Tratatul de la Roma (CEE)

De când se aplică tratatul?

Tratatul a fost semnat la 25 martie 1957 și se aplică de la 1 ianuarie
1958.

Care este rolul acestui tratat?

• Tratatul a instituit Comunitatea Economică Europeană (CEE), care a
reunit șase țări (Belgia, Germania, Franța, Italia, Luxemburg și Țările de
Jos), pentru a acționa în vederea integrării și a creșterii economice prin
intermediul comerțului.

• Acesta a creat o piață comună bazată pe libera circulație a:

• bunurilor;

• persoanelor;

• serviciilor;

• capitalurilor.

• Tratatul a fost semnat în paralel cu un al doilea tratat, de instituire a

Comunității Europene a Energiei Atomice (EURATOM).

• Tratatul de la Roma a fost modificat de mai multe ori, iar în prezent este
denumit Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene.

• Prin Tratatul de la Maastricht (1992) - CEE devine Comunitatea

Europeană (CE), exprimând astfel voința statelor membre de a extinde
competențele comunitare dincolo de domeniul economic.

Scopuri
• Scopurile CEE și ale pieței comune erau:

• să transforme condițiile de comerț și de fabricație pe teritoriul celor

șase țări membre; și

• să servească drept pas către o unificare politică mai strânsă a Europei.

Obiective specifice
Părțile semnatare au convenit:

• să pună bazele unei „uniuni tot mai strânse” între națiunile Europei;

• să asigure progresul economic și social al țărilor membre prin acțiuni

comune în vederea eliminării barierelor din calea comerțului și a altor
bariere între acestea;

• să îmbunătățească condițiile de viață și de muncă ale cetățenilor lor;

• să asigure relații comerciale echilibrate și concurență echitabilă;

• să reducă diferențele economice și sociale dintre diferitele regiuni ale

CEE;

• să elimine treptat restricțiile privind comerțul internațional prin

intermediul unei politici comerciale comune;

• să respecte principiile Cartei ONU;

• să pună în comun propriile resurse în vederea menținerii și consolidării

păcii și a libertății și să apeleze la alte popoare din Europa, care
împărtășesc acest ideal, să li se alăture în aceste eforturi.

Piața comună
Tratatul:

• stabilește o piață comună, în cadrul căreia țările semnatare convin

alinierea progresivă a propriilor politici economice;

• creează un spațiu economic unitar cu liberă concurență între

întreprinderi. Acesta pune bazele pentru apropierea condițiilor care
guvernează comerțul cu produse și servicii, în afara celor reglementate
deja de alte tratate (CECO și EURATOM)

• interzice în mod larg acordurile restrictive și subvențiile de stat care pot

afecta comerțul între cele șase țări;

• include țările și teritoriile de peste mări (Elveția, Norvegia) ale celor

șase țări membre în aceste acorduri și în uniunea vamală, în vederea
promovării dezvoltării economice și sociale a acestora.

Uniunea vamală
• Tratatul a eliminat taxele vamale între cele șase țări semnatare.

• Acesta a stabilit un tarif extern comun pentru importurile din afara

CEE, înlocuind tarifele anterioare ale diferitelor state.

• Uniunea vamală a fost însoțită de o politică comercială comună.

Această politică, care nu mai este gestionată la nivel național, ci la
nivelul CEE, face distincția între uniunea vamală și o simplă asociație a
liberului schimb.

Politici comune
• Încă de la început, tratatul a instituit anumite politici drept politici
comune între țările membre, inclusiv:

• politica agricolă comună (articolele 38-47);

• politica comercială comună (articolele 110-116);

• politica în domeniul transporturilor (articolele 74-84).

• Acesta a permis crearea altor politici comune, în caz de necesitate.

După 1972, CEE a instituit o acțiune comună în domeniul politicilor de
mediu, regionale, sociale și industriale.

• Aceste politici au fost însoțite de crearea:

• Fondului social european, în vederea îmbunătățirii oportunităților

de angajare pentru lucrători și a creșterii nivelului de trai;

• Băncii Europene de Investiții (BEI), în vederea facilitării

expansiunii economice a CEE prin crearea posibilităților de
finanțare a investițiilor.

Instituții
• Tratatul a instituit instituții și mecanisme decizionale, care permit
exprimarea atât a intereselor naționale, cât și a unei viziuni comune.

• Principalele instituții sunt:

• Consiliul de Miniștri - elaborează normele;

• Comisia Europeană - formulează propunerile;

• Adunarea Parlamentară (care a devenit ulterior Parlamentul

European) - rol consultativ;

• Curtea de Justiție.