuse de legislaţia în vigoare pe baza situaţiei de conturi, a soldurilor coturilor preluate ca
posturi de bilanţ.
5
 Bilanţul final se întocmeşte la încetarea activităţii întreprinderii. El se bazează în mod
obligatoriu pe inventar cît şi pe datele extrase din conturi şi cuprinde atît mijloacele
economice în dublă reprezentare, cît şi rezultatele financiare finale ale acelei unităţi.
B. După perioada legală cînd unităţile patrimoniale sunt obligate să întocmească bilanţul
curent, acesta poate fi bilanţ anual şi bilanţ intermediar. Deşi, ambele tipuri de bilanţ se
întocmesc pe baza datelor din conturi, bilanţul anual presupune în mod obligatoriu verificarea
prealabilă a realităţii acestora prin inventariere.
C. Dacă se are în vedere mărimea unităţii patrimoniale, bilanţurile contabile curente pot fi de
două feluri: bilanţ contabil în sistem de bază întocmit de unităţile patrimoniale mari şi
bilanţul contabil simplificat întocmit de unităţile mici şi mijlocii.
D. Din punct de vedere al sferei de cuprindere, a nivelului organizatoric la care se referă
informaţiile pe care le conţin, se deosebesc bilanţuri primare şi bilanţuri centralizatoare.
Bilanţurile primare pot fi considerate bilanţurile unităţilor patrimoniale şi sunt întocmite
exclusiv pe baza datelor din conturi. Bilanţurile centralizatoare pot fi considerate bilanţurile
întocmite la nivelul organelor centrale, pe ramuri şi pe economia naţională, prin preluarea
succesivă şi centralizare a datelor şi informaţiilor din bilanţurile primare.

2. Lucrări premergătoare pentru întocmirea Bilanţului contabil

La întocmirea bilanţului contabil este necesară parcurgerea unor lucrări premergătoare a

căror executare se realizează succesiv într-o ordine logică şi anume:
 Înregistrarea în conturi a tuturor operaţiilor economice şi financiare ale întregii unităţi,
care a avut loc în perioada pentru care se întocmeşte bilanţul în vederea stabilirii
complete a rulajului debitor şi creditor. Fără aducerea la zi a înregistrărilor în conturi, nu
se poate stabili corect soldurile conturilor şi nu se poate efectua închiderea sau preluarea
în bilanţ a conţinutului acestora.
 Verificarea exactităţii rulajelor şi soldurilor înregistrate în conturile sintetice ale
contabilităţii generale şi punerea de acord a evidenţei sintetice cu cea analitică. Această
operaţie de control a sumelor înregistrate în conturi se asigură cu ajutorul „balanţelor de
verificare”(potrivit datelor din anexa 6 „Balanţa de verificare a conturilor sintetice”) , ce

6
 permit nu numai identificarea eventualelor erori de înregistrare, dar şi corectarea lor în
vederea stabilirii concordanţei necesare între conturile sintetice şi cele analitice.
 Inventarierea mijloacelor materiale şi băneşti, componente ale patrimoniului administrat,
precum şi a resurselor de provinienţă a capitalului societăţii, a drepturilor de creanţă şi
obligaţiilor; această etapă asigură realismul, fidelitatea şi o mai mare utilitate finală a
informaţiilor furnizate de contabilitate.
 Verificarea concordanţei dintre datele înregistrate în conturi şi realitatea constatată la
inventariere, stabilirea diferenţelor de inventar.
 Înregistrarea în conturi a diferenţelor constatate şi executarea tuturor regularizărilor: a
amortizărilor, delimitării în timp a cheltuielilor şi veniturilor.
 Se determină rezultatele financiare ale exerciţiului.
 Se întocmeşte Bilanţul contabil propriu-zis şi a anexelor la acesta după o machetă unică
pentru toţi agenţii economici, ceea ce permite Ministerului Finanţelor întocmirea anuală
a bilanţului general pe ansamblul economiei naţionale.

3. Modul de întocmire şi prezentare a Bilanţului contabil

La întocmirea bilanţului contabil se respectă următoarele:

1. Bilanţul contabil se întocmeşte conform unui formular unic aprobat de Ministerul
Finanţelor al Republicii Moldova;
2. În Bilanţ se compară rezultatele exerciţiilor anului de gestiune precedent şi anului de
gestiune curent;
3. Posturile bilanţiere sunt grupate după destinaţie;
4. Nu se admit compensări reciproce între posturile de activ şi pasiv;
5. Posturile înscrise în Bilanţ trebuie să corespundă datelor înregistrate în contabilitate şi
puse de acord cu situaţia reală de la inventar;
6. Evaluarea în Bilanţ a elementelor patrimoniale se efectuează în conformitate cu
prevederile Standartelor Naţionale de Contabilitate.

7
 . Mărimea fiecărui element patrimonial se determină pe baza relaţiei de sold, astfel: Soldul
la sfîrşitul perioadei de raportare a elementului bilanţier = Soldul la începutul perioadei de
raportare a elementului bilanţier +Creşterea în timpul perioadei de raportare a elementului
bilanţier - Micşorarea în timpul perioadei de raportare a elementului bilanţier. Bilanţul
contabil cuprinde Conform Standardelor Naţionale de Contabilitate
1. Active
2. Capital propriu
3. Datorii

Concluzii:
Bilanţul contabil a pătruns în lumea teoriei şi practicii economice ca un model de
sintetizare la un moment dat, în expresie bănească, a relaţiilor de echilibru dintre activul şi
pasivul patrimoniului, privit în totaitatea şi structuralitatea sa, funcţia sa de bază fiind aceea
de stabilire a situaţiei patrimoniului. Ulterior, conţinutul şi funcţia sa au fost lărgite şi cu cea
de evaluare a rezulatului financiar, ca element component al situaţiei patrimoniului.
Conceperea bilanţului ca model de calcul şi descriere a situaţiei patrimoniului reprezintă
accepţiunea cea mai des întîlnită în literatura de specialitate. În prezent, bilanţul capătă noi
valenţe, fiind analizat şi promovat ca un model de reprezentare a situaţiei, mişcării şi
transformării patrimoniului. Bilanţul a fost astfel conceput şi structurat ca un set de modele,
rangul de model de bază fiind atribuit bilanţului situaţiei patrimoniului, denumit şi „contul
general al patrimoniului”

Bibliografie

Acte legislative şi normative

8
1. Legea contabilităţii nr. 426-XIII din 4 aprilie 1995. Revista „Contabilitate şi audit”,
2002, nr.5.
Standardul Naţional de Contabilitate 5 „Prezentarea rapoartelor financiare”. Manuale,
monografii, cărţi, broşuri
2. Analiza bilanţului contabil  Georgescu Nicolae; Bucureşti 1999
3. Program de lucru privind efectuarea practicii de contabilitate pentru studenţii
specialitătii „Contabilitate şi audit” Chişinău 2000
4. Contabilitatea financiară  A.Nederiţă, V.Bucur, M..Carauş; ASEM 2003
5. Bazele contabilităţii  Bojian Octavian; Bucureşti 1998
6. Rapoartele financiare consolidate  Curăgău Natalia; Chişinău 2003
7. Bazele contabilităţii  Grigoroi Lilia; Chişinău 2004.
Articole din presa periodică
8. Revista „Contabilitate şi audit”, 1998, nr.1-2.
9. Revista „Contabilitate şi audit”, 2001, nr.1; 2002, nr.3.
10.Revista „Contabilitate şi audit”, 1999, nr.1-2.
11.Alexandru Nederiţă, Natalia Ţiriulnicov, Valentina Paladi, Ludmila Gavriliuc
„Recomandări practice privind întocmirea notei explicative la raportul financiar anual”.
Revista „Contabilitate şi audit”, 1999, nr.4.
12.V. Bucur, L. Gavriliuc, I. Cazacu, M. Carauş, A. Nederiţă, V. Paladi, P. Tostogan, V.
Ţurcanu „Indicaţii metodice pentru prezentarea noilor forme a rapoartelor financiare”.
Revista „Contabilitate şi audit”, 1998, nr.5.
13.V. Bucur, I. Cazacu, A. Nederiţă, , P. Tostogan „Raportul financiar anual pentru anul
1999 (Bilanţul contabil; Anexe la Bilanţul contabil; întocmirea notei explicative;
reformarea Bilanţului contabil); Revista „Contabilitate şi audit”, 2000, nr.2.
14.A. Nederiţă „Reformarea Bilanţului contabil”. Revista „Contabilitate şi audit”, 2004,
nr.3.