Capitolul 5

Analiza poziţiei financiare

Tendinţa spre armonie şi echilibru – concepte-cheie ale culturii si civilizaţiei umane – este
caracteristică ansamblului activităţilor omeneşti, inclusiv celor creatoare de valori materiale, pe
parcursul întregului proces dinamic de accesare, alocare şi utilizare a resurselor necesare acestor
activităţi. Corelarea diferiţilor parametrii de analiză financiar-patrimonială şi de rentabilitate în
vederea asigurării unei eficienţe cât mai ridicate a resurselor consumate, cu concretizare în
satisfacerea optimă a diferitelor nevoi sociale, se regăseşte în echilibrul financiar asigurat.
Echilibrul financiar vizează un ansamblu de corelaţii ce se formează în procesul de rotaţie a
capitalului, presupunând un sistem de proporţionalităţi şi relaţii dinamice între diversele necesităţi şi
posibilităţi, implicând o alocare şi utilizare a capitalurilor care să permită întreprinderii remunerarea,
la nivelul şi în timpul angajat, a furnizorilor de fonduri, desfăşurarea unei activităţi fluente şi
asigurarea creşterilor strategice prevăzute, ca rezultantă a unei anume poziţii financiare şi
performanţe. Necesitatea şi evaluarea modului de realizare a echilibrului financiar, elaborarea
normelor diverse de asigurare a echilibrului financiar evidenţiază faptul că acesta constituie o situaţie
de referinţă în funcţie de care se iau decizii atât la nivel intern (de gestiune), cât şi extern (de către
proprietari şi diverşi alţi parteneri externi) asupra activităţii întreprinderii, cu atât mai mult, cu cât
toate deciziile au implicaţii financiare.
O analiză exhaustivă a echilibrului financiar relevă faptul că acesta depinde de:

rentabilitatea activităţii - se poate aprecia pe baza situaţiilor financiare, prin analiza
rezultatelor generate de investiţiile realizate în anumite condiţii de asumare a riscului şi este
evaluată de către fiecare participant la activitatea întreprinderii sub o formă de concretizare
adecvată: dividende şi creşterea valorii acţiunilor pentru acţionari, dobânzi pentru creditori,
salarii şi diverse alte remunerări pentru salariaţi etc.;

solvabilitatea întreprinderii - reprezintă capacitatea întreprinderii de a-şi achita la
scadenţă datoriile; ea conferă o anumită încredere creditorilor săi, permiţând asigurarea cu
uşurinţă a finanţării activităţii. Aprecierea solvabilităţii este complexă, vizând aspecte diferite
precum corelarea duratelor de achitare a creditelor-furnizori cu cele a creditelor-clienţi, rata
îndatorării, analiza tabloului fluxurilor de numerar, modalităţile de finanţare a investiţiilor
neautofinanţate fie prin creşterea capitalului, fie prin îndatorare.
Analiza corelată a rentabilităţii şi solvabilităţii evidenţiază aspecte diferite în timp:
− pe termen scurt, rentabilitatea şi solvabilitatea sunt relativ autonome;
− pe termen lung, rentabilitatea şi solvabilitatea nu pot fi independente, rentabilitatea
întreprinderii asigurând solvabilitatea acesteia;

flexibilitatea întreprinderii reprezintă marja de manevră a întreprinderii în ceea ce
priveşte deciziile de investire şi finanţare viitoare, direct dependentă de gradul de lichiditate al
activelor. Echilibrul financiar este o noţiune financiară care trebuie judecată în cadrul
continuităţii activităţii, orice decizie luată şi consecinţele acesteia angajând structural şi financiar
întreprinderea în viitor. Având în vedere dinamica mediului, supravieţuirea şi consolidarea
poziţiei impun întreprinderii să fie flexibilă. Analiza flexibilităţii vizează aspecte complexe,
centrate pe adaptabilitatea la evoluţiile pieţei, respectiv dinamismul portofoliului de active,

1
produse, surse, aptitudinea de a-şi impune produsele, de a depista şi câştiga noi segmente de
piaţă. Totodată, aceasta presupune abilitatea asigurării cu resursele necesare finanţării diverselor
oportunităţi de investire.
1. Sursele informaţionale utilizate în analiza poziţiei financiare
Principalele surse informaţionale utilizate în analiza poziţiei financiare sunt:

situaţiile financiare:
− bilanţ
− contul de profit şi pierdere
− situaţia modificării capitalului propriu
− situaţia fluxului de numerar
− politicile contabile si notele explicative

raportul administratorilor

bugetul şi execuţia sa

evidenţa contabilă financiară şi de gestiune

informaţiile privind evoluţia mediului sectorial şi global etc.

Bilanţul constituie sursa principală de informare asupra poziţiei financiare a între-

prinderii. În formatul de bilanţ prevăzut de legislaţia ţării noastre includerea datelor are la bază
principii economice, juridice, cu o structurare a elementelor bilanţiere care să permită aprecierea
solvabilităţii şi capacităţii de plată a întreprinderii, precum şi evaluarea activului net a acesteia.
Elementele de activ sunt înscrise în ordinea inversă a lichidităţii, ţinând cont de modul în care
participă la circuitul economic: active imobilizate şi active circulante. Evidenţierea datoriilor în
funcţie de exigibilitatea lor în datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an şi
datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mică de un an şi corelarea pe diverse paliere cu
lichiditatea activelor permit caracterizarea gradului de solvabilitate a întreprinderii. Determinarea
capitalului şi rezervelor în finalul bilanţului, ca rezultat al confruntării dintre total activ şi total
datorii, permite estimarea activului net al întreprinderii.

A. Active imobilizate durabil

I. Imobilizări necorporale
II. Imobilizări corporale
III. Imobilizări financiare
B. Active circulante
I. Stocuri
II. Creanţe
III. Investiţii financiare pe termen scurt
IV. Casa şi conturi la bănci
C. Cheltuieli în avans temporar
D. Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă de un an
E. Active circulante nete, respectiv datorii curente nete
F. Total active minus datorii curente
G. Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an
H. Provizioane pentru riscuri şi cheltuieli
I. Venituri în avans
J. Capital şi rezerve durabil
I. Capital subscris
II. Prime de capital
III. Rezerve din reevaluare

2
 IV. Rezerve
V. Rezultatul reportat
VI. Rezultatul exerciţiului financiar

Practica economico-financiară, precum şi fundamentările teoretice au impus realizarea

unor construcţii bilanţiere diferite, adecvate obiectivelor şi metodelor de analiză economico-
financiară, cele mai utilizate fiind: bilanţul financiar (patrimonial), bilanţul funcţional
Contul de profit şi pierdere oferă cele mai importante informaţii cu privire la
performanţele întreprinderii.
Situaţia modificării capitalului propriu reflectă creşterea sau reducerea activului net
sau a avuţiei pe parcursul unui exerciţiu financiar şi a cauzelor care au determinat aceste
modificări.
Potrivit OMFP nr. 3005/2009, această situaţie financiară are următoarea structură:

Capital subscris
Prime de capital
Rezerve din reevaluare
Rezerve
Acţiuni proprii
Rezultat reportat:
- reprezentând profitul nerepartizat sau pierderea neacoperită;
- provenit din aplicarea pentru prima dată a IAS, mai puţin IAS 29;
- provenit din corectarea erorilor contabile;
- provenit din trecerea la aplicarea reglementărilor conforme cu Directiva IV CEE;
Rezultatul exerciţiului
Repartizarea rezultatului
De asemenea, în această situaţie trebuie să se prezinte tranzacţiile de capital cu
proprietarii şi distribuţiile către aceştia, soldul profitului cumulat sau al pierderii cumulate la
începutul şi sfârşitul perioadei la care se referă, o reconciliere între valoarea contabilă a fiecărei
categorii de capital propriu la deschiderea şi închiderea exerciţiului financiar cu prezentarea
distinctă a fiecărei modificări.
Situaţia fluxurilor de trezorerie cuprinde informaţii care reflectă capacitatea
întreprinderii de a genera numerar şi echivalente de numerar, a momentului şi siguranţei
concretizării lor, precum şi a necesităţilor de utilizare a acestora. Această situaţie financiară este
deosebit de importantă în evaluarea modificării poziţiei financiare a întreprinderii şi pentru a
aprecia dacă aceasta are numerar suficient şi la momentul oportun pentru desfăşurarea
activităţilor, achitarea obligaţiilor şi asigurarea rentabilităţii investitorilor.
Utilizat împreună cu celelalte situaţii financiare, tabloul fluxurilor de trezorerie serveşte:

evaluării modificărilor intervenite în activele nete ale unei întreprinderi;

evaluării structurii financiare, inclusiv a lichidităţii şi solvabilităţii;

aprecierii capacităţii întreprinderii de a influenţa volumul si momentul de apariţie a
fluxurilor de numerar, în vederea adaptării la circumstanţele şi oportunităţile în
continuă schimbare;

dezvoltării unor modele de evaluare şi comparare a valorii actualizate a fluxurilor
viitoare ale diferitelor întreprinderi, de către utilizatori;

3

asigurării unui grad de comparabilitate mai ridicat al rezultatului din exploatare al
diverselor întreprinderi, eliminând efectele unor tratamente contabile diferite pentru
aceleaşi tranzacţii sau evenimente;

ca indicator al valorii, momentului apariţiei şi siguranţei viitoarelor fluxuri;

verificării exactităţii evaluărilor trecute asupra fluxurilor;

analizei raportului între profitabilitate şi fluxurile nete de numerar;

aprecierii impactului modificării preţurilor etc.
Situaţia fluxurilor de trezorerie trebuie să prezinte fluxurile de numerar, distinct, pe
activităţile de exploatare, de investiţii şi de finanţare pentru a se putea stabili relaţiile dintre
acestea şi impactul fiecărei activităţi asupra disponibilităţilor şi poziţiei financiare a
întreprinderii.
Politicile contabile şi notele explicative conţin explicaţii şi informaţii asupra metodelor
şi practicilor contabile aplicate, relevante şi credibile, în sensul că reprezintă fidel rezultatele şi
poziţia financiară a întreprinderii, reflectă substanţa economică a evenimentelor şi tranzacţiilor şi
nu doar forma juridică, sunt neutre, prudente, complete sub toate aspectele semnificative,
facilitând comparabilitatea în timp şi spaţiu.
Raportul administratorilor este un instrument care oferă utilizatorilor explicaţii şi
interpretări ale situaţiei financiare a întreprinderii, pe care aceştia sunt obligaţi să le prezinte
investitorilor.
Bugetul şi execuţia sa – ca instrument de planificare, bugetul, pornind de la obiectivele
întreprinderii, stabileşte cheltuielile pe fiecare domeniu de elaborare şi specifică de unde sunt
procurate resursele pentru susţinerea acestora. Analiza bugetelor şi execuţiei acestora oferă
informaţii deosebit de importante pentru utilizatori asupra performanţelor şi poziţiei financiare
prevăzute de întreprindere şi a modului de atingerea a acestora.
Informaţiile asupra mediului global şi a celui sectorial, oferite de diverse surse publice
sau private, ca şi propriile studii ale întreprinderii permit o apreciere mai corectă a capacităţii de
adaptare a întreprinderii, a modului în care aceasta a reuşit să facă faţă constrângerilor şi să
exploateze oportunităţile.

2. Analiza poziţiei financiare în concepţia patrimonială (financiară)

Principiile specifice care stau la baza elaborării bilanţului financiar vizează primatul
opticii evaluării economice a elementelor patrimoniale şi financiare şi, ca atare, înscrierea şi
evaluarea în bilanţ a tuturor activelor şi resurselor de care dispune întreprinderea pentru
desfăşurarea activităţii, indiferent de regimul juridic al deţinerii activelor, precum şi importanţa
respectării criteriilor de lichiditate şi exigibilitate. Conform acestor principii:

activele sunt grupate în funcţie de lichiditate:
− active imobilizate (AI), care cuprind toate imobilizările cu lichiditate mai mare de
un an;
− active circulante (AC), care cuprind toate imobilizările cu lichiditate mai mică de un
an;

resursele sunt structurate în funcţie de exigibilitate:
− datorii ce trebuie plătite într-o perioadă de până la un an (DTS);
− datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an (DTML);
− capital şi rezerve (C).

4
 Construcţia bilanţului financiar este favorizată de formatul impus de OMFP 3005/2009
care asigură delimitarea datoriilor pe termen scurt de cele pe termen mediu şi lung, indiferent de
natura resurselor, sub rezerva reclasării şi retratării unor elemente.
Prin reclasarea şi retratarea elementelor bilanţiere se urmăreşte stabilirea structurii reale a
activelor (pe baza căreia întreprinderea a obţinut o anumită performanţă) şi pasivelor (structura
financiară care a susţinut întregul proces).

Reclasări ale elementelor bilanţiere:

diminuarea activului imobilizat cu activele fictive (cheltuieli de constituire, cheltuielile
de cercetare – dezvoltare ce nu se pot concretiza), modificând în contrapartidă, în resurse,
capitalul;

includerea imobilizărilor financiare cu termen de lichiditate mai mic de un an în
investiţii financiare pe termen scurt şi invers;

includerea creanţelor cu lichiditate mai mare de un an în active imobilizate;

includerea avansurilor spre decontare în cadrul creanţelor întreprinderii, având în
vedere necesitatea decontării lor;

repartizarea cheltuielilor înregistrate în avans fie la active imobilizate, fie în active
circulante, în creanţe, în funcţie de lichiditatea acestora;

includerea veniturilor înregistrate în avans în datorii cu exigibilitate mai mare sau mai
mică de un an, după caz;

includerea în capital a subvenţiilor nete pentru investiţii aferente terenurilor şi
mijloacelor fixe primite cu titlu gratuit şi eliminarea subvenţiilor pentru investiţii aferente
brevetelor, mărcilor primite cu titlu gratuit (considerate în această abordare ca active fictive), iar,
în contrapartidă, eliminarea din cadrul creanţelor a sumelor alocate de la buget pentru finanţarea
acestor elemente; impozitele aferente sunt incluse în datorii;

excluderea din capital a capitalului subscris şi nevărsat, iar în contrapartidă, din creanţe
a decontărilor cu asociaţii privind capitalul;

includerea provizioanelor pentru riscuri şi cheltuieli fie în datorii ce trebuie plătite într-
o perioadă până la un an, fie în datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an, în
funcţie de exigibilitate;

tratarea împrumuturilor în cadrul grupului, respectiv datoriile de la societatea-mamă
sau de la o altă filială ca elemente de capital, fiind luate în calcul la determinarea rentabilităţii
financiare a grupului. Din punctul de vedere al solvabilităţii, în analiză se face distincţie între
capitalurile cu caracter stabil, care includ şi datoriile acordate de manieră permanentă şi
capitalurile pe termen scurt, care includ datoriile pe termen scurt din cadrul grupului şi care nu
sunt incluse în resursele permanente;

tratarea conturilor curente ale asociaţilor ca fiind capitaluri, având în vedere
argumentele de luare în considerare a acestora la calculul rentabilităţii financiare, cu
obligativitatea includerii lor fie în resurse permanente, fie în resurse curente, în funcţie de
exigibilitatea lor.

Retratări ale elementelor financiar-patrimoniale:

locaţia, precum şi leasing-ul operaţional permit întreprinderii să utilizeze un activ fără
a avansa valoarea sa de achiziţie. Din punct de vedere juridic, întreprinderea nefiind proprietara
acestui bun, nu-l va înregistra în activul său contabil şi, în consecinţă, redevenţele şi ratele de
leasing operaţional ce vor fi plătite nu sunt evidenţiate ca surse de finanţare. Evaluarea corectă a

5
situaţiei economice a întreprinderii impune rectificarea bilanţului contabil prin înscrierea în activ
a valorii contabile nete a bunului închiriat sau deţinut pe baza unui contract de leasing
operaţional şi, concomitent, înscrierea la datorii a valorii cumulate a redevenţelor şi, respectiv,
ratelor de leasing operaţional.

2.1. Ratele de structură financiar-patrimonială

Analiza structurii resurselor economice şi financiare evidenţiază importanţa anumitor
componente în activitatea întreprinderii, a relaţiilor dintre acestea.
Structura resurselor depinde de:

sectorul de activitate;

capacitatea de adaptare a întreprinderii la mediu;

strategia adoptată într-o anume perioadă (dezvoltare, stagnare, regres);

capacitatea întreprinderii de a modifica resursele pe care le deţine;

nevoia de creditare şi accesul la resurse;

politica de finanţare;

exigenţele investitorilor (distribuire dividende/acumulare).
Analiza structurii resurselor întreprinderii se realizează cu ajutorul ratelor calculate ca
raport între un element/grup de elemente bilanţiere şi totalul activului/resurselor, clasă/
grupă/subgrupă cărora le aparţine sau alt element/grup de elemente.

Rate de structură a activului

Pornind de la structura activelor, în funcţie de modul de participare la circuitul economic,
cu evidenţierea aspectelor privind riscul asumat în realizarea obiectivelor strategice alese, se pot
calcula, în principal, următoarele rate de structură a activului:

rata activelor imobilizate (RAI):
Active imobilizate
R AI = × 100
Activ total
Această rată reflectă, pe de-o parte, ponderea elementelor stabile, durabile ale
întreprinderii, iar, pe de altă parte, nivelul de imobilizare a capitalului său pe termen lung şi
mediu, ceea ce impune o analiză aprofundată a eficienţei lor. O problemă esenţială ce revine
managerilor constă în asigurarea creşterii patrimoniale în condiţiile menţinerii lichidităţii la
nivelul impus de realizarea activităţii şi onorarea obligaţiilor. Din acest motiv, investirea în
imobilizări constituie o decizie importantă ale cărei efecte trebuie urmărite consecvent.
Pornind de la structura activelor imobilizate, se pot construi:
− rata imobilizărilor corporale (RIC):
Im obilizări corporale
R IC = × 100
Activ total
În funcţie de apartenenţa sectorială, întreprinderile prezintă rate ale investirii în
imobilizări corporale diferite, evidenţiind opţiunile strategice alese pe baza analizei
SWOT. O rată ridicată a imobilizărilor corporale semnalează un risc ridicat asumat de
către investitori – ca urmare a lichidităţii scăzute a acestor active – în vederea obţinerii
unui profit corespunzător. În acelaşi timp, adiţionarea de mijloace fixe constituie o
condiţie a menţinerii competitivităţii tehnologice în foarte multe sectoare. Evaluarea pe
baza valorilor contabile nete, specifică abordării financiare, este utilă acestei aprecieri,

6
 relevând partea nerecuperată a activelor. Un grad mai ridicat de flexibilitate în cadrul
unui sector se asigură prin constituirea unui potenţial productiv caracterizat printr-un
anumit grad de polivalenţă şi o anumită posibilitate de segmentare. În multe sectoare,
consideraţiile legate de constrângeri tehnologice sau de realizarea unor economii de scară
importante impun achiziţii substanţiale de imobilizări corporale la anumite intervale de
timp. Această situaţie se va reflecta într-o rată a activelor imobilizate cu creşteri în salturi
şi va influenţa semnificativ rentabilitatea economică, rotaţia acestora şi necesarul de
finanţare. În consecinţă, în analiza acestei rate trebuie să se ţină seama de particularităţile
sectorului, de capacitatea întreprinderii demonstrată în trecut de a recupera investiţiile
făcute în condiţii de eficienţă şi de a genera numerar şi echivalente de numerar care să-i
permită achitarea obligaţiilor.

− rata imobilizărilor necorporale (RIN):

Imobilizări necorporale
R IN = × 100
Activ total

O rată înaltă a imobilizărilor necorporale, ca urmare a deţinerii de către întreprindere de

brevete, licenţe etc., relevă fie o activitate de cercetare-dezvoltare semnificativă şi
fructificată, fie interesul pentru achiziţia de astfel de imobilizări în scopul exploatării lor.
Urmărirea eficienţei acestor imobilizări este cu atât mai importantă, cu cât uzura lor
morală este mai rapidă, provocând pierderi de valoare şi oportunităţi întreprinderii.

− rata imobilizărilor financiare (RIF):

Imobilizări financiare
R IF = × 100
Activ total

Capacitatea de a investi în exteriorul întreprinderii presupune o situaţie financiară bună şi

solidă, fiind caracteristică întreprinderilor mari. Analiza acestei rate trebuie corelată cu
cea a ratelor de remunerare a acestor investiţii, comparându-se costurile de oportunitate
ale diverselor alternative investiţionale;

rata activelor circulante (RAC):
Active circulante
R AC = × 100
Activ total
Rata activelor circulante poate fi aprofundată în structură, pe elemente componente,
furnizând informaţii utile cu privire la specificul activităţii şi gestiunea întreprinderii:

− rata stocurilor (RS):

Stocuri Stocuri
RS = × 100 sau × 100
Activ total Active circulante

Importanţa acestei rate în cadrul unei întreprinderi rezidă în faptul că ea evidenţiază

aspecte complexe vizând:

7

apartenenţa sectorială – întreprinderile producătoare şi cele comerciale prezintă o pondere
ridicată a acestor elemente, cu diferenţieri în funcţie de specificul activităţii – cele din
sfera producţiei prezintă o structură ce cuprinde materii prime, materiale, produse în curs
de execuţie, produse finite, în timp ce acelea din sfera distribuţiei prezintă o preponderenţă
a stocurilor de mărfuri. În întreprinderile prestatoare de servicii rata stocurilor prezintă
valori scăzute;

gestiunea întreprinderii – mărimea acestei rate şi analiza componenţei acesteia permit
evidenţierea existenţei sau nu a stocurilor cu mişcare lentă sau fără mişcare, a
excedentelor sau deficitelor în raport cu stocurile optime şi a implicaţiilor pe care le
generează asupra asigurării continuităţii şi ritmicităţii activităţii, precum şi asupra
performanţelor întreprinderii, facilitând luarea deciziilor corective necesare.
Structural, această rată poate fi dezvoltată pe componente de stocuri (materii prime,
materiale, produse în curs de execuţie, produse finite, mărfuri), analiza ei fiind completată
cu cea a vitezelor de rotaţie aferente;

− rata creanţelor (RC):

Creanţe Creanţe
RC = × 100 sau × 100
Activ total Active circulante

În funcţie de puterea de negociere cu clienţii, precum şi în funcţie de specificul şi

uzanţele sectoriale, se înregistrează valori diferite ale acestei rate. Reprezentând o
imobilizare a resurselor financiare ale întreprinderii şi, ca atare, presupunând pe lângă
costurile de finanţare şi anumite costuri de oportunitate, analiza acestei rate trebuie să
releve aspecte privind natura creanţelor, gradul de certitudine a încasării lor (certe şi
incerte), termenul de încasare, respectiv durata de imobilizare etc.;
− rata investiţiilor financiare pe termen scurt (RIFTS):

Investiţii financiare pe termen scurt IFTS

R IFTS = × 100 sau × 100
Activ total Active circulante

Această rată evidenţiază disponibilitatea întreprinderii de a plasa pe termen scurt

excedentele de resurse financiare temporare în diverse titluri financiare, în vederea
obţinerii unor câştiguri financiare;

− rata casei şi conturilor la bănci (RCCB):

Casa şi conturi la bănci Casa şi conturi la bănci

R CCB = × 100 sau × 100
Activ total Active circulante

O valoare ridicată a acestei rate relevă o capacitate de plată bună a întreprinderii,

constituind premisa solvabilităţii acesteia. În timp însă, această situaţie conduce la
imobilizarea resurselor financiare şi costuri de oportunitate, în condiţiile în care simpla
deţinere a acestora generează pierdere de câştig pentru întreprindere, în special, într-o
economie inflaţionistă.

8
Rate de structură financiară

rata autonomiei financiare (RAF):

Capital propriu
R AF = × 100
Re surse totale

Analizele statistice au evidenţiat faptul că sănătatea financiară a unei întreprinderi

presupune un raport de 1/3 a variabilelor implicate, asigurându-se premisele unei autonomii
decizionale a întreprinderii. Aprofundarea analizei se realizează prin calcularea unor variante de
rate suplimentare, având în vedere că aprecierea echilibrului financiar pe baza bilanţului
financiar presupune corelarea diverselor resurse financiare precum şi a acestora cu nevoile
investiţionale. O analiză a structurii capitalurilor permanente presupune calcularea ratei
autonomiei financiare la termen (RAFT) în două ipostaze:

Capital propriu
a) R AFT = × 100
Capital permanent
Se indică, de asemenea, ca optim raportul de 1/2 a celor două elemente, nivel care
într-o economie superinflaţionistă, cu variaţii semnificative ale dobânzilor, coroborat cu
probleme de incapacitate de plată a partenerilor, poate crea probleme serioase întreprinderilor.
Capital propriu
b) R AFT = × 100
Datorii ce trebuie plătite într-o perioadă mai mare de un an

O rată de 100% se consideră adecvată, sub rezerva celor menţionate mai sus.
Aceste rate relevă preponderenţa sau precaritatea resurselor proprii în raport cu datoriile,
indicând, totodată, capacitatea de îndatorare a întreprinderii;

rata stabilităţii financiare (RSF):

Capital permanent
R SF = × 100
Re surse totale

Această rată permite măsurarea importanţei finanţării stabile a întreprinderii şi aprecierea

solvabilităţii.

rata îndatorării (RI):

Datorii
RI = × 100
Re surse totale
În diagnosticul financiar al întreprinderii, nivelul de îndatorare constituie un element
relevant al gestiunii. Raportul dintre valoarea datoriilor şi totalul resurselor sau activului reflectă
cât din valoarea patrimoniului este finanţată din credit. În această rată, datoriile includ atât
resursele stabile, cât şi pe cele curente.
Rată complementară autofinanţării, aceasta trebuie să ia valori mai mici de 2/3.

9
 2.2. Ratele de rotaţie a elementelor patrimoniale
În aprecierea poziţiei financiare, complementar informaţiilor furnizate de analiza ratelor de
structură, sunt utilizaţi indicatori care să caracterizeze performanţa fiecărei resurse, semnificative
fiind ratele de rotaţie.
Vitezele de rotaţie (în zile) a elementelor patrimoniale se determină ca raport între soldul mediu al
elementului respectiv şi fluxul asociat acestuia pe un anumit interval analizat (T):

pentru stocurile de materii prime şi materiale:
Soldul mediu al materiilor prime şi materialelor
×T
Valoarea materiilor prime şi materialelor consumate

pentru producţia în curs de execuţie:

Soldul mediu al producţiei în curs de execuţie
×T
Producţia fabricată la cost de producţie

pentru produse finite şi semifabricate:

Soldul mediu al produselor finite şi al semifabricatelor
×T
Producţia vândută la cost de producţie

pentru mărfuri:
Soldul mediu al mărfurilor
×T
Cost de cumpărare a mărfurilor

pentru creanţe:
Valoarea medie a creanţelor comerciale
×T
Cifra de afaceri

pentru datorii faţă de furnizori:

Valoarea medie a datoriilor către furnizori
×T
Valoarea cumpărăturilor şi a altor prestaţii externe

În practică însă, de cele mai multe ori, performanţele diferitelor elemente bilanţiere se
determină prin raportarea cifrei de afaceri – ca indicator sintetic de apreciere a activităţii de
producţie şi comercializare a întreprinderii – la acestea, prin exprimarea în număr de rotaţii.
Aceasta permite efectuarea de comparaţii mai relevante, cu incidenţe mai importante în procesul
decizional.
Rotaţia activului:

Cifra de afaceri
RA =
Activ

Comparaţiile cu mediul sectorial şi cu concurenţii pot indica o utilizare mai bună sau mai
slabă a activelor sau că aceste active produc sau nu suficient.

10
 Aprofundarea vitezei de rotaţie a activului se poate realiza la nivelul fiecărei componente,
cele mai des utilizate fiind:

rotaţia imobilizărilor corporale:
Cifra de afaceri
R IC =
Valoarea netă medie a imobilizărilor corporale

Problemele care apar în comparaţiile cu media sectorului şi cu concurenţii sunt legate de

reevaluările efectuate şi de inflaţie, întrucât imobilizările corporale sunt înregistrate la
cost istoric, iar cifra de afaceri este evaluată în preţuri curente, ceea ce ar putea conduce
la ideea falsă că o întreprindere care şi-a cumpărat echipamente cu mult timp în urmă şi le
utilizează mai bine (suplimentar efectului de învăţare). Eliminarea unor asemenea
influenţe se realizează de către analistul financiar prin construcţia bilanţului financiar,
care presupune reevaluarea tuturor elementelor bilanţiere

rotaţia stocurilor
Cifra de afaceri
RA =
Valoarea medie a stocurilor

Aspectele de care trebuie să se ţină cont în comparaţiile ratelor de rotaţie a elementelor de

stoc sunt cele referitoare la costul lor istoric în raport cu cifra de afaceri, precum şi la
modul de evaluare a acestora (FIFO, CMP etc.). Utilizarea metodei FIFO de evaluare a
stocurilor va avea ca efect o încetinire a vitezei de rotaţie prin luarea în considerare a unor
stocuri la valori mai mari (mai apropiate de preţurile de vânzare) decât in cazul aplicării
metodei CMP.
Având în vedere faptul că asigurarea cu active circulante în vederea continuităţii şi
ritmicităţii ciclului de exploatare presupune imobilizare de resurse financiare şi deci, pe lângă
costurile evidente (generate de deţinerea acestor active şi de procurarea resurselor), şi costuri de
oportunitate, ascunse, eficacitatea utilizării resurselor impune accelerarea vitezei de rotaţie a
activelor (VR). Accelerarea sau încetinirea vitezei de rotaţie se concretizează în eliberări sau
imobilizări de resurse determinate pe baza relaţiei:

CA1
Eliberare (-)/Imobilizare (+ ) = (VR 1 − VR0 )
T

2.3. Fondul de rulment patrimonial

Construirea bilanţului financiar pe baza simetriei temporale dintre realizarea activelor şi
achitarea datoriilor presupune un echilibru financiar bazat pe echivalenţa cronologică a activelor
şi resurselor. Această structură a bilanţului prezintă interes în special pentru creditorii
întreprinderii, preocupaţi de solvabilitatea acesteia.
Principalele reguli ale echilibrului financiar, pornind de la structura bilanţului financiar,
constau în corelarea în timp a lichidităţii activelor şi exigibilităţii pasivelor, fiind specifică unei
politici financiare moderate:

activele imobilizate se finanţează din capitaluri permanente (capital şi datorii ce trebuie
plătite într-o perioadă mai mare de un an), asigurându-se echilibrul pe termen lung al
întreprinderii;

11

activele circulante se finanţează din datorii ce trebuie plătite într-o perioadă de până la
un an, asigurându-se echilibrul financiar pe termen scurt.
Abordarea patrimonială prevede că, pentru asigurarea echilibrului financiar, trebuie
realizată o anumită afectare a resurselor, respectiv, ca resursele să rămână la dispoziţia
întreprinderii un timp cel puţin egal cu cel al nevoii de finanţat.
Transpunerea în practică a acestor norme de finanţare este dificilă având în vedere
asimetria de risc dintre lichiditatea activelor şi exigibilitatea datoriilor aferente activităţii curente.
Astfel, în timp ce exigibilitatea datoriilor ce trebuie plătite într-o perioadă de până la un an este
relativ certă, realizarea activelor circulante, în special prin componenta stocuri, este incertă. Din
cauza incertitudinilor ce planează asupra gestiunii fluxurilor şi stocurilor activităţii curente,
pentru asigurarea solvabilităţii întreprinderii se impune constituirea unei marje de siguranţă care
să permită achitarea tuturor datoriilor scadente. Această marjă evidenţiază realizarea echilibrului
financiar pe termen lung şi contribuţia acestuia la asigurarea echilibrului financiar pe termen
scurt, fiind denumită în teoria şi practica economică ca fond de rulment patrimonial.
Indicator de apreciere a riscului de insolvabilitate, fondul de rulment se poate
determina prin:

compararea surselor permanente cu activele permanente
FR = Capital permanent (CP) – Active imobilizate (AI)*
* calcularea fondului de rulment în această abordare are la bază date înscrise în bilanţ la valori
nete (fără ajustări şi provizioane)

Fondul de rulment astfel determinat evidenţiază excedentul resurselor permanente în

raport cu activele imobilizate nete, care poate fi utilizat pentru finanţarea activelor curente. Acest
mod de calcul al fondului de rulment relevă influenţa structurii financiare asupra asigurării
echilibrului financiar. Astfel, fondul de rulment patrimonial poate fi abordat pornind de la
structura capitalurilor permanente ca:
− fond de rulment propriu (FRP), determinat ca diferenţă între capitalul propriu (CPR) şi
activele imobilizate nete, evidenţiind gradul de autonomie financiară:
FRP = CPR – AI
Existenţa unui fond de rulment propriu semnifică faptul că toate imobilizările
întreprinderii sunt finanţate din capitaluri proprii, deci că investiţiile care prezintă cel mai ridicat
risc sunt finanţate din contribuţiile asociaţilor, considerate capital de risc;
− fond de rulment împrumutat (FRÎ), determinat ca diferenţă între fondul de rulment
patrimonial şi fondul de rulment propriu:
FRÎ = FR – FRP
Existenţa unui fond de rulment împrumutat mai mare decât fondul de rulment patrimonial
reflectă gradul de dependenţă de piaţa financiară; îndatorarea pe termen lung pentru
finanţarea activelor imobilizate şi a celor curente antrenează risc de insolvabilitate;

compararea activelor curente cu datoriile curente
FR = Active curente (AC) – Datorii curente (DC)

12
 Fondul de rulment astfel determinat evidenţiază excedentul de lichidităţi previzibil a se
realiza pe termen scurt în raport cu exigibilităţile pe termen scurt, constituit într-o marjă de
siguranţă la nivelul întreprinderii.

2.4. Analiza lichidităţii şi solvabilităţii

Conform cadrului general adoptat de IASB, noţiunile de lichiditate şi solvabilitate sunt
definite astfel:

lichiditatea se referă la disponibilitatea de a utiliza numerarul în viitorul apropiat după
luarea în calcul a obligaţiilor financiare aferente acestei perioade;

solvabilitatea se referă la disponibilitatea de a utiliza numerarul pe o perioadă mai
lungă de timp, în care urmează să se onoreze angajamentele financiare scadente.
Analiza echilibrului financiar pe termen scurt al întreprinderii se realizează cu ajutorul
ratelor de lichiditate. Întreprinderile care au o rată de lichiditate redusă, dar cu un flux de
numerar suficient de mare pot avea un grad de lichiditate confortabil; în schimb, întreprinderi
care au rate de lichiditate ridicate, dar flux de numerar redus pot avea dificultăţi în onorarea
obligaţiilor.
Principalele rate de lichiditate sunt:

rata lichidităţii curente (RLC):
Active curente
R LC =
Datorii curente

Această rată exprimă gradul de solvabilitate pe termen scurt, respectiv proporţia în care
obligaţiile curente sunt acoperite prin conversia activelor curente în lichidităţi,
corespunzător termenelor de exigibilitate.
Valorile înregistrate de această rată pot releva:
− existenţa unei marje de siguranţă, respectiv o anumită valoare a fondului de rulment
constituit în vederea asigurării solvabilităţii pe termen scurt a întreprinderii, în cazul în
care RLC > 1
− probleme în ceea ce priveşte achitarea datoriilor scadente pe termen scurt, în cazul în
care RLC < 1.

rata lichidităţii parţiale (RLP) – testul acid
Active curente - Stocuri
R LP =
Datorii curente
Aprecierea mai corectă a lichidităţii impune eliminarea din calcul a elementelor ce
prezintă lichiditate mai scăzută (stocurile), practică denumită testul acid asupra capacităţii
întreprinderii de a-şi onora obligaţiile pe termen scurt.

rata lichidităţii imediate (RSI):
Casa şi conturi la băănc
R SI =
Datorii curente
Analiza solvabilităţii pe termen lung presupune corelarea lichidităţii totale a activului cu
exigibilităţile totale, calculându-se raportul dintre total activ şi total datorii. Această rată este

13
expresia relativă a activului net al întreprinderii, care reprezintă garanţia încrederii proprietarilor
şi creditorilor în gestiunea şi sănătatea financiară a acesteia.
Activ total
R SG =
Datorii totale
Exemplu: o întreprindere care are ca activitate principală exportul în comision şi în nume propriu
de mobilă prezintă următorul bilanţ contabil la 31.12.n:

BILANŢ
încheiat la data de 31 decembrie n
- lei -
SOLD LA
ÎNCEPUTUL SFÂRŞITUL
ANULUI ANULUI
A 1 2
A. ACTIVE IMOBILIZATE
I. IMOBILIZĂRI NECORPORALE 4.859 3.502
II. IMOBILIZĂRI CORPORALE 2.453.879 3.702.200
III. IMOBILIZĂRI FINANCIARE 3.673 3.673
ACTIVE IMOBILIZATE – TOTAL 2.462.411 3.709.375
B. ACTIVE CIRCULANTE
I. STOCURI 8.809.415 10.201.055
II. CREANŢE 7.559.707 7.116.381
III. INVESTIŢII PE TERMEN SCURT 0 0
IV. CASA ŞI CONTURI LA BĂNCI 9.271.507 18.279.837
ACTIVE CIRCULANTE – TOTAL 25.640.629 35.597.273
C. CHELTUIELI ÎN AVANS 4.033 5.239
D. DATORII CE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ DE PANA LA UN AN 18.551.112 24.225.309
E. ACTIVE CIRCULANTE NETE/DATORII CURENTE NETE 7.093.550 11.285.975
F. TOTAL ACTIVE MINUS DATORII CURENTE 9.555.961 14.995.350
G. DATORII CE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ MAI MARE DE UN AN 425.325 835.019
H. PROVIZIOANE 151.100 706.720
I. VENITURI ÎN AVANS 0 91.228
J. CAPITAL ŞI REZERVE
I. CAPITAL 31.000 31.000
II. PRIME DE CAPITAL
III. REZERVE DIN REEVALUARE – SOLD C
IV. REZERVE 1.042.958 3.424.809
V. REZULTAT REPORTAT – SOLD C 1.826.830 2.300.994
VI. REZULTATUL EXERCIŢIULUI – SOLD C 7.474.164 10.582.886
REPARTIZAREA PROFITULUI 1.395.416 2.886.078
TOTAL CAPITALURI PROPRII 8.979.536 13.453.611
PATRIMONIUL PUBLIC
TOTAL CAPITALURI 8.979.536 13.453.611
Informaţii suplimentare:
− în valoarea imobilizărilor necorporale se includ:

14
 − cheltuieli de constituire în valoare netă de 1.810 lei la sfârşitul anului n – 1 şi de 1.720
lei la sfârşitul anului n;
− program informatic în valoare netă de 3.049 lei şi 1.782 lei la sfârşitul celor doi ani
analizaţi;
− se constată în exerciţiul n-1 o subevaluare a unui teren, a cărui valoare contabilă este de
300.000 lei inferioară valorii de piaţă de 481.000 lei. În exerciţiul financiar n, se reevaluează o
clădire, înregistrându-se o diferenţă în plus de 415.000 lei.
− imobilizările financiare includ alte creanţe, respectiv garanţii depuse de întreprindere la
furnizori pentru activitatea curentă ce au o lichiditate mai mică de un an;
− în cheltuielile înregistrate în avans se înregistrează contravaloarea abonamentelor la
„Monitorul Oficial“ şi la alte publicaţii de specialitate;
− stocurile şi creanţele întreprinderii sunt cele aferente activităţii curente, neînregistrându-se
stocuri fără mişcare şi cu viteze de rotaţie mai mari de 360 de zile, precum şi creanţe cu
lichiditate mai mare de un an sau în litigii;
− în casa şi conturi la bănci este cuprinsă şi contravaloarea avansurilor spre decontare aferente
deplasărilor în străinătate efectuate de la mijlocul lunii decembrie până la sfârşitul lunii
ianuarie a anului următor, când are loc târgul de mobilă în „G”. Decontarea acestor avansuri,
în suma de 150.00 lei în n-1 şi de 245.000 lei în n, are loc în anul următor acordării;
− provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli sunt aferente garanţiilor acordate de întreprindere pe
o perioadă de şase luni de la vânzare;
− veniturile în avans vor fi realizate într-o perioadă mai mică de un an;
− datoriile pe termen lung sunt aferente leasingurilor financiare la care a apelat întreprinderea în
urmă cu doi ani (n-2) şi în anul curent. Întreprinderea nu apelează la leasing operaţional;
− având în vedere faptul că bilanţul financiar se construieşte după repartizarea rezultatului, se
specifică că în cazul întreprinderii analizate nu se distribuie dividende, în vederea acumulării
de resurse necesare extinderii activităţii.

Bilanţ financiar la 31.12.n

- lei -
A. ACTIVE IMOBILIZATE
I. IMOBILIZĂRI NECORPORALE 3.049 1) 1.782 1)
II. IMOBILIZĂRI CORPORALE 2.634.879 2) 4.117.200 2)
III. IMOBILIZĂRI FINANCIARE 0 0
ACTIVE IMOBILIZATE – TOTAL 2.637.928 4.118.982
B. ACTIVE CIRCULANTE
I. STOCURI 8.809.415 10.201.055
II CREANŢE 7.717.413 3) 7.370.293 3)
III. INVESTIŢII PE TERMEN SCURT 0 0
IV. CASA ŞI CONTURI LA BANCI 9.121.507 4) 18.034.837 4)

ACTIVE CIRCULANTE – TOTAL 25.648.335 35.606.185

ACTIV TOTAL 28.286.263 39.725.167
A. CAPITALURI PERMANENTE
I. CAPITALURI PROPRII 9.158.726 5) 13.866.891 5)
II. DATORII CE TREBUIE PLĂTITE

15
 ÎNTR-O PERIOADĂ MAI MARE DE UN AN 425.325 835.019
CAPITALURI PERMANENTE – TOTAL 9.584.051 14.701.910
B. DATORII CE TREBUIE PLĂTITE
ÎNTR-O PERIOADĂ DE PÂNĂ LA UN AN 18.702.212 6) 25.023.257 6)
PASIV TOTAL 28.286.263 39.725.167

1) activele imobilizate necorporale sunt reprezentate de programele informatice ale

întreprinderii, cheltuielile de constituire, considerate nonvalori, eliminându-se;
2) imobilizările corporale se înscriu la valoarea de piaţă: 2.456.879 + 181.000 = 2.634.879 şi
respectiv, 3.702.200 + 415.000 = 4.117.200;
3) în valoarea creanţelor se includ şi alte creanţe, evidenţiate în imobilizări financiare,
cheltuielile în avans aferente abonamentelor la publicaţii de specialitate, precum şi avansurile de
trezorerie ce urmează a fi decontate: 7.559.707 + 3.673 + 4.033 + 150.000 = 7.717.413 şi
7.116.381 + 3673 + 5.239 + 245.000 = 7.370.293;
4) din valoarea casei şi conturilor la bănci s-au eliminat avansurile spre decontare, considerate
creanţe: 9.271.507 – 150.000 = 9.121.507 şi 18.279.837 – 245.000 = 18.034.837;
5) capitalurile proprii sunt corectate cu contravaloarea cheltuielilor de constituire eliminate din
activele imobilizate necorporale, precum şi cu diferenţele din reevaluarea imobilizărilor:
8.979.556 – 1.810 + 181.000 = 9.158.726 şi 13.868.611 – 1.720 + 415.000 = 13.866.891;
6) datoriile cu scadenţă pe termen scurt includ şi valoarea provizioanelor pentru riscuri şi
cheltuieli, precum şi veniturile în avans: 18.551.112 + 151.100 = 18.702.212 şi 24.225.309 +
706.720 + 91.228 = 25.023.257.

Rate de structură patrimonială (%)

Rata imobilizărilor 9,33 10,37
Rata stocurilor 31,14 25,68
Rata creanţelor 27,28 18,55
Rata casei şi conturilor la bănci 32,25 45,40
Rata activului circulant 90,67 89,63
Rata stabilităţii financiare 33,88 37,01
Rata autonomiei financiare 32,38 34,91
Rata autonomiei financiare la termen 95,56 94,32
Rata îndatorării globale 67,62 65,09
Rate de lichiditate
Rata lichidităţii globale 1,37 1,42
Rata lichidităţii parţiale 0,90 1,02
Rata lichidităţii imediate 0,49 0,72

Viteze de rotaţie
Cifra de afaceri (lei). 66.557.810 85.194.500
Soldul mediu al activelor circulante*, din care:
- stocuri 8.487.208 9.505.235
- creanţe 7.658.707 7.543.853
Ponderea elementelor activelor circulante (%):
- stocuri 52,56 55,75

16
 - creanţe 47,44 44,25
Vitezele de rotaţie a activelor circulante (zile):
- stocuri 46,50 40,72
- creanţe 42 32,32
*s-au luat în considerare valorile activelor circulante de la 31.12.n-2: stocuri 8.165.000 lei, creanţe 7.600.000 lei.

Asigurarea echilibrului financiar al întreprinderii, apreciat pe baza bilanţului financiar,

prin constituirea unui fond de rulment de 6.946.123 lei în anul n-1 şi de 10.582.928 lei în anul n,
presupune costuri de oportunitate şi remunerări ridicate şi nejustificate ale capitalurilor proprii.
Aceasta se explică prin faptul că întreprinderea analizată prezintă o rată redusă a imobilizărilor,
de 9,33% şi, respectiv, 10,37% în condiţiile în care rata stabilităţii financiare este de 33,88% în
anul n-1 şi de 37,01% în anul n. Valoarea ridicată a capitalurilor proprii în cadrul resurselor
permanente (95,56% şi 94,32%), precum şi încadrarea gradului de autonomie financiară (32,38%
şi 34,91%) în proximitatea limitei considerate normale pentru sănătatea financiară (33,33%) este
asigurată de o activitate eficientă, generatoare de fluxuri potenţiale de menţinere şi dezvoltare
(capacitate de autofinanţare). Existenţa fondului de rulment este evidenţiată şi de rata lichidităţii
globale. Eliminarea elementelor curente care incumbă cel mai ridicat risc de lichiditate –
stocurile – determină valori ale ratei de lichiditate încadrate în limitele considerate optime: 0,8 –
1. Nivelul ridicat al ratei de lichiditate imediată, considerat optim la 0,3, evidenţiază faptul că
solvabilitatea asigurată, în special, prin rentabilitatea activităţii întreprinderii afectează
rentabilitatea potenţială prin imobilizarea câştigurilor în casa şi conturi la bănci. Dinamizarea
analizei, prin luarea în considerare a vitezelor de rotaţie a elementelor de activ circulant în
corelaţie cu duratele de atragere a resurselor de la diverşi creditori curenţi, evidenţiază o
majorare a lichidităţii întreprinderii, în sensul că imobilizarea resurselor în stocuri şi creanţe
presupune un termen mai redus în raport cu timpul necesar achitării datoriilor cu scadenţă pe
termen scurt, ca urmare a politicii comerciale a întreprinderii. Asigurarea împotriva riscului de
neîncasare a creanţelor externe, prin încasarea în avans a contravalorii bunurilor ce vor face
obiectul exportului, în condiţiile achitării obligaţiilor faţă de comitent după exportul bunurilor şi
încasarea integrală a acestuia, generează atragerea suplimentară de resurse financiare la nivelul
întreprinderii. Îmbunătăţirea situaţiei financiare a întreprinderii presupune căutarea unor
plasamente pentru aceste excedente. În acest scop, au fost constituite în anul n depozite în valută
pe termen scurt (o lună), obţinându-se venituri din dobânzi cu o rată medie de 3%, inferioară
ratei rentabilităţii financiare, care prezintă valori foarte ridicate (76,32%).

3. Analiza poziţiei financiare în concepţia funcţională

Concepţia funcţională are la bază o fundamentare teoretică proprie, cea a ciclurilor de
funcţionare a întreprinderii. În cadrul funcţionării întreprinderii se pot delimita trei tipuri de
operaţii cărora le corespund trei cicluri şi care implică diverse funcţii ale acesteia:
− ciclul operaţiilor de investiţii
− ciclul operaţiilor curente (ciclul de exploatare)
− ciclul operaţiilor de trezorerie

Investiţiile – ciclul de investiţie – funcţia de strategie şi dezvoltare a întreprinderii

În acest ciclu sunt cuprinse operaţiile privind dezinvestiţiile, investiţiile de menţinere –
efectuate la sfârşitul duratei de viaţă a activelor, ca urmare a uzurii fizice şi tehnologice – şi
investiţiile de dezvoltare, pentru sporirea capacităţii de producţie. Acestor fluxuri de utilizări,
estimate în mod normal, la valoarea brută, le corespund fluxuri specifice de resurse: capacitatea

17
de autofinanţare şi resursele externe de finanţare (noi aporturi de capital, împrumuturi pe termen
mediu şi lung). Operaţiile ciclului de investiţii sunt asociate funcţiei de strategie şi de dezvoltare.

Operaţiile de exploatare – ciclul de exploatare – funcţia de producţie, comercializare,

personal
Ciclul de exploatare cuprinde secvenţe recurente de operaţii de aprovizionare, producţie,
comercializare, realizate în funcţie de natura activităţii întreprinderii, de structura organizatorică,
de deciziile managerilor, de relaţiile cu clienţii şi furnizorii. Aceste operaţii dau naştere unor
utilizări concretizate în stocuri de materii prime şi materiale, producţie în curs de execuţie,
produse finite, mărfuri precum şi în creanţe de exploatare. În mod normal se identifică şi
resursele de finanţare a acestor nevoi, care sunt reprezentate de datorii faţă de furnizorii de
exploatare şi alte datorii de exploatare.
Gestiunea operaţiilor de exploatare implică, la nivelul structurii organizatorice si
funcţionale, funcţia de producţie, funcţia de comercializare, funcţia de personal, funcţia
financiar-contabilă.

Operaţiile de trezorerie – ciclul de trezorerie – funcţia financiară (de trezorerie)

Ciclul de trezorerie cuprinde operaţiile de gestionare a disponibilităţilor întreprinderii şi
de acoperire pe termen scurt – în caz de insuficienţă a disponibilităţilor – a nevoilor de finanţare
a întreprinderii, prin credite pe termen scurt. În acest cadru conceptual, trezoreria este definită ca
diferenţa dintre activele de trezorerie şi datoriile de trezorerie reprezentate, în principal, de
creditele pe termen scurt.

ACTIV PASIV
Ciclul de Ciclul de
Imobilizări brute Resurse stabile
investiţie finanţare
Resurse proprii
Împrumuturi pe termen mediu şi
lung
Ciclul de Active ciclice
exploatare - stocuri (brute)
- creanţe (brute) Datorii ciclice Ciclul de
- furnizori exploatare
- alte datorii
Ciclul de Ciclul de
Active de trezorerie Pasive de trezorerie
trezorerie trezorerie

3.1. Fondul de rulment net global (FRNG)

Fondul de rulment net global reprezintă surplusul de resurse stabile în raport cu nevoile
stabile, destinat să finanţeze activitatea curentă.
FRNG = Resursele stabile – Utilizări stabile
sau
FRNG = Active ciclice – Resurse ciclice
18
 Asigurarea solvabilităţii întreprinderii presupune constituirea resurselor financiare
necesare achitării datoriilor scadente, caz în care nivelul fondului de rulment se determină în
funcţie de specificul sectorului de activitate şi condiţiile concrete ale întreprinderii, în corelaţie
cu necesarul de fond de rulment (în sectoarele industriale durata ciclului de fabricaţie determină
un nivel mai ridicat sau mai scăzut al fondului de rulment; în cazul întreprinderilor ce activează
în sfera distribuţiei, fondul de rulment poate fi chiar negativ).

3.2. Necesarul de fond de rulment (NFR)

Operaţiunile ciclului de exploatare şi cele în afara exploatării generează fluxuri reale
cărora le corespund în contrapartidă fluxuri monetare. Decalajul în timp între aceste două
categorii de fluxuri explică existenţa creanţelor şi datoriilor, în timp ce duratele necesare
obţinerii şi valorificării bunurilor explică necesitatea formării stocurilor. Aceste elemente se
constituie în nevoi şi resurse la nivelul întreprinderii care nu se echilibrează simultan, dând
naştere la excedente sau deficite de resurse.
În cadrul necesarului de fond de rulment se disting:

necesarul de fond de rulment pentru exploatare – NFRE – constituie variabila
primordială a gestiunii întreprinderii:

NFRE = Active ciclice de exploatare – Resurse ciclice de exploatare

Componenţa necesarului de fond de rulment pentru exploatare:

NFRE =
Stocuri
+ creanţe din exploatare
+ cheltuieli înregistrate în avans privind exploatarea
- furnizori
- datorii fiscale şi sociale aferente exploatării
- venituri înregistrate în avans din exploatare

necesarul de fond de rulment în afara exploatării – NFRAE – variază de la un exerciţiu

la altul:

NFRAE = Active diverse – Datorii diverse

Componenţa necesarului de fond de rulment din afara exploatării:

NFRAE =
Creanţe din afara exploatării
+ cheltuieli înregistrate în avans din afara exploatării
- datorii din afara exploatării (impozit pe profit)
- venituri înregistrate în avans din afara exploatării

19
Comparând fondul de rulment net global cu necesarul de fond de rulment pot fi distinse două
situaţii:

FRNG > NFR – fondul de rulment net global finanţează integral necesarul de fond de
rulment, excedentul de resurse regăsindu-se în trezoreria întreprinderii;
FRNG < NFR – fondul de rulment net global finanţează parţial necesarul de fond de
rulment, deficitul de resurse fiind finanţat prin credite bancare pe termen
scurt.
Ca atare, diferenţa dintre fondul de rulment net global şi necesarul de fond de rulment
constituie trezoreria.

3.3. Trezoreria netă (TN)

Trezoreria netă (TN) reprezintă diferenţa dintre activele de trezorerie şi resursele de
trezorerie. Acest indicator de echilibru financiar trebuie reajustat continuu, în funcţie de
dezechilibrele dintre fondul de rulment net global şi necesarul de fond de rulment (excedentele
sau deficitele de resurse degajate în raport cu nevoile de investiţii care asigură sau nu finanţarea
nevoilor ciclului de exploatare şi un anumit nivel al trezoreriei).

Echilibrul financiar se exprimă cu ajutorul relaţiei:

FRN = NFR + TN
Ca urmare, TN = FRN – NFR
Nivelul trezoreriei nete este determinat de disponibilităţile întreprinderii evidenţiate în
„casa şi conturi la bănci“ şi creditele de trezorerie la care apelează întreprinderea.
Exemplu: Se apreciază echilibrul financiar al SC A SA pe baza bilanţului funcţional. Se
dispune de următoarele informaţii:

Bilanţ contabil la 31.12.n

SOLD LA
INDICATORI
ÎNCEPUTUL ANULUI SFÂRŞITUL ANULUI
A 1 2
A. ACTIVE IMOBILIZATE
I. IMOBILIZĂRI NECORPORALE 34.000 36.000
II.IMOBILIZĂRI CORPORALE 260.000 250.000
III. IMOBILIZĂRI FINANCIARE 800 14.400
ACTIVE IMOBILIZATE – TOTAL 294.800 300.400
B.ACTIVE CIRCULANTE
I. STOCURI 36.000 34.000
II CREANŢE 208.400 226.600
III. INVESTIŢII FINANCIARE PE TERMEN
SCURT 40.000 90.000
IV. CASA ŞI CONTURI LA BĂNCI 6.200 7.400
ACTIVE CIRCULANTE – TOTAL 290.600 358.000
C. CHELTUIELI ÎN AVANS 1.800 2.000
D. DATORII CE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O
PERIOADĂ DE PÂNĂ LA UN AN 149.000 177.400

20
 E. ACTIVE CIRCULANTE NETE/DATORII
CURENTE NETE 139.400 179.600
F. TOTAL ACTIVE MINUS DATORII
CURENTE 434.200 480.000
G. DATORII CE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O
PERIOADĂ MAI MARE DE UN AN 81.600 88.400
H. PROVIZIOANE 10.600 10.600
I. VENITURI ÎN AVANS 4.000 3.000
J. CAPITAL ŞI REZERVE
I. CAPITAL 200.000 240.000
II. PRIME DE CAPITAL
III. REZERVE DIN REEVALUARE SOLD C
IV. REZERVE 100.000 84.000
Acţiuni proprii
Câştiguri legate de instrumentele de capitaluri
proprii
Pierderi legate de instrumentele de capitaluri
proprii
V. REZULTAT REPORTAT SOLD C
VI. REZULTATUL EXERCIŢIULUI
SOLD C 42.000 57.000
Repartizarea profitului
TOTAL CAPITALURI PROPRII 342.000 381.000
PATRIMONIUL PUBLIC
TOTAL CAPITALURI 342.000 381.000

Informaţii suplimentare:
1. Situaţia imobilizărilor
A. Imobilizări
Denumire indicatori Valoarea brută Valoarea brută
Creşteri Ieşiri
1.01.n 31.12.n
Imobilizări necorporale 58.000 8.000 66.000
*Programe informatice 58.000 8.000 66.000
Imobilizări corporale 388.000 36.000 12.000 412.000
*Clădiri 240.000 240.000
*Echipamente 136.000 28.000 8.000 156.000
*Alte mijloace fixe 12.000 8.000 4.000 16.000
Imobilizări financiare 800 13.600 14.400
*Titluri 800 13.600 14.400
Total active imobilizate 446.800 57.600 12.000 492.400

21
 B. Amortizarea imobilizărilor
Valoarea Valoarea
Creşteri Diminuări
Denumire indicatori amortizării amortizării
de amortizare de amortizare
1.01.n 31.12.n
Imobilizări necorporale 24.000 6.000 30.000
*Programe informatice 24.000 6.000 30.000
Imobilizări corporale 128.000 46.000 12.000 162.000
*Clădiri 48.000 9.600 57.600
*Echipamente 72.800 33.000 8.000 97.800
*Alte mijloace fixe 7.200 3.400 4.000 6.600
Total 152.000 52.000 12.000 192.000

2. Situaţia creanţelor
Valori
Indicatori
1.01.n 31.12.n
Clienţi şi conturi asimilate 200.600 218.900
Valoarea brută 202.100 220.100
Ajustare depreciere 1.500 1.200
Debitori diverşi 5.400 4.500
Alte creanţe de exploatare 2.400 3.200
Total creanţe 208.400 226.600

3. Situaţia stocurilor
Valori
Indicatori
1.01.n 31.12.n
Stocuri 36.000 34.000
Valoarea brută 45.000 41.000
Ajustare depreciere 9.000 7.000

4. Situaţia datoriilor
A. Situaţia datoriilor ce trebuie plătite într-o perioadă mai mică de un an.
Valori
Indicatori
1.01.n 31.12.n
Furnizori şi conturi asimilate 95.600 131.150
Alte datorii de exploatare 10.400 9.450
Datorii diverse 12.000 11.250
Credite bancare pe termen scurt 16.000 13.500
Rate ale creditelor pe termen lung cu scadenţă mai mică
de un an 15.000 12.050
Total datorii pe termen scurt 149.000 177.400

B. Situaţia împrumuturilor
Valoarea la Valoarea la
Indicatori Creşteri Ieşiri
1.01.n 31.12.n
Împrumuturi mai mari de un an 96.600 13.500 9.650 100.450
*scadenţă mai mare de un an 81.600 12.500 5.700 88.400
* scadenţă mai mică de un an 15.000 1.000 3.950 12.050
Credite bancare pe termen scurt 16.000 1.000 3.500 13.500

22
5. Alte informaţii
lei
- mijloace fixe deţinute pe baza unui
contract de leasing operaţional 12.000 9.600;
- efecte scontate neajunse la scadenţă 1.400 3.500;
- dividende de plată 800 900;
- elemente în afara exploatării:
- cheltuieli înregistrate în avans 400 600;
- venituri înregistrate în avans 1.200 1.000;
- datorii fiscale 600 1.250.

Bilanţul funcţional
Sold la Sold la
Active Resurse
1.01.n 31.12.n 1.01.n 31.12.n
Imobilizări necorporale 58.000 66.000 Capitaluri proprii 341.200 380.100
Amortizări, ajustări
Imobilizări corporale 400.000 421.600 şi provizioane 173.100 210.800
Imobilizări financiare 800 14.400 Datorii financiare 108.600 110.050
Resurse stabile –
Active stabile – total 458.800 502.000 total 622.900 700.950
Datorii de
Stocuri 45.000 41.000 exploatare 105.400 139.350
Venituri
înregistrate în
Creanţe aferente avans aferente
exploatării 205.900 226.800 exploatării 2.800 2.000
Cheltuieli înregistrate în
avans aferente exploatării 1.400 1.400
Resurse ciclice
Active ciclice de de exploatare –
exploatare – total 252.300 269.200 total 108.200 141.350
Creanţe în afara Datorii fiscale în
exploatării 5.400 4.500 afara exploatării 600 1.250
Cheltuieli înregistrate în
avans în afara exploatării 400 600 Datorii diverse 12.800 12.150
Venituri
înregistrate în
avans în afara
exploatării 1.200 1.000
Resurse ciclice în
Active ciclice în afara afara exploatării
exploatării – total 5.800 5.100 – total 14.600 14.400
Disponibilităţi 6.200 7.400 Credite curente 16.000 13.500
Efecte scontate
Investiţii financiare pe neajunse la
termen scurt 40.000 90.000 scadenţă 1.400 3.500
Trezoreria de activ – Trezoreria de
total 46.200 97.400 pasiv – total 17.400 17.000
Total activ 763.100 873.700 Total resurse 763.100 873.700

23
Fondul de rulment net global este de:
Indicatori 1.01.n 31.12.n
Resurse stabile – total 622.900 700.950
Active stabile – total 458.800 502.000
FRNG 164.100 198.950

Se constată valori pozitive şi în creştere ale fondului de rulment net global, determinate de
devansarea ritmului de majorare a activelor stabile de către cel al resurselor durabile. Politica
investiţională a întreprinderii este susţinută de un nou aport la capitalul social, de o activitate
rentabilă, precum şi de un nou împrumut bancar.
Necesarul de fond de rulment este de:
Indicatori 1.01.n 31.12.n
Active ciclice de exploatare – total 252.300 269.200
Resurse ciclice de exploatare – total 108.200 141.350
NFRE 144.100 127.850
Active ciclice în afara exploatării – total 5.800 5.100
Resurse ciclice în afara exploatării – total 14.600 14.400
NFRAE -8.800 -9.300
NFR 135.300 118.550

Aferent ciclului de exploatare, se înregistrează o nevoie suplimentară de finanţare, situaţie

specifică întreprinderilor industriale, care înregistrează valori semnificative ale stocurilor şi
creanţelor şi pentru care obligaţiile sunt mai reduse şi cu termene de plată mai rapide. Ca
tendinţă, se constată că la nivelul activităţii de exploatare necesarul de finanţare excedentar în
raport cu resursele aferente se reduce, datorită devansării ritmului de majorare a activelor de
către cel de suplimentare a resurselor de finanţare. Creşterea puterii de negociere cu furnizorii şi
schimbarea unor furnizori au asigurat o suplimentare a resurselor ciclice de exploatare. La
nivelul activităţilor ciclice din afara exploatării se înregistrează valori negative ale necesarului de
finanţare.
Trezoreria netă este de:
- calcularea trezoreriei nete ca diferenţă între activele de trezorerie şi resursele de
trezorerie:
Indicatori 1.01.n 31.12.n
Trezoreria de activ – total 46.200 97.400
Trezoreria de pasiv – total 17.400 17.000
TN 28.800 80.400

- calcularea trezoreriei nete ca diferenţă între fondul de rulment net global şi necesarul de
fond de rulment:
Indicatori 1.01.n 31.12.n

FRNG 164.100 198.950

NFR 135.300 118.550
TN 28.800 80.400

Se înregistrează valori pozitive ale trezoreriei, explicate prin aceea că excedentul de resurse
stabile constituit este superior în raport cu necesarul de finanţat aferent activităţilor de
exploatare. Societatea a încercat să obţină câştiguri suplimentare pe termen scurt prin plasarea

24
disponibilităţilor temporare constituite în investiţii financiare pe termen scurt. Datorită
decalajelor în timp între momentul încasării creanţelor şi cel al achitării datoriilor, societatea a
apelat la credite bancare pe termen scurt.
Pentru a caracteriza echilibrul financiar funcţional, se recomandă folosirea următoarelor
rate:
NFRE
a) durata de rotaţie a necesarului de fond de rulment din exploatare (DR): DR = ×T
CA
Acest indicator este influenţat de duratele de rotaţie ale componentelor necesarului de fond
de rulment din exploatare (elementele de stocuri, creanţe şi obligaţiile aferente ciclului de
exploatare).
FRNG
b) rata marjei de securitate1 (RMS): RMS = ×T
CA
Rata marjei de securitate se apreciază că trebuie să fie cuprinsă între 30 şi 90 de zile, în
funcţie de domeniul de activitate.
c) rata de finanţare a necesarului de fond de rulment (RFNFR):

FRNG
RFNFR = × 100, cu condiţia ca FRNG, NFR > 0.
NFR

Dacă această rată este mai mică de 100, atunci întreprinderea înregistrează o trezorerie netă
negativă, o parte din necesarul de fond de rulment fiind acoperită pe seama creditelor de
trezorerie. În cazul în care valoarea ratei este mai mare de 100, atunci se înregistrează o
trezorerie netă pozitivă.
FRNG
d) rata de finanţare a activelor ciclice de exploatare (RFACE): RFACE = × 100
ACE
e) rata de finanţare a necesarului de fond de rulment din exploatare pe seama creditelor de
trezorerie (RFNFRE):

Credite de trezorerie
RFNFRE = × 100
NFRE

O valoare ridicată a acestei rate, în condiţiile reducerii sau suspendării creditelor de

trezorerie de către bănci, se reflectă într-un risc important privind finanţarea activităţii.

Exemplu: pe baza informaţiilor din exemplu anterior şi considerând valori ale cifrelor de afaceri
de 300.000 lei şi respectiv 400.000 lei, se poate aprecia echilibrul financiar al SC A SA utilizând
metoda ratelor.

a) durata de rotaţie a necesarului de fond de rulment din exploatare:

NFRE 144.100 127.850

365 365 = 175,32 zile 365 = 116,66 zile
Cifra de afaceri 300.000 400.000

1
M. Niculescu, Diagnostic global strategic, Editura Economică, Bucureşti, 1997, pag. 386.

25
 Reducerea duratei de rotaţie a necesarului de fond de rulment de exploatare se apreciază ca
fiind favorabilă, permiţând o recuperare mai rapidă a capitalului învestit.

b) rata marjei de securitate

FRNG 164.100 198.950

365 365 = 199,66 zile 365 = 181,54 zile
Cifra de afaceri 300.000 400.000

Valorile înregistrate de marja de securitate se situează peste limitele considerate optime,

ceea ce relevă o eficienţă scăzută şi o insuficienţă a fondului de rulment net global în raport
cu nevoile implicate de volumul de activitate.

c) rata de finanţare a necesarului de fond de rulment

FRNG
100
164.100 198.950
100 = 121,29% 100 = 167,82%
NFR 135.300 118.550

Valorile mai mari de 100 ale acestei rate în cele două perioade semnalează faptul că
întreprinderea înregistrează mărimi pozitive ale trezoreriei, respectiv un excedent al fondului de
rulment net global în raport cu necesarul de fond de rulment.

d) rata de finanţare a activelor ciclice de exploatare

FRNG
100
164.100 198.950
100 = 65,1% 100 = 73,9%
ACE 252.300 269.200

Această rată relevă că 65,1% şi respectiv 73,9% din activele ciclice din exploatare sunt
finanţate din fondul de rulment net global, diferenţa fiind acoperită din alte surse, respectiv
din resurse ciclice de exploatare şi credite bancare pe termen scurt.

e) rata de finanţare a necesarului de fond de rulment din exploatare pe seama creditelor de

trezorerie

Credite de trezorerie 17.400 17.000

100 100 = 12,1% 100 = 13,3%
NFRE 144.100 127.850

Se constată o majorare a ratei de finanţare a necesarului de fond de rulment pe seama

creditelor de trezorerie.

26