Tema 7.

POLITICA FINANCIARĂ A
ÎNTREPRINDERII
Rusu Elena
Drd., asist.univ.
 Conținutul temei

Politica de
Concept şi
Decizii credit
sfera de
financiare la promovată Politica de Riscuri
cuprindere a
întreprinder la dividend financiare
politicii
e întreprinder
financiare
e
 Conținutul finanțelor
Finanțe publice
Finanțele Finanțele
Finanțe menajelor întreprinderilor
Finanţe private
Finanțele
Finanțele
agenţilor
bancare
economici

Finanțele în
asigurări

Finanțele private reprezintă un sistem de relații sociale, de

natură economică, exprimate în bani, care au la bază
distribuirea PIB, și prin intermediul cărora se asigură
constituirea, repartizarea și utilizarea fondurilor financiare
private în scopul satisfacerii unor nevoi individuale.
Finanţele întreprinderii, ca componentă de bază a
finanţelor, reprezintă totalitatea relațiilor economice,
exprimate în bani care apar în procesele de constituire,
repartizare şi gestionare a resurselor financiare
necesare pentru realizarea obiectivelor economice,
financiare şi sociale ale unei întreprinderi concretizate
în: producerea de bunuri şi servicii în vedere satisfacerii
cerinţelor consumatorilor şi furnizarea lor la timpul
oportun şi în cantităţi optime; asigurarea echilibrului
financiar; obţinerea profitului necesar dezvoltării
activităţii şi remunerării acţionarilor; ocuparea forţei de
muncă ş.a.
Politica financiară a întreprinderii este definită ca
ansamblul de metode şi instrumente cu caracter
financiar antrenate în procurarea, alocarea şi gestionarea
resurselor băneşti, în vederea realizării obiectivului
suprem al întreprinderii - maximizarea valorii de piaţă.

Obiectivele politicii financiare a

întreprinderii
Constituirea și Reducerea
modificarea Crearea unei costului capitalului Maximizarea
structurii structuri și creșterea valorii de piață a
financiare a financiare optime rentabilității întreprinderii
întreprinderii financiare
Decizii ale politicii financiare

Decizii de
finanţare

Decizii de Decizii de
dividend investire
 Politica de finanțare
• Politica de finanţare – cuprinde deciziile
referitoare la formarea capitalului financiar al
întreprinderii, la acoperirea nevoilor de
finanţare a proiectelor sale fie prin fonduri
proprii (surse interne), fie din surse externe,
din surse pe termen lung sau termen scurt,
astfel încît să se asigure o structură financiară
optimă.
Trăsăturile finanţării din surse proprii și surse
împrumutate
Finanțarea din surse proprii Finanțarea din surse
împrumutate
a) nu există obligaţia de a a) este obligaţia legală de a
rambursa sursele proprii; plăti dobânzile şi de a rambursa
b) riscul afacerii este mai mic, datoriile;
deoarece dividendele nu se b) riscul financiar este mai
plătesc obligatoriu; mare;
c) nivelul mai înalt de c) este mai ieftin.
autonomie financiară și
posibilitatea de extindere a
afacerii.
d) este mai scump.
Criterii de selectare a strucurii
financiare optime

1) destinația resurselor

2) costul capitalului

3) efectul de îndatorare.

4) rentabilitatea capitalului
propriu sau financiară.

5) capacitatea de îndatorare
 Criteriul destinației resurselor

Active imobilizate Capital permanent

Active circulante
Datorii pe termen scurt

Fondul de rulment = CP (capital permanent)- ATL ( active pe termen lung) sau

Fondul de rulment net = AC (active curente) –DTS (datorii pe termen scurt);

Fondul de rulment pozitiv indică existenţa la întreprindere a unui

excedent de lichidităţi faţă de necesităţile pe termen scurt, a echilibrului
financiar şi o lichiditate înaltă. Fondul de rulment negativ indică existenţa
unor dificultăţi financiare privind solvabilitatea şi echilibrul financiar al
întreprinderii.
 Sarcina 1
Să se aprecieze structura financiară a întreprinderii în baza criteriului
destinației resurselor în datelor din bilanţul contabil:
• Active pe termen lung - 46060 mii lei
• Stocuri de mărfuri şi materiale - 31000 mii lei
• Creanţe pe termen scurt - 9900 mii lei
• Investiţii financiare pe termen scurt - 80 mii lei
• Mijloace băneşti - 20 mii lei
• Capital social - 34000 mii lei
• Profit nerepartizat - 20860 mii lei
• Datorii pe termen lung - 8200 mii lei
• Datorii pe termen scurt - 24000 mii lei
Formulați concluziile respective.
Criteriul costului capitalului presupune că
structura financiară optimă se realizează
atunci cînd coraportul dintre capital propriu și
împrumutat asigură un cost minimal al
capitalului.
Efectul de îndatorare. Dacă întreprinderea este rentabilă ea poate şi chiar este indicat să apeleze
la împrumuturi pentru finanţare, deoarece acestea duc la majorarea rentabilității capitalului
propriu.

Eî = datorii totale / capital propriu * (Re – Rd),

Re=PPGPI/TA*100%,

unde Re- rentabilitatea economică,

Rd – rata dobînzii,
PPGPI –profitul perioadei de gestiune pînă la impozitare,
TA – valoarea medie a total activ.

Legătura dintre Re și Rfin se prezintă astfel prin relația:

Rfin = (Re + Eî)(1-CIV)

Rfin=Pnet/KP*100%,

unde Rf- rentabilitatea capitalului propriu, sau rentabilitate financiară,

Pnet–profitul net,
TA – valoarea medie a capitalului propriu,
CIV – cota impozitului pe venit.
 Sarcina 2
Întreprinderea prezintă următoarea situaţie :
- Capitalul propriu 7000 lei
- Capitalul împrumutat – 16000 lei
- rentabilitatea economică (Re) - 10%
- rata dobânzii (D) – 8%
Să se determine efectul de îndatorare și
mărimea rentabilității capitalului propriu.
Criteriul rentabilității capitalului propriu sau
financiară. Se alege acea structură financiară
care care asigură maximizarea rentabilităţii
financiare.
Rf=Pnet/KP*100%,
unde Pnet – profit net,
KP- capital propriu.
 Sarcina 3
Să se decidă asupra structurii optime a capitalului
conform criteriului rentabilităţii financiare.
Întreprinderea dispune de un capital propriu în
sumă de 60000 u. m. şi doreşte să-şi majoreze
volumul de lucru pe seama atragerii capitalului
împrumutat. Rentabilitatea globală constituie
10%, iar rata minimă a dobânzii bancare pentru
credite constituie 8%. Se analizează 4 variante
care indică nivele diferite de îndatorare:
№ Indicatori A B C D
1. Capital propriu (mii u.m.) 60 60 60 60
2. Capital împrumutat (mii u.m.) 15 30 60 90
3. Total capital (mii u.m.) 75 90 120 150
4. Rata rentabilităţii economice, % 10 10 10 10
5. Rata dobânzii, % 8 8 8 8
6. Rata dobânzii bancare, inclusiv şi prima pentru risc, % 8 8,5 9 9,5
( r.2 / r.1 + r.5)

7. Suma profitului brut (r. 4 * r.3), mii lei 7,5 9 12 15

8. Suma dobânzii pentru împrumut 1,2 2,55 5,4 8,55
(r. 6* r. 2), mii lei

9. Profitul perioadei de gestiune până la impozitare 6,3 6,45 6,6 6,45

10. Cota impozitului pe venit 0,12 0,12 0,12 0,12

11. Suma impozitului pe venit (r.9 * r. 10)
12. Profit net (r. 9 – r.11)
13. Rata rentabilităţii financiare (r.12 / r.1)
Criteriul capacității de îndatorare, exprimă posibilităţile unei
societăţi de a primi credite care să fie garantate şi a căror
rambursare, inclusiv şi plata dobânzilor să nu creeze greutăţi
financiare de nesuportat. Capacitatea de îndatorare reprezintă
limita maximă de îndatorare impusă de bănci întreprinderilor. În
vederea aprecierii propriei situaţii, a verificării posibilităţilor de
îndatorare ale întreprinderii şi edificării în raporturile cu băncile
se purcede la calcularea unor indicatori de îndatorare, precum:

CÎG=DatoriiTotale/Capital Propriu
CÎT=Datorii Termen Lung/ Capital Propriu
Rezerva de îndatorare = (2-CÎG)*Capital Propriu
Rezerva de îndatorare Termen Lung=(1-CÎT)*Capital Propriu
Rezerva de îndatorare TermenScurt=Rezerva de îndatorare –
Rezerva de indatorare Termen Lung
 Sarcina 4
Pasivul bilanţului unei societăţi comerciale
este compus din:
Capital propriu – 180000 lei
Datorii pe termen lung – 120000 lei
Datorii pe termen scurt – 160000 lei
Proiectul rentabil de finanţat este de 200000
lei. Să se stabilească capacitatea de îndatorare
pentru finanţarea proiectului.
 Politica de dividend
Politica de dividend se referă la decizia
adunării generale a acţionarilor de a distribui
profitul net sub formă de dividende
acţionarilor sau de a reinvesti dividendele
cuvenite în proiecte investiţionale ce promit o
creştere a profiturilor în viitor.
Urmărirea politicii de dividend poate fi realizată prin
intermediul unor indicatori, precum:
 Sarcina 5
• Capitalul propriu al unei societăţi pe acţiuni însumează 2 500
000 lei şi este format din 2 500 acţiuni ordinare a câte 1000 lei
fiecare. Societatea încasează din vânzarea producţiei 2 000 000
lei, costul de producţie fiind constituit din:
– consumuri directe de materii prime şi materiale – 800 000 lei
– consumuri privind retribuirea muncii lucrătorilor din activitatea de
producţie – 600 000 lei
– consumuri indirecte de producţie – 121 000 lei.
• Ştiind că adunarea generală a acţionarilor a hotărât distribuirea
de dividende în proporţie de 40% din profitul net anual, să se
calculeze mărimea dividendelor plătite pentru fiecare acţiune şi
mărimea profitului destinat modernizării producţiei.
Rezolvare:
Costul vânzărilor = 800 000 + 600 000 + 121 000 = 1 521 000 lei
Profitul brut = Vânzări nete – costul vânzărilor = 2 000 000 – 1 521 000 =
479 000 lei
Întrucât societatea nu are venituri şi cheltuieli generate de alte activităţi,
reiese că profitul perioadei de gestiune până la impozitare este egal cu
profitul brut. Ştiind că sursa de plată a dividendelor, dar şi cea de
formare a fondurilor, este profitul net, calculăm:
Profitul net = profit până la impozitare – cheltuieli privind plata
impozitului pe venit
Profitul net = 479 000 –(479 000 x 12%/100%) = 392 780 lei
Volumul dividendelor plătite = 392 780 x 40%/100% = 157 112 lei
Dividend / acţiune = 157 112 / 2500 = 62,84 lei/acţ.
Profitul destinat modernizării producţiei:
392 780 – 157 112 = 235 668 lei
 Sarcina 6
S.A. „Codru” dispune de un capital statutar format din:
- 1200 acţiuni categoria „A”, cu valoarea nominală = 150
lei/acţ., cu privilegiu de dividend de 10%;
- 800 acţiuni categoria „B”, cu drept de vot, valoarea de
piaţă constituie 200 000 lei.
În primii 2 ani, societatea respectivă a decis să
repartizeze dividende după cum urmează: în primul an
- 23 400 lei, în anul doi - 42 200 lei. De calculat
mărimea dividendelor şi randamentul celor două
categorii de acţiuni. Argumentaţi răspunsul.
Rezolvare:
I an:
Acţiuni categoria „A”
valoarea dividendelor pentru acţiunile preferenţiale:
1200 x 150 = 180 000 lei x 10% = 18 000 lei
randamentul acţiunilor categoria „A”:
R= dividend pe acţiune / valoarea bursieră a acţiunilor categoria „A” x 100% = 18 000 / 180 000 x 100% = 10%
Acţiuni categoria „B”
valoarea ce rămâne din profitul afectat după plata dividendelor acţiunilor categoria „A”:
23 400 – 18 000 = 5 400 lei
randamentul acţiunilor categoria „B”:
R= dividend pe acţiune / valoarea bursieră a acţiunilor x 100% = 5 400 / 200 000 x 100% = 2,7%
II an
Acţiuni categoria „A”
volumul dividendelor plătite acţiunilor privilegiate :
1200 x 150 = 180 000 lei x 10% = 18 000 lei
randamentul acţiunilor categoria „A”:
R= 18 000 / 180 000 x 100% = 10%
Acţiuni categoria „B”
volumul dividendelor pentru plata dividendelor acţiunilor categoria „B”:
42 200 – 18 000 = 24 200 lei
randamentul acţiunilor categoria „B”:
R= 24 200 / 200 000 x 100% = 12,1%
Concluzie: rezultatele atestă o creştere a randamentului acţiunilor categoria „B” ca urmare a majorării, în anul II, a
profitului net.
 Politica de credit
Politica de credit a unei întreprinderi are sarcina de a
stabili comportamentul întreprinderii privind acordarea
clienţilor a creditului comercial. Creditul comercial se
acordă direct participanţilor la relaţiile contractuale fără
intervenţia verigilor intermediare. Este vorba de creditul
pe care-l acordă furnizorul cumpărătorului pentru
perioada de livrare a mărfurilor până la încasarea
contravalorii lor, sau invers creditul pe care-l acordă
clientul furnizorului sub formă de avansuri pentru a crea
posibilităţi financiare acestuia în vederea executării
comenzilor şi livrării produselor contractate.
Riscul în activitatea întreprinderii.
Riscul poate fi privit ca reprezentând
incapacitatea unei firme de a se adapta la timp
şi cu cel mai mic cost la modificările de mediu.
În acest sens, o activitate rentabilă în prezent
poate deveni nerentabilă în viitor ca urmare a
modificării nefavorabile a condiţiilor de mediu.
Din punct de vedere probabilistic, riscul
reprezintă variabilitatea profitului faţă de
media profitabilităţii din ultimii ani.
 Din punct de vedere funcţional, riscul poate
fi clasificat astfel:
Riscul de exploatare (risc economic)
Riscul de exploatare, numit şi risc
economic, se referă la variabilitatea sau
nesiguranţa obţinerii unui anumit rezultat
de exploatare. El exprimă incapacitatea
firmei de a se adapta la timp şi cu cele mai
mici costuri la variaţiile mediului
economico-social şi reflectă variabilitatea
rezultatului economic sau a cash flow-ului
de exploatare în funcţie de condiţiile de
exploatare.
Este cauzat de costurile fixe legate de
structura activelor întreprinderii.
Riscul financiar
Riscul financiar exprimă variabilitatea
indicatorilor de rezultate ca urmare a
modificării structurii financiare a
întreprinderii. Riscul financiar constă în
incapacitatea întreprinderii de a face faţă
obligaţiilor de plată către creditori, iar la
un volum mare al datoriilor exigibile
aceasta poate deveni insolvabilă.
Este cauzat de costurile fixe legate de
structura financiară a întrprinderii.
Vă mulțumesc pentru atenție!!!