UNIVERSITATEA ȘTEFAN CEL MARE DIN SUCEAVA

FACULTATEA DE ECONOMIE, ADMINISTRAȚIE ȘI AFACERI

SPECIALIZAREA: CONTABILITATE ȘI INFORMATICĂ DE GESTIUNE

POLITICI ȘI OPȚIUNI CONTABILE

PRIVIND PERFORMANȚELE
COMPANIILOR

Studentă:
Drilea Ana Maria

Suceava 2023

1
 POLITICI ȘI OPȚIUNI CONTABILE PRIVIND SITUAȚIILE
FINANCIARE DE DETERMINARE A PERFORMANȚEI

Performanța unei întreprinderi economice poate fi definită în mai multe feluri, în funcție
de perspectivele și criteriile de evaluare ale fiecărui autor. Astfel, Michael Porter, cunoscut
pentru teoria sa despre avantajul competitiv al națiunilor și al întreprinderilor definește
performanța ca fiind: „capacitatea unei organizații de a genera profituri, de a își crește valoarea
pentru acționari și de a-și menține competitivitatea pe termen lung"1. În viziunea lui Robert S.
Kaplan și a lui David P. Norton, cei care au dezvoltat modelul Balanced Scorecard, o metodă de
măsurare a performanței întreprinderilor, performanța poate fi definită ca „gradul în care o
întreprindere atinge obiectivele stabilite, măsurat prin indicatori de eficiență și eficacitate"2.
Totodată, performanța financiară reprezintă dezideratul și deviza oricărei întreprinderi
economice. Aceasta conduce spre eficiență și eficacitate, mai exact spre reducerea efortului
pentru creșterea efectului, dar pentru a urmări situația financiată a unei entități economice trebuie
facută o analiză și o examinare aprofundată asupra documentelor esențiale, fundamentale (vezi
figura 4) de raportare financiară ce stau la baza determinării performanței economice a
companiei. Conform reglementărilor românești și cadrul general IASB, obiectivul situațiilor
financiare este acela de a furniza informații despre poziția financiară, a performanțelor și
modificările poziției financiare ale unității3.

Situația
Contul de Situația
Bilanțul modificărilor Notele
profit și fluxurilor de
contabil capitalurilor explicative
pierdere trezorerie
proprii
Figura nr. 1. Documente contabile pentru determinarea performanței
Sursă: Prelucrare proprie

Una din cele mai importante componente din situațiile financiare „furnizoare” de
informații privind performanțele întreprinderii este contul de profit și pierdere. Contul de profit
şi pierdere oferă informaţii cu privire la veniturile, cheltuielile şi rezultatul entităţii economice
dintr-o perioadă, prin elemente grupate în dimensiunea activităţilor de exploatare, financiară şi
extraordinară.4 Contul de profit și pierdere este una din componentele situațiilor financiare care
permite evidențierea atât a rezultatelor parțiale ale celor trei activități, cât și a rezultatelor
globale. Cu ajutorul lui se explică modul de constituire a rezultatului exercițiului în diferite
etape, permițând desprinderea unor concluzii legate de nivelul performanțelor economice ale
activității desfășurate de o întreprindere într-o anumită perioadă de timp5.
Principalele caracteristici privind întocmirea contului de profit și pierdere în viziunea
diverselor referențiale precum IAS, FASB și OMFP sunt sintetizate în tabelul următor.

Tabel nr. 1: Analiza comparativă privind contul de profit și pierdere

1
Bagnoli, L., și Megali, C. (2011). Measuring performance in social enterprises. Nonprofit and Voluntary Sector
Quarterly, 40(1), 149-165.
2
Mancino, A., și Thomas, A. (2005). An Italian pattern of social enterprise: The social cooperative. Nonprofit
Management and Leadership, 15(3), 357-369.
3
Dzugwahi, H., și Schneider, J. (2019, June). COMPARISON OF IAS 1-PRESENTATION OF FINANCIAL
STATEMENTS: THE US, GERMAN AND NIGERIAN GAAPS. In TH 5 ANNUAL INTERNATIONAL
ACADEMIC CONFERENCE PROCEEDINGS, 2019 (p. 452).
4
Munteanu, V., Andrei-Coman, N. și Zuca, M. (2011) Posibilitati de analiza a performantelor întreprinderii pe
baza contului de profit si pierdere: Possibilities for analysis of business performance based on profit and loss
account,  Audit Financiar 9, (5): 15-25.
5
Idem.
2
 FASB IASB România Directiva a IV-a

Denumire
Denumire standardizată:
nestandardizată:
Situația rezultatului global Denumire standardizată: Denumire standardizată:
Situația rezultatului
sau Situația veniturilor și Cont de profit și pierdere Cont de profit și pierdere
sau Situația
cheltuielilor
câștigurilor
Nu are o formă
Nu are o formă predifinită( recomandări Are formă și conținut Are formă și conținut
predifinită. privind structura și predifinite. predifinite.
conținutul).
Scop: nu există un
standard distinct care Scop: trebuie să ofere o
Scop: de a oferi informații Scop: trebuie să ofere o
să reglementeze imagine fidelă a profitului
despre performanța imagine fidelă și reală a
această situație sau a pierderii entității.
financiară a unei entități. rezultatelor entității.
financiară, deci nu are
un scop declarat.
Clasificarea cheltuielilor și
Clasificarea cheltuielilor și
Clasificarea veniturilor după natură, dar
Clasificarea după natura sau veniturilor după natura
cheltuielilor dupa se solicit prezentarea unei
după destinația acestora în economic sau funcțiile
destinație sau funcțiile note explicative privind
funcție de opțiunea entității. întreprinderii în funcție de
întreprinderii. clasificarea după
opțiunea statelor membre.
destinație.
Elementele extraordinare
sunt clasificate în funcție de
Elementele
natura acestora, dar sunt Elementele extraordinare Elementele extraordinare
extraordinare sunt
prezentate la clasele sunt prezentate separate. sunt prezentate separate.
prezentate separate.
respective, separate de
aceste.
Caracter flexibil- bazat
Caracter flexibil- bazat pe Caracter rigid- limitează Caracter rigid- limitează
pe raționamentul
raționamentul professional. raționamentul profesional. raționamentul profesional.
professional.
Sursă: Prelucrare după Standardele Internaționale de Raportare Financiară

În urma realizării acestui studiu comparativ se poate evidenția limitele contului de profit și
pierdere în ceea ce privește analiza performanței financiare a entității și anume: Există diferențe
în interpretarea performanței – în abordarea financiară performanța este centrată pe contul de
profit și pierdere, ca sinteză a contabilității de flux, iar în abordarea bilanțieră și patrimonială ea
exprimă creșterea patrimoniului deținut de întreprindere. Diferitele forme de prezentare ale
contului de profit și pierdere răspund în mod distinct nevoilor de analiză și interpretare a
performanțelor financiare ale întreprinderii - modelul de prezentare în forma listă verticală și
pe funcțiuni ale întreprinderii este întâlnit, în special, în țările anglo-saxone, cu un sistem de
contabilitate de tip monist, în care contabilitatea financiară este conectată cu cea de gestiune, cât
și în unele țări unde normalizatorul a prevăzut și această alternativă.
Un alt document important pentru evidențierea performanței unei companii este situația
fluxurilor de trezorerie care are în vedere capacitatea entităţii economice de a genera fluxuri de
trezorerie din operaţiunile desfăşurate, prezentând consecinţele deciziilor de investiţii şi
finanţare, în componente de flux de numerar, dar fiind şi bază în deciziile de management cu
privire la politica financiară, de dividende şi de creştere economică” 6. Situaţia fluxurilor de
trezorerie vizează extinderea câmpului de informații format de raportul de profit și pierdere prin
prezentarea informațiilor detaliate despre fluxul de numerar. Raportul arată de unde au fost
încasările, în ce scop au fost cheltuite, și explică motivele modificării stării lor7.

6
White I. Gerald, Shoudi C. Ashwinpaul, Fried D. Haim, (2003). The Analysis and Use of Financial Statements,
John Wiley & Sons Inc, Hoboken, New Jersey.
3
 Principalele caracteristici privind întocmirea situației fluxurilor de trezorerie în viziunea
diverselor referențiale precum IAS, FASB și OMFP sunt sintetizate în tabelul următor:

IASB
Denumire nestandardizată: „Situația fluxurilor de trezorerie” sau „Situația surselor și utilizărilor”.
Se bazează pe modelul minimului de informații.
Scop- furnizarea de informații celor interesați pentru evaluarea valorii nete a numerarului rezultat.
Nu are o formă predifinită.
Clasificarea pe activități a încasărilor și plăților în numerar.
Posibilitatea determinării fluxului net din activitatea de exploatare prin metoda directă sau indirectă.
Prezentarea reconcilierii rezultatului net și a fluxului net de numerar din activitatea de exploatare într-un
document separat.
Caracter flexibil-bazat pe raționamentul profesional.

FASB
Denumire standardizată: Situația fluxurilor de trezorerie.
Se bazează pe modelul minimului de informații.
Scop- furnizarea de informații pentru evaluarea capacității întreprinderii de a genera și a utiliza lichidități
și echivalente de lichidități.
Nu are o formă predifinită.
Clasificarea pe activități a încasărilor și plăților în numerar.
Posibilitatea determinării fluxului net din activitatea de exploatare prin metoda directă sau indirectă.
Reconcilierea rezultatului net și a fluxului net de numerar din activitatea de exploatare în cadrul situației
fluxurilor de trezorerie.
Caracter flexibil-bazat pe raționamentul profesional.
OMFP
Denumire standardizată: „Situația fluxurilor de numerar”.
Se bazează pe modelul maximului de informații.
Scop- furnizarea de informații asupra modului în care entitatea generează și utilizează numerarul și
echivalentele de numerar.
Are formă și conținut predefinite.
Clasificarea pe activități a încasărilor și plăților în numerar.
Posibilitatea determinării fluxului net din activitatea de exploatare prin metoda directă sau indirectă.
Reconcilierea rezultatului net și a fluxului net de numerar din activitatea de exploatare în cadrul situației
fluxurilor de trezorerie.
Caracter rigid- limitează raționamentul profesional.

Figura nr. 2: Analiză comparativă al principalelor caracteristici privind întocmirea situației

fluxurilor de trezorerie
Sursă: Prelucrare după Standardele Internaționale de Raportare Financiară

Acest studiu comparativ ne permite evidențierea unor limite ale situației fluxurilor de
trezorerie în ceea ce privește echilibrul financiar centrat pe solvabilitatea și flexibilitatea
financiară. Definirea și rolul trezoreriei – aceasta este considerată un sold rezidual, o variabilă
dependentă de operațiile de exploatare, investiții și de finanțare. Conținutul funcției de
exploatare și modul de calcul al fluxurilor care îi sunt asociate – structura fluxurilor care
compun funcția de exploatare este influențată de o logică de natură contabilă, în conformitate cu
care fluxul net de trezorerie din exploatare trebuie să reflecte efectele asupra trezoreriei a
operațiilor care participă la formarea rezultatului. De aici apare și limita că în funcția de
exploatare sunt incluse și cheltuielile financiare a căror mărime și evoluție depind de politica
financiară a întreprinderii. În ceea ce privește norma IAS 7 aceasta lasă întreprinderilor
posibilitatea să includă dobânzile și dividendele plătite fie în cadrul fluxurilor de exploatare, fie

7
URCANU, V., GOLOCIALOVA, I. (2015). Raportarea financiar conform standardelor internaţionale. Lucrare
metodic şi practic (în baza unui exemplu integral). Chişinu: ACAP, p. 534
4
în cele de finanțare. Evaluarea performanțelor prin intermediul fluxurilor de trezorerie –
aceasta nu poate să aibă o valoare operațională decât pe perioade medii și lungi, în special prin
intermediul fluxurilor de trezorerie din exploatare. Insuficiența sa în aprecierea situației
financiare a unei întreprinderi – prin intermediul acestei situații financiare nu sunt luate în
considerare o serie de operații care au o incidență asupra structurii capitalurilor și angajamentelor
companiei, dar care au o influență directă asupra trezoreriei. Astfel de operații, în special cele din
categoria angajamentelor financiare în afara bilanțului, tind să se prolifereze sub influența
dezvoltării tehnicilor contabilității creative.8

8
Bălășoiu, R. (2012). Considerații privind caracteristicile calitative ale informațiilor furnizate de raportările
financiare în contextul normalizării contabile internaționale. Audit Financiar, 10(90).
5
 POLITICI ȘI OPȚIUNI CONTABILE PRIVIND VENITURILE ȘI
CHELTUIELILE

În măsurarea rezultatului și performanței unei întreprinderi economice, veniturile și

cheltuielile sunt elemente esențiale care definesc structura calitativă. Acești factori reprezintă
principalele influențe asupra performanței unei entități economice și au un impact semnificativ
asupra beneficiilor înregistrate sau a pierderilor raportate în rapoartele financiare. Cele două
elemente se află într-o relație de cauzalitate, în sensul că veniturile sunt cele care cauzează
dinamica cheltuielilor, acestea ajustându-se în funcţie de dinamica veniturilor, de aceea mereu
când menționăm termenul de „cheltuieli” ne gândim automat și la venituri9.
Conform FASB o cheltuială poate fi definită ca fiind „ieșiri sau diminuări ale activelor
unei entități, fie creșteri ale datoriilor sale, fie, în sfârșit, o combinație a celor două categorii de
operații, survenite în cursul exercițiului financiar și generat de livrarea de bunuri, prestarea de
servicii sau de alte activități care decurg din activitățile normale sau principale privind
exploatarea”10.
Totodată, pentru a recunoaște cheltuielile trebuie să ținem cont de anumite criterii, astfel
acestea se nuanțează astfel:

O cheltuială este recunoscută imediat în contul Cheltuielile se înscriu în contul de profit şi

de profit şi pierdere atunci când costul nu
determină un beneficiu economic viitor sau
atunci când, şi în măsura în care, beneficiile
economice viitoare nu permit sau încetează să
mai permită recunoaşterea în bilanţ a unui
activ.
pierdere atunci când s-a produs o reducere a
beneficiilor economice viitoare, determinată de
diminuarea unui activ sau de creşterea unei
datorii, şi atunci când reducerea de beneficii
economice viitoare poate fi măsurată în mod
credibil.

Cheltuielile sunt recunoscute pe baza asocierii

directe între costurile efectuate şi veniturile
O cheltuială este recunoscută în contul de profit
specifice obţinute. Această asociere, cunoscută
şi pierdere în situaţiile în care apare o datorie
sub numele de conectare a cheltuielilor la
fără să se constate un activ, ca de exemplu atunci
venituri, presupune recunoaşterea simultană sau
când apare o datorie ca urmare a unei garanţii
combinată a veniturilor şi cheltuielilor care
acordate la un produs vândut.
rezultă din acelaşi tip de tranzacţii sau din alte
evenimente.

Figura nr. 3: Criterii de evaluare a cheltuielilor

Sursă: Prelucrare după Teiuşan Sorin-Ciprian, 2014

„Veniturile constituie creșteri ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei

contabile, sub formă de intrări sau creșteri ale activelor ori reduceri ale datoriilor, care se
concretizează în creșteri ale capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din majorarea,
potrivit legii, a aporturilor de capital. Veniturile sunt recunoscute atunci când se poate evalua în

9
Georgeta, M. F. (2009). Evoluţia veniturilor bugetului de stat în contextul integrării României în Uniunea
Europeană, 69.
10
FASB (1976), Conceptual Framework for Financial Accounting and Reporting: Elements of Financial Statements
and Their Measurement, Discussion Memorandum, Stamford, pag. 1- Capitolul I: Scope and Implications of the
Conceptual Framework Project
6
mod credibil o creștere a beneficiilor economice viitoare legate de creșterea valorii unui activ sau
de scăderea valorii unei datorii. Recunoașterea veniturilor se realizează simultan cu
recunoașterea creșterii de active sau reducerii datoriilor”11.
Se cuprind în categoria veniturilor:
 sumele sau valorile încasate sau de încasat în nume propriu din activităţi curente;
 câştigurile din orice surse.
Activităţile curente sunt activităţile desfăşurate de o entitate ca parte integrantă a
obiectului său de activitate precum şi activităţile conexe acestora.
Câştigurile reprezintă creşteri ale beneficiilor economice care pot apărea sau nu ca
rezultat din activitatea curentă dar nu diferă ca natură de veniturile din această activitate.
Recunoaşterea şi evaluarea veniturilor se face dacă:
 este probabil ca beneficiile economice asociate tranzacţiei să fie generate
 către entitate;
mărimea beneficiilor economice poate fi evaluată credibil12.

Se înregistrează în categoria cheltuielilor valorile plătite sau de plătit pentru:

 consumuri de stocuri şi servicii prestate de care beneficiază entitatea;
 cheltuieli cu personalul;
 executarea unor obligaţii legale sau contractuale;
 pierderile rezultate sau nu ca urmare a activităţii curente, etc.

În cadrul următorului tabel sunt prezentate principalele diferențe ce au loc între politile
contabile din țara noastră, respectiv OMFP și cele internaționale, respective IFRS și IAS ce au în
vedere definirea, clasificarea și recunoașterea veniturilor și cheltuielilor.

Tabel nr. 2: Analiză comparativă privind veniturile

IFRS/IAS OMFP
Conform IAS 18, veniturile sunt definite ,,drept În OMFP 1802/2014 veniturile ,,constituie creşteri
majorări ale beneficiilor economice în timpul ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul
exerciţiului financiar, în urma intrărilor, măririi perioadei contabile, sub formă de intrări sau de
valorii activelor sau diminuări ale obligaţiilor care creşteri ale activelor ori reduceri ale datoriilor, care
duc la creşteri ale capitalurilor proprii, altele decât se concretizează în creşteri ale capitalurilor proprii,
cele obţinute prin contribuţii de la deţinătorii de altele decât cele rezultate din contribuţii ale
capital”. acţionarilor.”
În contextul aplicării IFRS, criteriile generale
prezentate în cadrul conceptual sunt: Reglementările din țara noastră prin OMFP
- afluxul de beneficii economice viitoare asociate 1802/2014 utilizează criteriile generale de
tranzacțiilor; recunoaștere a activelor și datoriilor, dar nu și cele
- costurile sau valorile pot fi măsurate suficient de privind veniturile și cheltuielile.
fiabil.
IAS 18 se aplică pentru contabilizarea veniturilor
provenite din următoarele tranzacții și evenimente: Ordinul nu face referire la metoda dobânzii efective
pentru pentru recunoașterea veniturilor din dobânzi.
 Vânzarea bunurilor
Conform OMFP 1802/2014 din valoarea veniturilor
 Prestarea serviciilor și
se deduc doar reducerile comerciale, scontul
 Utilizarea de către terți a activelor entității care reprezentând o cheltuialî financiară pentru vânzator.
genereaza dobânzi, redevențe și dividend
Variația stocurilor nu este inclusă alături de venituri Veniturile din producţia stocată se înscriu, alături de
deoarece nu determină majorări ale beneficiilor celelalte venituri, în contul de profit şi pierdere, cu
economice care să se concretizeze în creşteri ale semnul plus (sold creditor) sau minus (sold debitor).
capitalurilor proprii, altele decât cele rezultate din
contribuţii ale acţionarilor, şi nu respect condiţia de
evaluare a veniturilor la valoarea justă a mijlocului de
11
Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 3.103/2017 privind aprobarea Reglementărilor contabile pentru
persoanele juridice fără scop patrimonial, publicat în Monitorul Oficial nr. 984/12.12.2017, cu modificările și
completările ulterioare.
12
Socoliuc M. și Grosu V.- Curs la disciplina „Politici și opțiuni contabile”, 2022
7
 plată primit sau de primit.
Separarea componentei de dobândă în cazul vânzărilor în
care valoarea justă a contraprestației este mai mică decât
Nu există cerință de actualizare a sumelor de primit.
valoarea nominală (7681- „Venituri din amânarea
încasării peste termenele normale de creditare”).
Conform IAS 39, creanța este evaluată la cost
Creanța client se evaluează la valoarea nominal.
amortizat. În cazul programelor de fidelizare a clienților,
În cazul programelor de fidelizare a clienților,
vânzătorii recunosc un venit în avans pentru obligația de
vânzătorii recunosc venitul pentru valoarea brută și
a furniza produse sau servicii gratuite sau cu preț reduc
un provizion pentru obligația de a furniza produse
care este reluat la venituri pe măsură ce vânzătorul se
sau servicii gratuite sau cu preț redus.
achită de obligație (IFRS 1513).
IAS 18 prevede că atunci când o entitate nu este sigură
cu privire la colectarea creanțelor înregistrate anterior, Conform OMFP 1802/2014, în cazul unor creanțe
partea estimată care urmează să fie primită este incerte, există ajustări de depreciere a cheltuielilor
recunoscută ca o cheltuială. Când incertitudinea este care pot fi anulate în contul veniturilor.
eliminată, suma este primită, iar entitatea o va recunoaște
ca venit.
În conformitate cu IAS 18, recunoașterea veniturilor În ceea ce privește prestarea de servicii, OMFP
asociate cu prestarea de servicii depinde de estimarea 3055/2009 prevede că recunoașterea veniturilor din
fiabilă a rezultatului tranzacției. O entitate recunoaște prestarea serviciilor se face în funcție de procentul de
veniturile din prestarea de servicii prin referire la stadiul finalizare. Prestarea de servicii include, de asemenea,
de finalizare a tranzacției atunci când la sfârșitul executarea lucrărilor și orice alte tranzacții care nu
perioadei de raportare, poate estima în mod fiabil pot fi denumite livrări de bunuri;
rezultatele.
OMFP 1902/2014 nu clarifică diferențele dintre un
IAS 18 referitor la „Venituri” se referă la veniturile
contract de servicii și un contract de construcție.
rezultate din prestarea de servicii a căror abordare este
Pentru a înțelege diferențele, pot fi utile dispozițiile
similară cu abordarea contractelor de construcție
din IAS 11 „Contracte de construcție”, IAS 18
conforme cu IAS 11 „Contracte de construcție”.
„Venituri” și IFRIC14 15 „Acorduri pentru construcția
de bunuri imobiliare”.
Sursă: Standardele Internaționale de Raportare Financiară IAS, IFRS și OMFP și revista CECCAR

Compararea prezentată mai sus evidențiază diferențele care pot apărea între două entități
din același grup, care aplică politici contabile diferite. Aceste diferențe, deși nu sunt majore, pot
genera erori semnificative în contabilitate, motiv pentru care politicile contabile ar trebui să
includă prevederi referitoare la toate elementele bilanțului și contului de profit și pierdere. Pentru
ca politicile contabile să fie eficiente și conforme cu legea, ele trebuie dezvoltate și implementate
de toți partenerii de afaceri ai întreprinderii. O simplă listare a unor reguli contabile sau copierea
unor politici utilizate de alte entități poate face ca politicile contabile să fie doar formale, ceea ce
ar putea duce la rezultate contabile distorsionate și inexacte.15

13
IFRS 15 „Venituri din contracte cu clienții” înlocuiește IAS 11, IAS 18, IFRIC 13, IFRIC 15, IFRIC 18 și SIC-31.
IFRS 15 oferă un cadru cuprinzător pentru recunoașterea veniturilor din contractele cu clienții.
14
IFRIC este un rezumat al deciziilor luate de Comitetul de Interpretare IFRS în ședințele sale publice
15
Petre G., Alexandra L., Monica A., și Duinea E., Aspecte Practice Privind Elaborarea Si Aplicarea Politicilor
contabile/Practical Aspects of Developing and Applying Accounting Policies, Audit Financiar 8, no. 4 (2010): 22-36
8
 CONCLUZII

În concluzie, pot spune că prin analiza comparativă FASB- IASB- România se pot face
următoarele concluzii:
În contextul analizei comparative a standardelor contabile FASB, IASB și România, se
observă că există diferențe semnificative între acestea. FASB și IASB abordează reglementarea
și raportarea contabilă în moduri diferite, ceea ce poate influența semnificativ modul în care
companiile își raportează activitățile financiare. În România, se încearcă să se adopte standarde
contabile internaționale, dar încă există diferențe semnificative între acestea și cele aplicate în
alte țări. Așa cum rezultă din aspectele prezentate, politicile contabile au rolul de a transpune în
contabilitate operațiunile pe care entitățile le efectuează cu privire la veniturile și cheltuielile
unei companii.
De asemenea, există o tendință globală de a se adopta standarde contabile internaționale,
întrucât acestea facilitează comparabilitatea între rapoartele financiare ale diferitelor companii.
Cu toate acestea, trebuie să se ia în considerare și contextul specific al fiecărei țări pentru a
asigura o reglementare adecvată și o raportare corectă a activităților financiare. În concluzie,
înțelegerea diferențelor și a similarităților dintre standardele contabile internaționale și cele
naționale este esențială pentru a asigura o raportare financiară corectă și coerentă.

BIBLIOGRAFIE
1. Bagnoli, L., și Megali, C. (2011). Measuring performance in social enterprises. Nonprofit and Voluntary
Sector Quarterly, 40(1), 149-165.
2. Dzugwahi, H., și Schneider, J. (2019, June). COMPARISON OF IAS 1-PRESENTATION OF FINANCIAL
STATEMENTS: THE US, GERMAN AND NIGERIAN GAAPS. In TH 5 ANNUAL INTERNATIONAL
ACADEMIC CONFERENCE PROCEEDINGS, 2019 (p. 452).
3. FASB (1976), Conceptual Framework for Financial Accounting and Reporting: Elements of Financial
Statements and Their Measurement, Discussion Memorandum, Stamford, pag. 1- Capitolul I: Scope and
Implications of the Conceptual Framework Project
4. IFRIC este un rezumat al deciziilor luate de Comitetul de Interpretare IFRS în ședințele sale publice
5. IFRS 15 „Venituri din contracte cu clienții” înlocuiește IAS 11, IAS 18, IFRIC 13, IFRIC 15, IFRIC 18 și
SIC-31. IFRS 15 oferă un cadru cuprinzător pentru recunoașterea veniturilor din contractele cu clienții.
6. Mancino, A., și Thomas, A. (2005). An Italian pattern of social enterprise: The social cooperative. Nonprofit
Management and Leadership, 15(3), 357-369.
7. Munteanu, V., Andrei-Coman, N. și Zuca, M. (2011) Posibilitati de analiza a performantelor întreprinderii
pe baza contului de profit si pierdere: Possibilities for analysis of business performance based on profit and
loss account,  Audit Financiar 9, (5): 15-25.
8. Bălășoiu, R. (2012). Considerații privind caracteristicile calitative ale informațiilor furnizate de raportările
financiare în contextul normalizării contabile internaționale. Audit Financiar, 10(90).
9. Ordinul ministrului finanțelor publice nr. 3.103/2017 privind aprobarea Reglementărilor contabile pentru
persoanele juridice fără scop patrimonial, publicat în Monitorul Oficial nr. 984/12.12.2017, cu modificările și
completările ulterioare.
10. Petre G., Alexandra L., Avram, M. și Duinea, E. Aspecte Practice Privind Elaborarea Si Aplicarea
Politicilor contabile/Practical Aspects of Developing and Applying Accounting Policies, Audit Financiar 8,
no. 4 (2010): 22-36
11. Socoliuc M. și Grosu V.- Curs la disciplina „Politici și opțiuni contabile”, 2022
12. Georgeta, M. F. (2009). Evoluţia veniturilor bugetului de stat în contextul integrării României în Uniunea
Europeană, 69.
13. URCANU, V., GOLOCIALOVA, I. (2015). Raportarea financiar conform standardelor internaţionale.
Lucrare metodic şi practic (în baza unui exemplu integral). Chişinu: ACAP, p. 534
14. White I. Gerald, Shoudi C. Ashwinpaul, Fried D. Haim, (2003). The Analysis and Use of Financial
Statements, John Wiley & Sons Inc, Hoboken, New Jersey.