MARILENA MIRONIUC

ANALIZĂ ECONOMICO-FINANCIARĂ
Sinteză de curs
CIG - Anul III ZI

2018/2019
 2

CAPITOLUL 2.
ANALIZA POZIŢIEI FINANCIARE A ENTITĂŢII ECONOMICE

În urma parcurgerii acestei unităţi de curs veţi fi în măsură să:

 înţelegeţi semnificaţia conceptului de poziţie financiară a întreprinderii;

 definiţi situaţia netă şi să explicaţi utilitatea informaţională a acestui indicator pentru
acţionarii şi creditorii întreprinderii;
 explicaţi cauzele care determina modificarea avtivului net contabil, reflectate în Situaţia
modificărilor capitalului propriu;
 reţineţi semnificaţia teoretică a indicatorilor care reflectă structura activului şi pasivului
bilanţier, precum şi a rolului lor pentru analiza poziţiei financire a întreprinderii;
 dobândiţi abilităţi de interpretare a ratelor de structură ale bilanţului;
 reţineţi semnificaţia teoretică a indicatorilor în mărime absolută care reflectă echilibrul
financiar al întreprinderii;
 dobândiţi abilităţi de interpretare a indicatorilor fond de rulment, necesar de fond de
rulment şi trezorerie netă, identificând cauzele, cuantificând factorii care influenţează
evoluţia acestora şi propunând măsuri de creştere a nivelului indicatorilor;
 cunoaşteţi semnificaţia teoretică a ratelor de acoperire financiară, ratelor de lichiditate,
ratelor de rotaţie, ratelor de solvabilitate utilizate în analiza economico-financiară
pentru studiul echilibrului financiar al întreprinderii;
 înţelegeţi sistemul de rate în legătură logică cu indicatorii în mărime absolută din care
derivă indicatorii exprimaţi sub formă de rate;
 dobândiţi abilităţi de interpretare corelată a indicatorilor exprimaţi prin rate cu
indicatorii de echilibru în mărime absolută.

Informaţiile privind poziţia financiară a entităţii se referă la:

- resursele economice pe care aceasta le controlează, în baza cărora se anticipează

capacitatea ei de a genera fluxuri monetare viitoare;

- structura de finanţare, care permite anticiparea nevoilor viitoare de credite şi

posibilitatea obţinerii lor;

- modul de repartizare a profitului şi a fluxurilor viitoare de trezorerie, lichiditatea şi

solvabilitatea întreprinderii, precum şi capacitatea acesteia de a se adapta schimbărilor mediului
în care îşi desfăşoară activitatea.

Având în vedere aspectele anterior precizate, se poate afirma că analiza poziţiei

financiare a întreprinderii implică un studiu amplu, static şi dinamic, asupra activelor,
datoriilor, capitalului propriu şi, în mod special, asupra corelaţiilor ce se stabilesc între aceste
structuri din bilanţ, de gestionarea cărora depinde existenţa durabilă a întreprinderii.

Informaţiile necesare analizei poziţiei financiare a întreprinderii sunt oferite de

Bilanţ/Situaţia poziţiei financiare şi Notele explicative la situaţiile financiare anuale.
 3
Reglementările contabile din ţara noastră:

1) OMFP nr. 1.802/2014 pentru aprobarea Reglementărilor contabile privind situaţiile

financiare anuale individuale şi situaţiile financiare anuale consolidate (M. Of. nr. 963 din 30
decembrie 2014), cu modificările şi completările ulterioare
2) OMFP nr. 2.844/2016 pentru aprobarea Reglementărilor contabile conforme cu
Standardele Internaţionale de Raportare Financiară, cu modificările şi completările ulterioare
(M.Of. nr. 1020 din 19.12.2016)
3) OMFP nr. 166/2017 privind principalele aspecte legate de întocmirea şi depunerea
situaţiilor financiare anuale şi a raportărilor contabile anuale ale operatorilor economici la
unităţile teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice, precum şi pentru modificarea şi
completarea unor reglementări contabile (M. Of. nr. 86 din 31 ianuarie 2017)
4) OMFP nr. 470/2018 privind principalele aspecte legate de întocmirea şi depunerea
situaţiilor financiare anuale şi a raportărilor contabile anuale ale operatorilor economici la
unităţile teritoriale ale Ministerului Finanţelor Publice, precum şi pentru modificarea şi
completarea unor reglementări contabile (Monitorul Of., Partea I nr. 66 din 23 ianuarie 2018)
5) OMFP nr. 1243/2018 din 5 februarie 2018 privind completarea unor reglementări
contabile (M. Of. Nr. 120 din 7 februarie 2018) ...

...prevăd pentru bilanţ forma de prezentare verticală (în listă), care se bazează pe
ecuaţia fundamentală Active – Datorii = Capitaluri proprii.

Structurile de activ sunt grupate după natură şi lichiditate (în ordinea crescătoare a
lichidităţii lor) în active imobilizate nete şi active circulante.

Clasificarea datoriilor în bilanţ se face după natură şi exigibilitate (în ordinea

descrescătoare a exigibilităţii lor) în datorii care devin exigibile într-o perioadă de până la
un an şi datorii cu scadenţă mai mare de un an.

2.1. Analiza situaţiei nete şi a situaţiei modificărilor capitalului propriu

Potrivit teoriei financiare moderne, maximizarea valorii întreprinderii şi creşterea averii

acţionarilor constituie, în prezent, noul „credo” al managerilor marilor întreprinderi şi
modalitatea cea mai eficace de măsurare a succesului lor în materie de gestiune financiarǎ.

În viziune contabilă tradiţională, o primă apreciere cu privire la valoarea întreprinderii şi,

respectiv la averea acţionarilor o oferă situaţia netă ( SN ) sau activul net contabil (ANC). Ea
se determină ca diferenţă între activul total ( At ) şi datoriile totale ( Dt ), aceasta fiind de fapt
ecuaţia fundamentală pe care se bazează bilanţul contabil:

SN  ANC  At  Dt  C pr

Situaţia netă reprezintă „activul neangajat în datorii”, respectiv capitalul propriu al

întreprinderii.

Indicatorul interesează deopotrivă acţionarii şi creditorii.

1) Acţionarii sunt cei care îşi asumă cel mai mare risc prin investirea capitalului lor în
întreprindere, în speranţa obţinerii unei rentabilităţi viitoare care să le remunereze pentru aceasta.
 4
Situaţia netă pozitivă este, aşadar, expresia unui management eficace, care a avut ca rezultat
creşterea averii acţionarilor, în principal, prin reinvestirea unei părţi din profitul net.

2) De mărimea situaţiei nete, respectiv a activului realizabil (posibil a fi vândut) la un moment

dat, depinde posibilitatea creditorilor de a recupera, în caz de faliment, capitalul împrumutat.

Când valoarea activului total este inferioară valorii datoriilor totale, partea neacoperită a
datoriilor rămâne în sarcina creditorilor, ca urmare a riscului de insolvabilitate pe care şi l-au
asumat în relaţia cu întreprinderea creditată.
Situaţia netă negativă reflectă o stare de dificultate a întreprinderii, chiar falimentul, fiind
consecinţa încheierii cu pierderi a exerciţiilor anterioare care au erodat capitalul propriu al
întreprinderii.

Situaţia modificărilor capitalului propriu al entităţii între două date ale bilanţului
reflectă toate variaţiile activului net contabil sau ale averii întreprinderii în cursul perioadei,
inclusiv tranzacţiile cu proprietarii (aporturi de capital, dividende). În literatura de specialitate se
precizează că modificările capitalurilor proprii decurg din:

- relaţiile întreprinderii cu proprietarii, concretizate în: investiţiile de capital ale

acestora, prin aporturile în bani şi în natură la capitalul întreprinderii; remunerarea acţionarilor
prin dividende; restituiri de capital, în cazul retragerii acţionarilor din afacere etc;

- performanţele activităţii întreprinderii, reflectate în Contul de profit şi pierdere/Situaţia

rezultatului global, deoarece: veniturile reprezintă creşteri ale beneficiilor economice înregistrate
pe parcursul perioadei contabile, sub formă de intrări sau creşteri ale activelor ori descreşteri ale
datoriilor, care se concretizează în creşteri ale capitalului propriu; cheltuielile constituie
diminuări ale beneficiilor economice înregistrate pe parcursul perioadei contabile, sub formă de
ieşiri sau scăderi ale valorii activelor sau creşteri ale datoriilor, care se concretizează în reduceri
ale capitalului propriu, altele decât cele cauzate de tranzacţiile cu acţionarii;

- „activităţile accesorii” cu influenţă directă asupra capitalului propriu, ca de exemplu:

câştigul obţinut din reevaluarea activelor, diferenţele de curs valutar ca urmare a conversiei
situaţiilor financiare ale entităţilor autonome aflate în străinătate etc. (care nu afectat veniturile şi
cheltuielile Contului de profit şi pierdere/Situaţiei rezultatului global, ci se recunosc direct în
capitalul propriu);

- politicile contabile utilizate care grupează ansamblul principiilor, convenţiilor, regulilor

şi practicilor aplicate de o entitate la întocmirea situaţiilor financiare.

2.2. Analiza structurii bilanţului

Analiza structurii bilanţului este cunoscută ca analiza verticală a activului şi pasivului

bilanţului contabil. Ea constă în:

 determinarea proporţiilor diferitelor structuri de activ în totalul activului, evidenţiindu-se

astfel care este compoziţia relativă a patrimoniului întreprinderi ;

 determinarea ponderii elementelor de pasiv (datorii şi capital) în totalul capitalului

întreprinderii, explicându-se contribuţia acestora la finanţarea întreprinderii.
 5
Analiza pe verticală a bilanţului se poate repeta pentru mai multe exerciţii succesive,
îmbinându-se astfel cu analiza cronologică (orizontală sau longitudinală) a bilanţului, pentru a
oferi informaţii privind evoluţia structurii bilanţului, sub impactul schimbărilor interne şi a
interacţiunilor întreprinderii cu mediul de afaceri.

Analiza se realizează cu ajutorul ratelor de structură sau de compoziţie, care facilitează

aprecieri privind elasticitatea sau rigiditatea întreprinderii de a-şi adapta politica de finanţare şi
investiţii modificărilor impuse de mediul extern.

Cum se formează ratele de structură ale activului?

Structura (compoziţia) activului total (%)

A. ACTIVE IMOBILIZATE Ai
I. IMOBILIZARI NECORPORALE At
II. IMOBILIZARI CORPORALE
lll. ACTIVE BIOLOGICE
In
IV. IMOBILIZARI FINANCIARE
At
B. ACTIVE CIRCULANTE
I. STOCURI
II. CREANTE
S
lll. INVESITII PE TERMEN SCURT
lV. CASA Sl CONTURI LA BANCI At
TOTAL ACTIV

Structura (compoziţia) imobilizărilor corporale (%) Tc

1.Terenuri si constructii CC
Ic
i
2. Instalalii tehnice si masini
3. Alte instalalii, utilaje si mobllier
Itm
4. Investitii imobiliare CC
5. Imobilizari corporale ȋn curs de executie Ic
i
6. Investitii imobiliare ȋn curs de executie
7. Active corporale de explorare si evaluare a Ai
u
resurselor minerale Ic
II. IMOBILIZARI CORPORALE

Printre ratele de structură ale activului bilanţului, cu valenţe informaţionale recunoscute

de literatura de specialitate, menţionăm:

Ai   raportului simultan cu  CA = consecinţa investiţiilor în

 rata activelor imobilizate: RAI   100 noi capacităţi de producţie;
At
  raportului simultan cu  Ac = rigiditatea entităţii la
modificărilr mediului extern;
  raportului = neangajarea entităţii în proiecte de investiţii.
6

In
 rata imobilizărilor necorporale: RIN   100   raportului = investiţii în cercetare/dezvoltare
At (produse, procese, programe informatice, brevete, mărci
etc.).

Ic   raportului =  receptivitatea entităţii la schimbările

 rata imobilizărilor corporale: RIC   100 tehnologice, investiţii în terenuri şi construcţii;
At  raportul reprezintă circa 60% în ramurile industriei grele;
 raportul diferă în funcţie de : strategia entităţii (creştere,
dezvoltare, menţinere), politica de investiţii (înlocuire,
dezvoltare,
modernizare, crestere), sectorul de activitate (industrie,
agricultură, comerţ, turism, asigurări etc.).

If politica de investiţii financiare şi intensitatea relaţiilor

 rata imobilizărilor financiare: RIF   100
At financiare ale entităţii cu alte entităţi, în virtutea
intereselor de participare.

Ac 
 rata activelor circulante: RAC   100 raportul reprezintă circa 40% în entităţile cu profil
At industrial;
 raportul diferă în funcţie de : specificul activităţii
(industrie, agricultură, comerţ, turism, asigurări etc.),
particularităţile cilcului de producţie;
  raportului caracterizează entităţile elastice la cerinţele
pieţei (cu excepţia cazului în care creşterea este efectul
diminuării vandabilităţii produselor/serviciilor entităţii).

S
 rata stocurilor: RS   100  raportul are valori mai mari în sfera industriei şi comerţului decât în
At sfera serviciilor ;
  raportului = imobilizări de resurse financiare, creşterea NFCE din
cauza : neoptimizării stocului de materii prime, diminuării vitezei de rotaţie a
unor stocuri ; cumpărării în conjuncturi de piaţa favorabile a unor cantităţi
peste necesar de elemente de stoc, prelungirea duratei ciclului de fabricaţie.

Cc
 rata creanţelor: RC   100   raportului = intensificarea relaţiilor contractuale cu clienţii;
At   raportului = imobilizarea de resurse financiare, creşterea NFCE;
 valoarea raportului depinde de natura clienţilor şi de termenele de
decontare stabilite în contractele comerciale;
 valoarea raportului este mică în cazul comerţului cu amănuntul, unde
încasarile se realizează cash.

D  valoarea raportului peste 25% = excedent de lichidităţi

 rata disponibilităţilor: RD   100 neplasate;
At
 valoarea raportului sub 5% = dificultăţi de lichiditate,
anticipează recurgerea la credite bancare pe termen scurt.
 7
Cele mai semnificative rapoarte de structură ale pasivului, care indică compoziţia
resurselor de finanţare în funcţie de termenele de exigibilitate, sunt reprezentate de:

D1an  valorile recomandate pentru raport : 33%-50%, nu pun în

 rata resurselor curente: RRC   100 pericol stabilitatea financiară sau gradul de îndatorare a entităţii;
Pt
  raportului pe seama creşterii termenului de plată a
obligaţiilor către furnizori, a avansurilor de la clienţi, a diminuării
creditelor bancare pe termen scurt;
raportul = indicator de risc (remunerarea creditelor este prioritară
 raportul
şi fixă, indiferenteste sensibil lacontabil);
de rezultatul fluctuaţiile de trezorerie.
Dt
 rata îndatorării globale: RIG  100  raportul este mai mic sau egal cu 66%, pentru a nu reflecta
Pt supraîndatorare şi risc de insolvabilitate ;
  raportului determină efect de levier financiar pozitiv (creşte rata
rentabilităţii financiare sub efectul îndatorării);
  raportului pe seama datoriilor de până la un an, în special pe
seama relaxării termenelor de decontare a datoriilor comerciale
furnizorilor.

C pr  valorile recomandate pentru raport : 30%-

 rata autonomiei financiare globale: RAF   100 33%;
Pt
 raportului =  riscului băncii finanţatoare,
capitalul propriu trebuie să fie suficient pentru a
absorbi pierderile de lichidare în caz de faliment.

CP  raportului = caracterul permanent al finanţǎrii conferă

 rata stabilităţii financiare: RSF   100
Pt un oarecare grad de siguranţǎ entităţii;
 valorile recomandate pentru raport : 50%-66%;
 raportului pe seama creşterii capitalului propriu ;
 raportului pe seama creşterii datoriilor mai mari de un
an.

Tabelul nr. 1. Interpretarea sintetică a principalelor rate de structură ale bilanţului

Indicator Valori de Interpretare
referinţă
Rata - Aceasta valoare a ratei imobilizărilor corporale este specifică întreprinderilor
imobilizărilor  60% industriale şi reflectă receptivitatea lor la schimbările tehnologice, la
corporale promovarea politicilor de investiţii de înlocuire, creştere, modernizare.
Rata activelor - Valoarea indicată a ratei activelor circulante este proprie întreprinderilor
circulante
 40% industriale flexibile (elastice) la cerinţele pieţei.
- Când raportul are valori mai mici de 5% indică lipsa de lichiditate a
Rata întreprinderii şi necesitatea procurării creditelor bancare pe termen scurt, o
disponibilităţilor 5% - 25% valoare mai mare de 25% este expresia unui excedent de disponibilităţi pentru
care nu s-au gasit plasamente rentabile şi puţin riscante.
- Încadrarea raportului în acest interval de valoare reflectă faptul că nu este
compromisă stabilitatea financiară a întreprinderii şi nici gradul său de
Rata resurselor
33% - 50% îndatorare; situaţa este favorabilă când raportul creşte prin sporirea
curente
obligaţiilor de plată către furnizori şi a avansurilor încasate în contul
comenzilor.
- Raportul sub această limită evidenţiază o întreprindere care nu se confruntă
Rata îndatorării
globale
 66% cu riscul de insolvabilitate; când creşte mai rapid pasivul total decât datoriile
totale, creşte gradul de autonomie financiară a întreprinderii.
- Întreprinderea care are un astfel de grad de autonomie (independenţă)
Rata autonomiei
financiare
 30% financiară are acces mai uşor la credite, are forţă de negociere în raport cu
băncile, este considerată puţin riscantă pentru bănci.
 8
Indicator Valori de Interpretare
referinţă
- Indicatorul încadrat în acest interval de valoare reflectă caracterul permanent
Rata stabilităţii al finanţării, care conferă un grad de siguranţă întreprinderii, în special când
financiare 50% - 66% raportul creşte pe seama capitalului propriu şi mai puţin pe sema datoriilor
mai mari de un an.

2.3. Analiza echilibrului pe baza bilanţului contabil

Pentru majoritatea întreprinderilor, resursele financiare reprezintă o constrângere în

realizarea obiectivelor strategice. Având în vedere acest fapt, un obiectiv esenţial al analizei
bilanţului îl constituie evaluarea măsurii în care structura financiară aleasă de întreprindere,
respectiv resursele financiare, acoperă necesarul de finanţat reflectat în activul bilanţului. Acesta
se realizează printr-o analiză pe orizontală a bilanţului, cunoscută sub denumirea de analiza
echilibrului financiar.

2.3.1. Analiza echilibrului financiar prin indicatori în mărime absolută

Analiza echilibrului financiar presupune compararea succesivă a structurilor activului

bilanţului cu cele din pasivul bilanţului, comparaţie din care se nasc câţiva indicatori clasici
pentru studiul echilibrului, cum ar fi:

 fondul de rulment,
 necesarul de fond de rulment,
 trezoreria netă.

Fondul de rulment reprezintă:

• excedentul rezultat atunci când resursele permanente depăşesc necesarul permanent de

finanţat al întreprinderii;

• surplusul de resurse permanente care poate fi „rulat” pentru reluarea ciclului de

exploatare, respectiv pentru reînnoirea stocurilor şi creanţelor;

• marja de siguranţă care permite întreprinderii să-şi conserve o anumită independenţă

financiară faţă de creditori, în cazul în care intervin dificultăţile financiare la nivelul
activităţii curente;

Bilanţ Contabil
Necesar Resurse

Necesar
permanent
(AIn) Resurse
permanente
Fond de rulment (CP)
net
Necesar FRN  CP  Ain
temporar
(Ac-Atz) Resurse
Temporare
(Dc-Ptz)
Total activ Total pasiv
 9

Bilanţ Contabil
Necesar Resurse

Necesar
permanent
(AIn) Resurse
permanente
Fond de rulment (CP)
net
FRN  Ac  Dc
Necesar
temporar
(Ac-Atz) Resurse
Temporare
(Dc-Ptz)
Total activ Total pasiv
Fig. nr.1. Fondul de rulment net

Categorii de FR :

1. Fondul de rulment net: FRN  CP  Ain

Capital Permanent =
= Capital propriu total +
+ Datorii pe termen lung (DTL), respectiv:

 datorii: sume care trebuie platite intr-o perioadă mai are de un an;
 provizioane;
 subventii pentru investitii: sume de reluat într-o perioadă mai mare de un an;
 venituri ȋnregistrate în avans: sume de reluat într-o perioada mai mare de un an;
 venituri în avans aferente activelor primite prin transfer de la clienţi: sume de reluat într-o
perioadă mai mare de un an.

Active imobilizate nete =

= Imobilizari necorporale total +
+ Imoilizari corporale total +
+ Active biologice total +
+ Imobilizari financiare total
+ Cheltuieli în avans: sume de reluat într-o perioadă mai mare de un an

 FRN>0; FRN  0  CP  Ain - reflectă o sporire a marjei de sigurantă a întreprinderii,

datorită faptului că o parte crescândă a activelor circulante vor fi finantate cu ajutorul
capitalurilor permanente rămase după acoperirea necesarului permanent (activele
imobilizate nete).

 Cauze:
 10
 sporirea capitalului permanent, ca urmare a majorării capitalului propriu (aporturi noi
în numerar şi în naturǎ, respectiv emisiunea şi vânzarea de noi acţiuni; încorporarea
rezervelor; fuziunea şi absorbţia) sau cu riscul pierderii autonomiei financiare a
întreprinderii, adică prin recurgerea masivă la datorii: sume care trebuie plătite într-o
perioadă mai mare de un an.
 diminuarea activelor imobilizate nete prin procesul deprecierii, precum şi prin
dezinvestiţii, cesiuni de active imobilizate, vânzarea acţiunilor deţinute la alte entităţi etc.

 FRN<0; FRN  0  CP  Ain - evidenţiază insuficienţa resurselor permanente pentru

finanţarea necesarului permanent, ceea ce înseamnă că o parte a imoblizărilor este
finanţată din datorii curente, fără ca aceasta să reflecte, întotdeauna, un dezechilibru
financiar.

 Cauze:
 creşterea activului imobilizat net ca efect al investiţiilor, situaţie în care pe termen lung
se speră la un fond de rulment pozitiv datorită creşterii rentabilităţii economice ca urmare
a exploatării investiţiei;
 diminuarea capitalului permanent, fie prin rambursarea împrumuturilor obligatare, a
celor primite de la bănci sau de la alte instituţii financiare specializate, cu efect pozitiv
asupra autonomiei financiare a întreprinderii, fie în urma diminuării capitalului propriu,
cu efect negativ asupra posibilităţii de contractare a noi credite.

• Din FRN derivă:

 Rata finanţării stabile a imobilizărilor: Rfs = CP/Ain; când:

a) FRN>0 → Rfs>1

b) FRN<0 → Rfs<1

c) FRN=0 → Rfs=1

2. O alternativă a fondului de rulment net este fondul de rulment capital de lucru

(working capital statement), considerat criteriu de lichiditate: FRN  FRcl  Act  Dct

• Lichiditatea va fi suficientă dacă activele curente realizabile şi disponibile (Act) vor

depăşi exigibilitatea angajamentelor întreprinderii pe termen scurt (Dct);
• Este astfel pus în evidenţă echilibrul sau dezechilibrul financiar pe termen scurt al
întreprinderii;
• Această definiţie a fondului de rulment net este artificială, deoarece într-o întreprindere în
activitate este imposibilă realizarea (vânzarea) în totalitate a activelor circulante pentru a
rambursa datoriile mai mici de un an;
• Reflectă lichiditatea potenţială maximă.

Active circulante total =

Stocuri total +
+ Creanţe total +
+ Investitii pe termen scurt total +
+ Casa şi conturi la banci +
+Cheltuieli în avans: sume de reluat într-o perioadă de până la un an
 11

Darorii curente total =

Datorii: sume care trebuie plătite ȋntr-o perioadă de până la un an +
+ Subventii pentru investitii: sume de reluat într-o perioadă de până la un an +
+ Venituri ȋnregistrate ȋn avans: sume de reluat ȋntr-o perioada de până la un an +
+ Venituri în avans aferente activelor primite prin transfer de la clienţi: sume de reluat
într-o perioadă de până la un an.

• Din FR capital de lucru (working capital statement) derivă:

 Rata lichiditatii generale (Current Ratio): Rlg = Act/Dct; când:

a) FRcl>0 → Rlg>1

b) FRcl<0 → Rlg<1

c) FRcl=0 → Rlg=1

 Rata lichiditatii reduse (Acid Test Ratio): Rlr = Act-S/Dct; când 0,8 ≤ Rlr ≥ 1 situaţie
normală de lichiditate

3. Fondul de rulment propriu:

FRPr  C pr  Ain sau FRPr  FRN  DTL  CP  Ain  DTL  C pr  Ain
- reflectă autonomia de care dispune întreprinderea în finanţarea investiţiilor. În general,
fondul de rulment propriu este negativ, deoarece puţine întreprinderi îşi pot finanţa necesarul
lor permanent numai din capitalurile proprii.
Dacă fondul de rulment este suficient, întreprinderea va putea face faţă scadenţelor
viitoare, pe măsură ce acestea vor surveni, va putea să-şi achite datoriile : sumele care trebuie
plătite într-o perioadă de până la un an, găsind de fiecare dată lichidităţile necesare derulării
activităţii curente.

• Din FRpr derivă:

 Rata autofinantarii imobilizarilor: Raf = Cpr/Ain; 0,67 ≤ Raf≤ 1; când:

a) FRpr>0 → Raf>1

b) FRpr<0 → Raf<1

c) FRpr=0 → Raf=1

4. Fondul de rulment strain:

FRS  FRN  FRPr  CP  Ain   C pr  Ain   CP  C pr  DTL

reflectă contribuţia datoriilor: sumele care trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un
an la finanţarea necesarului permanent.

• Din FRs deriva:

 Rata finanţării străine a imobilizărilor: Rfst = DTL/Ain
 12
Necesarul de fond de rulment ( NFR ) este indicatorul cel mai relevant pentru studiul
echilibrului financiar, pentru că ţine seama de structura activelor şi pasivelor curente şi de
raportul lichiditate/exigibilitate dintre ele.

În definirea necesarului de fond de rulment se are în vedere faptul că :

 o parte a activelor circulante este finanţată din capitaluri nefinanciare provenite de la terţi
(furnizori, clienţi creditori, salariaţi, asigurările sociale, bugetul statului,
acţionari/asociaţi).
 numai partea din activele circulante rămasă nefinanţată din sursele menţionate este
acoperit din excedentul de capital permanent (fondul de rulment net) sau din datorii
financiare pe termen scurt, fapt pentru care această parte a fost numită necesar de fond de
rulment net.

NFR   Act  ATz   Dct  PTz 

• Active de trezorerie =
= Investitii pe termen scurt +
+ Casa si conturi la banci

• Pasive de trezorerie =
= Sume datorate institutiilor de credit

 NFR<0 reflecta un surplus de resurse temporare, în raport cu necesarul de finanţat a

activelor circulante.

• Cauze:
 accelerarea vitezei de rotatie a activelor circulante;
 obtinerea de datorii cu o exigibilitate mai îndepărtată, ceea ce echivalează cu
diminuarea termenelor în care se fac încasările şi relaxarea termenelor în care se achită
obligaţiile către terţi (dacă activele circulante au o viteză de rotatie superioară vitezei de
rotatie a datoriilor curente, întreprinderea realizează mai repede lichidităti, fiind posibilă
asigurarea unui echilibru financiar chiar şi în conditiile unui fond de rulment negativ);
 discontinuitati în realizarea aprovizionării şi în desfăşurarea activităţii de producţie
din cadrul întreprinderii (când viteza de rotatie a activelor este aproximativ egală cu
viteza de rotatie a pasivelor).

• NFR  0 , necesarul de fond de rulment neutru indică faptul că lichiditatea întreprinderii este
garantată pe termen scurt, însă aspecte neprevăzute, care pot modifica structura activelor şi
pasivelor curente, vor deteriora cu uşurinţă acest echilibru fragil (stocuri de produse finite,
care nu pot fi vândute în conjuncturi defavorabile pentru întreprindere, creanţe, imposibil de
recuperat în timp util etc.).

• NFR  0 , necesarul de fond de rulment pozitiv reflectă un surplus de nevoi temporare, în

raport cu resursele temporare care pot fi mobilizate.

• Cauze:

 diminuarea vitezei de rotaţie a activelor circulante;

 13
 obţinerea de datorii cu o exigibilitate mai scurtă, ceea ce echivalează cu
prelungirea termenelor în care se fac încasările şi comprimarea termenelor în care
se achită obligaţiile către terţi.
 investiţii care au determinat creşterea necesarului de finanţare a ciclului de
exploatare.

Dacă activele circulante au o viteză de rotaţie superioară vitezei de rotaţie a datoriilor curente,
întreprinderea realizează mai repede lichidităţi, fiind posibilă asigurarea unui echilibru financiar
chiar şi în condiţiile unui fond de rulment negativ.

• Din NFR derivă indicatori care caracterizează lichiditatea întreprinderii, cunoscuţi sub
numele de rate de rotaţie sau rate de gestiune:

 Rata (viteza) globală de rotaţie a stocurilor: Vrs=CA/S (nr. rotatii)

• Exprima de câte ori stocurile se transformă în cursul exerciţiului din formă materială
în formă bănească prin intermediul cifrei de afaceri (a vanzarilor).

Ex: Vrs = CA/S = 3,5 rotaţii

Interpretări posibile:
- stocurile participă de 3,5 ori la obţinerea cifrei de afaceri ȋntr-un exerciţiu;
- stocurile se transformă din formă materială ȋn formă bănească, prin intermediul
vânzărilor (CA), de 3,5 ori ȋntr-un exerciţiu financiar;
- resursele financiare imobilizate ȋn stocuri se recuperează prin intermediul
vânzărilor de 3,5 ori ȋn exerciţiul financiar analizat;

 O viteză de rotaţie accelerată a stocurilor indică:

• o politică comercială dinamică, dublată de o gestiune eficientă a stocurilor, cu consecinţe
favorabile asupra lichidităţii întreprinderii;
• un nivel al stocurilor insuficient, care reprezintă cauza riscului de ruptură de stoc şi a
imposibilităţii asigurării livrărilor la termenele stabilite.

 O rotaţie lentă a stocurilor indică:

• o creştere a stocurilor într-un ritm mai rapid decât ritmul de creştere a cifrei de afaceri;
• existenta componentelor greu vandabile;
• o aprovizionare semnificativă cu elemente de stoc, fie din raţiuni speculative, fie ca
urmare a facilităţilor de preţ şi decontare primite de la furnizori.

 Durata unei rotaţii în zile a stocului: Drs = (S/CA)*360 (zile)

• Creşterea raportului indică prelungirea intervalului de stocare în magazie, cu consecinţe

nefavorabile asupra cresterii necesarului temporar de finanţat al ciclului de exploatare si
asupra diminuarii lichiditatii;

Ex: Drs = (S/CA)*360 = 20 zile

Interpretări posibile:
14
- stocurile se transformă din formă materială ȋn formă bănească, prin intermediul
vânzărilor (CA), ȋn 20 de zile;
- resursele financiare imobilizate ȋn stocuri se recuperează prin intermediul
vânzărilor ȋn 20 de zile;

• Cauze:

 modificări intervenite în procesul de fabricaţie, prin prelungirea timpului de producţie;

 dificultăţi în valorificarea producţiei datorită deficienţelor calitative, a lipsei de avantaj
competitiv în raport cu concurenţii, a pierderii unor cote de piaţă etc;
 volum ridicat al stocurilor de materii prime si materiale, care se reînnoiesc la intervale
mari de timp, fapt ce limitează capacitatea de plată a întreprinderii deoarece aceasta
presupune cheltuieli de depozitare ce cresc proporţional cu marimea stocurilor şi cu
timpul de stocare;
• prin raportul S/CA se determină câţi lei investiţi în stocuri sunt necesari pentru a realiza
un leu cifră de afaceri.

 Rata (viteza) de rotatie a creantelor clienti: Vrc=CA/Cc (nr. rotatii)

• Exprima de câte ori creantele comerciale se pot reînnoi prin efectul vânzărilor, într-
un exerciţiu financiar;
• aceasta echivalează cu acordarea de noi termene de plată clientilor (creditarea lor), pentru
conservarea relaţiilor comerciale cu clienţii şi sporirea cifrei de afaceri, cu asumarea
costurilor acestei finanţări, care îi pot afecta lichiditatea ȋntreprinderii care alocă
capitalul lor clienţilor, şi a riscului de insolvabilitate a clientilor.
• un trend crescător al raportului este confortabil pentru lichiditatea întreprinderii,
scazând necesarul de finantare a ciclului de exploatare (NFR).

 Termenul mediu de recuperare a creantelor comerciale: Trc =(Cc/CA)*360 (zile)

• un trend crescător al raportului sporeşte necesarul temporar de finanţat al
întreprinderii şi poate fi sinonim cu existenţa unor clienţi în dificultate financiară, care
ar putea deveni insolvabili pe termen lung.
• prin raportul Cc/CA se poate determina câţi lei investiţi în credite comerciale
generează un leu cifră de afaceri.

 Rata (viteza) de rotatie a datoriilor către furnizori:

Vrfz = Afz/Dfz
• Exprima de câte ori datoriile către furnizori pot fi plătite prin efectul vânzărilor,
deoarece se consideră că cifra de afaceri trebuie să asigure reînnoirea activelor şi plata
datoriilor.

 Termenul mediu de plată a datoriilor către furnizori: Tpfz = (Dfz/Afz)*360

Exprimă perioada de timp în care datoriile către furnizori devin exigibile.

• valoarea mare a acestui raport indică termene de plată mai lungi acordate întreprinderii
de către furnizori, cu influentă favorabilă asupra lichidităţii.
• termenul îndelungat de plată a datoriilor poate fi expresia încrederii pe care furnizorii
o au într-un client important şi solvabil, care face achiziţii semnificative.
• amânarea repetată a rambursării datoriilor către furnizori, fără ca aceasta să se realizeze
cu acordul lor prealabil, indică dificultăţile de plată ale întreprinderii.
 15
• prin raportul Dfz/CA se determină câţi lei datorii furnizori trebuie contractaţi pentru
a se obţine un leu cifră de afaceri.

• Relatia Tpfz > Trc evidentiaza o situatie favorabila pentru intreprindere deoarece:
 creanţele comerciale se recuperează mai rapid decât se plătesc datoriile comerciale către
furnizori, ceea ce are impact favorabil asupra lichidităţii întreprinderii, reducând
necesarul de finanţare a ciclului de exploatare (NFR).

Trezoreria netă este definită:

• ca excedent de disponibilităţi derivat din activitatea desfăşurată de întreprindere într-un
exerciţiu financiar;
• ca expresie a echilibrului financiar de ansamblu al întreprinderii, determinată ca
diferenţă între fondul de rulment net şi necesarul de fond de rulment:
• prin prisma activelor şi pasivelor de trezorerie, ca excedent de disponibilităţi rezultat din
evoluţia curentă a operaţiunilor de încasări şi plăţi ce se derulează în întreprindere într-
un exerciţiu financiar:
TN  FRN  NFR
TN  Atz  Ptz

Din trezoreria netă derivă:

 Rata finanţării globale: Rfg = FRN/NFR

• Evidenţiază măsura în care surplusul de resurse permanente, rămas după finanţarea
necesarului permanent, participă la acoperirea necesarului de finanţare a ciclului de
exploatare.
Rfg>1 → TN>0 - FRN pozitiv permite finanţarea integrală a necesarului de fond de
rulment şi formarea trezoreriei nete pozitive

Rfg<1 → TN<0 - valoarea subunitară a raportului explică acoperirea parţială a

necesarului de fond de rulment din fondul de rulment net, consecinţa fiind trezoreria netă
negativă.

Ex:
FRN -4 5 2 -2 5 -6
NFR -2 2 3 -5 -2 8
Rfg 2 2,5 0,66 0,4 -2,5 -0,75

 Adevărata problemă determinată de trezoreria negativă este dependenţa faţă de bănci

pentru contractarea de noi credite pe termen scurt şi pierderea parţială a autonomiei
întreprinderii.

 Când TN<0 - trebuie determină proporţia pe care trezoreria netă negativă o

reprezintă în necesarul de fond de rulment. Dacă acestă pondere nu reprezintă mai mult de
30%, băncile acceptă finanţarea deficitului de trezorerie.

 Practica demonstreazǎ cǎ, în majoritatea cazurilor, declanşarea procedurii de

redresare judiciarǎ şi falimentul întreprinderilor au la origine dificultǎţile de trezorerie.
 16

Lipsa trezoreriei este o sursǎ permanentǎ de riscuri pentru întreprindere. Nelimitarea riscului
lipsei de trezorerie se reflectǎ negativ asupra rentabilitǎţii întreprinderii, situaţie care dacă
persistă pe termen lung este considerată un simptom al riscului de faliment.

 Rata lichiditătii imediate (raport de disponibilitate sau raport al capacitătii de plată

imediate): Rli = Atz/Dc
• Rli ≤ 0,20-0,30 - reprezintă garantia de lichiditate pentru întreprindere.

• Resursele lichide în exces pot fi utilizate pentru: acordarea de credite comerciale

clienţilor, în scopul creşterii vânzărilor; aprovizionarea cu cantităţi mai mari de materii
prime, pentru a profita de eventualele reduceri de preţ acordate de furnizori; efectuarea
altor plasamente.

 durata netă în zile a ciclului monetar ( Dcom ) sau durata medie de conversie a
numerarului este un indicator care exprimă, în zile, durata medie a intervalului cuprins
între momentul în care se plătesc datoriile către furnizori şi momentul în care se încasează
creditele de la clienţi: Dcom  Drs  Trc  Tp f
• Un ciclu comercial mai mic de 30 de zile = o situaţie optimă de trezorerie;
• Prelungirea ciclului comercial peste 80 de zile implică creşterea necesarului de finanţat al
ciclului de exploatare.

Tabelul nr. 2. Interpretarea sintetică a indicatorilor de echilibru

Indicator Valori de referinţă Interpretare
- Excedentul de resurse permanente, rămas după finanţarea
CP necesarului permanent, finanţează o parte din necesarul temporar
Fondul de rulment FRN  0 ; R f  1
net Ain (activele circulante) al întreprinderii; acest fapt corespunde unei rate
a finanţării stabile a imobilizărilor supraunitare.
- Lichiditatea va fi suficientă dacă activele circulante realizabile şi
Fondului de
Ac disponibile vor depăşi exigibilitatea angajamentelor întreprinderii pe
rulment net FRN  0 ; Rl g  1 termen scurt; este astfel pus în evidenţă echilibrul financiar potenţial
(working capital Dc pe termen scurt al întreprinderii, fapt reflectat de valoarea
statement)
supraunitară a ratei lichidităţii generale.
C pr - Întreprinderea nu-şi poate finanţa investiţiile în active imobilizate
Fondul de rulment FRPr  0 ; Raf  1 din resurse proprii; acesta corespunde unei rate de autofinanţare a
propriu Ain imobilizărilor subunitare.
- Capitalul propriu insuficient pentru finanţarea investiţiilor în active
Fondul de rulment FRN  FRPr ; CP  C pr imobilizate a determinat întreprinderea să recurga la îndatorare pe
străin
termen mai mare de un an.
- Buna gestionare a activităţii curente a întreprinderii face ca
Necesarul de fond
de rulment
NFR  0 necesarul de resurse temporare să fie mai mic decât resursele
temporare pe care le poate atrage întreprinderea.
- Întreprinderea dispune, pe lângă un excedent de resurse financiare
permanente, şi de un excedent de resurse temporare, ca efect al
FRN gestiunii performante a ciclului de exploatare, ceea ce determină
Trezoreria netă TN  0 ; R fg  1 încheierea exerciţiului financiar cu un surplus de disponibilităţi
NFR
băneşti; situaţia este reflectată şi în valoarea supraunitară ratei
finanţării globale a întreprinderii.
At - Managementul eficace al întreprinderii a avut ca rezultat creşterea
Situaţia netă SN  0 ; Rs g   1,66 averii acţionarilor; întreprinderea nu este expusă riscului de faliment
Dt şi nu este considerată riscantă pentru creditori.
Indicator Valori de referinţă Interpretare
 17
- Dacă toate activele circulante ar putea fi transformate în lichidităţi, ar fi mai
Rata lichidităţii
Rl g  1 mult decât necesare pentru finanţarea obligaţiilor curente; situaţia reflectă
generale
echilibrul financiar potenţial pe termen scurt, ceea ce corespunde unui fond de
(Current Ratio)
rulment net (working capital statement) pozitiv.
- Valorile raportului cuprinse între 0,8 şi 1 indică o situaţie normală de
Rata lichidităţii
reduse 0,8  Rl r  1 lichiditate a întreprinderii, datoriile pe termen scurt pot fi acoperite numai din
activele realizabile şi disponibile, mai uşor de mobilizat (crenţele comerciale,
(Acid Test Ratio)
activele de trezorerie).
- Valorile raportului încadrate în acest interval de valoare reflectă existenţa în
Rata lichidităţii 0,2  Rli  0,3 întreprindere a unei capacităţi imediate de plată, destinată finanţării
imediate
activităţii curente sau realizării unor plasamente rentabile şi cu risc minim.
Trc < T p f - Creanţele comerciale se recuperează mai rapid decât se plătesc datoriile
Ratele de rotaţie comerciale către furnizori, ceea ce are impact favorabil asupra lichidităţii
Vrc > Vr fz întreprinderii, reducând necesarul de finanţare a ciclului de exploatare.

2.3.2. Analiza solvabilităţi întreprinderii

Solvabilitatea sau soliditatea patrimonială desemnează capacitatea întreprinderii de a

face faţă scadenţelor, adică rambursării datoriilor şi plăţii regulate a dobânzilor.

Solvabilitatea este dependentă, pe de o parte, de măsura în care activul total al întreprinderii

este suficient pentru plata datorilor totale şi, pe de altă parte, de gradul de îndatorare şi/sau
de independenţă faţă de terţi.

Analiza suficienţei activului total pentru acoperirea datoriilor totale se realizează cu

ajutorul indicatorului:

 rata solvabilităţii generale ( Rs g ) exprimată ca raport între activul total şi datoriile totale:
At
Rs g 
Dt
Acest indicator este echivalentul, în mărimi relative, a indicatorului situaţia netă:

At - Dt = Cpr= ANC = SN

 valoare a raportului mai mică decât 1,66 explică fa ptul că întreprinderea se

caracterizează prin insolvabilitate şi este riscantă pentru “furnizorii” de capital, care pot
refuza acordarea de noi împrumuturi. Aceasta echivalează cu o situaţie netă negativă.

 mărimea ratei sovabilităţii generale depinde posibilitatea reînnoririi contractelor de

creditare cu finanţatorii.

 Aprecieri asupra solvabilităţii întreprinderii se realizează în urma analizei:

 ratelor care reflectă gradul de îndatorare;

 ratelor de independenţă financiară a întreprinderii.

1.rata îndatorării globale ( RIG ):

Dt D
RIG1   0,66 sau RIG2  t  2 (rata levierului financiar)
Pt C pr
 18
 fac parte din categoria indicatorilor de risc;
 denumite coeficienţi ai îndatorării globale;
 exprimă gradul de dependenţă a întreprinderii faţă de resursele financiare provenite de la
terţi.

2. rata îndatorării la termen ( RIT ):

D1an D
RIT1  sau RIT2  1an
CP C pr
 Riscul de insolvabilitate este, în principal, determinat de datoriile pe termen lung, care
cumulează ratele scadente şi cheltuielile cu dobânda aferentă.

 Întreprinderea dispune de capacitate de îndatorare la termen când primul raport este mai
mic sau egal cu 0,50, iar al doilea raport este cel mult egal cu 1.

 Gradul de îndatorare este diferit de posibilitatea de rambursare a datoriilor de către

întreprindere.
 Există întreprinderi foarte îndatorate, dar care rambursează creditele şi plătesc dobânzile
la termenele prevăzute, după cum
 Există şi întreprinderi cu un nivel mai redus de îndatorare, dar care înregistrează credite
restante.

Dt
3. rata capacităţii globale de ramburare ( RRG ): RRG 
CAF
 exprimă, în număr de ani, capacitatea întreprinderii de a rambursa datoriile totale;

 întreprinderea trebuie să dispună de o capacitate de autofinanţare capabilă să satisfacă cel

puţin obligaţiile de plată reprezentate de credite, dobânzi şi comisioane aferente;

 se recomandă o perioadă de maximum patru ani pentru rambursarea datoriilor pe seama

capacităţii de autofinanţare;

 Cu cât valoarea indicatorului este mai mică, cu atât întreprinderea este capabilă să suporte
o îndatorare suplimentară;

 CAF = Rnet+Amortizarea ȋn cursul perioadei

D1an
4. rata capacităţii de rambursare la termen ( RRT ): RRT 
CAF

 literatura de specialitate indică pentru acest raport o valoare maximă egală cu trei ani.

 valoarea indicatorului peste această limită indică capacitatea de autofinanţare disponibilă

insuficientă pentru rambursarea datoriilor la scadenţă,

 întreprinderea trebuie să găsească alte resurse pentru a face faţă scadenţelor (dezinvestiţii,
noi împrumuturi pe termen scurt etc.).
 19
Ch f Ch f
5. rata prelevării datoriilor financiare ( RPD ): RPD1  sau RPD2 
EBE CA

 exprimă capacităţii întreprinderii de a suporta costul îndatorării;

 o valoare a primului raport mai mare de 0,6 sau depăşirea excedentului brut de exploatare
de către cheltuielile financiare este un semnal că întreprinderea nu poate suporta costul
îndatorării – risc de insolvabilitate;

 pentru al doilea raport, literatura de specialitate recomandă o valoare de cel mult 0,03
(cheltuielile financiare să nu reprezinte mai mult de 3% din cifra de afaceri), pentru ca
întreprinderea să nu se expună riscului de insolvabilitate.

1. raportul autonomiei (independenţei) financiare globale:

C C
RAF1  pr sau RAF2  pr
Pt Dt

 pentru primul raport se recomandă valoarea de minimum 0,33 care caracterizează o

autonomie financiară normală a întreprinderii.
 când descreşte gradul de independenţă financiară a întreprinderii, creşte riscul băncilor
finanţatoare.
 indicatorul poate lua valori negative când capitalul propriu este negativ, situaţie proprie
întreprinderilor falimentare.

 pentru al doilea indicator valoarea nu trebuie să coboare sub 0,7-0,8 pentru a reflectǎ o
autonomie financiarǎ ridicatǎ a întreprinderii.

 exprimă câţi lei garanţie revine/sunt necesari pentru 1 leu datorii totale;

 cu cât indicatorul are valori mai mici decât limitele mai sus amintite, cu atât
întreprinderea se expune riscului de insolvabilitate datoritǎ dependenţei prea mari faţǎ de
creditori.

 creşterea autonomiei financiare a întreprinderii este de dorit sǎ se realizeze pe seama

creşterii, într-un ritm mai rapid, a profitului net al exerciţiului decât a celorlalte
componente ale capitalului propriu.

 creşterea capitalului propriu într-un ritm mai lent decât ritmul de creştere a datoriilor
totale, este o situaţie normalǎ numai dacă se realizează pe seama creşterii datoriilor ce
trebuie rambursate într-o perioadǎ de până la un an, ca efect al prelungirii termenelor de
platǎ acordate de furnizori.

C pr C pr
2. raportul autonomiei (independenţei) financiare la termen: RAT 1  sau RAT 2 
CP D1an
 primul indicator reflectǎ măsura în care capitalul propriu participǎ la formarea capitalului
permanent;
20
 mǎsura în care datoriile care trebuie rambursate într-o perioadǎ mai mare de un an pot fi
acoperite pe seama capitalului propriu;

 exprimă câţi lei garanţie revine/sunt necesari pentru 1 leu datorii mai mari de un an;

 valoarea minimǎ admisǎ pentru primul indicator este 0,5. Sub acestǎ valoare
întreprinderea se confruntǎ cu risc de insolvabilitate;

 valoarea minimǎ admisǎ pentru cea de-a doua variantǎ de calcul a indicatorului este 1,
respectiv datoriile mai mari de un an trebuie sǎ fie acoperite integral de capitalurile
proprii, datoritǎ activitǎţii rentabile desfǎşurate de întreprindere.

Tabelul nr. 3. Interpretarea sintetică a ratelor de solvabilitate

Indicator Valori de referinţă Interpretare
- Întreprinderea se caracterizează prin insolvabilitate şi este
Rata solvabilităţii Rs g  1,66 riscantă pentru „furnizorii” de capital, care pot refuza
generale acordarea de noi împrumuturi; aceasta echivalează cu o
situaţie netă negativă.
- Întreprinderea nu este ameninţată de riscul de insolvabilitate
RIG1  0,66 şi dispune încă de capacitate de îndatorare.
- Valoarea unitară pentru acest raport se înregistrează numai
când capitalul propriu devine negativ, situaţie specifică
Rata (coeficientul) RIG1  1 întreprinderilor aflate în stare de faliment, la care pierderile
reportate din exerciţiile anterioare au erodat capitalul
îndatorării globale
întreprinderii.
- Când raportul are valoarea egală cu doi, capacitatea de
îndatorare a întreprinderii este considerată saturată.
RIG 2  2 Îndatorarea peste acestă limită conduce la apariţia riscului de
insolvabilitate, atât pentru împrumutat cât şi pentru finanţator.
Rata (coeficientul) RIT1  0,50 - Întreprinderea dispune de capacitate de îndatorare pe o
îndatorării la perioadă mai mare de un an şi nu este susceptibilă riscului de
termen RIT2  1 insolvabilitate.
Rata capacităţii - Întreprinderea dispune de capacitate de autofinanţare care îi
globale de RRG  4 va permite rambursarea datoriilor totale în maximum patru
ramburare ani.
- Întreprinderea nu poate suporta costul îndatorării din
RPD1  0,6 excedentul brut de exploatare, iar dacă această situaţie
Rata prelevării persistă pe termen lung întreprinderea devine insolvabilă.
datoriilor financiare - Atunci când cheltuielile financiare nu reprezintă mai mult de
RPD2  0,03 3% din cifra de afaceri, întreprinderea nu se expune riscului
de insolvabilitate.
- Primul raport indică o autonomie financiară normală a
Raportul RAF1  0,33 întreprinderii;
autonomiei - Al doilea raport indică o autonomie financiară ridicată,
(independenţei) situaţie de dorit sǎ se realizeze pe seama creşterii, într-un ritm
financiare globale RAF2  0,70 mai rapid, a profitului net al exerciţiului decât pe seama
celorlalte componente ale capitalului propriu al întreprinderii.

Tabelul nr. 4. Calculul principalilor indicatori economico-financiari care caracterizează poziţia financiară
Nr. Exerciţiul financiar: Abateri
Indicatorul
crt. precedent încheiat (%)
1. Indicatorii de lichiditate: - - -
a) Rata lichidităţii generale Rlg  Act / Dct 1,33 2,40 80,44
b) Indicatorul test acid Rlr  Act  S / Dct 0,71 1,74 145,07
2. Indicatorii de risc: - - -
a) Indicatorul gradului de îndatorare (Rata îndatorării la
termen) RIT  D1an / C pr 0,02 0,20 900,00

b) Indicatorul privind acoperirea dobânzilor RAD  Rec / Chd 23,46 14,31 -39,00
 21
Nr. Exerciţiul financiar: Abateri
Indicatorul
crt. precedent încheiat (%)
3. Indicatorii de activitate (de gestiune): - - -
a) Viteza de rotaţie a stocului Vrs  CA / S (rot.) 3,77 6,42 70,29
b) Durata de rotaţie a stocului Drs  (S / CA)  360 (zile) 95,52 56,09 -41,28
c) Termenul de recuperare a creanţelor Trc  (Cc / CA)  360 117,25 175,01 49,26
Termenul de plată a datoriilor către Furnizori
d) T pf  ( D fz / A fz )  360 87,26 72,96 -16,39

e) Viteza de rotaţie a activelor imobilizate VrAi  CA / Ai (rot.) 1,60 1,77 10,62

f) Viteza de rotaţie a activelor totale VrAt  CA / At (rot.) 0,80 0,82 2,50
4. Indicatorii de profitabilitate: - - -
a) Rata rentabilităţii capitalului angajat RCang  Rec / Cang 24,43 13,05 -46,58
b) Marja brută din vânzări RMb  Rb / CA (%) 41,20 38,44 -6,70

Răspundeţi pe scurt la următoarele întrebări:

1. Ce implică analiza echilibrului financiar prin sistemul de rate?
2. Enumeraţi indicatorii încadraţi în sistemul ratelor de rotaţie şi prezentaţi, la liberă alegere,
semnificaţia uneia dintre acestea.
3. Ce diferenţă există între rata lichidităţii generale, rata lichidităţii reduse şi rata lichidităţii
imediate?
4. Care sunt ratele care se corelează cu indicatorul trezorerie netă?
5. Care sunt indicatorii exprimaţi prin rate care se corelează cu indicatorul fond de rulment?
6. Cum definiţi necesarul de fond de rulment?
7. Discutaţi semnificaţiile relaţiilor matematice posibile între fondul de rulment şi necesarul
de fond de rulment.
8. Care este semnificaţia teoretică a indicatorului trezorerie netă negativă?

Bibliografie imperativă pentru Analiza poziţiei financiare a entităţii:

Petrescu, S., Analiză şi diagnostic financiar-contabil, ediţia a III-a, Ed. CECCAR, Bucureşti,
2010 (Analiza ratelor de structură a bilanţului, pp. 214-216, pp. 191-229);

Robu, V., Anghel I., Şerban E.-C., Analiza economico-financiară a firmei, Ed. Economică,
Bucureşti, 2014 (Analiza structurii activului; Analiza structurii surselor de finanţare, pp. 429-
434, pp. 434-455; pp. 458-461);

Siminica, M., Diagnosticul financiar al firmei, Ed. Sitech, Craiova, 2010 (Analiza structurii
activului şi pasivului, pp. 37-54, pp. 71-98; pp. 101-118).