1.

Concepte de bază în procesul de integrare economică europeană

Integrarea economică:
• Reprezintă un dublu proces: de eliminare graduală a obstacolelor, barierelor de orice
natură, între 2 sau mai multe state independente și, consecință a primului proces, de
intensificare a interdependențelor economice dintre state.
• Include, în fapt, două procese care se susțin reciproc:
 procesul de integrare a piețelor (circulație transfrontalieră a bunurilor, serviciilor,
capitalului și persoanelor)
 procesul de integrare a politicilor economice (politici comune)
• Jan Tinbergen (premiul Nobel pentru economie) introduce și noțiunile de:
 integrare negativă – eliminarea barierelor comerciale și de altă natură între state
 integrare pozitivă – transferul către noi instituții comune al anumitor puteri și
centralizarea procesului decizional
Stadii ale integrării economice
• Modelul Bela Balassa (anii ‘60):
1. Zonă de liber schimb (ZLS)
2. Uniune vamală (UV)
3. Piață comună (PC)
4. Uniune economică parțială (UEM)
5. Uniune economică totală (UT)

2. Tratatele Uniunii Europene

Tratatul de la Paris (1951/1952)

• Semnat în 1951 la Paris, intrat în vigoare în 1952
• Tratatul privind instituirea CECO: Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului
• Viza reconstrucția europeană și reconcilierea franco-germană
• Țările semnatare au format „mica Europă”
• Tratatul includea o clauză conform căreia statele membre puteau decide dacă mai este
necesară menținerea sa după 50 de ani – CECO și-a încetat existența în 2002
• CECO a avut un dublu merit:

1|Page
 1. în plan politic: a pus bazele Europei comunitare și a atenuat tensiunile dintre Franța
și Germania
2. în plan economic: liberalizarea schimburilor de cărbune și oțel a contribuit la
dezvoltarea industriei și la redresarea Europei
• Tratatul CECO propunea crearea a 4 instituții:
1. Înalta Autoritate – instituție supranațională, puteri executive
2. Consiliul de Miniștri – instituție ce reprezenta interesele guvernelor statelor membre
3. Adunarea Comună – Adunare Parlamentară cu rol de a supraveghea activitatea Înaltei
Autorități
4. Curtea de Justiție

Tratatele de la Roma (1957/1958)

• În martie 1957, cele 6 state semnează:
 Tratatul privind crearea Comunității Europene a Energiei Atomice (EURATOM)
 Tratatul privind crearea Comunității Economice Europene (CEE)
• Cele 3 tratate au instituit Comunitățile Europene
• EURATOM avea ca obiectiv dezvoltarea unei industrii nucleare puternice, dar folosite în
scopuri pașnice
• CEE avea ca obiectiv asigurarea progresului economic și social prin eliminarea barierelor
care divizează Europa, reducerea decalajelor între regiuni, ameliorarea condițiilor de viață
ale populațiilor europene, consolidarea păcii.
• Se urmărea îndeplinirea următoarelor aspecte:
 realizarea uniunii vamale prin eliminarea taxelor vamale și a restricțiilor netarifare
(în special cantitative) și prin instituirea unei politici comerciale comune față de țările
terțe
 realizarea unei piețe în care să circule liber bunurile, serviciile, capitalurile și
persoanele
 coordonarea politicilor naționale, urmărindu-se realizarea unor politici comune,
în special în domeniul agricol, dar și în domeniul concurenței, energetic, al
transporturilor etc.
• Se creau instituții similare CECO: CEE și EURATOM aveau câte o Comisie
(corespunzătoare Înaltei Autorități a CECO) și un Consiliu de Miniștri
 Curtea de Justiție și Adunarea Comună (redenumită Adunarea Parlamentară
Comună în 1958 și Parlament European în 1962) erau comune pentru cele 3
Comunități

2|Page
• Asemănarea dintre instituțiile celor 3 Comunități au impus semnarea în 1965, la Bruxelles,
a unui Tratat de unificare a instituțiilor, intrat în vigoare la 1 iulie 1967 → din acel
moment au existat o singură Comisie și, respectiv, un singur Consiliu de Miniștri, deși
cele 3 Comunități au rămas entități diferite
• Uniunea vamală a fost realizată în 10 ani, fiind considerată a fi definitivată la 1 iulie
1968
• Până la începutul anilor ’80, modificările aduse Tratatului de la Roma au fost puține, cele
mai importante fiind amendamentele aduse cu fiecare nou val de extindere
• Deși era prevăzut în Tratatul de la Roma, procesul realizării Pieței Unice a fost unul
foarte lent, cauzat în parte și de unele dezechilibre economice (șocurile petroliere din anii
’70)
• O nouă accelerare de ritm se produce prin semnarea la Luxemburg (Luxemburg) în 17
februarie 1986 a Actului Unic European, intrat în vigoare la 1 iulie 1987

Actul Unic European (1986/1987)

• Principalele rezultate obținute în urma AUE:
 În domeniul obstacolelor fizice:
- toate controalele asupra mărfurilor realizate anterior la frontierele intracomunitare au
fost suprimate
- se suprimă treptat și controlul vamal al persoanelor → în iunie 1985 se semnează
Convenția de la Schengen (Luxemburg)
 În domeniul obstacolelor tehnice:
- cele 12 state membre adoptă pentru cea mai mare parte a produselor principiul
recunoașterii reciproce → orice produs fabricat într-un stat membru cu respectarea
legislației naționale în vigoare, poate fi comercializat pe piața oricărui alt stat membru.
Acest principiu are la bază hotărârea Curții de Justiție a Comunităților Europene
în cazul Cassis de Dijon.
 În domeniul adoptării deciziilor:
- se înlocuiește votul bazat pe unanimitate cu votul bazat pe majoritate calificată,
cu următoarele excepții: domeniul fiscal, al circulației persoanelor, aderarea de noi
membri și modificarea tratatelor constitutive
 În domeniul instituțiilor:
- extinderea competențelor Parlamentului European și acordarea unui statut oficial
Consiliului European

Tratatul privind Uniunea Europeană (1992/1993)

• Semnat la 7 februarie 1992 la Maastricht (Olanda), intrat în vigoare la 1 noiembrie 1993
• Tratatul de la Maastricht a realizat 4 aspecte majore:
3|Page
 1. La fel ca AUE, a extins competențele instituțiilor comunitare la noi domenii
2. A stabilit obiective noi, cu un puternic caracter integraționist
3. A propus crearea unei monede unice, a inclus un program pentru introducerea acesteia și
a stabilit regulile care trebuiau îndeplinite de statele membre pentru a adopta moneda
comună
4. A creat o întreaga nouă structură, respectiv Uniunea Europeană, bazată pe 3 piloni:
a) Comunitatea Europeană (CE)
b) Politică externă și de securitate comună (PESC)
c) Justiție și Afaceri interne (JAI)

a) Primul pilon – Comunitatea Europeană → acest pilon urmărea buna funcționare a

Pieței Unice și, printre altele:
- o dezvoltare armonioasă, echilibrată și durabilă a activităților economice
- un nivel ridicat de ocupare a forței de muncă și de protecție socială
- egalitatea între bărbați și femei
- reducerea decalajelor între regiuni
- solidaritatea între statele membre
b). Al doilea pilon – Politica externă și de securitate comună (PESC) → implementată
de statele membre prin metoda interguvernamentală
Obiective:
- salvgardarea valorilor comune, a intereselor fundamentale, a independenței și a
integrității Uniunii, în conformitate cu principiile Cartei Națiunilor Unite
- consolidarea securității UE sub toate formele
- promovarea cooperării internaționale
- dezvoltarea și consolidarea democrației și a statului de drept, precum și respectarea
drepturilor omului și a libertăților fundamentale
c). Al treilea pilon – Cooperarea în domeniul justiției și al afacerilor interne
→implementată de statele membre prin metoda interguvernamentală cu scopul de a oferi
cetățenilor un nivel ridicat de protecție, într-un spațiu de libertate, de securitate și de justiție.
Domeniile acoperite de pilonul JAI:
- reguli de trecere a frontierelor externe ale Comunității și de consolidare a controalelor
- lupta împotriva terorismului, a infracțiunilor grave, a traficului de droguri și a fraudei
la nivel internațional
- cooperarea judiciară în materie penală și civilă
- crearea unui Oficiu European de Poliție (Europol) dotat cu un sistem de schimb de
informații între polițiile naționale
- lupta împotriva imigrației ilegale
- politica comună în domeniul azilului
4|Page
• Prin Tratatul de la Maastricht:
- a fost instituționalizat conceptul de subsidiaritate → instituțiile UE pot acționa numai
atunci când obiectivele respectivei acțiuni nu ar putea fi atinse la nivel național. În
plus, măsurile trebuie să dea dovadă de proporționalitate, adică să nu fie nici mai
drastice, nici mai cuprinzătoare și nici mai costisitoare decât se justifică prin gravitatea
problemei la care răspund
- este creată cetățenia europeană, cetățenii statelor membre identificându-se atât cu
simbolurile naționale, cât și cu cele europene
- este instituită codecizia → metodă de adoptare a inițiativelor legislative europene,
care pune în plan de egalitate Parlamentul European și Consiliul de Miniștri

Tratatul de la Amsterdam (1997/1999)

• Semnat la Amsterdam (Olanda) la 2 octombrie 1997, intrat în vigoare la 1 mai 1999
• TA a fost considerat un eșec parțial, deoarece a amânat soluționarea principalelor
probleme privind reforma instituțiilor UE necesitată de extinderea către Centrul și Estul
Europei
• Principalele realizări ale TA:
- extinderea votului cu majoritate calificată (VMC) la următoarele domenii:
linii directoare pentru ocuparea forței de muncă, excludere socială, libertatea de
circulație a persoanelor
- creșterea prerogativelor Parlamentului European, prin implicarea acestuia
în desemnarea președintelui Comisiei
- extinderea procedurii de codecizie (introdusă prin Tratatul de la Maastricht)
- a stabilit un standard minim comun pentru reguli și sancțiuni aplicate
pentru crimă organizată, terorism și trafic de droguri
- încorporează în textul Tratatului Acordul de la Schengen → prin urmare,
legislația Schengen devine obligatorie pentru toate statele membre, cu excepția
Irlandei și Regatului Unit (beneficiare ale clauzei de opt-out)
- introduce procedura de cooperare consolidată → această procedură permite
unui grup de state membre să inițieze și să finalizeze un proiect la care alte state
membre nu doresc să participe

Tratatul de la Nisa (2001/2003)

Principalele rezultate ale TN:
• extinderea votului cu majoritate calificată (VMC) la alte noi domenii precum
majoritatea măsurilor referitoare la vize, azil și imigrație

5|Page
• oficializarea „cooperării consolidate” → grupuri de cel puțin 9 state membre pot încheia
între ele acorduri care să le permită să avanseze, în special în anumite domenii de interes,
fiind necesar ca aceste acorduri să îndeplinească următoarele condiții:
- să promoveze obiectivele UE și să consolideze integrarea
- să respecte tratatele și legislația UE
- să nu submineze piața internă sau coeziunea economică și socială
- să fie deschise tuturor statelor membre
- să respecte drepturile și obligațiile statelor membre neparticipante
- regândirea structurii instituțiilor UE → pentru extinderea Uniunii de la 15 la 27 de
state membre

Tratatul Constituțional (2004/2006)

• Semnat la Roma (Italia) la data de 29 octombrie 2004, trebuia să intre în vigoare la 1
noiembrie 2006
• Tratat constituțional = monstru juridic
Tratatul Constitutia
Se referala dreptul international Se refera la ordinea interna
Acord intre parti Act universal
Elaborat de state suverane Elaborata de natiuni
Rezultat al negocierilor internationale Rezulta al deliberarilor publice si al votului
cetatenilor

• TC alcătuit din 4 părți:

1. Definiția și obiectivele UE
2. Carta drepturilor fundamentale ale Uniunii
3. Politicile și funcționarea UE
4. Dispoziții generale și finale
Tratatul Constituțional nu a fost ratificat de Franța (29 mai 2005) și de Olanda (1 iunie
2005)
• Schimbări aduse de TC:
 La nivelul Consiliului de Miniștri:
- se redefinește VMC: „regula dublei majorități” → minim 15 state membre (55%
dintre membrii Consiliului de Miniștri) care să reprezinte minim 65% din populația
UE; minoritatea de blocaj → minim 4 state membre care să reprezinte minim 35,01%
din populația UE
 La nivelul Consiliului European:
- devine instituție a UE → actele adoptate de acesta devin obligatorii

6|Page
 - membrii Consiliului European pot alege cu majoritate calificată un președinte, pentru
o perioadă de 2,5 ani, cu posibilitatea reînnoirii mandatului o singură dată
- Consiliul European nu joacă un rol direct în procedura legislativă standard → se
menține triunghiul decizional alcătuit din Comisie, Parlament și Consiliu de Miniștri
 La nivelul Comisiei Europene:
- președintele Comisiei Europene va fi propus de Consiliul European care decide prin
VMC și este ales de Parlamentul European cu majoritatea membrilor
- președintele poate cere demisia unuia dintre comisari, decide alocarea portofoliilor și
organizarea internă a Comisiei
 La nivelul Parlamentului European:
- Schimbări reduse privind procedura decizională
- Este limitat numărul de voturi în Parlamentul European la 750 (numărul minim de
voturi alocate unui stat membru este de 6, numărul maxim este de 96)

Tratatul de la Lisabona (2007/2009)

• Tratatul de la Lisabona = Tratatul de Reformă
• Înaintat de cancelarul Germaniei Angela Merkel, pentru a depăși impasul produs de
neratificarea Tratatului Constituțional
• S-a considerat că de fapt Tratatul de la Lisabona reprezintă vechiul Tratat Constituțional, cu
destul de puține schimbări, principala fiind că s-a renunțat la eticheta de „constituție”
• Principalele schimbări aduse de Tratatul de la Lisabona:
- un președinte permanent al Consiliul European pentru un mandat de 2,5 ani
reînnoibil (în locul rotației semestriale)
- înființarea postului de „Înalt Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe și de
Securitate” → din cauza opoziției Regatului Unit, s-a renunțat la denumirea de
Ministru al Afacerilor Externe
- reducerea numărului de comisari europeni la 2 treimi din numărul statelor membre, în
loc de sistemul „o țară/un comisar” – la opoziția Irlandei s-a renunțat ulterior la
această prevedere
- regula „dublei majorități” în cazul VMC → 55% dintre statele membre însumând
65% din populația UE
- reducerea numărului de voturi în Parlamentul European la 750 → din cauza
opoziției Italiei, președintele Parlamentului European este al 751-lea membru, fără
drept de vot însă
- întărirea principiului subsidiarității
- o clauză de ieșire „exit clause” care oferă posibilitatea statelor membre de a părăsi
UE
- sunt menționate noi provocări precum schimbările climatice și solidaritatea energetică,
ajutorul umanitar, precum și ideea de solidaritate între statele membre privind
atacurile teroriste sau efectele dezastrelor naturale
7|Page
 - textul „Cartei drepturilor fundamentale” a fost înlocuit cu un text mai scurt, dar cu
aceleași efecte legale
• Derogări și clauze de opt-out de la Tratatul de la Lisabona:
- Spațiul Schengen → Irlanda și Regatul Unit
- Uniunea Economică și Monetară (UEM) → Danemarca și Regatul Unit
- Carta drepturilor fundamentale → Polonia (refuz de a acorda drepturi cuplurilor
homosexuale); Regatul Unit (riscul de greve, țară puternic sindicalizată); Cehia
(pentru ca nemții expulzați de pe teritoriul său în timpul celui de-Al Doilea Război
Mondial sau urmașii lor să nu poată solicita despăgubiri)
- Cooperare polițienească și justiție → Regatul Unit și Irlanda
• Aceste exceptări au fost acordate pentru ca Tratatul de la Lisabona să fie ratificat de fiecare
dintre aceste state membre, evitând astfel scenariul de a nu intra în vigoare, precum Tratatul
Constituțional

2. Competențele EU

Principii de stabilire a domeniilor de acțiune a UE:

• principiul atribuirii de competențe → Uniunea Europeană are doar competențele conferite
de tratatele UE, tratate care au fost ratificate de toate statele membre
• principiul subsidiarității → în domeniile în care pot acționa atât guvernele statelor
membre, cât și Uniunea Europeană, UE poate interveni doar dacă acțiunile sale ar fi mai
eficiente decât cele naționale
• principiul proporționalității → acțiunile UE trebuie să se limiteze la ceea ce este necesar
pentru îndeplinirea obiectivelor tratatelor UE
Competențe exclusive ale UE
• Vizează domenii în care singurul legiuitor este Uniunea Europeană, iar statele membre doar
aplică normele (fac excepție cazurile în care UE autorizează guvernele naționale să adopte
singure anumite reglementări).
• Acestea sunt:
 uniunea vamală
 normele în materie de concurență aplicabile pe piața unică
 politica monetară pentru țările din zona euro
 comerțul și acordurile internaționale (în anumite condiții)
 flora și fauna marină reglementată de politica comună în domeniul pescuitului
Competențe partajate

8|Page
• Reglementările pot fi stabilite atât de către Uniunea Europeană, cât și de către statele
membre → statele membre pot legifera doar dacă UE nu a propus deja norme în domeniu
sau a decis că nu o va face
• Domeniile vizate sunt:
 piața unică
 ocuparea forței de muncă și afacerile sociale
 coeziunea economică, socială și teritorială
 agricultură
 pescuit
 mediu
 protecția consumatorilor
 transporturi
 rețele transeuropene
 energie
 securitate și justiție
 sănătate publică
 cercetare și spațiu
Competențe de sprijinire
• Vizează domenii în care statele membre legiferează, iar UE doar ajută.
• Acestea sunt:
 sănătate publică
 industrie
 cultură
 turism
 educație, formare, tineret și sport
 protecție civilă
 cooperare administrative

5.Institutiile UE
Sistemul de drept comunitar
Sistemul normativ al UE are următoarea alcătuire:
1. Dreptul comunitar primar/originar:
• Tratatele fondatoare privind crearea CECO, CEE, EURATOM
• Modificările aduse tratatelor fondatoare prin alte tratate: Actul Unic European, Tratatul de
la Maastricht, Tratatul de la Amsterdam, Tratatul de la Nisa, Tratatul de la Lisabona
• Diferitele acorduri de aderare ale țărilor candidate la Uniunea Europeană

9|Page
2. Dreptul comunitar secundar/derivat → creat de instituțiile comunitare pe baza
tratatelor.
Cuprinde:
• regulamente → se referă la toate statele membre și sunt direct aplicabile în fiecare dintre
acestea, prin urmare sunt direct parte a sistemelor legislative naționale, fără să mai fie nevoie
de nicio măsură de transformare a legislației comunitare în legislație națională
• directive → diferă de regulamente prin două aspecte: 1) se pot adresa oricărui stat membru
și nu se adresează neapărat tuturor și 2) au tot caracter obligatoriu, dar lasă la latitudinea
statelor membre alegerea mijloacelor prin care vor fi transpuse în practică
• decizii → deciziile instituțiilor europene sunt tot obligatorii, însă sunt aplicabile integral
celor cărora le sunt adresate
• recomandări → spre deosebire de cele de mai sus, acestea au caracter orientativ, nefiind
obligatorii
3. Jurisprudența Curților Europene (Curtea de Justiție a UE și Tribunalul)
• Organism care nu fusese prevăzut în tratatele fondatoare, a fost menționat pentru prima
dată în Actul Unic European și a căpătat un statut oficial prin Tratatul de la Maastricht

Institutii ale EU – Consiliul European

• Consiliul European reunește șefii de stat sau de guverne ai statelor membre, oferă
impulsurile necesare dezvoltării Uniunii și fixează orientările politice generale
• Rolul Consiliului European → principalul instrument de formulare a principiilor,
direcțiilor și strategiilor specifice procesului de integrare europeană
• Până la intrarea în vigoare a Tratatului de la Lisabona, președinția Consiliului European era
asigurată de statul membru care prezida și Consiliul de Miniștri, prin rotație, pentru o
perioadă de 6 luni
• Principalele noutăți aduse de Tratatul de la Lisabona (în vigoare) asupra Consiliului
European:
1. înființarea funcției de Președinte stabil al Consiliului European → ales de membrii
Consiliului European cu majoritate calificată, având un mandat de 2,5 ani cu
posibilitatea reînnoirii o singură o dată. Se înlocuiește astfel președinția națională
semestrială, însă doar la nivelul Consiliului European. Președintele are atribuții de
reprezentare a UE pe scena internațională și nu are dreptul să exercite un mandat național în
același timp
- actualul președinte al Consiliului European este Charles Michel (fost prim-ministru al
Belgiei), care și-a început primul mandat la 1 decembrie 2019, după ce Donald Tusk

10 | P a g e
 (fost prim-ministru al Poloniei) și-a încheiat cele două mandate consecutive (2014-
2019)
2. conform T. Lisabona, Consiliul European propune președintele Comisiei Europene
3. Consiliul European numește Înaltul Reprezentant al UE pentru Afaceri Externe și
Politică de Securitate prin vot cu majoritate calificată – în prezent funcția este ocupată de
Josep Borrell Fontelles (fost ministru spaniol al Afacerilor Externe)
4. decide trecerea, în anumite domenii, de la procedura votului unanim la votul cu majoritate
calificată
5. se reunește de 2 ori pe semestru în ședințe ordinare și ori de câte ori este necesar în
ședințe extraordinare

Instituții ale UE – Consiliul Uniunii Europene (Consiliul de Miniștri)

• Organism decizional și legislativ al Uniunii
• Consiliul de Miniștri (sau pe scurt Consiliul) reprezintă interesele statelor membre
• Structura → CM este format din reprezentanți la nivel ministerial, din fiecare stat membru,
de regulă miniștri (sau Secretari de Stat) responsabili de domeniul în discuție → numele
consiliului depinde de subiectul discutat (de ex. Consiliul Agriculturii, la care participă
Ministrul agriculturii (sau Secretarul de Stat din Ministerul Agriculturii) din fiecare stat
membru)
• Astfel, Consiliul se reunește în 10 formațiuni diferite, în funcție de subiectul în discuție:
1. Afaceri economice și financiare
2. Afaceri externe
3. Afaceri generale
4. Agricultură și pescuit
5. Competitivitate
6. Educație, tineret, cultură și sport
7. Justiție și afaceri interne
8. Mediu
9. Ocuparea forței de muncă, politică socială, sănătate și consumatori
10.Ttitlițiiii….
• sediul CM este la Bruxelles
• președinția CM este deținută de către un stat membru al UE, prin rotație, pentru o
perioadă de 6 luni
11 | P a g e
• CM poate adopta decizii prin 3 modalități diferite:
- cu majoritate simplă → se utilizează atunci când în tratate nu e menționată o altă
variantă de vot
- cu majoritate calificată
- în unanimitate
• Principalele noutăți aduse de Tratatul de la Lisabona la nivelul CM:
1. restructurarea sistemului de exercitare a președinției CM: practica rotației semestriale
între statele membre este menținută, elementul de noutate fiind acela că un grup de 3
state membre care dețin președinția consecutiv, numite triouri, colaborează pentru a
asigura continuitatea proiectelor propuse de fiecare → în prezent, trioul actual este
alcătuit din: Franța (ian–iun 2022), Cehia: iul–dec 2022) și Suedia (ian–iun 2023)

2. Tratatul de la Lisabona modifică definiția majorității calificate (față de cum fusese

prevăzută în Tratatul de la Nisa), aceasta fiind egală cu cel puțin 55% dintre statele membre
a căror populație cumulată trebuie să reprezinte cel puțin 65% din populația Uniunii →
minoritatea de blocaj presupune minim 4 țări a căror populație să reprezinte minim 35,01%
din populația EU

Institutii ale EU – Parlamentul European

• Instituție care reprezintă interesele cetățenilor Uniunii Europene

• Membrii săi sunt aleși prin vot direct de cetățenii UE din 5 în 5 ani →ultimele alegeri
europarlamentare au avut loc în mai 2019 → condițiile în care sunt organizate alegeri
europarlamentare diferă de la o țară la alta, în funcție de sistemul electoral existent

• Parlamentul European (PE) poartă această denumire din 1962, iar primele alegeri directe au
avut loc în 1979

• Are sediul central la Strasbourg (Franța), sediile administrative la Luxemburg

(Luxemburg), iar comisiile parlamentare se întâlnesc la Bruxelles (Belgia)

• Funcțiile PE:
- Legislativă → împreună cu Consiliul de Miniștri adoptă propuneri legislative
- Bugetară → are rol în adoptarea bugetului UE → poate cere să fie aduse modificări
la proiectul de buget, poate cere ca anumite sume să fie alocate către domenii noi și
poate respinge proiectul de buget
- Control politic asupra instituțiilor europene (în special asupra Comisiei Europene,
pe care o poate demite prin moțiune de cenzură)

• Numărul de mandate alocate fiecărui stat membru depinde de numărul de locuitori ai

acestuia, cu o discriminare pozitivă pentru țările mici

12 | P a g e
• În interiorul PE, europarlamentarii nu se grupează după naționalitate, ci în funcție de
afilierea politică, în grupuri politice → minim 25 de membri ai PE din minim un sfert din
numărul statelor membre (minim 7 țări) pot forma un grup politic, fiind astfel asigurat
caracterul transnational

• PE este condus de un președinte (italianul David-Maria Sassoli → membru al Grupului

Alianței Progresiste a Socialiștilor si Democraților din Parlamentul European – este la primul
mandat, început în iulie 2019), care prezidează dezbaterile în timpul sesiunilor plenare și
reprezintă PE în relația cu alte instituții

• Mandatul președintelui este de 2,5 ani cu posibilitatea reînnoirii

13 | P a g e
• Principalele schimbări aduse de Tratatul de la Lisabona pentru PE:
 Ca și celelalte tratate, Tratatul de la Lisabona sporește prerogativele PE:

1. La nivelul procesului de legiferare, se generalizează procedura de codecizie (ca

procedură legislativă ordinară), conform căreia PE are puteri egale cu Consiliul de
Miniștri
2. PE capătă o influență sporită în desemnarea Comisiei Europene → el alege
președintele Comisiei, pe baza propunerilor formulate de Consiliul European;
Parlamentul păstrează dreptul de a aproba structura Comisiei în ansamblul său și de a o
demite prin moțiune de cenzură
3. Este întărit rolul PE în adoptarea bugetului UE
4. PE a dobândit dreptul de a iniția revizuiri ale tratatelor fondatoare, precum și de a lua
parte la procesul de revizuire
5. În ceea ce privește componența PE, Tratatul de la Lisabona limitează numărul
europarlamentarilor la 750 + președintele (care nu are drept de vot) → numărul maxim de
locuri pentru un stat membru este de 96 (Germania) și numărul minim de locuri este de 6
(Malta, Luxemburg, Cipru) → România avea 32 de locuri și în urma redistribuirii locurilor
Regatului Unit, din februarie 2020 are 33

Instituții ale UE – Comisia Europeană

• Instituție supranațională cu sediul central la Bruxelles
• Are peste 30.000 de angajați permanenți și temporari care acoperă toate sarcinile Comisiei

• Funcțiile Comisiei Europene:

1. Inițiator legislativ → Comisia este singura care are drept de inițiativă legislativă,
respectiv de a elabora propuneri pentru noua legislație comunitară, propuneri prezentate

14 | P a g e
 spre aprobare Parlamentului și Consiliului de Miniștri. Propunerile trebuie să reflecte
interesele UE și ale cetățenilor săi și nu ale unui stat membru anume. Comisia
Europeană elaborează propuneri legislative din proprie inițiativă, la solicitarea altor
instituții europene sau a statelor membre ale UE sau în urma unei inițiative cetățenești,
adesea ca urmare a unor consultări publice. Propunerea finală este transmisă simultan
Parlamentului European, Consiliului și parlamentelor naționale și, în unele cazuri,
Comitetul Regiunilor si Comitetul Economic si Social

2. Gestionează și implementează politicile UE și bugetul → Comisia este responsabilă de

gestionarea și utilizarea bugetului Uniunii. Deși majoritatea plăților se fac prin
autoritățile naționale și regionale, Comisia este responsabilă de modul în care sunt
cheltuiți banii, sub controlul Curții Europene de Conturi → numai dacă este mulțumit
de raportul Curții de Conturi, Parlamentul European descarcă Comisia de execuția
bugetară

3. Are responsabilitatea gestionării politicilor adoptate de CM și PE → în calitatede

„gardian al tratatelor”, Comisia poate aplica o procedură de sancționare numită
infringement (procedura de constatare a neîndeplinirii obligațiilor)

4. Reprezintă UE în plan extern

• Procedura de infringement presupune parcurgerea următoarelor etape:

1) Faza preliminară → Comisia adresează statului membru o „scrisoare de
atenționare” (scrisoare de punere în întârziere), privind încălcarea prevederilor
legislative comunitare; statul membru are posibilitatea de a lua măsuri de
remediere a situației semnalate, în termenul indicat de Comisie
2) Faza formală → Comisia transmite un „aviz motivat” (o solicitare oficială de
a se conforma legislației UE): Comisia adoptă o decizie adresată statului
membru respectiv a cărei nerespectare poate atrage formularea unei acțiuni pe
lângă Curtea Europeană de Justiție (CEJ)
3) În cazul în care CEJ constată încălcarea obligațiilor de către statul membru în
cauză, adoptă o hotărâre prin care cere statului membru măsuri urgente de
remediere a situației respective
• Structura CE:
- Comisia este alcătuită din 27 de comisari, câte unul pentru fiecare stat membru
- Actualul președinte al CE este Ursula Gertrud von der Leyen (fost ministru al
Apărării – Germania) → prima femeie președinte a Comisiei Europene
- Fiecare comisar are un portofoliu în gestiune
- Comisarul european din partea României este Adina Vălean → portofoliul
Transporturi
- Mandatul președintelui și al comisarilor este de 5 ani

15 | P a g e
 - Moțiune de cenzură a PE împotriva Comisiei → 1999 – Comisia Santer → OLAF →
Parchetul European

• Principalele schimbări aduse de Tratatul de la Lisabona pentru CE:

- Înaltul Reprezentant pentru Afaceri Externe și Politică de Securitate devine
membru al CE, cu rang de vicepreședinte
- Tratatul de la Lisabona includea o prevedere conform căreia, începând cu anul 2014,
Comisia urma să fie alcătuită dintr-un număr de membri corespunzător cu 2/3 dintre
statele membre, cu excepția cazului în care Consiliul European decide modificarea
acestui număr, în unanimitate. La solicitarea Irlandei, Consiliul European din 11-12
decembrie 2008 a decis în unanimitate că se va menține sistemul o țară/1 comisar
- Președintele Comisiei Europene este ales de Parlamentul European, pe baza
propunerii Consiliului European
- Alocarea portofoliilor specifice revine președintelui Comisiei, care va putea
schimba portofoliile comisarilor pe durata mandatului său

7.Piața Unică

• Baza legislativă a Pieței Unice: Actul Unic European, semnat la 17 februarie 1986,
intrat în vigoare la 1 iulie 1987

- Piața unică înseamnă:

- libera circulație a bunurilor
- libera circulație a serviciilor
- libera circulație a capitalurilor
- libera circulație a persoanelor

Libera circulație a bunurilor

• Taxele vamale și restricțiile cantitative (contingente) dintre statele membre au

fost eliminate la 1 iulie 1968 → uniunea vamală

• Interzicerea taxelor cu efect echivalent celui al taxelor vamale → Curtea de

Justiție a Uniunii Europene consideră că orice taxă, indiferent de denumirea ei sau de
modul de aplicare, care, impusă asupra unui produs importat dintr-un stat membru, dar
nu și asupra unui produs intern similar, are, prin modificarea prețului, același efect
asupra liberei circulații a mărfurilor ca și o taxă vamală poate fi considerată ca fiind o
taxă cu efect echivalent, indiferent de natura sau forma acesteia

• Interzicerea măsurilor cu efect echivalent celui al restricțiilor cantitative

→Cassis de Dijon (1979)

16 | P a g e
 • Excepții → statele membre pot lua măsuri cu un efect echivalent celui al restricțiilor
cantitative atunci când acestea se justifică prin motive de:
- moralitate publică
- ordine publică
- siguranță publică
- eficacitatea controlului fiscal
- protejarea sănătății publice
- apărarea consumatorilor

• Astfel de excepții trebuie să fie punctuale și să nu reprezinte o tentativă voalată

de restricționare a comerțului liber între statele membre → măsurile trebuie să aibă un
efect direct asupra intereselor publice care trebuie protejate și nu trebuie să depășească
nivelul necesar (principiul proporționalității)

Libera circulație a serviciilor

• Serviciile → peste 70% din PIB-ul UE

• Persoanele independente și profesioniștii sau persoanele juridice, care își desfășoară

legal activitatea într-un stat membru:
- pot desfășura o activitate economică în mod stabil și continuu într-un alt stat
membru (libertatea de stabilire) sau
- pot oferi și presta temporar servicii într-un alt stat membru, rămânând în același
timp în țara lor de origine (libera prestare a serviciilor)

• Implică eliminarea discriminării pe motive de cetățenie, precum și armonizarea

legislației naționale privind accesul și recunoașterea reciprocă

• Directiva privind serviciile (Directiva 2006/123/CE privind serviciile în cadrul

pieței interne = Directiva Bolkenstein) consolidează libertatea de a presta servicii
pe teritoriul UE clarificând aspecte ce vizează:
- tipurile de servicii
- drepturile lucrătorilor
- calitatea serviciilor oferite consumatorilor
- simplificarea și modernizarea procedurilor administrative etc.

• Termenul de implementare a acestei directive a fost 28 decembrie 2009, dar a fost

depășit de unele state membre

Libera circulație a capitalurilor

• Indispensabilă pentru evoluția Uniunii Economice și Monetare (UEM) și pentru

introducerea monedei euro
17 | P a g e
 • „Prima directivă privind capitalul”, adoptată în 1960 și modificată în 1962 → a
eliminat restricțiile privind anumite tipuri de fluxuri de capital comercial și
privat, cum ar fi achizițiile imobiliare, împrumuturile pe termen scurt și mediu
pentru tranzacțiile comerciale și achiziționarea de valori mobiliare
tranzacționate la bursă

• În 1985 și 1986 s-au adus modificări primei directive privind capitalul, extinzându-
se astfel liberalizarea către domenii precum împrumuturile pe termen lung
pentru tranzacțiile comerciale și achiziționarea de valori mobiliare ce nu sunt
tranzacționate la bursă

• Circulația capitalurilor a fost integral liberalizată printr-o directivă a

Consiliului adoptată în 1988 → elimina, începând cu 1 iulie 1990, toate restricțiile
rămase privind circulația capitalurilor între rezidenții statelor membre

• Tratatul de la Maastricht a introdus libera circulație a capitalurilor ca o

libertate consacrată, fiind interzise orice restricții privind plățile și circulația
capitalurilor între statele membre, precum și între statele membre și țările terțe;
excepțiile se limitează, în general, la mișcările de capital care vizează țările terțe

Libera circulație a persoanelor

• Tratatele fondatoare vizau numai libera circulație a persoanelor active

• Tratatul de la Maastricht → cetățenia europeană → libera circulație a tuturor
cetățenilor UE
• Restricții pentru libera circulație → i se poate refuza unui cetățean al UE dreptul
de intrare sau ședere din motive ce țin de:
- ordinea, siguranța sau sănătatea publică

• Alte bariere: culturale, legislative, diferențe între sistemele sociale

18 | P a g e
19 | P a g e
20 | P a g e
Pentru a adera la spațiul Schengen, statele trebuie să:

• să își asume responsabilitatea pentru controlul frontierei externe în numele celorlalte

state Schengen și pentru eliberarea de vize uniforme de scurtă ședere (vize Schengen)

• să coopereze eficient cu celelalte state Schengen, pentru a menține un nivel ridicat de

securitate odată ce sunt eliminate controalele la frontierele interne

• să aplice ansamblul de norme Schengen, cum ar fi normele privind controalele la

frontierele terestre, maritime și aeriene, eliberarea de vize, cooperarea polițienească și
protecția datelor cu caracter personal

• să se conecteze la Sistemul de informații Schengen (SIS) și la Sistemul de informații

privind vizele (VIS) și să le utilizeze

8. Uniunea Economică și Monetară (UEM)

Sistemul Monetar European

• 1971 → SUA renunță la convertibilitatea $/aur → marchează trecerea de la cursuri fixe

la cursuri flotante

• 1973 → Sistemul Bretton Woods ia sfârșit, fiecare țară fiind liberă să-și aleagă
regimul cursului de schimb

• Pe fondul instabilității internaționale, statele membre au decis crearea Sistemului

Monetar European (SME), bazat pe 3 principii:
21 | P a g e
 1. O monedă-coș, compusă din monedele statelor membre numită ECU (European
Currency Unit)
2. Un mecanism de schimb care presupunea respectarea unor marje de fluctuație de
+/- 2,25% față de cursul-pivot (Mecanismul Ratelor de Schimb – MRS)
3. Un mecanism de credit, care implica faptul că statele membre transferă către
FECOM (Fondul European de Cooperare Monetară) 20% din rezervele lor în
devize și aur

• Pentru că fluctuația monedelor naționale ale statelor membre era mai mare de +/- 2,25%
față de cursul-pivot, în septembrie 1993 marja a fost majorată la +/- 15%

Realizarea UEM

• Tratatul de la Maastricht (1992/1993) avea ca obiectiv major lansarea și

implementarea UEM, care urma să se realizeze în 3 etape:
1. 1 iulie 1990 – 31 decembrie 1993 → finalizarea pieței unice prin liberalizarea
fluxurilor de capital între statele membre
2. 1 ianuarie 1994 – 31 decembrie 1996 sau 1998 → statele membre trebuiau să respecte o
serie de criterii de convergență nominală:
- Rata inflației să nu depășească cu mai mult de 1,5 puncte procentuale media
ratelor inflației din cele mai performante 3 țări (stabilitatea prețurilor)
- Rata dobânzii pe termen lung să nu depășească cu mai mult de 2 puncte
procentuale media ratelor dobânzii celor 3 state luate ca referință la criteriul
anterior (stabilitatea ratelor dobânzii)
- Deficitul bugetar < 3% din PIB și datoria publică < 60% din PIB (sănătatea
finanțelor publice)
- Participarea pentru cel puțin 2 ani la Mecanismul Ratelor de Schimb II – MRS II
(stabilitatea ratei de schimb)

• Spre deosebire de MRS, MRS II are următoarele caracteristici:

a. O paritate centrală a tuturor monedelor față de euro
b. O bandă îngustă de fluctuație de +/- 2,25%
c. O bandă largă de fluctuație de +/- 15%

În realitate este permisă fluctuația în intervalul -15%/+15%

3. Lansarea monedei comune la 1 ianuarie 1997 dacă jumătate+1 dintre statele membre
îndeplineau criteriile de convergență nominală sau la 1 ianuarie 1999 cu oricâte state
membre erau calificate

• În 1998, numai 11 dintre cele 12 state care doreau să adere la euro îndeplineau
criteriile de la Maastricht

22 | P a g e
• Grecia a aderat la euro începând cu 1 ianuarie 2001

• Regatul Unit și Danemarca au beneficiat de clauza de opțiune (opt-out) privind

adoptarea monedei euro

• Suedia (la fel ca noile state membre) este obligată să adopte euro, dar are
derogare până la îndeplinirea criteriilor de convergență

Zona euro

• De la 1 ianuarie 1999 a început să funcționeze și Sistemul European al Băncilor

Centrale (SEBC), alcătuit din Banca Centrală Europeană și din băncile centrale ale
statelor membre → are responsabilitatea punerii în aplicare a politicii monetare a UE

• Tratatul de la Maastricht nu face referire la criterii de convergență reală → PIB/

capita, salarii, șomaj, putere de cumpărare etc.

• Ulterior, la Zona euro au aderat: 2007 – Slovenia, 2008 – Malta și Cipru, 2009 –Slovacia,
2011 – Estonia, 2014 – Letonia, 2015 – Lituania; de la 1 ian. 2022, Croația este al 20-lea stat
membru al zonei euro

• Euro mai este folosit în Andorra, Monaco, San Marino și Vatican → au acorduri
oficiale cu UE și emit propriile monede

• Kosovo și Muntenegru au adoptat euro fără a avea un acord formal și nu pot emite
monede

Pactul de Stabilitate și Creștere (PSC)

• Tratatul de la Maastricht menționa faptul că statele membre care doresc sa rămână în UEM,
trebuie să asigure menținerea unei discipline fiscale stricte, prin respectarea celor două
praguri, al deficitului bugetar de maxim 3% din PIB și al datoriei publice, de maxim
60% din PIB

• Ca atare, decizia creării unui instrument constrângător distinct, respectiv a Pactului de

Stabilitate și Creștere (PSC), a fost luată la Dublin, în cadrul Consiliului European din
decembrie 1996, ulterior Pactul fiind adoptat în iunie 1997 de către Consiliul European de
la Amsterdam → el a intrat efectiv în vigoare din momentul lansării euro, la 1 ianuarie 1999

• Rolul Pactului de Stabilitate și Creștere era de asigurare a disciplinei fiscale în cadrul

UE, atât pentru statele care au intrat în spațiul euro, cât și pentru cele care urmau să o facă

23 | P a g e
• În acest sens, statele membre au obligația elaborării unor programe anuale de stabilitate,
în cazul statelor membre ale zonei euro, și de convergență, în cazul celorlalte state
membre, pe care să le prezinte Comisiei și Consiliului de Miniștri până nu mai târziu de 1
decembrie, cu scopul de a asigura o disciplină bugetară mai riguroasă printr-o
supraveghere și coordonare a politicii bugetare în cadrul zonei euro și a UE

• În termeni oficiali, pactul a cuprins inițial o rezoluție a Consiliului European (adoptată in

1997) și două regulamente ale Consiliului din 7 iulie 1997 de stabilire a unor aspecte tehnice
detaliate (unul referitor la supravegherea pozițiilor bugetare și la coordonarea politicilor
economice, iar celălalt referitor la punerea în aplicare a procedurii de deficit excesiv)

o În urma discuțiilor privind funcționarea PSC, regulamentele au fost

modificate în 2005. Aplicarea a fost însă slabă, fapt ce a dus la dezechilibre
fiscale grave în unele țări ale UE, descoperite în momentul declanșării
crizei economice și financiare din 2008

• De la criză, normele de guvernanță economică ale UE au fost consolidate prin opt

regulamente ale UE și printr-un tratat interguvernamental:

a) pachetul de șase – Six-Pack → a intrat în vigoare la 13 decembrie 2011 și a reformat

și modificat normele PSC → PSC modificat stabilește principalele instrumente de
supraveghere a politicilor fiscale ale statelor membre (componenta preventivă) și
de corectare a deficitelor excesive (componenta corectivă)
b) Tratatul interguvernamental privind stabilitatea, coordonarea și guvernanța în
cadrul uniunii economice și monetare (Pactul Fiscal) → semnat în 2012 de toate
SM, mai puțin Regatul Unit și Republica Cehă (ulterior nici de Croația) → introduce
prevederi fiscale mai stricte decât PSC
c) pachetul de două – Two-Pack → din 21 mai 2013 → un nou ciclu de monitorizare
pentru Zona euro, țările - cu excepția celor cu programe de ajustare macroeconomică
– prezentând Comisiei Europene în fiecare toamnă proiectele lor de planuri bugetare

• Acest set de măsuri face acum parte din Semestrul european (introdus în 2010),
mecanismul UE de coordonare a politicii economice.

Componenta preventivă a PSC

Componenta preventivă urmărește garantarea unei poziții bugetare sănătoase în toate

statele membre → elementul său central constă în atingerea de către fiecare stat membru a
unei poziții bugetare sănătoase pe termen mediu (așanumitul obiectiv pe termen mediu
sau OTM), care este definită în conformitate cu principii convenite de comun acord.
OTM este formulat în termeni structurali, ceea ce înseamnă că este ajustat pentru a ține
seama de ciclul economic, este corectat pentru a elimina impactul măsurilor punctuale și este
specific pentru fiecare țară. Logica pe care se bazează este aceea că statele membre ar trebui
să atingă și să mențină o poziție bugetară care va permite stabilizatorilor automați să își joace
24 | P a g e
pe deplin rolul în atenuarea posibilelor șocuri economice. Aceasta ar trebui să contribuie, de
asemenea, la diminuarea datoriei până la niveluri prudente, luând în considerare profilul
demografic al fiecărei țări și costurile bugetare generate de îmbătrânirea populației.
OTM este calculat în funcție de potențialul de creștere, de datoria publică brută și de
costurile generate de îmbătrânirea populației.
Componenta corectivă a pactului are în vedere situațiile în care deficitul și/sau datoria
publică depășesc valorile de referință stabilite în tratat: în aceste cazuri, statele membre
sunt apoi supuse unei proceduri aplicabile deficitelor excesive (Procedura Deficitului
Excesiv – PDE), care presupune condiții mai stricte și o monitorizare mai riguroasă →
Comisia va ține cont de existența unui plan de reformă structurală specific, care oferă
informații detaliate și verificabile, precum și un calendar credibil privind adoptarea și
îndeplinirea planului atunci când va recomanda un termen-limită pentru corectarea
deficitului excesiv sau prelungirea pentru o anumită perioadă a termenului respectiv.
Comisia va monitoriza îndeaproape punerea în aplicare a reformelor.
România → în februarie 2020, Comisia a propus Consiliului deschiderea PDE
(termen: anul 2022 → ajustat la 2024 din cauza pandemiei COVID-19 și a cheltuielilor
bugetare generate de aceasta)

Semestrul european

• Noiembrie → Comisia prezintă Analiza anuală a creșterii durabile (AACD), care

stabilește care sunt, din perspectiva Comisiei, prioritățile UE pentru anul următor, în materie
de politici economice, bugetare și în domeniul muncii și în privința altor reforme necesare
pentru stimularea creșterii economice și a creării de locuri de muncă

• Comisia propune recomandări specifice pentru zona euro în ansamblul său, ulterior
dezbătute de Consiliu și aprobate de Consiliul European din primăvară
o Comisia publică, de asemenea, Raportul privind mecanismul de alertă (RMA),
care identifică statele membre cu potențiale dezechilibre macroeconomice

• Februarie → Comisia publică un raport de țară pentru fiecare stat membru în care
analizează situația economică și progresele realizate în punerea în aplicare a agendei de
reformă a țării respective
o Pentru acele state membre cuprinse în Raportul privind mecanismul de alerta
(RMA), raportul de țară include concluziile așanumitului „bilanț aprofundat” al
posibilelor dezechilibre cu care se confruntă statul membru

• Aprilie → statele membre își prezintă programe de stabilitate sau de convergență (PSC),
precum și planurile naționale de reforme și măsurile care să asigure progresul în vederea
realizării unei creșteri economice inteligente, durabile și favorabile incluziunii (programe
naționale de reformă - PNR)

25 | P a g e
 o Prezentarea coordonată a acestor documente permite luarea în considerare a
complementarităților și a efectelor de propagare între politicile bugetare și cele
structurale

• Mai → Comisia evaluează PNR și PSC, precum și progresele înregistrate în statele

membre în ceea ce privește atingerea obiectivelor definite în cadrul strategilei UE și
corectarea dezechilibrelor macroeconomice
o Pe baza acestor evaluări, Comisia propune recomandări specifice fiecărei țări
(CSR), care sunt apoi discutate de diferitele formațiuni ale Consiliului

•Iunie/iulie→Consiliul European aprobă aceste CSR,care sunt oficial adoptate de Consiliu

în iulie

9. Politica de extindere a Uniunii Europene

Extinderea Uniunii Europene

• Dezvoltarea Uniunii Europene este datorată atât procesului de integrare economică

(Piața Unică, Uniunea Economică și Monetară), cât și extinderii

• Extinderea UE este un proces care depinde de pregătirea internă a țărilor candidate,

de pregătirea UE și de negocieri de aderare propriu-zise

Extinderea către Nord – 1973

• Regatul Unit și-a anunțat intenția de aderare încă din anul 1961
• Franța – condusă de Charles de Gaulle – și-a folosit dreptul de veto pentru a bloca
aderarea, chiar dacă celelalte 5 state membre erau de acord
• Abia din 1969, când la conducere a venit George Pompidou, Franța și-a schimbat
atitudinea față de aderarea Regatului Unit
• Alături de Regatul Unit au depus cereri de aderare Irlanda, Danemarca și
Norvegia → ratificarea tratatelor de aderare s-a realizat prin referendum în cazul Irlandei,
Danemarcei și Norvegiei → numai Regatul Unit, Irlanda și Danemarca au devenit state
membre la 1 ianuarie 1973
• Cea mai importantă extindere din punct de vedere economic

Extinderea către Sud – anii ‘80

• Până la extinderea din 2004, aceste state au fost cele mai puțin dezvoltate ale comunității
europene

• Grecia, Spania și Portugalia aveau sectoare agricole semnificative, deci reprezentau aliați ai
Franței împotriva constrângerilor Regatului Unit de a reforma Politica Agricolă Comună

26 | P a g e
• Extindere importantă din rațiuni geo-strategice

• S-a dorit consolidarea democrației după îndepărtarea regimurilor dictatoriale din fiecare
dintre acestea

Noua extindere către Centru și Nord – 1995

• După extinderea anterioară, au urmat noi cereri de aderare: Turcia (1987), Austria (1989),
Cipru și Malta (1990), Suedia (1991), Finlanda, Elveția și Norvegia (1992) → în 1994, au
fost semnate tratatele de aderare cu Austria, Suedia, Finlanda și Norvegia, iar ratificarea
națională s-a făcut prin referendum

• Din nou, începând cu 1 ianuarie 1995, numai Austria, Suedia și Finlanda au devenit state
membre ale UE

• Extindere importantă din punct de vedere economic, a contrabalansat extinderea spre Sud

Extinderea spre Est – 2004/2007

• S-a realizat pe baza criteriilor stabilite de Consiliul European de la Copenhaga din iunie
1993 → numite și „criteriile de la Copenhaga”

• Conform acestora, o țară candidată trebuie să îndeplinească următoarele condiții:

➢ Stabilitatea instituțiilor care garantează democrația, statul de drept, drepturile
omului, precum și respectarea minorităților (criteriul politic)
➢ Existența unei economii de piață funcționale și capacitatea de a face față forțelor
concurențiale de pe Piața Unică (criteriul economic)
➢ Abilitatea de a-și asuma obligațiile ce decurg din statutul de membru al UE
(capacitatea de adoptarea a acquis-ului comunitar)
➢ Adaptarea structurilor administrative și judiciare, astfel încât legislația UE să fie
transpusă în legislația națională și să fie implementată corespunzător (criteriul capacității
administrative)

• Criteriile de aderare sunt cuprinse în 35 de capitole de negociere → rezultatele

negocierilor sunt incluse într-un Tratat de aderare, supus spre aprobare Consiliului și
Parlamentului European, după avizul favorabil al acestora urmând ratificarea tratatului în
fiecare dintre țările candidate → odată cu intrarea în vigoare a tratatului, țara candidată
devine țară membră

• La 1 mai 2004 au devenit state membre ale UE: Cipru, Republica Cehă, Estonia, Ungaria,
Letonia, Lituania, Malta, Polonia, Slovacia, Slovenia

27 | P a g e
• Tratatul de aderare a României a fost semnat la 25 aprilie 2005

• La 1 ianuarie 2007: România și Bulgaria → Mecanismul de Cooperare și Verificare (MCV)

Ultima extindere: Croația – 2013

• Ultimul stat care a aderat la Uniunea Europeană este Croația, în 2011

66,72% din populația care a participat la referendum în acest sens pronunțându-se în
favoarea aderării la UE

Cea mai importantă creștere din punctul de vedere al PIB comunitar s-a produs
odată cu extinderea din 1973, în timp ce cea mai numeroasă extindere – din punctul de
vedere al numărului de țări – a avut loc în anul 2004.

Țări candidate și potențial candidate

28 | P a g e
• Țări candidate: Republica Macedonia de Nord, Albania, Muntenegru, Serbia, Turcia,
Moldova și Ucraina
• Țări potențial candidate: Kosovo, Bosnia și Herțegovina, Georgia
• Țări care au renunțat la candidatură: Islanda

Eseu Tratate imbunatatiri

Tratatele Europene reprezintă fundamentul juridic și politic al Uniunii Europene, oferind un

cadru de acțiune și cooperare între statele membre. Cu toate acestea, o serie de schimbări ar
putea fi aduse pentru a consolida și a îmbunătăți acest cadru. În continuare, voi prezenta trei
astfel de schimbări pe care le-aș aduce tratatelor Europene.

În primul rând, aș propune o consolidare mai mare a politicii comune de securitate și apărare.
În contextul unei lumi tot mai complexe și amenințătoare, Uniunea Europeană trebuie să își
dezvolte capacitățile de apărare și să își asume un rol mai activ în gestionarea crizelor și
prevenirea conflictelor. Tratatul European ar putea fi revizuit pentru a oferi baza legală
necesară pentru înființarea unei forțe europene de intervenție rapidă și pentru consolidarea
cooperării în domeniul securității.

În al doilea rând, aș propune o consolidare a dimensiunii sociale a Uniunii Europene.

Tratatele Europene ar trebui să ofere un cadru mai puternic pentru protejarea drepturilor
sociale și a standardelor de viață în toate statele membre. Astfel, ar trebui promovate politici
de ocupare a forței de muncă echitabile, salarii decente și acces la servicii sociale și de
sănătate de calitate. Tratatul ar trebui să recunoască și să susțină importanța echilibrului
dintre dimensiunea economică și cea socială în construirea unui proiect european sustenabil
și inclusiv.

În al treilea rând, aș propune o mai mare transparență și responsabilitate în procesul de luare

a deciziilor la nivelul Uniunii Europene. Tratatele ar trebui să stipuleze clar drepturile
cetățenilor de a fi informați și de a participa la procesul decizional. De asemenea, ar trebui să
existe mecanisme eficiente de monitorizare și control al instituțiilor europene, pentru a
asigura respectarea principiilor democrației și statului de drept.

Aceste trei schimbări ar contribui la consolidarea Uniunii Europene și ar spori încrederea

cetățenilor în proiectul european. Este important ca tratatele Europene să evolueze în
concordanță cu noile provocări și nevoi ale societății europene, pentru a asigura un viitor mai
solid și mai prosper pentru toți cetățenii europeni.

29 | P a g e