Construcția și Dezvoltarea Uniunii

Europene
 1.1Originea și construcția Uniunii Europene;
 1.2 Formula și teorii de integrare economică;
 1.3 Tratele Uniunii Europene
 1.4Mecanismul funcționării instituțiilor europene;
 .
1.1Originea și construcția Uniunii Europene;

Noţiunea de "integrare" provine din latinescul "integro,

integration", care înseamnă a pune la un loc, a reuni mai
multe părţi într-un tot unitar sau în vederea constituirii unui
întreg. IEI este un proces istoric conditionat de dorinta si
necesitatea a doua sau mai multe tari de a se uni si a forma
un spatiu unic economic, o piata unica mai eficienta si mai
productiva.
Economie Europeană și Integrare Economică -este o
trasatura caracteristica a economiei mondiale. La etapa
actuala exista centre integrationiste de puteri economice
care influenteaza asupra tuturor regiunilor si economiilor
tarilor :
❑ UE –Uniunea Euroeana
❑ NAFTA- Acordul Nord American pentru comert liber
❑ ASIAN- Asociatia natiunilor a statelor din sud-est
❑ APEC –Asociatia de cooperare Asia Pacifica
❑ CEM-Cooperarea economica a tarilor marii negre
❑ODDE sau GUAM- Organizatia pentru democratie si
dezvoltarea economica.
După Oxford Dictionaty, integrarea este combinarea părţilor
într-un întreg şi uniunea este un întreg rezultat din
combinarea unor părţi ori a unor membri. Astfel, integrarea
este procesul de atingere a stadiului de uniune.

Mecanismul integrării economice cuprinde:

 crearea unui spaţiu economic comun;
 circulaţia liberă a factorilor de producţie atunci, când există o
"piaţă comună";
 consumarea resurselor împreună cu eficienţă economică şi
socială maximă, unei uniuni vamale; realizarea unor politici
comune în domeniile economice, monetar, financiar şi social.
Acestea sunt de altfel şi principiile de bază ale fenomenului
integrării economice.
Economie Europeană și Integrare Economică -poartă un caracter regional.
Aceasta-i legat de faptul că premisele integrării apar în primul rând în acele
regiuni, unde relaţiile economice sunt strânse, la un grad mai înalt apar factorii
obiectivi şi subiectivi pentru acest proces.

Actualmente EEIE i se atribuie mai multe sensuri : cel de trecere de la microspații

la macrospații (ele duc la o productivitate sporita si o calitate superioara a
marfurilor).

In perioada anilor 40 sec.20 un punct de vedere definește integrarea ca absența

discriminărilor sau eliminarea progresivă a discriminărilor în raporturile
economice dintre diferite tari.Unii savanti au definit EEIE ca fiind realizarea
unei unificări complete între economii mai distincte și întelegindu-se nu numai
o unificare vamala dar și o liberalizare a tuturor operațiunilor comerciale
șifinanciare.
Efortul de unificare a Europei
 OCDE-Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare
Economică
 UEO-Uniunea Europeană Occidentală
 NATA-Organizația Tratatului Atlanticului de Nord
 CE-Consiliu Europei
 ONU-Organizația Națiunilor Unite
 FMI-Fondul Monetar Internațional
 GATT-Acordul general de Tarife și Comerț
 UE-Uniunea Europeană
 Tratatele de bază
 CECO-Tratatul Comunității Europene a Cărbunelui și
Oțelului
 CEE-Tratatul cu privire la crearea Comunității
Economice Europene
 EUROATOM-Tratatul privind crearea Comunității
Europene a Energiei Atomice
19 UEO la 40 Consiliu Europei
ORGANIZAȚII EURO-ATLANTICE
 1.OCEE-Organizația de cooperare economică
europenă-1948
 1961-OCDE-Organizația pentru Cooperare și
Dezvoltare Economică-Australia,Canada,Japonia și
SUA-Liberalizaraea comerțului-implimentarea
Planului Marshall
 1954-Uniunea Europeană Occidentală-UEO-întărirea
cooperării securității
 1949-NATO-Organizația Tratatului Nord –Atlantic-
alianță militara.
Consiliu Europei și Organizația
pentruSecuritate și Cooperare în
Europa
 Consiliu Europei-5 mai 1949-intituție politică
 OSCE-Organizația pentru Securitate și Cooperare în
Europa-1994-principiul și scopul întemeiat prin Actul
Final de la Helsinki din 1975 și Cartea de la Paris 1990
 Scopul-crearea stabilității privind protecția păcii și
securității internaționale
Uniunea Europenă
 9 mai 1950-Robert Shuman anuntă crearea Comunității
Europene a Cărbunelui și Oțelului-
Germania,Italia,Belgia,Luxemburg,Olanda
 -18 aprilie 1951-semnat tratatul
 -25 iulie1952-intră în vigoare pe 50 de ani
 -25 martie 1957 la Roma-2 tratate
 1.CEE-Comunității Economice Europene
 2.EUROATOM-Comunitatea Europene a Energiei Atomice
 1960-Stockholm-AELS-Asociația Europene a Liberului
Schimb
 1967-Marea Brianie,Danemarca,Irlanda,Norvegia-
adresează oficial cerere pentru aderare laCEE.
 1973-de la 6 la 9
 -1981 Grecia-1 ianuarie
 1986 Spania și Portugalia-1 ianuarie
 1987-Semnarea Actului Unic European 12 state decid sa
finalizeze piața unica europeană-31 decembrie 1992
 1995-de la12 la 15 –Austria,Finlanda și Suedia
 Factorii de ordin general care au
determinat procesul de Integrare:
1)Amplificarea interdependentelor economice dintre statele
lumii in perioada postbelica pe baza conditiilor specific,
zonelor geografice si economice nationale.
2)Dezvoltarea puternica a stiintei tehnicii şi tehnologiilor
moderne, care impune transformări structurale şi forme noi
ale diviziunii mondiale a muncii(potentialul ethnic care duce
la largirea activitatii productive)
3) Consecinţa preocupării ţărilor în curs de dezvoltare de a
rezolva pe calea extinderii probleme comune cu care se
confruntă.
4) Convergenţa intereselor economice şi vecinătatea ţărilor,
complementaritatea lor economică, presiunile concurenţiale
ce vin din afara zonei geografice respective, tendinţele de
putere intraregionale, comerţul intraregional.
5)Aparitia si manifestarea în forme tot mai acute a
contradictiei dintre posibilitatile de sporire a productiei
si capacitatea restrinsa a pietelor nationale.
6)Gradul inalt de concentrare a productiei si de
centralizare a capitalului de pe o parte si restrictiile
miscarii libere a capitalurilor si a fortei de munca pe de
alta parte.
7)Constituirea de mari firme,companii si corporatii de stat
si private, care prin activitatea lor depasesc granitele
nationale.
 1.2Formule și teorii de integrare economică

Evolutia procesului Economiei Europeane și Integrare Economică

de are urmatoarele forme:
1.ZCL- Zona de comert liber;
2.UV- Uniune vamala;
3.PC- Piata comuna;
4.UEM-Uniune Economica si Monetara;
5.UP- Uniunea politica.
Zona de Comert Liber- forma integrarii prin care doua sau mai
multe tari convin sa inlature taxele vamale si netarifare in
comertul dintre ele pe baza unui acord preferential de comert
dar fiecare tara isi mentine propriile bariere economice in
comertul cu tarile membre.

In prezent principalele Zone de Comert Liber sunt:

1)Asociatia economica a Liberului schimb(AELS) ce cuprinde 4
tari: Norvegia, Irlanda, Elvetia etc.
2)Acordul de Comert Liber Nord American
( S.U.A, Canda,Mexic) (NAFTA)
3)APEC-Zona de comert liber,zona pacifica(30 tari)
4)Acordul de liber schimb Central-European (CEFTA) 7 tari.
 Uniunea Vamala reprezintă un spaţiu economic ai cărui
membri se angajează reciproc să nu impună nici un fel de taxe
vamale şi nici o restricţie cantitativă, aplicând un tarif vamal
comun faţă de ţările terţe.

Formele uniunii vamale sunt:

“Uniunea vamală perfectă" –cind sunt vizate toate produsele
care se schimba reciproc si cu terte.
"Uniunea vamală imperfectă" – cind sunt vizate numai o parte
din produse, care se schimba reciproc si cu terte.

Uniunea Vamala este coordonata de organizatiile comerciale

internationale si mondiale si in prezent OMC, caracterizeaza
UV astfel :
“substituirea unui singur grup, teritoriu vamal la 2 sau mai multe
teritorii vamale, in care drepturile de vama si alte reglamentari
comerciale sunt eliminate pentru a permite schimburile
comerciale intre tari”.
Piata Comuna reprezinta o Uniune Vamala in cadrul
careia liberalizarea miscarii bunurilor si serviciilor este
acompaniata de liberalizarea fluxurilor de factori
(marfuri, capital,servicii si persoane) intre tarile
membre.

Uniunea Economica si Monetara presupune in afara

realizarii unei piete unice prin libera circulatie a
bunurilor,serviciilor,capitalurilor si posturilor de
munca,armonizarea politicilor economice nationale
incluzind politici commune in domeniile: industrial,
agricol,financiar,monetar. In baza acesteia se stabileste
cursul monetar fixat,apoi se introduce treptat moneda
unica unde se formeaza politica monetara unica si
sistemul bancar central in frunte cu Banca Nationala.
 Uniunea politica este dezvoltarea de mai departe si
perfectionarea formelor de integrare economica
internationala care poate duce la transformarea Uniunii
Economice in Uniune Politica si apare posibilitatea de
trecere a tarilor participante la politica externa comuna,
ce-ar insemna:
1)securitatea politicii commune
2)introducerea cetatenii unice.
Formarea elementelor de Uniune Politica contribuie la
dezvoltarea colaborarii si cooperarii in domeniul Justitiei
si Afacerii interne, esential largeste activitatea
participantilor uniunii in domeniul
invatamintului,culturii etc.
1.3 Tratele Uniunii Europene

 1. Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului-

semnat -18 aprilie 1951 la Pris-25 iulie 1952 intră în
vigoare.
 2.Comunitatae Europenă a Energiei Atomice semnat-
25 martie 1957 la Roma-1ianuarie 1958
 3.TratatulComunității Economice Europene-25 martie
1957 la Roma
 4. Actul Unic Europena-1 iulie 1987
 5. Tratatul Uniunii Europene-iunie 1987 Amsterdam
 6.Tratatul de la Nice-26 februarie 2001
1.4Mecanismul funcționării instituțiilor europene

 Parlamentul Europen-organism legislativ al UE, ales în

mod direct, cu responsabilități bugetare și de control
 Membri: 751 deputați (membrii Parlamentului European)
 Președinte: David-Maria Sassoli
 Înființare: în 1952, ca Adunare Comună a Comunității
Europene a Cărbunelui și Oțelului; în 1962, sub denumirea
de Parlamentul European; primele alegeri directe au avut
loc în 1979
 Sedii: Strasbourg (Franța), Bruxelles (Belgia), Luxemburg
 Parlamentul European este organismul cu puteri
legislative al UE. Este ales direct de cetățenii UE, o dată
la 5 ani.
 Alegerile europene au avut loc în perioada 23-26 mai 2019
Ce face Parlamentul European?
 Parlamentul are trei roluri principale.
 Rol legislativ
 Adoptă legislația UE, împreună cu Consiliul UE, pe baza propunerilor Comisiei
Europene.
 Ia decizii cu privire la acordurile internaționale.
 Ia decizii cu privire la extinderea UE.
 Revizuiește programul de lucru al Comisiei și îi cere să propună acte legislative.
 Rol de control
 Exercită control democratic asupra tuturor instituțiilor UE.
 Alege președintele Comisiei și aprobă colegiul comisarilor în ansamblu. Poate recurge la o
moțiune de cenzură, obligând Comisia să demisioneze.
 Acordă descărcarea de gestiune, adică aprobă modul în care s-a cheltuit bugetul UE.
 Analizează petițiile cetățenilor și formează comisii de anchetă.
 Discută politicile monetare cu Banca Centrală Europeană.
 Adresează interpelări Comisiei și Consiliului.
 Participă la misiuni de observare a alegerilor.
 Rol bugetar
 Stabilește bugetul UE, împreună cu Consiliul.
 Aprobă bugetul pe termen lung al UE („cadrul financiar multianual”).
Consiliul European
 definește direcția politică generală și prioritățile Uniunii Europene
 Membri: șefii de stat și de guvern ai țărilor UE, președintele
Consiliului European, președintele Comisiei Europene
 Președinte: Charles Michel
 Înființare: în 1974 (forum informal), în 1992 (statut oficial), în 2009
(instituție a UE)
 Sediu: Bruxelles (Belgia)
 Consiliul European reunește liderii UE pentru a stabili agenda
politică a Uniunii. Acesta reprezintă cel mai înalt nivel de cooperare
politică între țările UE.
 Consiliul este una dintre cele 7 instituții oficiale ale Uniunii și se
prezintă sub formă de summituri (de obicei, trimestriale), prezidate
de un președinte permanent.
Ce face Consiliul European?

 Stabilește orientarea generală și prioritățile politice ale UE,

dar nu adoptă acte legislative.
 Tratează chestiuni complexe și sensibile care nu pot fi
soluționate la niveluri mai joase de cooperare
interguvernamentală.
 Definește politica externă și de securitate comună a UE, ținând
cont de interesele strategice ale Uniunii și de implicațiile în
domeniul apărării.
 Desemnează și numește candidați la anumite posturi de
importanță majoră la nivelul UE, cum ar fi BCE și Comisia.
 Pentru fiecare chestiune, Consiliul European poate:
 să îi ceară Comisiei Europene să elaboreze o propunere
 să i se adreseze Consiliului UE.
Consiliul Uniunii Europene
 reprezintă guvernele statelor membre ale UE, adoptă legislația europeană și
coordonează politicile UE
 Membri: miniștrii din fiecare țară a UE care răspund de domeniul de politică
supus discuțiilor
 Președinte: fiecare stat membru al UE deține președinția prin rotație, pe o
perioadă de 6 luni
 Înființare: 1958 (sub denumirea de Consiliul Comunității Economice
Europene)
 Sediu: Bruxelles (Belgia)
 Miniștrii din statele membre ale UE se reunesc în cadrul Consiliului pentru
a discuta, modifica și adopta acte legislative și pentru a coordona politici. Ei
sunt abilitați să angajeze guvernelor lor în îndeplinirea acțiunilor asupra
cărora s-a convenit în cadrul reuniunilor Consiliului.
 Împreună cu Parlamentul European, Consiliul este principalul organism cu
putere decizională al UE.
 Consiliul UE nu trebuie confundat cu:
 Consiliul European - summit trimestrial în cadrul căruia liderii UE se reunesc
pentru a stabili direcțiile generale ale politicii europene
Ce face Consiliul UE?

 Negociază și adoptă legislația UE, împreună

cu Parlamentul European, pe baza propunerilor
înaintate de Comisia Europeană.
 Coordonează politicile țărilor UE.
 Elaborează politica externă și de securitate a UE,
plecând de la orientările Consiliului European.
 Încheie acorduri între UE și alte țări sau organizații
internaționale.
 Adoptă bugetul anual al UE, în colaborare cu
Parlamentul European.
Comisia Europeană
 Rol: apără interesul general al UE, propunând acte
legislative, asigurând respectarea acestora și implementând
politicile și bugetul Uniunii
 Membri: o echipă („colegiul”) de comisari, câte unul din
fiecare țară a UE
 Președinte: Ursula von der Leyen
 Înființare: 1958
 Sediu: Bruxelles (Belgia)
 este organul executiv al UE, independent din punct de
vedere politic. Este responsabilă cu elaborarea de
propuneri de noi acte legislative și cu punerea în aplicare a
deciziilor Parlamentului European și ale Consiliului UE.
Ce face Comisia?
 Propune noi acte legislative
 Comisia este singura instituție a UE abilitată să propună acte
legislative, pe care le înaintează spre adoptare Parlamentului și
Consiliului, având ca scop:
 protejarea intereselor UE și ale cetățenilor săi cu privire la chestiuni
care nu pot fi abordate în mod eficient la nivel național
 soluționarea unor chestiuni tehnice prin consultarea experților și a
cetățenilor.
 Gestionează politicile UE și alocă fonduri europene
 Stabilește prioritățile de cheltuieli ale UE, împreună cu Consiliul și
Parlamentul.
 Elaborează bugetele anuale în vederea aprobării de către Parlament și
Consiliu.
 Controlează cheltuielile, care sunt verificate de Curtea de Conturi.
 Garantează respectarea legislației UE
 Alături de Curtea de Justiție, Comisia are responsabilitatea de a se
asigura că legislația UE se aplică în mod adecvat în toate statele
membre.
Curtea Europeană de Conturi
 Verifică dacă fondurile UE sunt colectate și utilizate corect
și ajută la îmbunătățirea gestiunii financiare a UE
 Președinte: Klaus-Heiner Lehne
 Membri: câte un reprezentant din fiecare țară a UE
 Înființare: 1977
 Sediu: Luxemburg
 În calitatea sa de auditor extern independent, Curtea
Europeană de Conturi apără interesele contribuabililor din
UE. Nu dispune de puteri juridice, dar are misiunea de a
îmbunătăți gestionarea bugetului UE de către Comisia
Europeană și de a raporta pe marginea situației financiare a
Uniunii.
Ce face Curtea de Conturi?
 Auditează veniturile și cheltuielile UE, pentru a verifica dacă
fondurile au fost colectate și cheltuite corect, dacă au fost utilizate
în așa fel încât să producă valoare adăugată și dacă au fost
contabilizate corespunzător.
 Verifică toate persoanele și organizațiile care gestionează
fonduri UE, efectuând inclusiv controale la fața locului în
instituțiile UE (în special în cadrul Comisiei Europene), în țările
membre și în țările care primesc ajutor din partea UE.
 Formulează constatări și recomandări în rapoartele de audit,
destinate Comisiei Europene și guvernelor naționale.
 Raportează suspiciuni de fraudă, corupție sau alte activități
ilegale către Oficiul European de Luptă Antifraudă (OLAF).
 Elaborează un raport anual pentru Parlamentul
European și Consiliul UE, pe care Parlamentul îl examinează
înainte de a decide dacă să aprobe sau nu modul în care Comisia
gestionează bugetul UE.
 Publică avize formulate de experți, menite să ajute factorii
politici să ia cele mai bune decizii pentru o utilizare cât mai
eficientă și transparentă a fondurilor europene.
 Premise, factori determinanţi şi implicaţii ale integrării
economice internaţionale.

IEI si dezvoltarea ei se bazeaza pe unele premise :

1) Apropierea nivelurilor dezvoltării economice şi gradului maturităţii
economiei de piaţă a ţărilor ce vor să se integreze.
2) Apropierea geografică a ţărilor ce vor să se integreze, existenţa graniţelor
comune şi a relaţiilor economice din punct de vedere istoric, constituirea
formaţiunelor integraţioniste pe plan mondial a început cu câteva ţări
vecine, situate pe acelaşi continent, în apropiere una de alta, având
comunicaţii de transport la baza.
3) Problemele, interesele comune ale ţărilor, ce vor să se
integreze, în domeniul dezvoltării, finanţării, reglării
economice, colaborării politice.
4) Efectul de demonstrare-în ţările, care au creat
formaţiuni integraţioniste, de obicei, au loc mutaţii
economice pozitive (creşterea ritmurilor economice,
diminuarea ratei inflaţiei, şomajului).
5)Aparitia si manifestarea în forme tot mai acute a
contradictiei dintre posibilitatile de sporire a productiei
si capacitatea restrinsa a pietelor nationale.
6)Gradul inalt de concentrare a productiei si de
centralizare a capitalului de pe o parte si restrictiile
miscarii libere a capitalurilor si a fortei de munca pe de
alta parte.
7)Constituirea de mari firme,companii si corporatii de stat
si private, care prin activitatea lor depasesc granitele
nationale.
Implicatiile IEI asupra tarilor participante la organizatiile
integrationiste sunt:

1.Integrarea economică internaţională creează premise pentru îmbunătăţirea

alocării resurselor şi disponibilităţii acestora datorită reducerii restricţiilor
pe care le impune capacitatea pieţelor interne. Ea poate stimula astfel
creşterea economică.
2.Integrarea economică internaţională stimulează difuzarea mai rapidă a
tehnologiilor moderne, cu urmările sale pe planul eficienţei şi
competitivităţii.
3.Perfectionarea infrastructurii in tarile membre si operatiunile de
import\export.
4. Intensificarea concurenţei în cadrul noii pieţe unite.
5. Integrarea economică internaţională stimulează cu înăsprirea concurenţei,
procesul investiţional, atât al investiţiilor interne, cât şi a celor externe
6. Integrarea economică internaţională contribuie la dezvoltarea anumitor
activităţi, care nu este posibilă în mod eficient de către unele ţări în mod
individual, datorită limitării resurselor lor.
7. Integrarea economică internaţională permite ţărilor situate într-o anumită
zonă de a-şi promova şi apăra "în comun" interesele, ameninţate
de concurenţi internaţionali foarte puternici.
 La etapa actuala cele mai importante avantaje ale
integrarii economice internationale sunt:

1.economii derivate din productii de serii mari

2.intensificarea concurentei in cadrul unei piete marite.
3.atenuarea problemelor de piata prin economisirea de
devize convertibile.
4.posibilitatea de a dezvolta anumite activitati pe care unele
tari nu le pot desfasura efficient in mod individual din
cauza limitarii pietelor lor.
5.formularea coerenta a apoliticii economice,necesitatea de
a introduce pe termen mediu si lung reforme structural,
in contextual unui stat national pot fi aminate de sine
statator.